Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria și acum și în ziua eternității! Amin.

2 Petru 3.18


Doxologiile din Noul Testament (14) – Domnul și Mântuitorul nostru

Ambele epistole ale lui Petru se încheie cu o doxologie care are ca subiect harul. Petru știa din proprie experiență ce înseamnă harul, după ce cunoscuse nu numai harul care mântuiește, ci și pe cel care restabilește. Epistola a doua a fost scrisă în vederea morții iminente a lui Petru, prin martiraj (2 Petru 1.13-15). Acest lucru îi oferă un caracter solemn – ea este o avertizare cu privire la apostazia din zilele din urmă și cu privire la influența mereu periculoasă a falșilor profeți.

O altă trăsătură interesantă a acestei epistole este că Petru menționează experiența pe care o avusese pe „muntele sfânt” al schimbării la față. El fusese martor ocular al măreției lui Hristos. Domnul Isus îi poruncise să nu spună nimănui despre aceste evenimente până când El avea să fie înviat dintre cei morți (Matei 17.9). Acum Petru scria despre el, înainte de a fi martirizat. Când fusese pe munte, îi auzise pe Moise și pe Ilie vorbind cu Hristos despre „plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim” (Luca 9.30,31). Și ce plecare a avut El! Crucificarea și suferirea mâniei lui Dumnezeu pentru păcat – pentru păcatul nostru (2 Corinteni 5.21).

La încheierea epistolei sale, Petru se gândește la creșterea spirituală a celor credincioși, așa cum a făcut la începutul epistolei (2 Petru 1.2-11). Trebuie să prețuim harul care ne-a mântuit și să creștem în cunoașterea lui. Doar așa vor putea viețile noastre să fie roditoare. Acest har trebuie să fie preocuparea noastră continuă, nu doar în ziua Domnului, ci în fiecare zi. Așa va fi el pentru toată veșnicia. „A Lui fie gloria acum și în ziua eternității! Amin.”

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat așa cum era lângă fântână.

Ioan 4.6


Contraste de neînțeles

Domnul Isus călătorea pe jos din Iudeea spre Galileea împreună cu ucenicii Săi. Drumul lor a trecut prin Samaria și au ajuns la o fântână. Acolo au făcut o pauză. Ucenicii s-au dus între timp în cetate să cumpere ceva de mâncare. Domnul Isus S-a așezat însă, așa cum era, ostenit, lângă fântână. Călătoria L-a obosit, pentru că El este Om adevărat, dar fără păcat. El S-a așezat, ca să Se odihnească puțin. În același timp, El este Dumnezeul veșnic, despre care citim în Isaia 40.28: „El nu obosește, nici nu poate fi golit de putere”. Ce contrast de neînțeles!

O femeie a venit din cetate la fântână, ca să scoată apă. Deoarece lui Isus I-a fost sete, El a rugat-o: „Dă-Mi să beau”. Aici se vede din nou umanitatea Sa. El era însetat, dar nu avea un vas, ca să scoată El Însuși apă din fântână. Ca Om, a fost dependent de acea femeie, pentru a-Și potoli setea. În același timp, El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, putea să-i ofere femeii apa vie, care îi va astâmpăra pentru totdeauna setea sufletului.

Totuși, El rămâne Dumnezeu – Dumnezeul care știe totul, care poate totul și care este peste toate.

Citirea Bibliei: Iov 16.1-22 · Fapte 10.17-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AUTORITATEA NUMELUI ISUS (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)


Din relatarea biblică despre cei șapte fii ai lui Sceva, putem învăța și următoarele două lucruri importante:

1) Satan știe cine ești. Demonul din acel om le-a vorbit fiilor lui Sceva, spunându-le: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” (Faptele Apostolilor 19:15). Întrebare: Ai tu o relație profundă cu Dumnezeu, care să-l facă pe Satan să-ți cunoască numele și să recunoască faptul că ești o forță de care trebuie să țină seama? Când Dumnezeu l-a întrebat: „L-ai văzut pe robul Meu Iov?”, Satan a răspuns: „Da, și de fiecare dată când mă ridic împotriva lui, mă lovesc de un câmp de forță pe care nu-l pot străpunge” (vezi Iov 1:8-12) Poate ești preocupat de asta și crezi că nu te poți ridica la înălțimea unei sarcini, sau că nu ești suficient de bun… Dar înțelege un lucru: nu de tine se teme dușmanul, ci de Duhul lui Dumnezeu care este în tine!

2) Când vine „ziua cea rea”, descoperi dacă ai cele necesare. Apostolul Pavel a spus: „luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea…” (Efeseni 6:13). Duhul cel rău din acel om a identificat slăbiciunile fiilor lui Sceva și i-a dezbrăcat de ceea ce pretindeau ei că sunt. Vei supraviețui numai dacă ai o credință autentică, pentru că într-o zi va trebui să umbli cu Dumnezeu când nu înțelegi, sau nu poți explica unde te duce… Tehnicile și darurile tale nu te vor scoate la liman. Va trebui să te bazezi pe Cuvântul Său, chiar și atunci când vei avea impresia că nu are niciun sens pentru tine. În acel moment vei descoperi (cf. Zaharia 4:6) că „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” zice Domnul oştirilor”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 14:15-31


Isus este pe punctul de a-i părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nui va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru a-i mângâia, pentru ai sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru ai învăţa (v. 26). Domnul Îl numeşte „un alt Mângâietor”, pentru că El Însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 Ioan 2.1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului ~ şi a Tatălui ~ pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă „cum dă lumea”! Lumea oferă puţin şi ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute să-L reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: