Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Acel om drept, locuind printre ei, prin vedere și auzire, își chinuia zi după zi sufletul drept, cu faptele lor fără de lege.
2 Petru 2.8

Noul Testament ne spune că Lot era un om drept. Cu toate acestea, istoria lui descrisă în Geneza ar arăta contrariul. Dreptatea sa însă s-a manifestat prin contrastul cu nelegiuirea Sodomei. În Geneza 19, când cei doi îngeri au venit să-l avertizeze pe Lot cu privire la judecata iminentă, oamenii din Sodoma au vrut să-i abuzeze. Acest lucru l-a făcut pe Lot să exclame: „Vă rog, fraților, nu faceți acest rău!”.

În mod evident, Lot era cunoscut în cetate pentru moralitatea sa. Oamenii din Sodoma au spus chiar că el venise ca un străin acolo, iar acum făcea pe judecătorul (Geneza 19.9). Se pare că Lot avea o poziție acolo, fiindcă îl vedem că stătea la poarta cetății atunci când îngerii au sosit (Geneza 19.1). Poate că Lot, al cărui suflet se chinuia la vederea nelegiuirii din cetate, dorea să aducă o schimbare acolo și să pună capăt răutății locuitorilor Sodomei.

În ciuda bunelor sale intenții, eforturile lui Lot au fost inutile. Deși trăia în acea cetate de câțiva ani, totuși nu erau acolo nici măcar zece oameni drepți; până și ginerii săi credeau că glumește atunci când i-a anunțat cu privire la judecată (Geneza 18.32; 19.14). A trebuit să fie împins afară din cetate înainte de distrugerea acesteia, iar istoria sa de după aceea este plină de faliment și de imoralitate.

Dumnezeu ne spune că Lot a fost drept, însă din viața lui n-am fi putut trage o asemenea concluzie. Nu-i putem convinge doar prin cuvinte pe alții să trăiască așa cum trebuie și nici măcar oferindu-le un exemplu bun. Apostolul Pavel, secole mai târziu, când duhul său era întărâtat de idolatria din Atena (Fapte 17.16), a predicat despre Isus și despre înviere. Acest mesaj va fi întotdeauna eficient și va împlini scopurile lui Dumnezeu.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!”
Iacov 4.17

Ciobanul și lucrarea lui

Contrariat, călătorul îl întrebă pe cioban dacă acel pământ este al lui. Nu, nu era al lui și nici măcar nu știa cui îi aparținea acel ținut secetos și lipsit de viață. Dar el își făcea treaba lui, plantând zilnic câte o sută de ghinde. La acea dată, în anul 1913, făcea deja acest lucru de trei ani. Plantase  deja  100.000  de  ghinde,  răsăriseră  din  ele 20.000 de stejari și presupunea că din aceștia vor supraviețui circa jumătate. Era însă mulțumit și fericit, văzând că acel ținut pustiu și abandonat de oameni începea să prindă viață.

Apoi a venit războiul din anul 1914. După încheierea lui, în anul 1920, Jean Giorno a revenit prin acele ținuturi cu dorința de a reîntâlni pe ciobanul plantator de stejari. Acesta nu murise. În tot acest timp, Elzeard Bouffier și-a văzut în continuare de treaba lui, continuând să planteze copaci. În anul 1920, pădurea de stejari era lată de 11 km. Începând din acel an, Giorno l-a vizitat în fiecare an pe ciobanul plantator de copaci. Acesta își continua munca lui tenace, în ciuda vârstei. Avusese și eșecuri. Dar nu s-a dat bătut, a continuat să planteze. Elzeard Bouffier a murit la 89 de ani, fericit că și-a dus misiunea până la capăt, o misiune pe care nu i-o încredințase niciun om și din care nu câștigase niciun ban, dar pe care i-o pusese pe inimă bunul Dumnezeu spre binele altora. A știut să facă binele și l-a făcut. Dar noi?…


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (6)

„Aveţi nevoie de răbdare…” (Evrei 10:36)

     Să încercăm să ne imaginăm cum a fost viața lui Noe pe corabie. Cu siguranță nu prea reușea să doarmă. Trebuia să hrănească, să curețe și să îngrijească mii de animale cât era ziua de lungă. Apoi vă puteți imagina cum mirosea pe corabie? Știați că elefanții africani produc treizeci și două de kilograme de gunoi pe zi? Deci mirosea urât și era mizerie. Aceasta este o imagine destul de clară a ceea ce înseamnă uneori ascultarea. E vorba de strădanie și de efort tot mai mare.

Binecuvântările lui Dumnezeu ne pot complica viața. Însă, spre deosebire de păcat, ele aduc o bucurie și o împlinire atât de mare, cum nu am mai experimentat niciodată (vezi Proverbe 10:22). Indiferent de viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, va fi nevoie de mai mult timp și de efort mai mare decât ți-ai imaginat.

Noe ne pune în fața unei realități crunte, nu-i așa? Dacă un deceniu ni se pare o perioadă lungă în care trebuie să ne urmăm cu răbdare pasiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ce zici de douăsprezece decenii? E uimitor ce poate face Dumnezeu, dacă ești perseverent an de an!

Noi avem tendința de a supraestima ceea ce putem realiza într-un an, dar subestimăm ce poate face Dumnezeu într-un deceniu! Cheia reușitei este să planifici și să depui toate eforturile. Cei ce-și planifică activitățile privesc spre viitor și fac o previziune; cei ce sunt muncitori fac pas după pas și merg zi de zi. Succesul nu înseamnă numai să ajungi acolo unde dorește Dumnezeu să mergi, ci și ceea ce devii în tot acest proces. Înseamnă să treci linia de sosire așa cum a făcut-o Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7).

Așadar, fă ce ți-a spus Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 3.16-19; 4.1-7

Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de atunci „până astăzi”, lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (Ioan 5.17).

Învăţăm însă de aici că:

1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.

2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească.

3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.

De altfel, Ioan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L-a trimis El (Ioan 6.29). În mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă” (v. 2; citiţi Romani 10.17).

Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: