5 Ianuarie 2021
Eu M-am rugat pentru tine.
Luca 22.32
Cât de încurajator este gândul că Răscumpărătorul nostru nu încetează niciodată să mijlocească pentru noi! Când ne rugăm, El Însuși pledează pentru noi; iar când nu ne rugăm, El ne susține cauza și, prin mijlocirea Sa, ne păzește de pericole nebănuite.
Remarcați cuvintele de mângâiere adresate lui Petru: „Simon, Simon, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine”. Nu i-a spus: „Du-te și te roagă pentru tine însuți”; acesta ar fi fost un sfat bun, dar nu așa scrie aici. Domnul nu spune nici: „Eu te voi face să fii veghetor, și așa vei fi păzit”. Aceasta ar fi fost și ea o mare binecuvântare. Dar nu, ci: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta”. Puțin știm cât de mult datorăm rugăciunilor Domnului pentru noi. Când vom ajunge în cer și vom privi din nou la calea pe care Domnul ne-a condus, cât de mult Îl vom lăuda pe Acela care, înaintea tronului veșnic, a zădărnicit de atâtea ori planurile rele ale lui Satan cu privire la noi! Cât de mult Îi vom mulțumi fiindcă niciodată n-a renunțat, nici n-a obosit, ci zi și noapte a purtat numele noastre pe pieptul Său!
Chiar înainte ca Satan să-și fi început lucrarea de ispitire, Domnul Își face lucrarea de mijlocire în cer. O, Doamne Isuse, ce mângâietor este că Tu pledezi cauza noastră împotriva vrăjmașilor noștri nevăzuți, că le zădărnicești planurile și că le dai pe față viclenia!
Lucrarea continuă a dragostei Lui este astfel izvorul bucuriei, al recunoștinței, al nădejdii și al încrederii noastre.
C. H. Spurgeon
Cu toate că mai înainte eram un hulitor, … mi s-a arătat îndurare, pentru că lucram din neștiință în necredință. … O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
1 Timotei 1.13,15
De la ateism la credința adevărată
Un sceptic ne relatează cum a ajuns el de la ateism la credința adevărată prezentată în Biblie:
„Nu credeam nici în Dumnezeu, nici în Biblie, nici în adevărurile credinței creștine. După mine, întoarcerea la Dumnezeu era doar o înșelăciune a fanaticilor creștini. Scrierile care combăteau Biblia, pe care leam citit cu sete, mi-au confirmat concepția pe care o aveam, că moartea ar fi numai un somn veșnic și că nu există nici cer, nici iad.
Dar, pe parcursul anilor, eram uneori cuprins de îndoieli, care deveneau tot mai obsedante. Mă întrebam ce se va alege de mine dacă totuși ar fi adevărate aceste lucruri. În sfârșit, m-am hotărât să cercetez mai profund credința prezentată de Biblie. Dacă ar fi ceva în ea, va trebui să găsesc; dacă nu, nicio îndoială nu-mi va mai deranja vreodată liniștea mea.
Într-o duminică, fiind singur, am îngenuncheat și m-am rugat cam așa: «O, Dumnezeule, dacă exiști, ascultă-mă! Dacă există un cer și un iad, arată-mi! Dacă Biblia este adevărată, descoperă-mi și luminează-mă!». Atunci am început să citesc Biblia, mai întâi Noul Testament. Am studiat cu atenție capitol după capitol. Cu cât citeam mai mult, cu atât eram mai convins că totul este adevărat și că eu sunt un păcătos pierdut! După o săptămână de când am început să caut adevărul, am venit la credința în Domnul Isus și L-am primit în inima mea ca Mântuitor al meu.”
Drag cititor, tu ai venit la această credință?
Citirea Bibliei: Numeri 3.1-26 · Matei 3.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI NEVOIE DE ODIHNĂ – Fundația S.E.E.R. România
„După obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă” (Luca 4:16)
Dumnezeu a instituit Sabatul, pentru că a știut că omul are nevoie de timp de odihnă și de reîncărcare a bateriilor. Dumnezeu Însuși a respectat ziua de odihnă: „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit” (Geneza 2:2). Biblia ne spune că Dumnezeu „nu dormitează, nici nu doarme” (vezi Psalmul 121:4). Așadar, dacă El „Și-a luat o zi liberă” dintr-o săptămână, și tu trebuie s-o faci!
Nu cu mult timp în urmă, majoritatea familiilor creștine mergeau la biserică duminică dimineața, se întorceau acasă, luau prânzul împreună și își petreceau după-amiaza odihnindu-se și bucurându-se unii de alții. Acum gâfâim șapte zile pe săptămână, gonind până ajungem la epuizare sau chiar la o moarte prematură.
Oamenii de știință spun că trupurile noastre sunt concepute genetic pentru această o zi din șapte pentru refacere fizică, emoțională, spirituală, ca să funcționăm la cel mai înalt potențial. Când Truett Cathy a deschis primul restaurant în anul 1946, el a instituit o regulă: Duminica va fi închis. În acele vremuri era o practică acceptabilă, dar acum e extrem de neobișnuit, mai ales pentru un lanț de restaurante cu sute de localuri deschise în malluri. Însă Cathy, un creștin dedicat, nu a șovăit niciodată. Și în loc să-l coste, lucrul acesta i-a adus dividende substanțiale și înțelepciunea de a realiza unele din cele mai populare și mai profitabile afaceri din industria alimentară din SUA.
Dumnezeu știe că cel mai rapid mod de a te epuiza este când încerci să faci prea multe lucruri deodată și fără timp de odihnă. De aceea Biblia spune: „ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” (Exodul 20:10). Și tu ai nevoie în fiecare săptămână de o zi de odihnă pentru trup și pentru suflet, așa că pune-o deoparte!
de Jean Koechlin
Iov 4:1-21
Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti „mângâietori” despre mângâiere? Cu ce înţelepciune vor aceşti „înţelepţi” săşi instruiască prietenul nefericit şi săi potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor Învăţător, acea limbă iscusită care să ştie „să ajute cu un cuvânt pe cel obosit” (Isaia 50.4)? Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât săl exaspereze pe sărmanul Iov!
Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false < din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) > ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov.
Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm întrun mod nepotrivit. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!„ găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindui acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12). În următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: „Ei bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu iai învăţat pe alţii!” (vezi Romani 2.21).
Mana Zilnica 