13 Ianuarie 2021
Dar acum a obținut o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune.
Evrei 8.6
Hristos este mijlocitor al acestui legământ mai bun. Cineva ar putea întreba: «Pe ce temei poate Dumnezeu să toarne binecuvântări asupra oamenilor nevrednici, fără să fie încălcate cerințele dreptății?». Singurul răspuns posibil se găsește în lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Ca Mijlocitor, El S-a dat pe Sine Însuși „ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.6). Și tot ca Mijlocitor, El administrează legământul care a fost întemeiat pe sângele Său.
Domnul Isus ne este prezentat în această epistolă în felurite caractere, însă medităm noi suficient la bogățiile caracterului Său, prezentat aici în toată varietatea sa? Îl putem vedea în această epistolă ca Apostol, ca Mare Preot, ca Înainte-Mergător, ca Garant, ca Jertfă, iar în acest verset ca Mijlocitor. Toate aceste titluri le deține în legătură cu noul legământ și cu cei care intră în binecuvântarea acestui nou legământ. Ca Apostol, El îl vestește. Ca Garant, El Își asumă întreaga responsabilitate pentru el. Ca Jertfă, El Și-a vărsat sângele care îl ratifică. Ca Mare Preot, El îl susține. Ca Mijlocitor, El îl administrează. Ca Înainte-Mergător, El garantează intrarea în glorie a tuturor celor care beneficiază de binecuvântările lui în dispensația prezentă.
Poate fi descoperită vreo fisură aici? Niciuna! Răul sau falimentul nu pot pătrunde pe nicăieri! Toată binecuvântarea noului legământ este înrădăcinată și întemeiată pe Fiul atotputernic al lui Dumnezeu și este la fel de perfectă ca și El. Nu este acest lucru minunat? Nu umple el sufletele noastre cu siguranță și triumf?
F. B. Hole
Dar, înainte de toate, … să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt fel de jurământ, … ca să nu cădeți sub judecată.
Iacov 5.12
Omul care „se ruga blestemând”
Un credincios a trecut într-o seară pe lângă un om care blestema, dar n-a avut curajul să intre în vorbă cu el. Conștiința lui a fost însă neliniștită toată noaptea.
A doua zi dimineața s-a dus în același loc, cu speranța că îl va reîntâlni pe cel care blestemase. Și, într-adevăr, l-a întâlnit. Bărbatul a fost dintr-odată abordat prietenește: „Bună dimineața, prietene! Vă așteptam”. — „Domnule, cred că este o eroare, pentru că eu nu vă cunosc.” — „Nici eu nu vă cunosc, dar v-am văzut aseară când mergeați acasă de la muncă și acum am venit să vă revăd.” — „Trebuie să fie o greșeală; nu știu să vă fi văzut vreodată.” — „Nicidecum, prietene, doar v-am auzit aseară rugându-vă.” — „Acum sunt sigur că este o eroare; eu nu m-am rugat niciodată în viața mea.” — „O”, a spus credinciosul, „dacă Dumnezeu v-ar fi ascultat aseară rugăciunea, în dimineața aceasta n-ați mai fi fost aici. V-am auzit rugându-vă ca Dumnezeu să vă ia ochii și să vă pedepsească sufletul.” Omul a început să tremure și a spus: „Dumneavoastră numiți aceste cuvinte rugăciune? Da, așa am spus.” — „În dimineața aceasta, dorința mea este ca din această clipă să vă rugați pentru mântuirea sufletului dumneavoastră, la fel de fierbinte cum v-ați rugat până acum pentru pedepsirea lui. Și doresc ca Dumnezeu să asculte în har rugăciunile pe care I le veți înălța.”
Conștiința l-a mustrat pe acel om care blestemase și el s-a întors din toată inima la Isus, lăsându-se convins că de atunci are un Mântuitor și un Apărător.
„… binecuvântați, și nu blestemați” (Romani 12.14).
Citirea Bibliei: Numeri 7.66-89 · Matei 6.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE DUCE ACOLO! – Fundația S.E.E.R. România
„Păcatul odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)
Când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu este exigent – El este protectiv. Biblia ne explică pericolele și subtilitățile păcatului în felul următor: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16).
Astăzi, sunt unii care susțin ideea legalizării unor droguri, cum ar fi marijuana, în scop recreativ sau medical. Ideea a fost deja testată și dat rezultate dezastruoase. La sfârșitul anilor 1980, elvețienii au rezervat o parte din domeniul orașului Zurich, pentru dependenții de droguri. În acel loc ei puteau consuma droguri în mod legal și li se ofereau ace gratuit, în speranța că vor încetini răspândirea virusului HIV. Zona Platzspitz a devenit cunoscută ca „Parcul acelor.” A funcționat experimentul? În scurt timp, numărul consumatorilor de droguri care au vizitat parcul a crescut de la 200 la 20.000. Au avut loc peste 10.000 de evenimente neplăcute pe zi, deoarece consumatorii din toată Elveția au venit să se alăture distracției. În scurt timp au depășit populația localnicilor. Rata mortalității a crescut vertiginos. Cadrele medicale aveau uneori de resuscitat în același timp peste 50 de cazuri de supradoză. Iar rata criminalității, în loc să scadă, cum se așteptau, a crescut și ea brusc. Oficialitățile orașului au anulat experimentul și au închis parcul. Aproape imediat, rata criminalității a scăzut la nivelul inițial – și programul s-a încheiat într-un eșec total.
Când Dumnezeu îți spune: „Nu te duce acolo!”, El o face pentru că te iubește și dorește doar ce este mai bun pentru tine. Așadar, fii înțelept, ascultă-L – și de azi nu te mai duce… acolo!
de Jean Koechlin
Iov 11:1-20
Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin al acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)…! Înclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov săşi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agaţe de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.
Versetele 79 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.1819 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă”.
Mana Zilnica 