Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “slujire”

20 aug. 2025

20 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul.

2 Ioan 9

Noul Testament pe scurt (24) – 2 Ioan

Cea de-a doua Epistolă a lui Ioan este singura din Scriptură adresată unei femei. Prima Epistolă a sa ne-a prezentat principiile binecuvântate cu privire la lumină, sau la adevăr, și cu privire la dragoste, așa cum au fost ele revelate în Persoana Fiului lui Dumnezeu. Acum această a doua epistolă pune accentul pe menținerea cu credincioșie a adevărului, chiar și de către o femeie.

Mulți înșelători circulau în acea vreme, iar scopul principal al lui Satan era să atace căminul. Pentru aceasta, el apela cu precădere la natura sensibilă și amabilă a femeilor. Deși Ioan intenționa să viziteze curând acel loc, totuși Dumnezeu l-a îndemnat să scrie fără întârziere. Această femeie evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea care încerca să se strecoare peste tot. Astfel de înșelători s-au înmulțit astăzi – aceia care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă cineva o ia înainte în această privință, pretinzând că are un adevăr avansat și o cunoaștere care trece peste cea revelată în Persoana lui Hristos, unul ca acesta „nu-L are pe Dumnezeu“ (versetul 9).

Mulți din această categorie, precum martorii lui Iehova, mormonii și alții ca ei, caută să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și ucigătoare. „Aleasa doamnă“ era chemată nu numai să nu-i primească pe unii ca aceștia, ci nici măcar să nu-i salute, căci a-i saluta însemna să se asocieze cu ei în lucrările lor rele. Ea nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, fiindcă dragostea trebuia să fie „în adevăr“. Acesta este un exemplu puternic cu privire la învățătura despre ce înseamnă asocierea. Nu este nevoie ca cineva să creadă doctrina falsă cu care se asociază; dacă se asociază cu persoana care o aducea, se asociază și cu învățătura adusă.

Să urâm cu tot sufletul un astfel de rău și să ne detașăm complet de el, cu un adevărat devotament față de Cel care este „Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste“ (versetul 3)!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei și-au întors spre Mine spatele, și nu fața; dar în timpul necazului lor vor zice: „Ridică-Te și salvează-ne!“.

Ieremia 2.27

Cel mai potrivit moment

Un creștin i-a spus odată vecinului său necredincios: „Pentru a fi mântuit, nu este suficient să spui «Dumnezeul meu!» atunci când cazi de pe scară“. Sunt foarte mulți cei care strigă la Dumnezeu după ajutor, în mod instinctiv, când sunt cuprinși de teamă, apoi uită de El după ce pericolul a trecut. În război sau la înălțime, în avioane sau pe nave, în situații periculoase sau în diferite calamități naturale, câți nu Îl cheamă pe Dumnezeu, fie în tăcere, fie strigând? Dar au ei credință adevărată? Dumnezeu știe! Deseori El poate spune: „Mi-ai întors spatele, iar acum vrei să te ajut?“.

Dacă aceasta este situația ta, doresc să te invit să te întorci la Dumnezeu și să te rogi Lui cu onestitate. Biblia spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Dar ziua mântuirii nu va fi pentru totdeauna. Deocamdată, Dumnezeu îți întinde mâna în har, dar El va fi mereu Dumnezeul cel sfânt. Înaintea Lui nimeni nu va fi capabil să găsească scuze sau să se justifice pentru că a refuzat să creadă. Se poate să vină timpul când nu vei mai avea nicio ocazie de a veni la El, pentru că ziua harului s-a încheiat sau pentru că ți-ai împietrit prea tare inima. Astăzi trebuie să crezi și să te rogi Lui, spunând: „Vin așa cum sunt“. Nu disprețui chemarea lui Dumnezeu când îți oferă mântuirea! „Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi, chemați-L cât timp este aproape“ (Isaia 55.6)!

Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 1:1-34

Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale Împăraţilor), ci subliniindu-se binele gânditşiîmplinitde Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

(Adam:) Omul  (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incu­rabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.

Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei ireme­diabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admi­rabilă introducere la dez­văluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

VALOAREA UNEI OI PIERDUTE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma.

Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!”

Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7).

De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 aug. 2025

17 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Luca 23.43

Apt pentru cer (2)

Dumnezeu îmi spune: «Ești îndreptățit». Prin credință Îl văd pe Isus așezat la dreapta Măririi, în cer. Când a ajuns El acolo? „După ce, prin Sine Însuși, a făcut curățirea de păcate“ (Evrei 1.3). Astfel înțeleg că păcatele mele sunt îndepărtate dinaintea lui Dumnezeu. Nu există progres în acest aspect, nici nu mă pot pregăti pentru a fi apt de a intra în cer. Bineînțeles, trebuie să creștem spiritual, dacă suntem lăsați aici pe pământ – trebuie să progresăm în asemănarea cu Hristos – însă această creștere și această asemănare nu sunt niciodată puse în legătură cu a fi apți pentru cer. Hristos este titlul meu pentru a intra în cer. Există creștere spirituală, dar niciodată nu este văzută ca fiind pregătirea pentru a putea intra în cer. Tâlharul de pe cruce a fost făcut apt pentru cer dintr-odată și a mers acolo în chiar acea zi. Presupun că a fost apt pentru cer, din moment ce a fost apt să fie împreună cu Hristos. Chiar dacă aș face tot progresul spiritual posibil aici pe pământ, voi putea spune oare că astfel m-am făcut apt pentru a fi cu Hristos în cer? Nicidecum! Totuși sunt apt pentru cer, iar moartea pentru cel credincios înseamnă în mod simplu că el a terminat cu tot ceea ce este muritor și păcătos.

Iudeii au trimis soldații să le zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți. Cât de puțin realizau ei că, în felul acesta, îl trimiteau pe tâlharul pocăit direct în cer, pentru a fi cel dintâi însoțitor al Domnului (bineînțeles, erau acolo și sfinții Vechiului Testament)!

Ar fi bine pentru noi dacă am fi la fel de aproape de Hristos, cum a fost acest tâlhar. Când perdeaua dinăuntru a fost sfâșiată, totul s-a schimbat. Vechiul Testament era o declarație că omul nu putea intra la Dumnezeu, în lumină; Dumnezeu nu ieșea afară, iar omul nu putea intra înăuntru. Evanghelia declară acum că Dumnezeu a ieșit afară și că omul a intrat înăuntru. Avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus (Evrei 10.19). Dacă păcatul ar fi asupra mea, cum aș putea intra în Locul Preasfânt? Eu sunt în Hristos, nu în carne. El a purtat păcatele noastre, noi am murit împreună cu El, și trebuie să intrăm în Locul Preasfânt. Accesul este liber, acum, când perdeaua este sfâșiată. Suntem acceptați în Cel Preaiubit!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să mergem la casa Domnului!

Psalmul 112.1

Casa Domnului

Îndemnul „să mergem la casa Domnului!“, binecunoscut astăzi în lumea creștină, ne-a fost lăsat de David. În zilele lui, Casa lui Dumnezeu era un cort – aparent nesemnificativ din punct de vedere exterior, însă plin de semnificații spirituale. Creștinii nu trebuie să se mai gândească la Casa lui Dumnezeu ca la o clădire, ci ca la o casă spirituală, formată din credincioși, așa cum scrie apostolul Pavel: „Dacă toată adunarea s-ar strânge într-un loc…“ (1 Corinteni 14.23). Noi mergem acolo în primul rând pentru a ne închina lui Dumnezeu.

David și-a început psalmul cu entuziasm, plin de bucurie că urma să meargă la casa lui Dumnezeu. Însă această afirmație a devenit astăzi ca o expresie idiomatică printre creștini. Cât de adevărată era ea la vremea aceea și cât de adevărată mai este ea pentru noi astăzi…! David a fost, fără îndoială, crescut în școala lui Dumnezeu. Ani de zile a fost nevoit să fie fugar, departe de casa părintească și de țara sa, moștenirea lui Dumnezeu. A fost o experiență dureroasă faptul că nu a putut merge la Ierusalim, ca să se închine lui Domnului. El încă mai simțea valoarea locului sfânt, pe care îl iubise din tinerețe.

Adunarea în numele Domnului Isus nu ar trebui, desigur, să devină importantă pentru noi numai datorită unor circumstanțe. Este bucuria Domnului de a fi în mijlocul celor ai Săi. Care dintre noi ar putea avea alte gânduri și alte sentimente atunci când se află acolo?! Bucuria care a umplut inima lui David va fi prezentă în noi în măsura iubirii noastre față de Domnul nostru.

Citirea Bibliei: Iov 28.1-28 · Fapte 13.42-52

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 24:1-20

După cum spune profeţia din Isaia 10, puterea asi­riană a fost anihilată. Pe ruinele ei s-a ridicat imperiul babilonian, înglobând aproape întreaga lu­me antică, inclusiv Egiptul. În consecinţă, va fi cu­noscut ca primul mare imperiu al naţiunilor. Este un punct de cotitură în istoria lumii. Israel este lăsat deoparte; încetează să mai constituie centrul guvernării lui Dumnezeu pe pământ. Guvernarea este destinată acum naţiunilor (popoa­relor neiudaice), iar ceea ce numi­m timpul naţiunilor urmează să înceapă. Ea durează şi astăzi.

Ioiachim, împăratul lui Iuda, devenit şi el vasal lui Nebucadneţar, se revoltă după trei ani, iar fiul său Ioiachin (sau Ieconia), care-i succedă, urmează aceeaşi cale rea. Atunci are loc prima de­portare a lui Iuda la Babilon. Eveniment solemn! Chiar şi aşa, mai rămâne o ultimă şan­să pentru poporul sărac al ţării, care scapă de deportare. Ca suveran, Nebu­cadne­ţar îl aşază pe tronul lui Iuda pe un al treilea fiu al lui Iosia: Zedechia. Dar nici acesta nu acţionează altfel decât pre­de­cesorii lui. Adânca orbire a aces­tor din urmă trei îm­păraţi este mult mai de ne­scuzat, deoarece profetul Ieremia n-a încetat pe parcur­sul domniei lor să-i aver­tizeze din partea Domnului.

DUMNEZEU S-A GÂNDIT LA TOT CE AI NEVOIE

„Ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

Cu mult înainte ca Dumnezeu să întocmească lumea, El S-a gândit la tine, și la tot ce ai putea avea nevoie. Uimitor, nu-i așa? Un autor respectat scria: „Dumnezeu a planificat toate situațiile neprevăzute pe care le-ai putea întâlni vreodată, înainte de începutul timpului… Este imposibil pentru mințile limitate să înțeleagă suveranitatea lui Dumnezeu, dar dați-mi voie s-o exprim în termeni șahistici.

În 1997, o echipă de ingineri IBM a proiectat și dezvoltat Deep Blue, computerul care l-a învins pe marele maestru al șahului Gary Kasparov. Deep Blue a fost echipat cu 32 de motoare de procesare, care puteau calcula 200 de milioane de mișcări de șah pe secundă. Mi-e greu să înțeleg uneori, lucruri precum fifty-fifty, adevărat sau fals, dreapta sau stânga, ciocolată sau vanilie, darmite să-mi imaginez 200 de milioane, de mișcări de șah, într-o fracțiune de secundă!

Dar toate acestea sunt o nimica toată în comparație cu Omniscientul care a luat în considerare toate situațiile neprevăzute înainte să treacă o nanosecundă pe axa timpului. Gândește-te la viața ta ca la un joc de șah. Tu ești pionul, iar Dumnezeu este Marele Maestru. Tu habar nu ai care ar trebui să fie următoarea ta mutare, dar Dumnezeu are deja planificate următoarele 200 de milioane de mutări!”

Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Te confrunți cu dificultatea de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Iată adevărul simplu: Dumnezeu vrea să ajungi acolo unde vrea El să mergi, mai mult decât vrei tu să ajungi acolo unde vrea Dumnezeu să mergi.

Înțelegi ideea? Și dacă te păstrezi „în ritm” cu Duhul Sfânt, Dumnezeu Se va asigura că vei ajunge acolo unde vrea El să ajungi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2025

30 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca să nu alunecăm alături.

Evrei 2.1

Atenționări în Epistola către Evrei (1) – Să nu alunecăm

Toate cărțile Bibliei sunt importante, însă unele dintre ele au o semnificație aparte. De exemplu, Epistola către Romani ne întemeiază în adevărul evangheliei. Am putea spune că ea a fost scrisă pentru picioarele noastre, prezentându-ne lucrarea lui Hristos și oferindu-ne o poziție în care să stăm neclintiți. Epistola către Evrei este complementară celei către Romani, fiind scrisă pentru inimile noastre, prin prezentarea Persoanei lui Hristos, atrăgându-ne astfel către El.

Destinatarii ei au fost iudeii credincioși care răbdaseră deja „o mare luptă de suferințe“ (capitolul 10.32). Unii dintre ei erau însă atât de descurajați, încât se gândeau să se întoarcă la tradițiile din trecut. Prin urmare, scriitorul epistolei le îndreaptă ochii către superioritatea lui Hristos. Acesta este întotdeauna felul de a-i întări pe creștinii care șovăie. De asemenea, din loc în loc în cuprinsul epistolei, găsim cel puțin cinci pasaje de atenționare, pasaje care n-au nicio intenție de a-i face pe creștini să se îndoiască, ci de a-i îndemna să-și facă „chemarea și alegerea sigure“ (2 Petru 1.10).

Evrei 1 ne oferă o prezentare minunată a gloriilor supreme ale lui Hristos. El este Creatorul și Susținătorul, Moștenitorul tuturor lucrurilor, strălucirea gloriei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a caracterului Său. El este deasupra tuturor profeților și cu mult superior îngerilor. Sunt folosite șapte pasaje din Vechiul Testament pentru a detalia dumnezeirea și gloria Lui. El este dincolo de orice comparație!

Apoi avem expresia solemnă „de aceea“. După ce Persoana Domnului ne-a fost prezentată, trebuie să luăm bine seama la orice adevăr cu privire la El. Trebuie să luăm seama să nu alunecăm alături; iată un îndemn vrednic de toată atenția noastră. Dacă inimile noastre nu sunt atașate de Hristos, foarte curând vom aluneca și ne vom depărta de El.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr.

Ioan 18.37

Cel mai nedrept proces din istoria omenirii

Versetul de astăzi cuprinde declarația dată de Acuzat în procesul care a devenit cel mai nedrept din istoria omenirii. Isus Hristos, un Om extrem de modest, Se afla înaintea guvernatorului roman Pilat. Acuzația adusă împotriva Lui a fost menită să creeze impresia că El era un dușman al statului. Prin urmare, guvernatorul a trebuit să examineze cauza. Interogatoriul însă a decurs în mod ciudat: acuzațiile nu au putut fi susținute deloc. Judecătorul suprem al țării a stabilit că Isus era nevinovat. Cu toate acestea, El a fost condamnat la moarte. În cursul investigațiilor a fost abordată problema „adevărului“. Isus Hristos a susținut că El venise în lume pentru a îndeplini o misiune specială. Poate cineva să facă o astfel de afirmație? Ce a vrut El să spună prin aceasta? El este Fiul etern al lui Dumnezeu, trimis în lume cu scopul de a mărturisi adevărul – și nu doar în acel moment, în fața lui Pilat, ci întotdeauna și în toate lucrurile. Hristos este martorul desăvârșit al adevărului: al adevărului despre Sine, despre misiunea Sa, despre omenire, despre rai și iad, despre Dumnezeu și despre cerințele Sale drepte față de noi toți. Într-un cuvânt, El este Însuși Dumnezeu, care S-a arătat ca Om. Prin Persoana Sa și prin cuvintele Sale, El, care este adevărul, a adus lumina adevărată asupra tuturor lucrurilor. Pilat a respins afirmația lui Isus, replicând retoric: „Ce este adevărul?“. Pe el nu-l interesa răspunsul la această întrebare. Cu toate acestea, va veni pentru toată lumea ziua în care, pur și simplu, adevărul lui Dumnezeu nu va putea fi ocolit!

Citirea Bibliei: Iov 8.1-22 · Fapte 7.51-60

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:1-22

Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam …“ consti­tuie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întrea­ga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine“ (Osea 8.4). Este un fapt solemn să ve­dem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

CÂNTĂRI DE IZBĂVIRE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2025

26 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța.

Luca 8.5

Fie în timpul slujbei Sale (Marcu 2.2), fie în mijlocul încercărilor Sale (Matei 4.1-10), fie ca Cel înviat dintre cei morți (Luca 24.27), întotdeauna Domnul a atribuit cea mai mare valoare Cuvântului. Ceea ce oamenii trebuie să audă în orice timp și în orice împrejurare este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar oamenii încearcă să introducă mereu alte lucruri. Inima omenească tânjește după ceva nou, după ceva care să stimuleze simțurile, după ceva spectaculos. Un exemplu în acest sens este omul bogat din Hades care avea o rugăminte cu privire la frații săi de pe pământ: învierea senzațională a lui Lazăr îi va determina să se pocăiască. Dar cât de remarcabil este răspunsul lui Avraam! „Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei“ (Luca 16.27-31).

Care este astăzi situația noastră? Ce le vorbim noi oamenilor, indiferent că sunt necredincioși sau credincioși? Spunem și noi doar ceea ce este scris? Să ne gândim că sămânța nașterii din nou este Cuvântul lui Dumnezeu, numai acest Cuvânt (Iacov 1.18; 1 Petru 1.23). Să folosim această sămânță, să vorbim „toate cuvintele Vieții acesteia“ (Fapte 5.20) și să nu ne bizuim pe înțelepciunea omenească și pe oratorie sau pe orice altă lucrare omenească!

Pavel nu a pierdut niciodată din vedere scopul vestirii evangheliei și a căii lui Dumnezeu și niciodată nu a „făcut zadarnică crucea lui Hristos“ prin ingrediente omenești. Și ce a poruncit el, la sfârșitul vieții sale, copilului său credincios, Timotei, având înaintea ochilor „ultimele zile“ și „timpurile grele“? I-a recomandat oare să cugete la metode noi și eficiente pentru răspândirea evangheliei, pentru că oamenii își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor abate spre basme? De mii de ori, nu! L-a îndemnat cu seriozitate „înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți“, să vestească Cuvântul (2 Timotei 4.1-4).

Drept urmare, dragi prieteni, să ne întoarcem la început, atât în ce privește conținutul predicii, cât și modul de vestire! Să ținem în fața ochilor noștri exemplul pe care ni l-a dat Domnul: El a semănat sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele, așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. Și am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o singură turmă, un singur păstor.

Ioan 10.13-16

O singură turmă, un singur păstor

Păstorul cel bun nu este decât Unul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El are „oile“ pe inimă, spre deosebire de oricine lucrează pentru a fi plătit, care nu se preocupă de oi.

Nu este oare o ușurare și totodată o mângâiere faptul că Păstorul ne cunoaște foarte bine toate nevoile, slăbiciunile și chiar înclinațiile de a ne rătăci? Marea Lui iubire pentru noi L-a făcut să-Și dea viața. Și „oile“, la rândul lor, Îl cunosc pe Păstor, cunosc perfecțiunea Lui, înțelepciunea, puterea și iubirea Lui.

Să remarcăm comparația: Păstorul și ai Săi se cunosc unul pe altul așa cum Se cunosc Persoanele Dumnezeirii, Tatăl și Fiul. Cine și-ar fi putut imagina așa ceva? Aceasta arată că între credincioși și Domnul lor există o relație intimă.

În afară de turma evreiască, mai sunt și alte oi: cei dintre națiuni, care au auzit și ei vocea Păstorului și care au crezut evanghelia. În ochii păstorului, ei nu țin de alt staul. Oi care sunt ținute laolaltă prin limitări exterioare vedem în Vechiul Testament, dar oile care sunt ținute laolaltă prin farmecul și atracția Păstorului sunt adevărata creștinătate.

Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 12:17-21; 13:1-9

Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ieru­sa­li­mului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţi­onează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 Împăraţi 15.17, 18). Aban­­donând toate obiectele sfinte consacrate de înain­taşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imi­tat exem­plul acestui sărman împărat! La începu­tul vieţii lor creşti­ne au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au con­sa­­crat sau au pus deo­par­te una şi alta, pentru serviciul Dom­nului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii sluji­tori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un sal­va­tor (compară cu Isaia 19.20). Cu cât mai măreţ este însă Mân­tu­itorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

IUBEȘTE-L PE DUMNEZEU CU TOATĂ PUTEREA TA!

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta? Un pastor a oferit următorul răspuns: „Înseamnă să cheltuiești cantități uriașe de energie pentru cauzele Împărăției. Înseamnă sânge, sudoare și lacrimi. Înseamnă slujire și sacrificiu. Înseamnă străduință. Energia poate fi cea mai puțin apreciată dimensiune a iubirii, pentru că este cea mai puțin sentimentală, iar modul în care ne investim energia ne dezvăluie adevăratele priorități. Ea dezvăluie cât de mult iubim pe cineva; în acest caz, pe Dumnezeu!

Creștinismul nu a fost niciodată menit să fie un substantiv. Iar atunci când îl transformăm într-un substantiv, devine un obstacol! Creștinismul a fost întotdeauna menit să fie un verb. Trebuie să ne supunem îndemnurilor Duhului Sfânt. Trebuie să profităm de orice ocazie de a sluji. La sfârșitul zilei, Dumnezeu nu va spune: „Bine zis, rob bun și credincios!”, ci „Bine făcut/lucrat, rob bun și credincios!” (vezi Matei 25:14-30) Nimic nu este mai satisfăcător decât să arzi calorii pentru o cauză regală. Orice alt lucru care nu ne solicită toată puterea, pentru planul lui Dumnezeu, este în cel mai bun caz plictisitor, și în cel mai rău caz dovadă de fățărnicie.

Atât de mulți creștini sunt atât de plictisiți, și așa de frustrați de diferența dintre teologia lor și realitate. Modalitatea de a reduce acest decalaj și de a experimenta din nou acea senzație sfântă de adrenalină este să transpiri slujindu-i pe alții! Poate fi un lucru simplu: să stai cu un copil al mamei văduve care are nevoie de o ieșire în oraș, să slujești într-o lucrare din biserica locală sau să faci voluntariat într-un azil sau într-un penitenciar!

Nu contează dacă e un lucru mare sau mic, fiecare calorie arsă pentru o cauză regală, generează o dobândă mai mare pentru eternitate. Și va umple golul din sufletul tău cu bucurie sfântă!” Dacă vrei ca de azi acestea să devină realitate și-n viața ta, iubește-L pe Dumnezeu cu toată puterea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2025

19 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, spunând: „Mergeți în satul dinainte, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a așezat vreodată: dezlegați-l și aduceți-l! Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», veți spune așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

Luca 19.29-31

Avem tendința să ne preocupăm prea mult cu nevoile noastre. Ne place să ne gândim la felul cum Domnul Isus a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor, ceea ce nu este un lucru rău. Însă cât de mult ne gândim la nevoile pe care Domnul Însuși le-a avut? În câteva ocazii, El i-a folosit pe anumiți oameni pentru ca aceștia să vină în întâmpinarea propriilor Lui nevoi:

• El S-a folosit de proprietarul unui măgăruș, pentru ca acesta să I-l dăruiască pentru a intra în Ierusalim.

• L-a rugat pe Petru să-I pună la dispoziție barca pentru a le vorbi mulțimilor.

• Fiind obosit la fântâna din Samaria, El a rugat-o pe o femeie să-I dea apă de băut, deși i-a făcut această rugăminte cu scopul de a intra în vorbă cu ea cu privire la apa pe care El avea să i-o dăruiască.

• A binevoit să Se folosească de cele cinci pâini și de cei doi peștișori pe care un băiețel I i-a pus la dispoziție.

• A acceptat parfumul scump pe care Maria l-a turnat asupra Lui. Deși unii au fost nemulțumiți de felul în care ea a folosit parfumul, Domnul i-a luat apărarea și a spus că ea nu a risipit parfumul, ci l-a folosit pentru El.

• Iosif din Arimateea a dăruit mormântul în care trupul Său a fost pus.

Domnul este fără îndoială atotputernic și are toate lucrurile la dispoziție, însă Lui Îi place să-i folosească pe cei ai Săi în lucrarea Sa. El dorește să te folosească și pe tine. I-ai cerut să-ți arate cum poți să-L slujești?

M. Hardt

SĂMÂNȚA BUNĂ

I-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.

Marcu 14.33

Trei ucenici

Potrivit relatării lui Marcu, ucenicii Petru, Iacov și Ioan au fost învredniciți să asiste la trei evenimente deosebite:

1. Au fost de față când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair (Marcu 5.37);

2. Au fost martori oculari ai transfigurării Domnului lor pe munte (Marcu 9.2);

3. Au fost cu Domnul în Ghetsimani, când El a vrut să împărtășească acolo cu ei sentimentele Sale, în anticiparea răstignirii Sale (Marcu 14.33).

Observăm că acești trei ucenici Îl cunoșteau într-un mod deosebit pe Isus. Iar harul oferit lor ne este rezervat și nouă, de a-L putea cunoaște în același fel.

În toate cele trei ocazii este implicată moartea. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de influența ei.

Fata de doisprezece ani a fost înviată, Domnul dovedind public că El salvează din moarte.

Pe muntele transfigurării, doi bărbați, Moise și Ilie, au apărut împreună cu El: primul murise, iar cel de-al doilea fusese dus la cer în viață. Ei sunt dovada că moartea nu mai are nicio putere asupra celor credincioși.

Însă grozăvia morții nu o înțelegem decât atunci când privim lupta Domnului în grădina Ghetsimani în anticiparea morții Sale. Moartea nu-i mai privea pe alții, ci pe El Însuși. El trebuia să treacă prin moarte, conform planului lui Dumnezeu. Acolo, în acea noapte, El suferea cumplit, întrucât anticipa ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu pe Golgota. El a trebuit să moară pentru a deveni Mântuitorul nostru, al acelora care meritam moartea pentru păcat.

Prin urmare, El merită închinarea și dragostea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:1-15

Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Dom­nul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judeca­tă. Numai atunci când toate celelalte re­surse ale harului Său s-au epuizat, decide să ac­ţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului.

Un tâ­năr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest ser­viciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Dom­nul unui tânăr. Trebuia să se prezinte perso­nal la cartierul general al armatei lui Israel din garni­zoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef.

Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumne­zeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit…

În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței.

Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață.

Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!”

Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om!

Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 iul. 2025

13 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

Isaia 53.10

Faptul că Domnul a trebuit să-L zdrobească pe Fiul Său este un lucru cu totul solemn și mișcător. Jertfa lui Hristos a fost de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, însă aici se spune că scopul lui Dumnezeu, sau buna plăcere a voii Sale, a fost să-L zdrobească și să-L supună suferinței. Cuvântul „suferință“ înseamnă aici „boală“, iar el descrie agonia profundă pe care Mesia a îndurat-o pe cruce. Sufletul însuși al lui Hristos a fost adus ca jertfă pentru vină.

Duhul Sfânt, prin intermediul lui Isaia, ne îndreaptă apoi atenția asupra învierii lui Mesia – măreț adevăr! El a fost înviat dintre cei morți „potrivit Scripturilor“ (1 Corinteni 15.4), iar Isaia 53.10 este una dintre aceste Scripturi. El va vedea „o sămânță“, adică pe cei pentru care lucrarea Sa a fost împlinită. În dimineața învierii, El Și-a strâns laolaltă oile împrăștiate pentru care murise. I-a vizitat pe cei ai Săi, și la fel pe toți cei care au crezut în El de atunci încoace. Lucrarea Lui n-a rămas fără răsplată și fără rod.

Mesia „Își va lungi zilele“. Nu ni se spune aici până când, însă noi știm că El trăiește pururea, ca Om înviat și ca Preot al nostru (Evrei 7.24,25). Plăcerea (sau scopul) lui Dumnezeu va prospera în mâna Lui. „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35; 13.3). Cât de încurajator este să știm că toate lucrurile din cer și de pe pământ sunt în mâinile Celui înviat!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

Matei 27.42

„Este Împăratul lui Israel“

Nemulțumirea conducătorilor evrei a mers și mai departe. Acum ei spuneau că „este Împăratul lui Israel“. Aceasta fusese acuzația lor înaintea guvernatorului Pilat, pe care au folosit-o ca să împiedice eliberarea lui Isus. Acuzația scrisă deasupra crucii Lui a fost: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 17.11,37). Pretindeau că, dacă Domnul Isus ar fi coborât de pe cruce, ei ar fi crezut în El. De fapt doreau să vadă alt miracol. Credința lor avea nevoie de dovezi palpabile, ceea ce contrasta cu descrierea biblică potrivit căreia: „Credința este … o convingere despre lucrurile nevăzute“ (Evrei 11.1). Adevărata credință, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu, recunoaște că Dumnezeu S-a revelat în Isus Hristos și că învierea Lui demonstrează că El este Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce privește lucrurile care nu se văd, cel care are credință se încrede în Dumnezeu și în promisiunile Sale.

Obiecțiile ridicate cu privire la Persoana lui Hristos sunt similare și în zilele noastre. Oamenii sunt pregătiți să creadă în Dumnezeu doar dacă dorințele lor sunt îndeplinite, dacă au succes și dacă experimentează miracole. Credința însă trebuie să fie prezentă înainte ca dovezile a ceea ce trebuie crezut sau sperat să fie în fața ochilor noștri. Conducătorii poporului evreu avuseseră suficiente dovezi că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, și nu „un păcătos“, așa cum murmurau ei.

Bucuria și puterea vieții eterne, care vin odată cu credința în lucrarea Sa de răscumpărare, sunt incontestabile.

Citirea Bibliei: Daniel 8.1-14 · Fapte 2.25-36

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:15-27

Primul lucru pe care îl face Naaman după vin­decare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17.15). Şi era tot un străin.

Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai cle­rului trăgând profit personal din religie: cel nu­mit „câştig josnic“ (1 Timotei 3.8; Tit 1.7;  1 Pe­tru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gra­tuita­tea darului lui Dumnezeu. Inima omu­lui lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou con­vertit“, a urmă­rit în între­gime scena. Fapta ne­cin­stită este adusă la lumină şi laco­mul îşi pri­meşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?“ întrea­bă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. În­trebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui În­vă­ţător care a fost „Cel sărac“, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm sa­tisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (1)

„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

Dacă vrei să devii o persoană darnică, gândește-te la tine ca la un râu și nu ca la un rezervor. Rezervoarele primesc apă în mod continuu, dar numai pentru a se umple. În schimb, râul curge – orice apă pe care o primește, o dăruiește.

Să reținem ce a spus Domnul Isus despre dărnicie: „Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Atunci când îți oferi timpul, experiența și resursele fără să aștepți nimic în schimb, pui în practică ceea ce a predicat Isus. Și iată un adevăr interesant: atunci când te concentrezi mai mult pe dorințele și nevoile celorlalți, vei vedea că mai multe din propriile tale dorințe și nevoi sunt satisfăcute!

În schimb, atunci când alegi doar să acumulezi în loc să și dăruiești, devii centrul stingher al propriului tău univers singuratic! Și devii mai puțin mulțumit, nu mai mult! Ca urmare, respingi atât oamenii, cât și potențiala binecuvântare a lui Dumnezeu. Amintirea bunătății lui Dumnezeu față de tine trebuie să te conducă întotdeauna la recunoștință! (vezi Psalmul 103:1-5) Iar recunoștința duce la dărnicie.

Oamenii nerecunoscători nu sunt darnici; ei se gândesc doar la ei înșiși, și rareori la alții… Viața lor se învârte doar în jurul propriilor interese. Ei caută persoane care să-i ajute, să le dea și să le împlinească așteptările. Și ori de câte ori ceilalți nu reușesc să îndeplinească aceste așteptări, se întreabă de ce. Egoismul lor îi împiedică să semene, iar lipsa lor de mulțumire îi face să se întrebe de ce nu culeg.

În ce fel îți poți arăta recunoștința? Luând o parte din binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața ta și turnându-le în viața altora. Cu alte cuvinte, fii darnic!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2025

12 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17

Noul Testament pe scurt (20) – Iacov

Iacov nu se adresează Adunării, ci „celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere“. Prin urmare, tema epistolei lui este creștinismul timpuriu privit prin prisma credincioșilor iudei. La vremea scrierii ei nu avusese încă loc separarea de sinagogile iudaice (capitolul 2.2), separare asupra căreia a insistat mai târziu Epistola către Evrei.

Din acest motiv, Epistola lui Iacov a fost numită leagănul creștinismului. Ea tratează chestiuni elementare. Totuși să nu credem că, dacă am avansat în adevăr, ea nu ne-ar mai fi necesară. Dacă nu învățăm principiile elementare așa cum trebuie, nu vom putea învăța corect nici adevărurile avansate. De asemenea, este important ca aceste adevăruri de bază să fie reluate încontinuu, pentru a beneficia de o aplicație consecventă a creștinismului în viața noastră practică. Un elev din clasele mari învață lucruri complicate, însă el poate ușor uita ceea ce a învățat odinioară în clasele mici. Aceste adevăruri elementare nu sunt învățate însă doar cu înțelepciunea naturală, ci au nevoie de o înțelepciune de sus. Cel credincios știe bine că doar comuniunea reală și continuă cu Domnul poate menține vii aceste adevăruri în inima sa.

Această epistolă insistă asupra credinței arătate prin intermediul faptelor. Faptele nu îndreptățesc pe nimeni înaintea lui Dumnezeu, însă îndreptățesc înaintea oamenilor. Nu este altceva decât ipocrizie să spui că ai credință și să n-o arăți în purtare. Această epistolă este deci foarte necesară pentru ca cel credincios să se verifice înaintea lui Dumnezeu cu privire la responsabilitatea sa în umblare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

Fapte 11.26

Creștin

Denumirea de „creștin“ apare doar de trei ori în Noul Testament.

    În Antiohia, un oraș din Siria de astăzi. Credința creștină se răspândise în afara granițelor Israelului, iar cei dintre națiuni Îl acceptau pe Hristos, ca aici, în Antiohia. Faptul că erau adepți ai lui Isus Hristos era recunoscut de cei din jurul lor; de aceea au fost numiți creștini.

    În fața regelui Agripa. Irod Agripa al II-lea domnea peste nordul și nord-estul Israelului. Înainte de convertirea sa, Pavel îi persecutase pe creștini. Acum el însuși se afla înaintea regelui, ca întemnițat al lui Hristos, mărturisindu-și convertirea. Agripa a spus: „Mă vei convinge în puțin timp să devin creștin“ (Fapte 26.28).

    Câțiva ani mai târziu, credincioșii erau persecutați și uciși de împăratul roman Nero. Apostolul Petru le-a scris: „Dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în Numele acesta“ (1 Petru 4.16).

În niciuna dintre cele trei situații, creștinii nu și-au dat singuri acest nume. Alții au constatat că Îl urmau pe Isus Hristos și astfel i-au numit creștini. În zilele noastre, mulți oameni pretind că sunt creștini. Cu toate acestea, doar puțini dintre ei Îl urmează cu adevărat. Tu L-ai acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor? Atunci tu porți pe drept frumosul nume de creștin!

Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratu­lui Siriei, un erou acoperit de glorie şi de dis­tinc­ţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns din­tre oameni: fru­moa­sa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În a­celaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă ome­nească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesa­ger al veştii bune. O fetiţă luată cap­tivă îşi depune simpla măr­tu­rie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru pă­că­toşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dum­ne­zeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumne­zeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este ace­eaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te“ (v. 10; Ioan 9.7). Dum­nezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se re­cunoască mur­dar, mort în greşelile lui (E­fe­seni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dum­ne­zeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre…” (2 Corinteni 1:3-4)

Dumnezeu te poate face să te simți confortabil în cele mai neplăcute locuri! El te poate scoate din situații în care credeai că vei fi blocat pentru totdeauna. El îți poate da pace, chiar și în mijlocul traumei. Înainte ca viața ta să se termine, vei trăi, vei iubi și vei experimenta pierderi. Pierderea unor lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai! Gustul eșecului este cel care face succesul atât de dulce. Cum poți sărbători victoria, dacă nu ai cunoscut înfrângerea?

Vei trăi fiecare zi fără să știi ce-ți rezervă ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu deține toate zilele de mâine! Ele nu sunt în mâinile șefului tău, ale brokerului tău, ale soțului tău, sau ale altcuiva… Nici în mâinile tale nu sunt, ca să le manipulezi și să le controlezi… Nu, toate zilele tale de mâine sunt în mâinile lui Dumnezeu!

Așa că, orice ai face, cunoaște-L, pentru că vei avea nevoie de El! Și El va fi acolo pentru tine. El va fi acolo când toți și toate vor dispărea… El va fi acolo cu tine chiar și în locurile întunecoase. Promisiunea Lui pentru tine este că, dacă „seara vine plânsul… dimineaţa (vine) veselia.” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineața vine întotdeauna, și cu ea bucuria Sa. Gândește-te că, indiferent cât de întunecată a fost noaptea, ai trăit întotdeauna și ai văzut dimineața. Nu-i așa? Cumva, harul Său te-a protejat, ți-a purtat de grijă, ți-a oferit siguranță, te-a liniștit, te-a mângâiat și te-a făcut să treci peste… Vremurile și anotimpurile se schimbă, dar nu și Dumnezeu! El este întotdeauna „Dumnezeul oricărei mângâieri”, și El te veghează și vrea să te mângâie ta și astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iul. 2025

2 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.

Matei 13.24

Începând cu Matei 13, nu s-a mai vestit că Împărăția s-a apropiat și nu mai găsim nimic vorbindu-se despre așa ceva. Mai degrabă, instaurarea Împărăției în putere și în glorie a fost amânată pentru un timp (Fapte 3.21). Între timp, Domnul Isus a plecat în cer și exercită acum de acolo influența Sa asupra pământului, dar nu într-un mod vizibil, ci într-un mod ascuns, moral. Aceasta este Împărăția cerurilor așa cum există ea astăzi. Acum Împărăția cerurilor este o taină, în contrast cu Împărăția în forma și în gloria sa exterioară, vizibilă, așa cum va veni odată. Astfel, Împărăția cerurilor are două forme de prezentare: Împărăția cerurilor în forma ei actuală, tainică (așa cum nu a fost descoperită în Vechiul Testament), și Împărăția cerurilor în forma ei viitoare, plină de putere și vizibilă (echivalentă cu Împărăția milenială).

Când a început această Împărăție în forma ei ascunsă? Împărăția cerurilor a început când Hristos, ca Cel lepădat aici pe pământ, a mers în cer, iar acolo, ca Cel proslăvit, a ocupat locul Său la dreapta lui Dumnezeu. Peste tot pe pământ unde se întinde autoritatea Domnului care este acum în cer este Împărăția cerurilor. Când a început Împărăția cerurilor, ea a început bine, a început cu ucenici adevărați. Parabolele din Matei 13 confirmă aceasta, precum și relatările din Faptele Apostolilor. Dar nu a rămas așa, fiindcă Dușmanul a semănat neghină în mijlocul grâului. Astfel, Împărăția cerurilor (cu permisiunea lui Dumnezeu în ceea ce privește dezvoltarea ei exterioară) a devenit un lucru amestecat, în care se găsesc unii lângă alții oameni sinceri și nesinceri, credincioși adevărați și mărturisitori fără viață, iar ochiul nostru nu poate face întotdeauna distincție între ei.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“.

Ioan 11.25,26

„Crezi aceasta?“

Marta Îi spusese de două ori lui Isus: „Știu că …“. Ea nu avea nicio îndoială că fratele ei Lazăr va învia în ziua de apoi. Dar nu la acel moment viitor Se referea Domnul. El avea de gând să facă o minune atunci și acolo. A crede acest lucru era mai greu decât a crede ceea ce El avea să facă în viitor.

„Eu sunt“ stătea acolo, în fața acelei femei îndurerate. Isus este Însăși învierea, este viața în persoană, este viața veșnică. Oricine crede în El poate experimenta ceea ce mulți oameni doar visează, anume să nu moară niciodată. Faptul că oricine, credincios sau nu, are o existență veșnică este clar; însă nu despre aceasta vorbea Domnul Isus în acel moment. Aici Se referă doar la credincioși. Aceștia sunt împărțiți în două grupuri: cei morți și cei vii. Credincioșii din primul grup vor fi înviați după moarte. Așa cum Hristos a înviat, tot așa și ei vor experimenta puterea Sa dătătoare de viață (Romani 8.11). Pentru ei, moartea este intrarea în paradis, pentru a fi cu Hristos, unde „este cu mult mai bine“ (Filipeni 1.23). Despre cel de-al doilea grup se spune că nu vor muri niciodată. Ei vor fi doar schimbați la răpire (1 Corinteni 15.51,52), adică nu vor gusta moartea. Învierea și răpirea celor răscumpărați vor avea loc în același timp, într-o clipă, apoi vor fi veșnic cu Mântuitorul lor, în prezența lui Dumnezeu. „Crezi aceasta?“, a fost întrebarea îndreptată către Marta. Ea este adresată, de asemenea, fiecărui cititor. Care va fi răspunsul tău?

Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:41-53

Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Is­rael este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaş­teptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele“ (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze aseme­nea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insuc­ce­s la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulbu­răm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă pla­nurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai mul­tă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea îm­părătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul îm­pă­rat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împă­raţi.

PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

„Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!

De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…

Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 iun. 2025

29 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și carnea jertfei lui de pace de mulțumire să se mănânce în ziua în care va fi adusă; să nu lase nimic din ea până dimineața.

Levitic 7.15

Aceasta este o imagine a faptului că părtășia închinătorului nu trebuie să fie niciodată separată de jertfa pe care această părtășie își are temelia. Atât timp cât o persoană are energie spirituală pentru a menține această legătură, închinarea și părtășia sunt, de asemenea, menținute proaspete și sunt primite de Dumnezeu; dar nu mai mult de atât.

Trebuie să ne menținem aproape de jertfă, în duhul minții noastre, în afecțiunile inimii și în experiența sufletului. Această poziție va transmite putere și continuitate închinării noastre. Putem începe bine exprimând închinarea inimilor noastre, fiind preocupați în mod direct cu Hristos, dar putem încheia rău, devenind preocupați de ceea ce facem sau spunem, sau de persoanele care ne ascultă, căzând astfel în cursa numită: „Vinovați cu privire la lucrurile sfinte“. Acest pericol este deosebit de serios și trebuie să ne facă să fim foarte veghetori. Putem începe să ne închinăm prin Duhul și să sfârșim prin carne. Trebuie să veghem pentru a nu trece nicio clipă dincolo de energia Duhului, pentru că doar Duhul ne poate ține preocupați în mod direct cu Hristos.

Dacă Duhul Sfânt produce „cinci cuvinte“ de închinare sau mulțumire, să le exprimăm pe cele cinci și să încheiem. Dacă vom trece dincolo de acestea, „vom mânca din carnea jertfei noastre dincolo de timpul potrivit“; iar aceasta nu va fi nicidecum „primită“, ci va fi o „urâciune“. Se ne amintim de acest lucru și să fim veghetori. Nu trebuie ca aceste lucruri să producă panică. Dumnezeu vrea să fim conduși de Duhul și astfel să fim plini cu Hristos în toată închinarea pe care o aducem. El poate accepta doar ceea ce este divin și, de aceea, El vrea ca noi să prezentăm doar ceea ce este divin.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu avem un mare-preot care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, cu excepția păcatului.

Evrei 4.15

Mărețul nostru Mare-Preot

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om cu adevărat – asemenea nouă (Evrei 2.17). Bunătatea și mila Lui sunt dovada grăitoare a acestui lucru. Sunt însă oameni care se folosesc de acest adevăr pentru a răspândi falsa învățătură că El a luat asupra Lui natura noastră păcătoasă și că ar fi putut să păcătuiască. Prin urmare, este extrem de important să ne ținem de învățătura clară a Scripturii în această privință.

Apostolii Petru, Pavel și Ioan au comentat despre acest subiect în același fel, punând însă accentul într-un mod distinct, potrivit cu personalitatea lor, că Omul Isus Hristos, în esența Lui, era fără păcat.

Apostolul Petru, om obișnuit să acționeze, Îl prezintă pe Hristos ca fiind Exemplul pentru umblarea celui credincios și Îl descrie ca fiind Cel „care n-a făcut păcat“ (1 Petru 2.22). Domnul Isus nu a păcătuit niciodată. Pentru un credincios adevărat, acest lucru este de necontestat. Niciunul dintre acuzatorii Lui nu L-a putut condamna de păcat (Ioan 8.46). Iar Pilat I-a confirmat nevinovăția de trei ori (Luca 23.4,15,22). Apostolul Pavel, un cunoscător erudit al Sfintelor Scripturi, vorbește despre Hristos ca despre „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21). Concluzia lui merge și mai departe decât cea a apostolului Petru, pentru că arată faptul că până și gândurile și intențiile lui Hristos erau lipsite de păcat, fără excepție. Apostolul Ioan, care dintre cei doisprezece Îl cunoștea cel mai bine pe Domnul Isus, a putut scrie: „În El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5). Hristos, în esența Lui, este fără păcat.

Citirea Bibliei: Daniel 2.1-16 · Psalmul 37.30-40

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 21:15-29

Asemeni lui Ahab, care îşi însuşeşte printr-o crimă moştenirea lui Nabot, omul s-a debarasat de Hristos, comportându-se ca şi cum lumea îi aparţine. Ahab este un exemplu tipic al omului care doreşte întotdeauna ceea ce nu are. Copleşit cu bogăţii, tot ceea ce-l interesa mai mult era via vecinului său. Inima firească este încontinuu nesatisfăcută.

Minciuna şi uciderea l-au pus pe împărat în po­se­sia obiectului dorinţei sale. Iată-l că se ridică şi coboară, cu inima veselă, să-şi vadă noua sa proprietate. Dar toată plăcerea îi dispare brusc! Ci­neva, pe care nu-l cunoaş­te chiar foarte bine, îl aşteaptă în via lui Nabot. Este Ilie! Dumnezeu i-a dat misiunea să-l anunţe pe îm­pă­rat cu privire la pedeapsa de­zas­truoasă care-l aşteaptă.

Apoi, pentru prima dată, Ahab dă semne că se smereşte. El cunoaşte din experienţa predecesori­lor săi că întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte. Oare pur­tarea lui de acum semnific㠄o pocăinţă spre mân­tuire“ (2 Corinteni 7.10)? Nu, după cum ne va arăta în continuare isto­ria lui. Întotdeauna după roade se judecă adevărata pocăinţă. Cu toate acestea, Dum­nezeu, atent la orice semn de întoarcere, ţine cont de atitudinea lui Ahab, suspendându-i tem­porar pedeapsa (Ezechiel 33.11).

CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (1)

„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7)

În câteva zile consecutive, vom vorbi despre căsnicie – deoarece este instituția cea mai atacată de Satan și foarte vulnerabilă în aceste vremuri tulburi, pe care le trăim. Un pastor ne sfătuia: „Pentru a recâștiga adevărata intimitate, fizică și emoțională, pentru a restabili apropierea pe care ați împărtășit-o cândva, trebuie să fii dispus să lași ca inima și sufletul tău să se redeschidă.

Dacă ai fost rănit, acest lucru nu este ușor. Dar trebuie să fii dispus să riști și să te expui la necunoscut, pentru a vă reconecta unul cu celălalt. Să aduci înapoi o căsnicie din pragul divorțului, s-o revitalizezi – nu este ușor; în fiecare uniune, există considerente unice care trebuie rezolvate. Fie că problemele din căsnicia ta provin din circumstanțe externe (precum pierderea unui loc de muncă sau executarea silită a unei case), ori din probleme de relație (cum ar fi o aventură sau probleme de dependență), tu îți poți reconstrui relația doar revitalizând ceea ce ați avut odată și reconectându-vă unul cu celălalt.

Primul pas în reconectarea cu soțul sau soția ta este să practici arta de a-l cunoaște pe celălalt. Biblia spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” Iar înțelegerea nevoilor soțului sau soției tale necesită timp, atenție și efort. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când încercăm, pentru prima dată, să înțelegem o persoană este că o punem într-o cutie în funcție de cine și ce credem noi că este. Apoi lipim pe cutie o etichetă care sperăm că o va însoți tot restul vieții. Să cunoști cu adevărat pe cineva nu înseamnă să decizi cine ar trebui să fie, și apoi să vrei să rămână așa pentru totdeauna. Taina cunoașterii cuiva necesită angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții”.

Scriitorul francez Andre Maurois a afirmat: „O căsnicie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi.” Așadar, dacă vrei cu adevărat să-ți reclădești sau să-ți refaci căsnicia, fă din înțelegerea celuilalt cea mai mare prioritate a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 iun. 2025

14 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine.

Ioan 15.4

Care este semnificația spirituală a rodului? Rodul este exprimarea lui Hristos în viața celui credincios. În Galateni 5.22,23 citim că „rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare“. Ce sunt toate acestea, decât o frumoasă descriere a lui Hristos, așa cum El a umblat în smerenie prin această lume? Prin urmare, dacă un astfel de rod este văzut în cei credincioși, el reprezintă reproducerea vieții lui Hristos în cei ai Săi. Hristos, în mod personal, nu mai este pe pământ, însă Dumnezeu dorește ca trăsăturile Lui să fie văzute în cei ai Săi. Hristos a plecat în casa Tatălui, însă caracterul Lui continuă să fie manifestat aici, pe pământ, prin cei credincioși.

În mod exact, rodul nu înseamnă exercitarea unui dar, nici împlinirea vreunei slujiri sau lucrări. Suntem într-adevăr îndemnați să umblăm „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună“ (Coloseni 1.10), iar acest pasaj, deși arată cât de strâns legată este rodirea de faptele bune, face totuși o deosebire clară între ele. Faptele bune trebuie făcute într-un fel identic cu cel în care Hristos le-a făcut, încât ele să fie găsite cu totul plăcute lui Dumnezeu. Omul natural poate face foarte multe fapte bune, însă în ele nu se găsește absolut niciun rod pentru Dumnezeu. Dacă slujirea și lucrarea ar însemna rodul, atunci acest rod ar fi limitat doar pentru cei care au anumite daruri sau abilități; însă dacă rodul înseamnă caracterul lui Hristos manifestat în noi, atunci aducerea de rod devine posibilă, și totodată este un privilegiu, pentru orice credincios, oricât de tânăr sau de bătrân ar fi.

Dacă Îl iubim pe Hristos și dacă admirăm perfecțiunile Aceluia care este plin de farmec, cum să nu dorim să manifestăm, în orice măsură, harurile Sale și, în felul acesta, cum să nu aducem rod?

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Marta deci, când a auzit că vine Isus, L-a întâmpinat; iar Maria ședea în casă.

Ioan 11.19,20

Inimi îndurerate în Betania

După ce Domnul Isus a primit vestea cu privire la boala lui Lazăr, a mai rămas două zile în locul în care era, împreună cu ucenicii Săi. Cel mai probabil, călătoria pe jos înspre Betania le-a luat încă două zile. Când au ajuns acolo, Lazăr murise deja și se afla în mormânt de patru zile. Potrivit obiceiurilor din est, înmormântarea a avut loc în ziua morții.

De altfel, la acea vreme, în Israel nu se practica incinerarea trupului. În vremurile de demult, oamenii își îngropau morții, după cum i-a spus Dumnezeu lui Avraam (Geneza 15.15) și după cum El Însuși l-a îngropat pe Moise (Deuteronom 34.6). Trupul nostru are mare importanță în ochii lui Dumnezeu. Acest lucru devine clar atunci când trupul celor răscumpărați este numit „templu al Duhului Sfânt“ (1 Corinteni 6.19). Mai mult, trupul muritor, care este îngropat, este comparat cu un grăunte semănat, care mai apoi este înviat și schimbat (1 Corinteni 15.35-48). Înmormântarea exprimă așa cum se cuvine acest lucru.

Mulți dintre iudeii care încercau să le mângâie pe cele două surori din cauza pierderii suferite veniseră să jelească în Betania. Marta, care la vizita anterioară a Domnului Isus era extrem de ocupată, acum a ieșit în întâmpinarea Domnului, în timp ce Maria, care la prima vizită a Domnului se așezase liniștită la picioarele Lui, aici vedem că ședea în casă și aștepta, de data aceasta jelind.

Citirea Bibliei: Geneza 44.1-17 · Psalmul 31.10-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 14:21-31; 15:1-8

Roboam domneşte în acelaşi timp cu Ieroboam. Deşi împărăţia lui este mai mică, cuprinde partea cea mai bună. Capitala rămâne Ierusalimul, unde se află templul, locuinţa sfântă a Domnului şi centrul de strângere pentru întregul Israel. Roboam însuşi este „fiu“ din David, descendent legitim. Vai, cu toate aceste privilegii, iată cât de departe a mers decăderea poporului lui Dumne­zeu în atât de puţini ani de la zilele glorioase descrise în cap. 8 (v. 65, 66)! Tot aşa cum buruienile pot să infesteze într-un timp atât de scurt cea mai frumoasă grădină, idolatria intro­dusă de Solomon a invadat întrea­ga ţară. Dar a­ceasta nu este totul! Roboam nu este vigi­lent şi inamicul exploatează faptul acesta. Săr­manul îm­părat suferă pierderea în întregime atât a bo­gă­ţiilor sale, cât şi a ceea ce-l proteja (scu­tu­rile). So­lemnă avertizare pentru fiecare dintre noi! Dacă nu veghem asupra pro­priilor inimi, adver­sarul va semăna curând acolo seminţele unor numeroşi idoli. Apoi, când acestea au în­colţit, nu-i va fi greu să ne răpească cele mai preţioase bogăţii pe care ni le-au încredin­ţat, poate, părinţii sau bunicii noştri: Hristos şi Cuvântul Lui.

Abiiam îi succedă lui Roboam şi cei trei ani ai dom­niei lui sunt de ajuns pentru a proba că perpe­tuează calea tuturor păcatelor făcute de tatăl său.

MAI AI ÎNCĂ MULTE LUCRURI DE ÎNVĂȚAT | Fundația S.E.E.R. România

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!…” (Osea 6:3)

Este un lucru foarte bun să ai o „mărturisire de credință”, pentru că în felul acesta oamenii pot să-ți cunoască valorile și convingerile, și să afle care-ți este poziția ta în legătură cu anumite probleme. Dar asta implică și un anumit risc: poți ajunge să crezi că știi tot ce este de știut pe această temă, sau cel puțin tot ce este important de știut.

Biblia ne îndeamnă prin acest verset: „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”, iar noi ar trebui să luăm aminte, să învățăm și să creștem spiritual. Cuvântul „descoperire” este folosit de treizeci și opt de ori în Sfânta Scriptură (în limba engleză); în mod clar, Dumnezeu vrea să înțelegem că există mai multe de aflat despre El decât ceea ce credem noi că știm. Este motivul pentru care trebuie să-ți păstrezi mereu mintea deschisă.

Ziua în care vei înceta să-L urmezi pe Dumnezeu sau să-I dai ascultare, este ziua în care vei înceta să înveți mai multe despre El și să crești spiritual. Dumnezeu are mereu lucruri noi să-ți descopere! S-ar putea să te întrebi: „Ce fel de lucruri?” Apostolul Pavel scrie: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1 Corinteni 2:9-12).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să înveți, mai ai atâtea de descoperit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →