Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!
Matei 27.42

Domnul Isus este „Inițiatorul vieții” (Fapte 3.15). Fiind Dumnezeu și devenind Om, umanitatea Lui a fost reală și fără păcat. Moartea nu avea nicio putere asupra Lui – nu-L putea atinge – însă El i-a simțit efectul asupra celor din jurul Său și a vărsat lacrimi în prezența celor care nu puteau face altceva decât să-i plângă pe cei plecați.

Privind la această scenă din Evanghelia după Matei, înțelegem de ce El nu S-a mântuit pe Sine Însuși. Chiar faptul că venise să-i mântuiască pe alții era motivul pentru care El atârna pe cruce. Revărsarea harului în viața Sa atunci când a avut de-a face cu omul aflat în nenorocire a pecetluit nevoia ca El să fie o jertfă pentru păcat. Iar El a oferit această jertfă în același caracter de compasiune pură și altruistă: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac” (Luca 23.34). Ce contrast cu răutatea celor care Îl înconjurau! El era cu adevărat „Împăratul lui Israel”, „Hristosul, Alesul lui Dumnezeu” (Matei 27.42; Luca 23.35), însă El nu a făcut uz de aceste titluri, nici nu Și-a mustrat vrăjmașii (1 Petru 2.23).

El S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți și S-a dat pe Sine fără pată lui Dumnezeu. În felul acesta vedem cât de minunată este jertfa Lui de la cruce. Iar Dumnezeul nostru Mântuitor, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoștința adevărului, a trimis cuvântul împăcării pe tot pământul. Ce mărturie minunată pentru singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Omul Isus Hristos! Ce imbold pentru noi, de asemenea – pentru cei care avem conștiința curățită prin sângele Său – să ne închinăm Dumnezeului viu!

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi…”
2 Corinteni 8.9

Harul Domnului

Cine ar fi crezut, privindu-L pe Pruncul din Betleem, așezat în leagănul Lui improvizat, că trăise înconjurat de bogății? Sau cine ar fi crezut că Omul smerit, care nu avea unde să-Şi plece capul, era Stăpân peste toate? La prima vedere, Fiul lui Dumnezeu era sărac, și El S-a făcut într-adevăr sărac pentru noi, deși plinătatea lui Dumnezeu locuia în El. Nu a folosit niciodată mijloacele Sale divine, ca să îmbunătățească  condițiile  sărăciei  în  care  venise.  Părăsind condițiile bogăției Sale veșnice, având oștiri de zeci de mii și mii de îngeri care așteptau să împlinească porunca Lui, Fiul S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să fim îmbogățiți. Mintea umană nu poate cuprinde cât de bogat era Domnul, nici inima omului nu poate pătrunde adâncimile sărăciei în care a intrat sufletul Său atunci când pe cruce a purtat păcatele noastre.

Cât de bogați ne-a făcut Domnul prin lucrarea Sa! Deja ne-a apropiat de Dumnezeu și Tatăl Său și, datorită acestei relații cu El, noi am fost îmbogățiți cu bogățiile harului Său. În curând, Domnul Isus ne va chema să fim alături de El în slava Împărăției Lui și în bucuriile și dragostea din Casa Tatălui. Până la acel moment al bucuriei veșnice, să ne ocupăm cu bogățiile harului dumnezeiesc. Astfel vom cunoaște mai mult din lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea harului Domnului Isus Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA TA S-A RĂCIT?

„Ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

     Dragostea este ca un foc; când nu este alimentată, se stinge. Asta li s-a întâmplat creștinilor din biserica din Efes. În primii ani, Pavel le-a scris aceste cuvinte: „Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie.” (Efeseni 6:24). Dragostea lor pentru Domnul a fost atât de puternică și atât de vizibilă pentru toți, încât Pavel i-a lăudat. Dar când Hristos vorbește aceleiași biserici în cartea Apocalipsa, dragostea lor pentru El se răcise: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. ” (Apocalipsa 2:2-5).

Teologul evanghelic John Stott a scris: „Au pierdut din profunzimea devotamentului pentru Hristos la care ajunseseră. Au coborât pe câmpiile mediocrității. Într-un cuvânt, inimile creștinilor din Efes se răciseră. Extazul lor de început trecuse. Devotamentul lor de început față de Hristos se domolise. Da, Îl iubiseră, dar acea dragoste se stinsese.” Este posibil să mergi la biserică, să citești Biblia și să te rogi în fiecare zi și cu toate acestea să nu-L iubești așa cum ar trebui pe Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu e un angajament și o atitudine a inimii care duc la ascultare. Este o decizie zilnică de a-L onora prin tot ceea ce spui și faci. Așadar, vezi: nu cumva dragostea ta s-a răcit?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 3.1-12

Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită”, care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri” (1.21; 2.7; 3.9) sau uneori dispensaţii, economii, pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. În cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.

Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit! Această înţelepciune „atât de felurită” s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare”. Îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)” (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns”, să le preţuim mai mult decât orice.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: