Mana Zilnica

8 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari, aceia văd lucrările Domnului și lucrările Lui minunate în adânc.

Psalmul 107.23,24

Cât de adevărat este acest lucru! Și totuși, cât de fricoase sunt inimile noastre în fața acestor „ape mari”! Noi preferăm să călătorim pe ape puțin adânci și de aceea nu reușim să vedem „lucrările” și „minunile” Dumnezeului nostru; deoarece acestea pot fi văzute și cunoscute numai „în adânc”.

Doar în ziua încercării și a dificultății, sufletul experimentează ceva din profunda și din inexprimabila binecuvântare de a putea conta pe Dumnezeu. Dacă toate lucrurile ar curge lin, această binecuvântare nu ar putea fi gustată. Prezența Domnului nu este simțită în timpul unei călătorii liniștite pe suprafața unui lac, ci doar atunci când urlă furtuna și când valurile se năpustesc asupra corăbiei. Domnul nu ne scutește de încercări și de necazuri; din contră, El ne avertizează că vom avea parte de ambele. Însă ne promite că va fi alături de noi atunci când vom trece prin ele, iar acest lucru este infinit mai bun.

Prezența lui Dumnezeu în încercare este mult mai prețioasă decât a fi scutit de încercare. Simpatia inimii Lui față de noi este mult mai valoroasă decât puterea mâinii Lui pentru noi. Prezența Stăpânului alături de slujitorii Lui fideli, în mijlocul cuptorului încins, a fost mai prețioasă decât manifestarea puterii Sale, care ar fi putut să-i țină în afara acestuia (Daniel 3). Adesea noi dorim să ni se permită să călătorim fără a avea parte de încercări, însă acest lucru ar implica pierderi serioase. Prezența Domnului nu este niciodată atât de prețioasă ca în momentele în care apar dificultăți teribile.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată mântui.

Isaia 59.1

Prindeți frânghia!

Pe un râu vâslea un om. Deodată, barca lui s-a lăsat într-o parte și omul a căzut în apă. A început să dea din mâini și din picioare, dar se scufunda tot mai mult, pentru că nu știa să înoate. Oamenii au fugit într-acolo și i-au strigat: „Dă mai departe din mâini și din picioare! Nu te lăsa, altfel te îneci”. Unul dintre ei avea o frânghie lungă și i-a aruncat-o omului, dar fără să țină în mână celălalt capăt al frânghiei.

Sfaturile bune nu-l puteau salva pe om, pentru că el nu știa să înoate; de asemenea, nici frânghia care plutea pe apă, fiindcă ea nu era legată de ceva stabil. Omul era pierdut, dacă nu intervenea cineva să-l salveze.

Un om care a păcătuit este într-o situație asemănătoare. Sfaturi ca acestea, „Nu te lăsa!” sau „Dă mai departe din mâini și din picioare!”, nu-l ajută; nici chiar cuvintele liniștitoare: „Totul va fi bine”. Omul păcătos are nevoie de un Salvator, are nevoie de Unul care poate și care vrea să-l salveze. Omul păcătos are nevoie de Isus Hristos. Ce trebuie să facă un astfel de om pentru a fi salvat? Să strige la Salvatorul după ajutor! Îl va auzi și îl va ajuta Acesta? Da, El Se va grăbi să-l ajute, îi va arunca frânghia de salvare și va ține bine și sigur capătul ei în mâna Lui cea tare. Omul păcătos trebuie doar să o prindă, crezând în Fiul lui Dumnezeu și în jertfa Lui de la cruce.

Citirea Bibliei: Iov 17.1-16 · Fapte 10.34-48

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AUTORITATEA NUMELUI ISUS (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea…” (2 Timotei 3:5).

Astăzi vom învăța încă 3 lecții importante din întâmplarea cu fiii lui Sceva (Faptele ap. 19):

1) Cei ce sunt în preajma ta nu înseamnă că sunt și de partea ta. Numai pentru că cineva petrece timp cu tine, te admiră și încearcă să te imite nu înseamnă că este de partea ta. Acești bărbați l-au urmat pe apostolul Pavel, analizându-i fiecare mișcare și încercând să facă ce făcea el. Dar aveau motive greșite. Ei nu au fost niciodată „cu” el! Îți faci griji că vei pierde anumite persoane? Încerci mereu să le întreții buna dispoziție? Te întrebi dacă vei reuși în viață fără ele? Ioan scrie: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri.” (1 Ioan 2:19). Când Dumnezeu îți ia pe cineva care nu are ce căuta în viața ta, încrede-te în El; El știe ce este mai bine!

2) Mai mulți nu înseamnă întotdeauna mai eficient. Acești șapte bărbați nu au putut face laolaltă ce a făcut un singur apostol împuternicit de Duhul Sfânt. Și nu uita, tatăl lor era mare preot, așa că știau cum trebuie să se poarte și cum funcționează lucrurile la biserică. Cred că ei au fost ilustrarea versetului „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”

3) Succesul nu este atât de ușor de atins pe cât pare. Fiii lui Sceva și-au făcut apariția spre sfârșitul lucrării lui Pavel. Ei nu au fost prezenți de la începutul lucrării lui Pavel, atunci când apostolul a fost smerit pe drumul spre Damasc… și nici nu au fost instruiți trei ani și jumătate în pustiul Arabiei, la fel ca Pavel. Ei au căutat scurtături. Doar pentru că cineva a scris o carte despre succes nu înseamnă că poți realiza peste noapte ceea ce autorului i-a luat ani de zile. Iar asta nu din cauză că Dumnezeu nu poate să-ți ofere un succes instantaneu, ci pentru că ai nevoie de timp, de pregătire și în unele cazuri de o revizie majoră – ca să fii pregătit pentru izbândă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 15:1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Însă, după cum într‑un butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun că‑L cunosc: „nu aduc rod, … aduc rod, … aduc mai mult rod“ (v. 2) şi „aduc mult rod“ (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne „curăţ㓠îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v. 2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintr‑o astfel de comuniune! Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El Însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).