6 August 2022
Și el a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să-L caute pe Domnul.
2 Cronici 12.14
Lecții din viața lui Roboam (4) – O inimă care-L caută pe Domnul
Întregul parcurs al domniei lui Roboam este marcat de decizii care trădează lipsa unei înțelepciuni potrivite cu voia lui Dumnezeu. Chiar de la începutul domniei lui l-am văzut ascultând de sfatul celor care gândeau ca el și ignorând sfatul bătrânilor; l-am văzut de asemenea vrând să pornească război împotriva celor care nu gândeau ca el și care nu-l urmau. Însă cel mai rău lucru a fost că a abandonat legea Domnului. Nu știm care au fost motivele lui pentru aceasta, însă ne putem imagina cum glasul Domnului nu era cel pe care el dorea să-l audă.
Scriptura ne spune că el a făcut rău, fiindcă nu și-a îndreptat inima ca să-L caute pe Domnul. Inima lui nu era înclinată, nici exersată și nici interesată să-L caute pe Domnul. Nu vedem nici măcar o împrejurare în care el să-L caute cu adevărat pe Domnul. Totuși, Domnul i-a vorbit prin profeți. Roboam s-a abținut să meargă la război împotriva fraților săi și s-a smerit după ce a auzit consecințele părăsirii legii Domnului. Inima lui însă nu a fost cu adevărat interesată în niciunul din aceste cazuri. Când domnia sa era șubrezită, a ascultat; însă, de îndată ce a ajuns puternic, s-a supus doar din cauza disciplinării lui Dumnezeu.
La David vedem o atitudine cu totul diferită: „Inima mea spune din partea Ta: căutați fața Mea. Voi căuta fața Ta, Doamne!” (Psalmul 27.8). De o astfel de atitudine de inimă avem nevoie în orice moment. Iată ce înseamnă cu adevărat să umbli cu Dumnezeu! Evlavia adevărată înseamnă o inimă care-L caută pe Domnul și care dorește să fie instruită și călăuzită de El. De această cale avea nevoie Roboam și de ea avem nevoie și noi: calea înțelepciunii și a priceperii în lucrurile lui Dumnezeu. Să-L căutăm pe Domnul în diferitele împrejurări prin care trecem, iar cuvintele Domnului nostru Isus ne vor încuraja inimile: „Oricine cere primește; și cine caută găsește” (Luca 11.10).
A. Leclerc
Și Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și i-a zis: „… Poți tu să înnozi legăturile Pleiadei sau să dezlegi frânghiile Orionului?”.
Iov 38.1,31
Stelele nu le puteți îndepărta de pe cer!
În timpul Revoluției Franceze (1789-1799) a existat o perioadă în care s-a acționat cu toată forța împotriva a tot ce avea de-a face cu creștinismul. Conform unor relatări, au fost îndepărtate toate simbolurile creștine din biserici și din cimitire. Distribuirea Bibliilor a fost interzisă.
„Orice semn care aduce aminte de Dumnezeu trebuie să dispară!”, i s-a atras atenția unui om bătrân. Dar el a replicat: „Stelele nu le puteți îndepărta de pe cer! Acestea vor fi și mai departe semne vizibile ale măreției lui Dumnezeu”. Ceea ce Revoluția Franceză nu a reușit odinioară, nu va reuși nici astăzi ateismul agresiv care se dezvoltă năucitor.
Dumnezeu Însuși ne-a spus în Vechiul Testament că Hristos Își va instaura aici pe pământ domnia Lui. Ceea ce precedă acest eveniment este descris în Psalmul 2: „Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său … Cel care locuiește în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui le vorbește și în aprinderea Sa îi îngrozește … Acum, împărați, fiți înțelepți! Luați învățătură, judecătorii pământului! Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând!”.
Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AUTORITATEA NUMELUI ISUS (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Și Numele Domnului Isus era proslăvit.” (Faptele Apostolilor 19:17)
Citim în acest pasaj că „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele. Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi… au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Lucrul acesta a fost cunoscut… şi Numele Domnului Isus era proslăvit.” (Faptele Apostolilor 19:11-17).
Această istorisire ar trebui să aibă rolul de a-i avertiza pe cei care gândesc: „Dacă ei pot să facă asta, și eu pot!” Nu este adevărat, cel puțin în domeniul spiritual! Dacă Dumnezeu nu te cheamă și nu te echipează să faci o anumită lucrare, probabil vei fi trântit la pământ și tu! Dumnezeu nu te împuternicește să-ți faci voia proprie, ci ca să împlinești voia Sa!
Adevărul este că poți folosi Numele lui Isus în mod eficient numai când:
1) Îl recunoști ca Mântuitor și Domn al tău;
2) Ai o relație personală cu El;
3) Te bazezi pe Cuvântul Său și pui în practică principiile Sale în viața ta zilnică.
Dacă îndeplinești aceste condiții, de fiecare dată când folosești Numele lui Isus, ești protejat și pus la adăpost de autoritatea Numelui Său!
de Jean Koechlin
Ioan 14:1-14
În capitolul 13 L-am văzut pe Domnul cum îi pregătea pe ai Săi ca să aibă încă de aici, de pe pământ, „parte” cu El (v. 8). El pleacă acum să le pregătească locul în Casa Tatălui Său; pentru aceasta, trebuie să meargă înaintea lor, cam în felul în care un stăpân al casei primeşte dispoziţiile Sale de a sosi la El înaintea invitaţilor. Biblia ne dă puţine detalii cu privire la cer. Ceea ce face însă fericită şederea acolo este prezenţa Domnului. Şi El Însuşi cere, pentru propria Sa bucurie, prezenţa alor Săi cu El.
Isus este singura Cale pentru a merge la Tatăl. El este Adevărul, este Viaţa. El n–a încetat nicio clipă să–L descopere pe Tatăl în cuvinte şi în lucrări, de aceea, câtă durere Îi provoacă ignoranţa ucenicilor Săi! N–ar putea El însă să ne spună şi nouă uneori: De atâta timp tu auzi vorbindu–se despre Mine, citeşti Cuvântul Meu, cum de nu Mă cunoşti mai bine?
„Orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face” (v. 13), promite Domnul. „În Numele Meu” nu este o simplă formulă, ci implică faptul că El poate fi de acord cu cererile noastre. Rugăciunea noastră devine atunci cea a lui Isus, căreia i se va răspunde negreşit. Nu numai pentru că ne iubeşte, ci în primul rând pentru că este în joc gloria Tatălui! Ar putea avea El vreun motiv mai înalt?
Mana Zilnica 