Mana Zilnica

10 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților … pentru răbdarea și credința voastră în toate persecuțiile și necazurile voastre pe care le suferiți.

2 Tesaloniceni 1.3,4

O adunare în care credința și dragostea cresc nu va scăpa niciodată de atacurile lui Satan. Vedem deci că și tesalonicenii treceau prin încercări și persecuții. Totuși Dumnezeu îngăduia aceste suferințe pentru încercarea credinței lor, fiindcă încercarea credinței „lucrează răbdare” (Iacov 1.3). În ce-i privește pe tesaloniceni, eforturile lui Satan fuseseră doar un mijloc de întărire a credinței lor în Hristos, a dragostei unora pentru ceilalți și a răbdării lor în încercare. Astfel de calități au stârnit recunoștința apostolului față de Dumnezeu și l-au făcut să se laude cu ei înaintea altor adunări.

Orice efort al vrăjmașului este pentru a șubrezi credința noastră în Hristos, pentru a ne slăbi în dragostea unii pentru alții și pentru a ne face să ne răzvrătim împotriva răului, decât să-l îndurăm cu răbdare. În mijlocul încercărilor speciale din zilele din urmă poate că noi, în țările în care ne aflăm, nu ne confruntăm cu persecuția, însă vom avea negreșit necazuri. În aceste zile de confuzie și de împrăștiere a poporului lui Dumnezeu, necazurile pe care le suferim vin mai degrabă din mijlocul mărturiei creștine, decât din afara ei. Astfel de încercări sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a lucra răbdare.

Din nefericire, ratăm lecțiile pe care Dumnezeu dorește să le învățăm atunci când trecem prin încercări și răspundem cu rău la rău. În astfel de împrejurări, încercarea este lăsată să dureze sau, dacă este totuși îndepărtată, pierdem binecuvântarea pe care Dumnezeu a intenționat să ne-o dea și va trebui să trecem prin alte încercări similare. Ferice de noi dacă luăm orice încercare din mâna lui Dumnezeu și mergem cu ea înaintea Lui. În felul acesta, după ce încredințăm toate lucrurile în mâna Lui, vom învăța „răbdarea”, care aduce cu ea o mare binecuvântare pentru sufletele noastre acum, iar în viitor, o răsplată minunată în glorie.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

Din moarte la viață (1)

Cu mulți ani în urmă, în Scoția trăia un predicator renumit, cu numele Tom Allen, pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a-i conduce pe mulți oameni la Hristos. De asemenea, el și-a dedicat viața ca să-i ajute pe săracii din oraș. În anul 1945, când al doilea Război Mondial era pe sfârșite, Tom era soldat în Franța. În ziua de Paște, care era chiar cu câteva zile înainte de sfârșitul războiului, un sergent american l-a invitat să meargă cu el la biserică. La început, Tom nu a vrut, dar, din respect, în cele din urmă a acceptat să meargă cu el și să asculte evanghelia.

Mai târziu, după convertirea lui, Tom Allen a povestit următoarele:

„La început nu prea mi-a plăcut programul de la biserică. Într-adevăr, ceea ce se întâmpla acolo era foarte mișcător, pentru că predica se ținea într-o catedrală renumită din Franța, la care participau peste o mie de soldați. Eu eram copleșit de gândul că unii dintre acei soldați urmau să moară înainte de sfârșitul războiului, așa că nu ascultam în mod deosebit ceea ce se spunea. La un moment dat, un soldat american de culoare s-a ridicat și a intonat un imn foarte frumos, ale cărui cuvinte m-au răscolit:

Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?
Câteodată încep să tremur, să tremur!
Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?

Atunci, pentru prima oară, am început să mă gândesc la cruce. Dar apoi mi-am zis: «Cum aș fi putut să fiu de față când L-au răstignit acei oameni pe Domnul Isus? Aceasta s-a întâmplat acum aproape 2.000 de ani!»”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ! – Fundația SEER

„Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” (Filipeni 4:5)

Pentru a avea o viață echilibrată, trebuie să aplici în viața ta aceste două versete:

1) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

2) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Când nu reușești să faci niciunul din aceste două lucruri, i-ai deschis ușa lui Satan ca să te atace.

Prea mult, chiar și dintr-un lucru bun, provoacă probleme. De exemplu, munca este bună… dar prea multă muncă produce stres, care poate duce la boală, resentiment, depresie și stricarea relațiilor. Mâncarea este bună… dar prea multă poate duce la probleme serioase de sănătate. E bine să fii organizat… dar dacă devii perfecționist, poți să-i înnebunești pe ceilalți, dar și pe tine. Orice domeniu din viața ta care scapă de sub control, îți va fura bucuria pe care vrea Dumnezeu s-o ai. Una dintre cele mai mari provocări cu care te vei confrunta în viață este să menții o viață echilibrată.

„Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.”

Dacă ai o personalitate impulsivă, reține cuvântul „blândețe” (în limba engleză se folosește cuvântul „moderație” – n.tr.). Acest lucru înseamnă „a nu merge la extreme.” Pastorilor, excelați în lucrare, dar nu vă neglijați familia. Părinților, nu vă limitați la câștigarea existenței, bucurați-vă de persoanele pentru care munciți. E bine să fii preocupat de înfățișare, dar nu fi obsedat de asta, întrucât nu aceasta este adevărata măsură a valorii tale ca persoană.

Uită-te la viața ta și întreabă-te: „Care sunt domeniile în care mi-am pierdut echilibrul?” Apoi, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți refaci echilibrul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 2:12-31

Până la sfârşitul capitolului 4 citim despre conflictul dintre David şi Iş-Boşet sau, mai degrabă, dintre generalii lor, respectiv Ioab şi Abner. Este o confruntare de
prestigii, fiecare dintre aceşti oameni mândri dorind să fie întâiul; şi va sfârşi prin moartea lui Abner şi apoi a lui Iş-Boşet. Împrejurările acestea triste, echivalând cu un război civil, sunt folosite de Domnul pentru a stabili, puţin câte puţin, domnia împăratului Său.

Violenţei şi spiritului de răzbunare li se dă frâu liber. Aproape de iazul lui Gabaon, încercarea puterii începe ca un joc. Ei doresc numai să-i vadă pe aceia dintre ei care sunt mai îndemânatici şi mai puternici. Dar, de la mândrie până la ucidere, iată ce pas mic este! Exaltarea conduce la pierderea controlului de sine şi actul criminal se înfăptuieşte înainte ca cineva să-şi poată da seama de ce va rezulta din aceasta. Cei douăzeci şi patru de tineri nefericiţi cad în acelaşi timp, fiecare străpuns de sabia celuilalt.

Să observăm că David rămâne deoparte faţă de competiţiile pe care Ioab pretinde că le susţine în numele său. Astfel facem cunoştinţă cu caracterul acestuia: om şiret şi fără scrupule, care apără cauza lui David pentru că aceasta îi va aduce un câştig personal.

9 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în trup”.

1 Timotei 3.16

În timp ce Iosif și Maria se aflau la Betleem, Maria „L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut și L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han” (versetul 7). Fiul lui Dumnezeu S-a născut în această lume, însă nu S-a găsit niciun loc pentru El aici. Lumea este la ea acasă; prin propriile resurse, ea găsește un loc la han, însă pentru Fiul lui Dumnezeu nu există un loc, decât în iesle.

Duhul Sfânt nu menționează în zadar această împrejurare. Nu există loc pentru Dumnezeu în această lume, nici pentru ceea ce este de la Dumnezeu. Cu atât mai perfect se manifestă dragostea Domnului Isus, care a binevoit să vină pe pământ. Însă El Și-a început viața aici într-o iesle și a sfârșit-o pe o cruce, iar în tot timpul dintre aceste două evenimente nu a avut niciun loc unde să-Și plece capul.

Prin urmare, noi, cei credincioși, suntem constrânși de o asemenea dragoste să ne plecăm capetele cu reverență și adorare în prezența Lui, „Dumnezeu arătat în trup”, contemplând harul Său infinit, prin care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, astfel ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. Acel Prunc din iesle era Obiectul tuturor planurilor lui Dumnezeu, Susținătorul și Moștenitorul întregii creații, Mântuitorul tuturor celor care vor moșteni gloria și viața eternă.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere.

Proverbe 3.13

Afirmații

„Încredințează trecutul tău milei lui Dumnezeu, prezentul, dragostei Sale, iar viitorul, providenței Sale.”

Augustin

„Nu-ți fie teamă niciodată să-ți încredințezi viitorul pe care nu-l cunoști unui Dumnezeu pe care-L cunoști.”

Corrie Ten Boom

„Mulți din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.”

Henry Coandă

„Ceea ce știm este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Ființe atotștiutoare și atotputernice. Aceasta este și rămâne convingerea mea ultimă.”

Isaac Newton

„Recunoștința este memoria inimii.”

Balzac

„Trufașul nu poate fi recunoscător; el crede totdeauna că a meritat mai mult.”

Nicolae Iorga

„Dacă nu poți spune ceva frumos, nu spune nimic.”

Benjamin Franklin

„Corectarea face mult, dar încurajarea face mult mai mult.”

Johann Wolfgang Goethe

„Mintea și experiența ne arată că niciun popor nu poate fi moral dacă nu are credință.”

George Washington

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXISTĂ O CALE MAI BUNĂ? – Fundația SEER

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine… în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronomul 28:8)

Aproape oricine poate depista o problemă, poate discuta despre ea și se poate plânge din cauza ei. Dar o persoană orientată spre soluții caută căi de a rezolva problema. Murray Spangler a fost o astfel de persoană. El era om de serviciu într-un magazin, și s-a gândit că singurul mod de a învinge plictiseala din slujba sa (care consta în măturarea podelelor) era să găsească o alternativă inovatoare în a-și face treaba. Era motivat în plus de faptul că… era alergic la praful pe care îl mătura în fiecare zi. Așa că s-a gândit: „În loc să mătur praful, poate există o modalitate de a-l aspira.”

De unde vin astfel de gânduri creative? De la Dumnezeu, Creatorul nostru. Și pentru că ești creația Sa, El Își va împărtăși ideile cu tine.

Întrebările lui Spangler l-au condus la inventarea formei brute, dar funcționale a aspiratorului. Apoi a căutat un vechi prieten din domeniul pielăriei, pentru a finanța producția invenției sale. Numele acestuia era H.W. Hoover. Nu numai că aspiratoarele Hoover au devenit foarte populare, dar „aspiratul” a devenit, cel puțin pentru o generație, sinonim cu măturatul podelelor.

În fiecare obstacol există o oportunitate; în fiecare întrebare, un răspuns; în fiecare problemă, o soluție. Așa că, nu-ți fie teamă să pui la îndoială metode, sisteme și echipamente și întreabă: „Există o cale mai bună?” Lumea a fost îmbogățită de oameni care au îndrăznit să-și pună această întrebare. Și tu poți fi o astfel de persoană, căci Dumnezeu promite să binecuvânteze „toate lucrurile pe care vei pune mâna.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 2:1-11

Înainte de a fugi în ţara filistenilor, David nu-L consultase pe Dumnezeu (1 Samuel 27.1) şi faptul acesta îl dusese în necaz. Dar această experienţă amară n-a fost fără un folos. Acum Îl întreabă pe Domnul de două ori.

Niciodată nu se poate spune că insistăm prea mult asupra acestui principiu fundamental al vieţii creştine: dependenţa. Ea este o datorie în faţa lui Dumnezeu, dar şi sursa puterii şi a siguranţei noastre.

Hebronul, în care Dumnezeu îl aduce pe unsul Său, este un loc care ne vorbeşte despre moarte. Mormintele patriarhilor se găseau acolo. Hristos, Preaiubitul lui Dumnezeu, adevăratul David, înainte de a-Şi prelua oficial împărăţia, a mers până la moarte prin ascultare de Dumnezeu. Şi acesta este şi locul spre care Dumnezeu îi îndreaptă pe ai Săi. Credinciosul a murit împreună cu Hristos.

David nu-i uită pe locuitorii Iabesului din Galaad, care îşi arătaseră bunătatea faţă de Saul. Oare Domnul va uita micile acte de caritate pe care ne-a permis să le exersăm? (Evrei 6.10).

Suveranitatea lui David avea să fie stabilită treptat- treptat. Pentru moment, numai Iuda l-a recunoscut. Restul poporului s-a supus lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, susţinut de Abner, fosta căpetenie a armatei lui Saul.

8 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Vița cea adevărată și Tatăl Meu este Vierul.

Ioan 15.1

Vierul veghează asupra viei, pentru ca ea să aducă rodul dorit. Fiind Vița, Domnul Isus a fost dependent de Viticultor. El a avut o încredere desăvârșită în Cel a Cărui voie venise s-o împlinească (Ioan 4.34)! Domnul i-a spus lui Filip: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu vi le spun nu le vorbesc de la Mine Însumi; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face lucrările acestea” (Ioan 14.10).

Fiind atașați de Viță, adică de Hristos, avem o relație de dependență față de Tatăl și, ca rezultat, putem avea încredere deplină că Tatăl nostru ne va păzi și ne va oferi orice resursă dacă rămânem în Viță și dacă vom căuta să aducem roadă pentru plăcerea Sa.

Isaia 27.2-6 descrie ziua când Dumnezeu va răscumpăra și va restabili via Sa pământească, Israel. Însă cântarea de acolo revelează de asemenea mult din caracterul Vierului. Vedem că El este un Vier care veghează cu credincioșie asupra viei Sale, zi și noapte, o păzește, o udă și îi oferă tot ceea ce are nevoie pentru a rodi din belșug.

Ceea ce Vierul va face pentru Israel în viitor, El face acum pentru noi, dacă rămânem în Viță. Așa că, înainte de a vorbi despre mlădițe și despre aducerea de rod, să ne aducem aminte că este nevoie ca inimile noastre să se încreadă pe deplin în Viticultor și să fie complet dependente de El! Până la urmă, rodul este pentru El și pentru gloria Sa!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.

1 Petru 4.11

Încredere și curaj (2)

Toți avem nevoie de mângâiere, de sprijin și de încurajare, în special atunci când trecem prin durere și prin descurajare.

Mângâierea nu înseamnă doar vorbe de încurajare prin care o persoană o sfătuiește pe o altă persoană să stea tare pe poziție, să rămână fermă în fața greutăților sau să fie indiferentă. Încurajarea nu este o încercare de a explica de ce se întâmplă nenorociri. Încurajarea nu înseamnă o mulțime de cuvinte pozitive despre faptul că Dumnezeu controlează toate lucrurile și că totul este în regulă. Toate aceste cuvinte pot fi bune și folositoare.

Cei de lângă noi primesc mângâierea din partea noastră doar atunci când noi simțim durerea și necazul alături de ei, astfel încât să știe că nu suferă singuri. Pavel ne-a sfătuit: „Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15). Când prietenul tău cel mai bun suferă dintr-un motiv sau altul, spune-i cuvinte ca acestea: „Știu că doare”, sau „Sufăr împreună cu tine”. Avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să știm când trebuie să vorbim și când trebuie să tăcem. Păstrează-ți sfaturile și povețele din Biblie pentru a le da doar după ce ai acordat tu însuți suficientă atenție sentimentelor pe care le trăiește celălalt! Aceasta este mângâierea biblică.

Dragostea adevărată este cea care satisface nevoia de sprijin și poți spune că sprijini pe cineva doar atunci când încerci să ușurezi povara acelei persoane într-un mod practic și folositor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZBÂNDA – Fundația SEER

„Atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8)

Când Iosua a devenit conducătorul Israelului, în locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

Există două tipuri de succes: succesul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru viața ta; și succesul care este trecător, care îți lasă un sentiment de goliciune și care moare odată cu tine.

Se spune că Boris Becker, campionul german de tenis, a dorit să se sinucidă din cauza unui gol lăuntric pe care l-a experimentat în viață. Chiar dacă era un jucător de succes, el știa că viața sa nu este în totalitate așa cum trebuia să fie. „Am câștigat Wimbledonul de două ori până acum, odată ca cel mai tânăr jucător,” a spus el. „Eram bogat. Aveam toate posesiunile materiale de care aveam nevoie: bani, mașini, femei, totul… Știu că pare un clișeu. E vechiul cântec al starurilor de film și muzică… ce sfârșesc totuși prin a se sinucide. Ei au totul și totuși sunt atât de nefericiți… Nu aveam pace lăuntrică. Eram o marionetă!”

Cineva a zis: „În tot ceea ce face omul fără Dumnezeu, fie va eșua lamentabil, fie va reuși – într-un mod și mai lamentabil!” Știi de ce această afirmație este adevărată?

Pentru că fără Dumnezeu orice succes se termină în eșec (nu aduce satisfacție). Definiția pe care a dat-o Domnul Isus nebunului a fost aceasta: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:21). Izbânda înseamnă să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc și să-L lași să rezolve totul pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 1:17-27

Departe de a se bucura de nenorocirea care-l ajunsese pe rivalul şi prigonitorul său, David compune pe această temă un mişcător cântec de jale. Acest Cântec al Arcului laudă calităţile omeneşti ale lui Saul: puterea, generozitatea, popularitatea lui. Şi, acoperindu-i răutatea împăratului, din pricina căreia suferise atât de mult până atunci, David ar dori totodată, dacă este posibil, să ascundă înfrângerea care ar alimenta bucuria şi dispreţul din partea vrăjmaşilor Domnului: „Nu spuneţi în Gat …” (v. 20).

Ne este necesar să învăţăm, ca şi fiii lui Iuda (v.18), lecţiile pe care le oferă acest Cântec al Arcului: să plângem cu cei nenorociţi; să căutăm lucrurile bune la aceia care nu ne plac; să ne abţinem să vorbim ce ştim că este neplăcut despre cineva; mai presus de orice, să acoperim neajunsurile surorilor şi fraţilor noştri, pentru o bună mărturie a poporului lui Dumnezeu în faţa lumii (1 Petru 4.8).

Apoi inima lui David, copleşită de durere, se exprimă avându-l ca subiect pe Ionatan. Dragoste minunată, plină de farmec; cu toate acestea, palidă imagine a dragostei lui Hristos; dragoste nemărginită, de care nimic „nici chiar moartea” nu ne va putea despărţi niciodată (Romani 8.38, 39).

7 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu erau etiopienii și libienii o oștire mare, cu multe care și călăreți? Dar, pentru că te-ai sprijinit pe Domnul, El i-a dat în mâna ta … Și Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus în închisoare, pentru că era înfuriat pe el din cauza aceasta.

2 Cronici 16.8,10

Împăratul Asa (3)

Împăratul Asa a început bine, L-a căutat pe Dumnezeu, s-a sprijinit pe El și a fost răsplătit cu o mare biruință. După o perioadă de pace în împărăția sa, el L-a uitat pe Dumnezeu și a suferit un declin spiritual. Vom vedea acum că, la sfârșitul vieții sale, el s-a împotrivit lui Dumnezeu. Asa a început bine, dar s-a încrezut în sirieni, în loc să se încreadă în Dumnezeu (2 Cronici 16.7,8). Când Hanani, credinciosul văzător, i-a reproșat acest lucru, Asa ar fi trebuit să se smerească și să învețe din greșeala lui. Dar Asa nu a procedat așa, ci s-a mâniat atât de tare, încât l-a aruncat pe Hanani în închisoare și i-a asuprit pe unii din țară (versetul 10). Este acesta același Asa pe care l-am văzut în capitolele 14 și 15? Ce s-a întâmplat oare cu el?

Când credincioșii nu mai umblă prin Duhul sau nu se mai judecă pe ei înșiși în fiecare zi, se află în pericolul de a cădea în păcate morale sau doctrinale grave. Dacă am început în Duhul, să nu sfârșim în carne (Galateni 3.3; 5.7)!

Este tragic să vedem cum Asa, care a început atât de promițător, a fost plin de nelegiuire, de amărăciune, de mânie și de necredință (2 Cronici 16.10-12). Să remarcăm cum scoate Duhul Sfânt în relief acest aspect: „Și, iată, faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în Cartea Împăraților lui Iuda și ai lui Israel” (versetul 11).

Doi creștini în vârstă mergeau pe un câmp înghețat, braț la braț, ca să nu cadă. Ajunși aproape de capăt, unul dintre ei a spus: «Am reușit să nu cădem». Celălalt l-a atenționat: «Adu-ți aminte de Ghedeon!». Ghedeon a repurtat o mare biruință prin puterea lui Dumnezeu, însă la sfârșit a căzut în idolatrie. Să luăm seama la lecțiile din viața lui Asa și a lui Ghedeon!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț.

Proverbe 24.3,4

Încredere și curaj (1)

Vameșul Nathaniel Hawthorne, întorcându-se într-o zi de la slujbă, i-a spus soției sale, Sofia, că a fost concediat. Mare i-a fost însă surpriza când, în loc să se supere, soția l-a întâmpinat cu o exclamație de bucurie: „Acum poți să-ți scrii și tu cartea!”. Neîncrezător, el i-a replicat: „Și din ce vom trăi până o termin?”. Atunci ea a deschis un sertar din care a scos mai mulți bani. În fiecare săptămână, din banii pe care îi primea de la soțul ei pentru gospodărie, ea economisea câte puțin, iar suma pe care o aveau acum urma să le ajungă pentru un an. „Știam că vei scrie o capodoperă, știam că poți.” – Cuvintele acestea l-au motivat pe Hawthorne.

Din încrederea și curajul acelei femei s-a născut unul dintre cele mai bune romane din literatura americană. Nathaniel Hawthorne (1804-1864) este un autor american, care a scris romane psihologice remarcabile prin acuitatea observației, forța descriptivă și valoarea simbolică. Dacă n-ar fi existat o soție încrezătoare ca Sofia, poate că astăzi în literatura universală nu am fi auzit de numele acestui scriitor. Succesul a venit în urma unor cuvinte de încurajare și de încredere din partea unei soții înțelepte.

Dar, privind dincolo de acest exemplu, putem afirma că orice soție și orice soț pot fi, prin harul lui Dumnezeu, o încurajare unul pentru celălalt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VERIFICĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația SEER

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

Un instructor de zbor îți va spune că din când în când avionul trebuie „îndreptat” sau „echilibrat în zbor.” După ce a zburat prin furtună, avionul își pierde traiectoria, care trebuie ajustată. Același lucru se întâmplă și în călătoria ta spirituală. Furtunile vieții te pot face „să-ți pierzi traiectoria.” „Condiții meteo” neașteptate, cum ar fi boala, depresia, șomajul, divorțul, dezamăgirea sau moartea cuiva drag te pot obliga să-ți schimbi direcția și strategia. De aceea atitudinea ta trebuie verificată cu regularitate și ajustată.

Așadar, cu ce te confrunți în prezent și trebuie să-ți verifici atitudinea?

Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” E posibil un astfel de mod de viață? Da, însă trebuie să faci din el o prioritate și să-l urmărești în fiecare zi. Iosua a vrut să transforme o mulțime de plângăcioși într-o armată capabilă să cucerească Țara Promisă. Așa că Dumnezeu i-a dat această formulă a succesului: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

Încearcă tehnica „cartonașelor.” În fiecare săptămână, identifică un verset care are legătură cu un domeniu în care dorești să crești, scrie-l pe un cartonaș și memorează-l. Într-un an de zile, vei avea cincizeci și două de versete pe care să ți le amintești și pe care să te bazezi. Gândește-te ce impact vor avea în viața ta! Nu numai că atitudinile tale greșite se vor corecta, dar și viața ta în general o va lua într-o direcție bună!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 1:1-16

Episodul de la Ţiclag l-a lăsat pe David umilit, conştient de propria-i slăbiciune; dar l-a şi restabilit în relaţia lui fericită cu Domnul. El a fost pregătit astfel pentru domnia asupra căreia se deschide acum cartea a doua a lui Samuel.

Omul care-i aduce vestea morţii lui Saul credea că aduce „o ştire bună” (4.10). Oare nu era vorba pentru David de moartea vrăjmaşului său şi de ocazia de a urca pe tron? Dar acest om nu-l cunoaşte pe cel căruia îi vorbeşte. În inima „iubitului” Domnului străluceşte harul dezinteresat, însoţit de dragostea pentru poporul Lui şi de respectul pentru dispoziţia dată de Dumnezeu. Cum s-ar fi putut bucura el când israeliţii erau înfrânţi, iar prinţul lor, dezonorat în faţa vrăjmaşilor Domnului?

David îl întreabă pe noul venit: „De unde eşti?” (v.13). Omul confirmă că face parte dintre vrăjmaşii lui Israel, şi încă dintre cei mai răi: era amalecit! Încercând să-l trişeze pe David printr-un mesaj înşelător, n-a făcut decât să se trişeze pe sine (vezi Prov. 11.18). I-ar fi plăcut ca noul împărat să-şi ia coroana din mâna lui. În aceasta, el se aseamănă marelui Vrăjmaş care a încercat, deşi fără succes, să-L facă pe Domnul Isus să primească din mâna lui toate împărăţiile lumii şi gloria lor (Matei 4.8-10).

6 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului.
Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut; și unele sunt spre onoare și altele spre dezonoare.

1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.20

Există o diferență clară între cele două epistole către Timotei. Prima contemplă adunarea în rânduiala instituită de la început, totul cu privire la ea fiind reglementat prin cuvântul divin; cea de-a doua descrie drumul celui credincios într-un timp de confuzie și de depărtare de la adevăr. Există două versete care exprimă această diferență. În primul, apostolul scrie despre „casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15); în timp ce în al doilea, el vorbește despre cei „care s-au abătut de la adevăr, spunând că învierea a fost deja; și răstoarnă credința unora. Totuși temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.18,19).

Aceasta era acum consolarea: chiar dacă domnea confuzia în casa lui Dumnezeu, temelia, așezată de Dumnezeu Însuși, rămânea tare. Totuși era o durere nespusă pentru apostol să vadă decăderea și coruperea creștinismului, depărtarea adunării de terenul sfânt pe care el, prin harul lui Dumnezeu, o așezase. Era de fapt o nouă manifestare a ceea ce s-a întâmplat în orice dispensație, anume falimentul a ceea ce a fost încredințat responsabilității omului. În a doua Epistolă către Timotei, apostolul nu numai că dă glas simțămintelor inimii sale cu privire la trista stare de lucruri, însă oferă și îndrumări prețioase pentru călăuzirea și purtarea sufletelor care doresc să facă voia lui Dumnezeu, chiar și într-o astfel de stare de confuzie.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.

Romani 8.28

Ce se poate învăța într-un spital

„Când trebuie să stai pe spate, ochii sunt îndreptați în sus”, a explicat un creștin bolnav unui prieten care l-a vizitat. „Știi de ce m-a așezat Domnul pe acest pat de spital? – Ca să mă uit spre El.

Această perfuzie, care mă leagă de un sistem de sticle, este lanțul meu, care mă învață dependența. Agenda mea era plină cu diverse programări. A trebuit să le anulez pe toate și să-mi pun întrebarea: Ai cerut Domnului îndrumarea Sa, înainte să-ți faci planurile?

Eu, omul activ, tot timpul pe grabă, stau acum ca într-o cursă. Și totuși, privește acest salon! – Am descoperit că nu este o închisoare, ci mai degrabă un loc de întâlniri: întâlnire cu acest bolnav care a văzut ieri că am citit din Biblie și care mi-a pus diverse întrebări; întâlnire cu personalul spitalului, de la doctor până la femeia de serviciu – o lume întreagă, despre care n-am știut nimic, dar ale căror dăruire, amabilitate și servicii le cunosc acum; întâlnire cu vizitatori ca tine, care îmi aduc mângâiere și îmbărbătare. Aș dori așa de mult ca fiecare să poată lua ceva de aici: amintirea unui pacient care a profitat întrucâtva de lecțiile bune ale Domnului: răbdare, altruism, încredere în Dumnezeu…

În sfârșit, dar mai presus de orice, este un loc de întâlnire cu Însuși Învățătorul. Niciodată n-am avut așa de mult timp să citesc Biblia, să mă rog și să meditez la Cuvânt. – Mulțumesc, Doamne, pentru această experiență!”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM NE ISPITEȘTE SATAN? – Fundația SEER

„…Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.” (1 Corinteni 10:13)

Satan a încercat să-L facă pe Domnul Isus să cedeze la trei ispite diferite, și va încerca același lucru și cu tine:

1) Satisfacție fără Dumnezeu. Știind că lui Isus îi era foame, Satan i-a spus să transforme pietrele în pâine. Dar Isus a spus nu, deoarece știa că planul lui Dumnezeu era să-L hrănească și să-L întărească în mod supranatural; El a refuzat să se mulțumească cu mai puțin – și tu trebuie să faci la fel.

2) Succes fără Dumnezeu. După aceea, Satan L-a dus pe Isus pe acoperișul Templului și I-a spus să sară, spunându-I că Dumnezeu va trimite îngeri să-L protejeze. Dar planul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus presupunea altceva: crucea, învierea, mulțimile care aveau să creadă în El… Satan a încercat să-L convingă pe Isus să se mulțumească cu mai puțin, și el va încerca același lucru și cu tine. Nu înghiți momeala!

3) Semnificație fără Dumnezeu. Satan i-a oferit Domnului Isus împărățiile acestei lumi, cu o condiție: să se plece înaintea lui și să i se închine. Ce ofertă! Semnificație fără Dumnezeu! Dar în realitate, împărățiile acestei lumi nu erau ale lui Satan, ca să le poată oferi! Așa că el L-a mințit pe Isus – și te va minți și pe tine! Calea spre o mulțumire de durată este calea crucii, ceea ce înseamnă jertfă de sine. Domnul Isus l-a mustrat pe Satan printr-un verset din Scriptură, care spune că numai Dumnezeu este demn de slavă.

Să înțelegem un lucru: Satan îți va lua toate dorințele legitime pe care le ai și va încerca să te facă să ți le împlinești pe căi nelegitime. Dar îl poți învinge! Cum? Stând aproape de Dumnezeu și trăind după Cuvântul Său, căci El „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 31:1-13

În timp ce au loc aceste evenimente, între Israel şi filisteni începe lupta. Curând sorţii înclină în favoarea filistenilor, pentru că aceştia au la dispoziţie un corp de arcaşi împotriva cărora israeliţii, loviţi de la distanţă, nu-şi mai pot folosi armele. Apoi deodată totul este pierdut pentru Saul. Şi, prin contrast cu David în capitolul precedent (v. 6), nici Dumnezeu nu este cu el. Singura cale de ieşire pe care o poate vedea, deşi e tragică, este săşi ia viaţa. Acelaşi lucru îl va face şi Iuda. Astfel, asemenea multor oameni sărmani a căror disperare i-a condus la sinucidere (mai degrabă decât în braţele Domnului), dorind să scape de o dezonoare pe pământ, Saul nu face decât să se arunce mai repede într-o nenorocire eternă. Sărmanul om! Avusese împărăţia şi tot ce şi-ar fi putut dori cineva în lumea aceasta. Dar la ce îi folosesc toate acestea celui care „şi-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

Locuitorii Iabesului din Galaad, o cetate având legături de sânge cu seminţia lui Beniamin (Judecători 21.14), îşi arată recunoştinţa faţă de Saul, care cândva îi salvase (cap. 11).

Acum vechea ordine a lucrurilor este dată deoparte, pentru a face loc împăratului ales de Dumnezeu, David, o imagine a Domnului Hristos venind să domnească în glorie.

5 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Despre această mântuire au căutat și au cercetat stăruitor profeții care au profețit despre harul arătat față de voi, cercetând spre care sau ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea.

1 Petru 1.10,11

Suferințele lui Hristos și gloriile de după acestea ocupă o parte importantă în Scriptură – și pe bună dreptate, fiindcă nu este altă temă mai minunată și mai înălțătoare ca aceasta. Ni se amintește în 2 Petru 1.21 că „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt”. Misiunea cea mai importantă a Duhului este să înalțe Persoana și lucrarea lui Hristos. Această temă străbate cele două epistole ale lui Petru.

În prima Epistolă a lui Petru, suferințele lui Hristos sunt cele scoase în relief, iar Petru vorbește despre sine ca fiind „martor al suferințelor lui Hristos” (1 Petru 5.1). În cea de-a doua Epistolă, accentul este pus pe gloria viitoare, dar și acolo Petru vorbește despre faptul că a fost martor ocular al măreției Lui (2 Petru 1.16). Toți cei care au fost născuți din nou au acum parte de suferințele lui Hristos, iar în curând vor avea parte în slava Lui viitoare.

Rezultatul trist al neascultării lui Adam este că acum trăim într-o lume în care domnesc păcatul și moartea. Cu toții avem o parte în aceasta, fiindcă toți au păcătuit și astfel moartea a venit peste toți. În această scenă însă a venit Domnul din cer, luând parte la carne și la sânge. Vărsându-Și sângele, El a făcut ispășire pentru păcat și a gustat moartea pentru noi, ca noi să putem avea parte în acea glorie viitoare făcută sigură prin lucrarea Sa împlinită. „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți, pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.3-5).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a explicat în toate Scripturile lucrurile cu privire la El.

Luca 24.27

Bucuria în Hristos

Doi ucenici străbăteau descurajați drumul dinspre Ierusalim spre Emaus. Subiectul discuției lor era cel al morții recente a Domnului Isus. În timp ce vorbeau, Mântuitorul S-a apropiat, mergând alături de ei, fără ca ei să-L recunoască. Cât de prețios este modul în care Domnul Se ocupă de tristețea și de necredința lor! Domnul nu li Se descoperă până nu le deschide mai întâi Scripturile, explicându-li-le. Ucenicii, credincioși evrei, erau preocupați în mod exclusiv cu manifestarea și cu întemeierea Împărăției, precum și cu izbăvirea poporului Israel din mâna vrăjmașilor lor. Ei pierduseră complet din vedere faptul că Domnul Isus trebuia să pătimească înainte de a veni gloria Împărăției.

Acesta este un pericol care ne amenință și pe noi. Dacă ochii noștri nu sunt ațintiți spre Hristos, ne putem limita la un singur aspect al adevărului, în loc să citim în toate Scripturile cele scrise despre Mântuitorul nostru. Și cât de multe locuri din Scriptură vorbesc despre exact timpul în care acele adevăruri se petreceau chiar sub ochii ucenicilor!

Cu câtă bucurie Îl ascultau cei doi pe Domnul în timp ce le explica ce era cu privire la El Însuși! Bucuria a fost așa de mare, încât ucenicii L-au rugat pe Domnul să rămână cu ei. Și această bucurie poate să fie și partea noastră. Când suntem preocupați cu Domnul, cât de mici devin necazurile acestei lumi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT! – Fundația SEER

„Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)

Când vorbești despre mulțumire, unii cred că ești împotriva progresului. Nu! Apostolul Pavel spune că mulțumirea nu vine niciodată din exterior! Reclamele de la radio și de la televizor încearcă să ne convingă că mulțumirea nu este posibilă fără produsele lor. Nu te lăsa ispitit! Dorința de a avea mai mult poate fi de neoprit. Câtă vreme crezi că mai bine înseamnă mai multe, nu vei fi niciodată satisfăcut. De ce? Pentru că nu vei putea trăi suficient de mult ca să ai totul! Gândește-te puțin: când obții ceva sau când realizezi ceva, ai măcar timp să te bucuri de lucrul acesta? Sau pornești în galop spre altceva, fără odihnă?!

Pentru a evita să îmbătrânești prea devreme sau să ajungi înțelept prea târziu, citește aceste versete:

1) „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (1Timotei 6:7). Când vei muri și lumea va întreba: „Cât a lăsat?” răspunsul va fi „totul” (inclusiv o moștenire, bună sau rea).

2) „Unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă” (1Timotei 6:10).

Dacă goana ta după lucruri materiale nu îți mai lasă timp pentru Dumnezeu, reanalizează-ți prioritățile și începe să le schimbi câtă vreme mai poți. Nu mai gândi: „Dacă aș avea o casă mai mare, un partener mai înțelegător, un anume loc de muncă, o transformare radicală, un IQ mai mare sau acceptarea unei persoane anume etc. etc. – atunci aș fi fericit!” Lucrurile nu stau așa.

Biblia spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Deci, învață să fii mulțumit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 30:11-31

Sărmanul sclav  egiptean abandonat de stăpânul lui, pe care David îl adăposteşte şi îl înviorează cu apă şi hrană, ne reaminteşte de condiţia păcătosului pierdut. Când Satan l-a lăsat într-o stare de slăbiciune totală şi de moarte morală, Isus, asemenea bunului Samaritean, îi dă acestui păcătos atât viaţa, cât şi puterea şi capacitatea de a-I sluji.

 Conduşi de băiatul acesta, David şi oamenii lui cad fără veste asupra amaleciţilor ocupaţi cu sărbătorirea victoriei. Dumnezeu permite ca ei să recupereze tot ce le fusese furat şi să intre în posesia unei prăzi bogate. Acesta este harul divin de care toţi trebuie să profite, chiar şi cel care „a rămas la bagaje”! Iată răspunsul lui David pentru însoţitorii săi egoişti şi geloşi! Nu este aceasta şi învăţătura Evangheliei? Lucrătorul de la ceasul al unsprezecelea va primi tot atât cât prietenii lui care au început de dimineaţă, în ciuda resentimentului lor; pentru că el s-a învoit cu un stăpân plin de bunătate (Matei 20.14, 15). Să nu credem, de exemplu, că un credincios infirm sau bolnav va fi mai puţin favorizat în ziua lui Hristos deoarece, aparent, nu se găseşte în prima linie. Noi nu suntem în stare să judecăm serviciul altor creştini, nici să estimăm răsplata lor. Domnul le-a pregătit-o pe măsura dragostei Sale desăvârşite.

4 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în timpul acela, Hanani, văzătorul, a venit la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea oștirea împăratului Siriei ți-a scăpat din mână”.

2 Cronici 16.7

Împăratul Asa (2)

După biruința lui Asa asupra etiopienilor și după binecuvântarea venită în urma ascultării, a urmat o perioadă de timp în care nu mai avem relatări cu privire la viața lui Asa. Adesea, cel mai periculos timp pentru noi este cel de după o biruință spirituală și, de asemenea, cel în care nu există încercări ale credinței. În astfel de perioade pot apărea declinul și pierderea comuniunii cu Dumnezeu. O asemenea stare însă este dată pe față atunci când apare prima încercare.

Noul test pentru Asa a venit sub forma unui om numit Baașa, împăratul lui Israel. Baașa a intrat în țara lui Iuda și a construit o blocadă militară, pentru a împiedica mișcările armatei lui Asa în propria lui țară. În replică, Asa a făcut o alianță cu împăratul Siriei și, cu ajutorul acestuia, l-a învins pe vrăjmașul său (2 Cronici 16.1-6). Totuși, înaintea lui Dumnezeu, Asa a falimentat teribil. Văzătorul Hanani i-a zis lui Asa: „Te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău”. El nu s-a sprijinit pe Dumnezeu, ci pe Siria! Rezultatul a fost că nu avea să mai înfrângă Siria.

Peste tot în Scriptură, poporul lui Dumnezeu este avertizat: „Nu vă încredeți în cei mari, în fiul omului, în care nu este salvare” (Psalmul 146.3). A te sprijini pe lume pentru biruința împotriva lumii este o nebunie. Sprijinirea lui Asa pe Siria trebuie să fie o atenționare pentru noi toți. Eforturile Bisericii de a promova «valorile creștine» sau reformarea lumii prin politică sunt sortite eșecului. La fel cum i s-a întâmplat lui Asa în privința Siriei, tot așa ni se va întâmpla și nouă: o astfel de atitudine ne va răpi biruința morală asupra lumii. Să ne sprijinim doar pe puterea lui Dumnezeu, „pentru că armele luptei noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10.4)!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!

Psalmul 139.23,24

„Tatăl meu mă cunoaște”

Un băiețel, al cărui tată lucra într-o mină de cărbuni, stătea într-o seară la poarta minei. Aștepta răbdător ca printre mulții mineri să se ivească și tatăl său. Un bărbat mai în vârstă, care l-a observat, l-a întrebat: „Ce faci aici?” — „Îl aștept pe tata.” — „Dar nu îl poți recunoaște printre așa de mulți bărbați. Toți poartă aceeași cască de protecție și au aceleași fețe negre! Mai bine du-te acasă!” — „Nu, pentru că mă recunoaște el!”, a răspuns micuțul.

Ce răspuns bun! Băiatul era conștient că nu putea să facă nimic, dar nu s-a îndoit de dragostea tatălui său. Nu era posibil ca tatăl lui să-l treacă cu vederea!

Dumnezeul nostru vede totul. El știe și aude totul. Împăratul David spunea: „știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele” (Psalmul 139.2,3). Cine Îl cunoaște pe El ca Tată nu simte niciun fel de neliniște la acest gând, ci se bucură și are aceeași dorință ca David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!” (versetele 23 și 24).

Nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic pentru Dumnezeul atotputernic. Dumnezeu nu numai că este atotștiutor, dar El este și dragoste – El este mișcat de dragostea de Tată. Și aceasta este o dragoste activă, care îi înconjoară pe copiii lui Dumnezeu în toate împrejurările vieții. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi” (Matei 6.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEUL TĂU? – Fundația SEER

„Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

Modul în care îți gestionezi viața depinde de cât de mare crezi că este Dumnezeul tău.

Dacă El este prea mic:

1) Vei trăi într-o teamă constantă, crezând că totul depinde de tine.

2) Perspectiva ta va fi dictată de împrejurările în care te găsești – sau, mai rău, de criticii tăi.

3) Fără acceptarea lui Dumnezeu, vei fi rob al opiniei celorlalți.

4) Vei tânji mereu după recunoaștere, întrucât nu înțelegi că „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:4).

Autorul John Ortberg spune că atunci când facem greșeala de a-L micșora pe Dumnezeu, „rostim rugăciuni fără credință, lucrăm fără pasiune, slujim fără bucurie și suferim fără speranță – ceea ce duce la frică, retragere, pierderea viziunii și neputința de a mai persevera.” Când Goliat i-a amenințat pe iudei, aceștia „s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică” (1 Samuel 17:11). Ei nu credeau că Dumnezeul lor este suficient de mare pentru a-i ajuta. Mai puțin David! „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi…” (1 Samuel 17:32,37). Te poți confrunta cu orice când știi ceea ce a știut David: „Biruința este a Domnului.” Și El nu a pierdut nicio luptă până acum!

Așadar, nu trebuie să depinzi de propriile tale resurse. Poate David s-a simțit neînsemnat, dar el știa că Dumnezeul Său este suficient de mare pentru a rezolva problema. Tu știi lucrul acesta?

John Newton, reprezentant al clerului anglican din secolul al XVIII-lea, a spus: „Dacă Domnul este cu noi, nu avem motiv de teamă. Ochii Săi sunt peste noi, brațul Său este deasupra noastră, urechea Sa este deschisă la rugăciunile noastre, harul Său este îndeajuns și promisiunile Sale sunt neschimbătoare.” Totul depinde de credința ta.

Deci, cât de mare este Dumnezeul tău?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 30:1-10

Dumnezeu n-a permis ca David să participe în bătălie nici contra lui Saul, pe care-l cruţase de două ori atât de generos, nici contra lui Ionatan, prietenul său, nici contra lui Israel, peste care fusese chemat să domnească!

Cu toate că a fost împiedicat de la aceasta, trebuie acum să sufere disciplinarea, asemenea oricărui slujitor neascultător. Disciplina constă în dezastrul pe care îl găseşte când se întoarce la Ţiclag. Ce tragedie pentru aceşti oameni şi mai ales pentru căpetenia lor! Aceia care-i sunt cei mai dragi au dispărut. Nu ştie dacă sunt morţi sau doar captivi. David a pierdut totul. Şi chiar mai rău: exilat din Israel, urmărit de Saul, respins de falşii săi prieteni, filistenii, este acum înlăturat de prietenii lui adevăraţi, care i-au fost însoţitori fideli de la început, căci ei se întorc împotriva lui şi vorbesc să-l ucidă cu pietre. Nu mai are nimic … Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne! Şi citim aceste cuvinte remarcabile: „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui” (v. 6). Nemaiputând conta pe nimeni şi pe nimic, înţelege semnificaţia imnului: „Când totul a apus, El îmi rămâne, numai El”. Apoi, cu această putere pe care a regăsit-o în Dumnezeul său, David se angajează hotărât în urmărirea jefuitorilor amaleciţi.

3 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci împăratul l-a ridicat pe Daniel și i-a dat multe daruri mari și l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului și căpetenie a guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Și Daniel a cerut de la împărat și el i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Și Daniel era la curtea împăratului.

Daniel 2.48,49

După ce a fost răsplătit și înălțat, Daniel nu i-a uitat pe cei care fuseseră alături de el în rugăciune. El a împărțit totul cu ei, atât rugăciunea, cât și răsplătirea.

Daniel ne reamintește, din acest punct de vedere, de apostolul Pavel. Nu a existat nicio micime de caracter în acești doi sfinți. Noi însă suntem uneori atât de mici! Cât de egoiști ne arătăm! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și să le împărtășim întotdeauna cu alții. Cât de important este acest lucru!

Daniel a fost un om al rugăciunii și al laudei, apoi, după ce a împărțit cu prietenii săi tot ceea ce primise, a prosperat (vedeți și Daniel 6.28). Aici este secretul unui credincios prosper. Dacă am lumină, nu este pentru mine, ci pentru alții. Noi suntem doar vase, iar Dumnezeu pune lumină în noi; astfel că, fie în ce privește evanghelia, fie în ce privește adevărul legat de Adunare, suntem responsabili să împărtășim și să dăm mai departe. Sunt încredințat că adevărul pe care îl strângem, dacă nu îl folosim și nu-l circulăm, în curând va «mucegăi» în sufletele noastre. Mulți copii iubiți ai lui Dumnezeu suferă din această pricină: ei își însușesc adevărul, dar nimeni altcineva nu beneficiază de el. De ce? Fiindcă ei sunt atât de preocupați cu ei înșiși, atât de absorbiți de propria persoană, încât nu mai au timp și nici tragere de inimă să se gândească la alții. Daniel ne oferă o frumoasă lecție în această privință.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”.

Luca 17.17,18

Am mulțumit?

Pe jumătate distrusă de furtună, nava a eșuat aproape de coastă. Au fost lansate apeluri după ajutor, dar nimeni nu îndrăznea să trimită o barcă de salvare pe o mare așa de agitată. Un medic însă nu a șovăit. S-a aruncat în apă. De trei ori a adus la mal câte un biet naufragiat. După a treia salvare, care putea să-i fie și lui fatală, a fost nevoie să fie el însuși spitalizat. Au trecut anii. După multă vreme, când doctorul a fost întrebat ce l-a impresionat cel mai mult în acel eveniment de neuitat, acesta a spus: „Ceea ce mi-a rămas în amintire este că niciunul dintre acești trei oameni nu a venit vreodată să-mi spună un simplu «mulțumesc»”.

Probabil ne indignăm când auzim despre o asemenea lipsă de recunoștință. Dar nu arătăm oare și noi față de Dumnezeu o nepăsare și mai mare? Credința înseamnă siguranță cu privire la cele sperate, convingere în legătură cu ceea ce nu vedem. I-am mulțumit noi, pentru că ne-a dăruit în Persoana Fiului Său salvarea sufletelor? I-am mulțumit noi pentru acest timp al harului, când putem găsi mântuirea prin credință?

Mulțumirea este rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu. Mulțumirea este posibilă doar atunci când acceptăm că tot ce apare în viețile noastre vine din mâna Celui care este Atotînțelept și Atotputernic și care nu greșește față de niciunul care și-a încredințat viața în mâinile Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REUȘITA VINE PRIN TRUDĂ – Fundația SEER

„Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi” (1 Corinteni 15:58)

Când William Carey s-a gândit pentru prima oară la posibilitatea de a merge în India ca misionar pionier, tatăl său i-a atras atenția că nu posedă nicio pregătire academică pentru această slujbă. Carey i-a răspuns: „Am să trudesc din greu!” Și așa a făcut. Când a ajuns în India, iată cum arăta o zi obișnuită pentru el: se trezea la 5:45 dimineața pentru a citi un capitol din Biblia în limba ebraică și pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. La ora 7 avea timp de părtășie cu familia în bengali, citea în persană cu un tutore și un fragment din Scriptură în hindustani. După micul dejun, traducea din sanscrită în engleză. La ora 10, mergea la facultate ca să predea până la ora 14:00, apoi traducea în limba bengali până la cină. După cină, traducea în sanscrită și studia limba telugu până la ora 19:30 seara, când trebuia să predice la o adunare în limba engleză. Cam pe la ora 21:00 se întorcea la tradus pentru încă două ore, îi scria unui prieten din Anglia, citea un capitol din Noul Testament în limba greacă și apoi, în cele din urmă, mergea la culcare. Se consideră că acest misionar a făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a duce mesajul lui Hristos în India și pentru a pune bazele unei biserici. Și a făcut lucrul acesta pentru că a fost gata să trudească!

Iată două versete pe care se pot baza astfel de persoane:

1) „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

2) „Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58). Aceste versete pot fi reduse la patru cuvinte: reușita vine prin trudă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 29:1-11

Atât timp cât nu exista un război deschis între Israel şi filisteni, poziţia lui David faţă de străini putea fi scuzată, deoarece fusese condus în exil chiar de ura lui Saul. Acum însă, în pragul bătăliei, situaţia aceasta devine imposibilă. David ar fi trebuit să-şi dea seama de lucrul acesta, dar continuă jocul său dublu, arătându-se gata săşi încingă armele contra lui Israel, fiind însă de partea filistenilor. Domnul, în îndurarea Lui, Se foloseşte de suspiciunea prinţilor, pentru a-l smulge pe David, tocmai la timp, din cursa în care se aruncase singur.

Să reţinem bine că, pentru credincios, lumea nu este numai un străin, ci şi un vrăjmaş. Ea nu este mai puţin periculoasă prin avansurile sau prin complimentele ei aici ale lui Achiş către David (v. 6, 9) decât prin manifestările ei de violenţă.

Omul cu faima de a fi ucis zecile lui de mii de filisteni a fost în stare să-şi uite propriile victorii. Dimpotrivă, vrăjmaşii lui le-au păstrat usturătoarea amintire (v. 5; 21.11). Şi când noi uităm crucea şi mărturia noastră anterioară, lumea ştie să ne arate întotdeauna cu degetul: „Nu este acesta credinciosul care se credea mai bun decât noi?”

2 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au străbătut Frigia și ținutul Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia; coborând spre Misia, încercau să meargă spre Bitinia, și nu i-a lăsat Duhul lui Isus; și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune: un bărbat din Macedonia, stând și rugându-l și spunând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.6-10

Domnul Isus le spusese ucenicilor să meargă în toată lumea și să predice evanghelia la orice făptură (Marcu 16.15). Câteva săptămâni mai târziu, El le-a spus că ei urmau să-I fie martori până la marginile pământului (Fapte 1.8). Atunci de ce Pavel și însoțitorii Lui au fost împiedicați de Duhul Sfânt să meargă în Bitinia cu mesajul mântuirii?

Duhul Sfânt care locuiește în noi dorește să ne călăuzească în umblarea și în lucrarea noastră. Galateni 5 și Romani 8 ne arată că trebuie să umblăm în Duhul și să fim călăuziți de Duhul. În cartea Fapte Îl vedem pe Duhul Sfânt călăuzindu-i pe slujitorii Domnului nu doar într-un fel general, ci și în cele mai mici detalii ale vieții și slujirii lor. El dorește și astăzi să ne călăuzească pas cu pas și Își găsește plăcerea în cei care ascultă de îndemnurile Lui.

Pavel și însoțitorii lui au călătorit mult, predicând evanghelia în acea regiune care acum formează teritoriul Turciei. Ei ar fi fost gata să străbată tot mai multe provincii, însă Duhul Sfânt avea alte planuri. Câțiva ani mai târziu, El l-a folosit pe Pavel în lucrare trei ani în Efes, cu mult rod, în timp ce l-a folosit pe Petru să scrie celor credincioși din Bitinia și din alte provincii.

În timp ce se aflau la Troa, într-o noapte Domnul i-a lui Pavel o viziune cu un om care îl ruga să vină în Macedonia. Pavel și cei care-l însoțeau au luat această viziune ca pe o călăuzire din partea Domnului și au plecat îndată într-acolo.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă … și se duce după cea pierdută?

Luca 15.4

„Dumnezeu vă caută”

Într-un oraș din vestul Franței trăia un ofițer care ducea o viață destrăbălată. Într-o zi, pe cerul vieții sale au apărut nori negri. Soția lui a murit subit. Ofițerul a încercat să-și ascundă durerea, dar nu a reușit. Într-o zi a auzit cuvintele: „Dumnezeu vă caută”. Când a întors capul, era unul dintre slujitorii săi. În loc să se bucure, ofițerul i-a zis slujitorului: „Tu ești angajat să îngrijești de cai, nu să-mi fii duhovnic”. — „Dumnezeu vă caută”, a repetat slujitorul cu aceeași voce calmă.

Ofițerul, nemulțumit de cele auzite, l-a concediat pe slujitorul său fidel și s-a aruncat din nou în plăcerile acestei lumi, ca să uite de necazuri. Dar urmele suferinței sufletești nu puteau fi îndepărtate prin plăcerile oferite de lume… Într-o zi s-a întâlnit cu un evanghelist și, stând de vorbă cu el, acesta i-a spus: „Dumnezeu vă caută”. De data aceasta, ofițerul a fost zguduit în suflet de acele cuvinte. A plecat acasă, l-a chemat pe fostul său slujitor și, împreună cu el, I-a cerut iertare Stăpânului ceresc care l-a căutat așa de mult. Prin credința în Hristos, pacea a intrat în inima lui și totul a devenit nou.

Tot astfel, în inima oricărei persoane care Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos, totul va deveni nou.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII O PERSOANĂ „DE SUS”! – Fundația SEER

„El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)

Pentru a deveni o persoană „de sus”, trebuie să faci următoarele:

1) Dezvoltă-ți concepția despre Dumnezeu. Cum? Citind Cuvântul Său și ajungând să-l cunoști mai bine. Fii ca acel băiețel de la școala duminicală al cărui învățător l-a întrebat ce desenează. El a răspuns: „Pe Dumnezeu!” Învățătorul a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Încrezător, el a răspuns: „Vor ști după ce termin desenul!” Cum arată Dumnezeul tău? Este iubitor sau critic? Distant sau disponibil? Limitat sau puternic? Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El, așa că alocă timp acestui concept ca să ajungi să-L cunoști.

2) Recunoaște limitările lui Satan. Diavolul este cel mai vechi ratat din lume, fost angajat al cerului, care a fost dat afară din cauza aroganței, și care este orientat spre distrugere. Și singura putere pe care o are asupra ta este puterea pe care i-o dai tu, dacă accepți să fii „în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Tu ai putere asupra lui Satan – folosește-o.

3) Încearcă să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. El te vede nu așa cum ești, ci așa cum vei fi. Dacă ai fost condiționat de experiențele trecute să te vezi ca fiind lipsit de valoare, începând de acum îți poți schimba imaginea de sine; crede ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Când ai părerea Lui, ce altceva mai contează? (citește Ieremia 29:11; Isaia 43:1-3; Efeseni 2:6) Pe măsură ce lucrezi în aceste trei direcții și domenii, în fiecare zi, vei deveni o persoană „de sus” într-o lume căzută.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:15-25

Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

1 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne, pentru Tine este la fel de ușor să ajuți, fie că este multă putere, fie că nu este nicio putere. Ajută-ne, Doamne Dumnezeul nostru, pentru că pe Tine ne sprijinim.

2 Cronici 14.11

Împăratul Asa (1)

Împăratul Asa a domnit patruzeci și unu de ani peste Iuda. El a început bine, însă a sfârșit rău. A început prin a se sprijini cu încredere pe Dumnezeu, însă, la sfârșitul vieții, a eșuat în a căuta ajutor de la El. În anii de început ai domniei sale, Asa a distrus idolii din țară și a făcut fortificații de apărare (2 Cronici 14.2-8). Când zidim și întărim lucrarea lui Dumnezeu, vrăjmașul ne va ataca. Exact așa i s-a întâmplat lui Asa. Etiopienii au atacat Iuda cu o armată atât de numeroasă, încât nu exista nicio posibilitate de biruință (versetul 9). Însă Asa nu s-a bizuit pe puterea omenească, ci a strigat la Dumnezeu: „Pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi” (versetul 11). Rezultatul a fost o biruință minunată asupra vrăjmașului (versetele 12-15).

După această victorie, Asa a fost îndemnat de profet să-L caute pe Domnul, căci „este o răsplătire pentru lucrul vostru” (capitolul 15.1-8). Asa a răspuns pozitiv la cuvintele profetului, L-a căutat pe Dumnezeu și a continuat să inițieze reforme (versetele 9-19). Acesta a fost un început foarte promițător pentru Asa. Importanța bizuirii pe Dumnezeu, a căutării Lui și a refuzului de a ne încrede într-un „braț de carne” sunt lecții importante pe care le putem învăța din istoria lui Asa. De fapt, chiar în această privință avea să falimenteze Asa și la fel ni se întâmple deseori și nouă.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine!

Psalmul 31.21

Minunat!

Ne-am gândit noi vreodată la lucrările minunate ale creației lui Dumnezeu? Natura se trezește la viață în fiecare primăvară! Nu este fascinant? David a cugetat odinioară la modul cum l-a plăsmuit Dumnezeu în pântecele mamei lui. El și-a deschis gura pentru a-L glorifica pe Dumnezeu: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Am descoperit noi armonia și echilibrul Cuvântului lui Dumnezeu? Mesajele biblice zugrăvesc o imagine minunată a Persoanei centrale: Domnul Isus Hristos! Merită cu adevărat să-L descoperim în Biblie pe Domnul nostru și slava Sa! Atunci vom putea rosti împreună cu psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea sufletul meu le păzește” (Psalmul 119.129).

În impasul în care se găsește această lume există Unul care poate să dea întotdeauna un sfat bun: Dumnezeul nostru. El vrea să ne arate calea și să ne dea lumină pentru orice decizie. „Minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui” (Isaia 28.29).

Dacă ne gândim la lucrurile minunate pe care Dumnezeu ni le dăruiește în harul Său sau pe care ne permite să le descoperim, ajungem la concluzia că, pentru Domnul, niciun lucru nu este prea minunat, chiar dacă noi, oamenii, nu putem înțelege prea mult.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA UNUI TATĂ – Fundația SEER

„Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)

Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:1-14

În timp ce David se găseşte la Gat într-o poziţie duală şi periculoasă, Saul se găseşte într-o situaţie şi mai dificilă. În faţa filistenilor, care s-au strâns pentru un nou război, inima îi tremură foarte tare, pentru că nu mai are pe ce să se sprijine. După ce-L abandonase pe Domnul, el este acum cel abandonat. Saul I se adresează Domnului pe toate căile. Trudă în zadar: Dumnezeu rămâne surd! Iată o ilustrare solemnă a textului de la Proverbe 1.24-28! Dar să ne aducem aminte că cel credincios nu poate să se aştepte să afle voia Domnului cât timp conştiinţa i se găseşte într-o stare rea.

Şi astăzi anumite persoane pretind că pot chema spiritele celor morţi, dar diavolul le foloseşte ca să rătăcească sărmanele suflete superstiţioase. Acestea se regăsesc astfel pe ele însele într-o comunicare nu cu cei morţi, ci, de fapt, cu demonii.

Copii ai lui Dumnezeu, nu fiţi nici măcar curioşi faţă de  aceste lucruri! Ele sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 18.10-12; Levitic 19.31). Saul cunoştea lucrul acesta; în zile mai bune veghease la îndepărtarea lor din Israel (v. 3). Om inconstant, carnal, iată-l totuşi cum, în confuzia lui, a recurs la această vrăjitoare din En-Dor.