Mana Zilnica

11 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule.

Pentru că aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți promisiunea.

Evrei 10.7; 10.36

Primul verset dintre cele de mai sus este un citat din Psalmul 40. În Epistola către Evrei, Duhul Sfânt ne confirmă faptul că acesta este un psalm mesianic, scris cu privire la Fiul – Domnul Isus. Ce minunat că El, Fiul veșnic, a venit în această lume și a devenit Om, pentru a face voia lui Dumnezeu! În acest scop I-a fost pregătit un trup, în care, ca Om, să învețe ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit (Evrei 5.8).

Remarcați că în Psalmul 40 se spune: „Mi-ai săpat urechi” (versetul 6). El a venit să asculte.

La sfârșitul capitolului 10 găsim câteva îndemnuri practice. Nu trebuie să părăsim încrederea noastră în Dumnezeu, în ciuda dificultăților (versetul 35). Apoi ni se reamintește că avem nevoie de răbdare pentru a face voia lui Dumnezeu. Într-o lume care-L respinge pe El, Cuvântul Său și voia Sa, a împlini voia Lui nu este întotdeauna ușor. Avem și noi urechea deschisă ca binecuvântatul nostru Domn, întotdeauna gata să ascultăm? Dorim să punem Scriptura în practică în viața personală, de familie și de adunare?

Unii credincioși spun că este prea dificil să asculte într-un timp ca acesta. Mulți au renunțat la modelul biblic de strângere laolaltă. Vom renunța și noi, sau vom decide să facem voia lui Dumnezeu? Remarcați că există o promisiune pentru cei care rabdă făcând voia lui Dumnezeu: Domnul Isus va veni curând. „Încă puțin, foarte puțin și Cel care vine va veni și nu va întârzia” (Evrei 10.37). Facă Domnul să fim cu toții creștini care împlinesc „voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12.2), până va veni El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Luca 10.20

Unde este scris numele dumneavoastră?

Oricine vizitează Europa va întâlni în multe orașe și sate monumente ridicate pentru soldații căzuți în cele două războaie mondiale. Acolo sunt rânduri lungi de nume, cum ar fi de exemplu cele inscripționate pe monumentul din orașul istoric Gordes, din sudul Franței: Chauvin Samuel, Mézard Clément, Tour Ferdinand, Beysson Marius, Jauve Clément…

În spatele fiecărui nume a fost o persoană, o viață de om. Au fost bărbați tineri, plini de speranță, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, care, fie voluntar, fie chemați sub arme, au plecat la război pentru a nu se mai întoarce niciodată. Deasupra numelor este inscripționat: „Pentru eroii patriei” sau „În memoria tinerilor din Gordes care au murit pentru Franța”. Unii îi admiră pe cei căzuți ca eroi, alții îi plâng ca pe copiii lor pe cei care au murit pe front. De fapt, aceste nume sunt un memorial pentru multele victime ale acestor războaie crude.

Să ne întrebăm: Sunt aceste nume scrise și în cer? Într-o zi, ele vor fi uitate pe pământ. Dar la Dumnezeu totul este notat pentru totdeauna. Cine sunt cei scriși la El în cer? Doar aceia care au viața veșnică. Și cum putem obține această viață? Prin merite proprii sau prin sacrificiu de sine? Nicidecum! Nu este suficient nici să fi trăit onorabil, nici chiar să fi murit pentru o cauză ca cea amintită mai sus. Numai credința personală în Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru noi pe cruce, ne salvează pentru cer.

Citirea Bibliei: Ieremia 40.13-41.10 · Romani 9.30-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORUNCA DRAGOSTEI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. (Ioan 15:12)

Gândește-te la persoana care ți se pare că este cel mai greu de iubit: cum poți învăța să iubești un asemenea om? Înainte de-a învăța cum să-l iubești tu, trebuie să simți și să înțelegi cât de profund te iubește Dumnezeu pe tine. Apostolul Pavel scrie: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17-19)

Să reținem exprimările „să pricepeți… să cunoașteți… să ajungeți…” Dumnezeu dorește să pricepi dragostea Sa și s-o cunoști. De ce? Deoarece în 1 Ioan 4:19 ni se spune că „noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi.”

De ce este important să ne simțim iubiți de El? Pentru că de multe ori oamenii care nu sunt iubiți nu pot iubi. Când nu te simți iubit în mod sincer, nu simți nevoia, și nu te simți în stare să oferi dragoste. Așadar, mai întâi trebuie să experimentezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine! Domnul Isus a zis: „Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. Chiar și atunci când ai făcut sau faci cele mai urâte lucruri, Domnul Isus tot te iubește! Faptul că știi că ești iubit de Hristos îți conferă valoare și siguranță; și totodată te ajută să-i poți iubi pe ceilalți.

Tot ce îți cere Dumnezeu este să fii dispus să iubești, și El îți va da puterea s-o faci! Pentru că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:5)!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 9:1-14

Acest frumos capitol ni–l arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea. De astă dată nu printr–o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. Din ele a aflat:

1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10);

2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40);

3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 Împăraţi 8.47). Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne–am răzvrătit” (v. 5, 15; cap. 6.10). Însă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de–a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le–a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat–o noi (Psalmul 40.12).