Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “slujire”

10 iun. 2025

10 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere: Salut!

Iacov 1.1

Epistola lui Iacov este de o mare solemnitate și are o anumită strictețe. Când trebuie să judece ceva, folosește cuvinte foarte directe. Deoarece se adresează vieții practice, din ea nu lipsesc nici îndemnurile.

Iacov le scrie celor douăsprezece seminții (Iacov 1.1), prin urmare el are înaintea sa întregul popor Israel. El face însă deosebire între grupări de oameni luate în parte din mijlocul poporului:

• Îi cunoștea pe unii care erau creștini adevărați. Acestora li se adresează cu „frații mei“ (Iacov 1.2).

• El știa însă că în poporul Israel existau și dintre aceia care erau creștini numai formal. Nu se pocăiseră niciodată cu adevărat. De aceea îi numește „oameni deșerți“ (Iacov 2.20) și le explică faptul că viața din Dumnezeu și adevărata credință trebuie să se dovedească prin fapte ale credinței.

• În cele din urmă, li se adresează și acelora care trăiau în totalitate fără Dumnezeu. El li se adresează: „bogaților“ (Iacov 5.1), și are o veste deosebit de solemnă pentru ei.

Uneori el îi vorbește în mod direct uneia dintre aceste trei grupe. Se întâmplă să facă însă și afirmații generale și să se refere la toate trei grupele.

Pentru a înțelege corect Epistola lui Iacov, este important să-i recunoaștem subiectul central. Este vorba despre viața practică de credință, dar despre o astfel de viață care poate fi trăită atât pe terenul iudaismului, cât și pe terenul creștinismului. El a scris epistola în anii de tranziție de la timpurile iudaice la cele creștine. De aceea el nu vorbește despre viața de creștin practică, ci despre viața de credință practică ce poate fi realizată în toate timpurile. Acesta este firul roșu al epistolei sale.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.

Isaia 1.18

Titlul din ziar

„Lista păcatelor devine tot mai lungă“ era titlul unui articol din ziar care făcea referire la deciziile eronate și la neglijența guvernului, în opinia opozanților. Surprinzător este faptul că s-a folosit cuvântul „păcat“, deși el este evitat pe cât posibil în ziua de azi, atunci când vine vorba de valori morale sau de modul de viață al unei persoane. Iar dacă totuși termenul este folosit, „păcatul“ este asociat, de obicei, cu greșeli alimentare sau cu nerespectarea regulilor de dietă. Aici era menționată o întreagă listă de „păcate“. Dacă reproșurile aduse politicienilor erau justificate, atunci următoarele alegeri aveau să le ofere cetățenilor ocazia de a acționa mai responsabil. Pentru anumite decizii ce reflectau o administrare greșită, avea să fie nevoie de audieri în fața comisiilor.

Dar nu numai în viața politică sau profesională suntem răspunzători de greșelile făcute, ci în toate aspectele vieții. Adevărul acesta le provoacă multora neplăceri așa de mari, încât Îl izgonesc pe Dumnezeu și alungă conceptul de păcat din gândurile lor. Însă aceasta nu schimbă cu nimic nici faptul că Dumnezeu există și nici responsabilitatea noastră înaintea Lui. Oricine își ascunde vina nu va avea trecere înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. Acolo vor fi primiți numai aceia care și-au mărturisit în timpul vieții „lista de păcate“. După ce fac aceasta, ei află că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei și al iertării. Datorită faptului că Isus Hristos a luat asupra Lui vina lor prin moartea Sa pe cruce, toți cei care cred în El sunt curățiți de păcate și primesc eliberare deplină.

Citirea Bibliei: Geneza 42.9-26 · Psalmul 28.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 12:16-33

Ca rezultat al intransigenţei lui Roboam, zece seminţii s-au separat. Ieroboam devine împăratul lor. În ce-i priveşte pe descendenţii lui Solomon, ei păstrează numai seminţia lui Iuda şi pe cea a lui Beniamin. De aici înainte vom urmări istoria celor două împărăţii în paralel. Până la sfârşitul cărţii 2 Împăraţi, întâie­ta­te va avea împărăţia lui Israel (cele zece seminţii), în timp ce cartea 2 Cro­nici va relua relatarea despre împărăţia lui Iuda.

Printr-o propoziţie scurtă, Dumnezeu opreşte războiul civil care era gata să înceapă: „De la Mine este lucrul acesta“ (v. 24). Este o propoziţie mică, dar atât de impor­tantă şi pentru noi! Stă oare vreo dificultate sau vreun obstacol în calea pla­nu­rilor noastre? Atunci să ascultăm cu atenţie! Vom auzi fără îndoială aceeaşi voce spunându-ne: „De la Mine estelucrul acesta!“

Apoi ne sunt relatate primele fapte ale lui Iero­boam. El face doi viţei de aur (comparaţi cu­vin­tele sale din v. 28 cu cele ale lui Aaron din Exod 32.4). Acestea sunt elementele caracteristice ale unei închinări în întregime inventate de om – expert în a implica religia în scopuri personale (citiţi Osea 8.4, 5). Şi, domnie după domnie, vom auzi vorbindu-se de acest păcat al lui Ieroboam.

ANCORE PENTRU SUFLETUL TĂU (2)

„Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului…” (Faptele apostolilor 27:24).

În aceste zile ne întărim în convingerea că suntem ancorați în planul și scopul lui Dumnezeu. A doua ancoră, pentru momentele de criză, o găsim în Faptele apostolilor 27:24, unde apostolul Pavel îl citează pe îngerul lui Dumnezeu: „Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului, şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine!”

Cu alte cuvinte: „Tu te afli în această corabie pentru că am un scop în acest sens… Iar scopul Meu etern pentru viața ta este mai mare decât această furtună temporară!”

Ai descoperit deja scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață? Dacă nu l-ai descoperit sau nu ești foarte sigur, trebuie să știi că nu ești pe pământ doar pentru a ocupa spațiu; Dumnezeu are un plan specific pentru tine. Furtuna în care ești prins (sau vei fi prins) este doar un test (și chiar eșecul, este temporar!)… Absolut nimic nu poate schimba planul lui Dumnezeu pentru viața ta, decât dacă alegi să nu-L asculți! Și da, poți face asta.

Dar Sfânta Scriptură ne învață că nicio persoană sau forță exterioară nu poate schimba planul lui Dumnezeu pentru viața ta și nici nu poate modifica scopul Său divin, atâta timp cât ești dispus să spui: „Doamne, vreau să fac voia Ta!” La fel de sigur cum Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine”, El îți va spune și ție: „Te voi scoate din această furtună!” Atunci când te concentrezi asupra scopului pe care ți l-a dat Dumnezeu, El îți dă puterea de a trece cu bine și de a depăși problemele.

Pentru acest motiv apostolul Pavel a scris: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14)

Așadar, nu te teme, tu ești ancorat în planul și scopul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mai 2025

31 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, adânc al bogățiilor și al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui!

Romani 11.33

Credința poate discerne mâna lui Dumnezeu dincolo de viclenia lui Satan. Dacă Satan folosește omul pentru a împiedica planurile lui Dumnezeu, Dumnezeu îl folosește pe Satan pentru a le împlini. Orice fel de agent este la dispoziția lui Dumnezeu. Îngerii și arhanghelii, sfinții și păcătoșii, Diavolul și demonii, toți slujesc la împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Chiar lucrurile – focul și pucioasa, zăpada și vaporii și aburul, vântul puternic – toate împlinesc cuvântul Său (Psalmul 148.8).

Lucrurile nu stau altfel nici în ce privește circumstanțele vieții, după cum vedem în istoria lui Iosif. Încercările prin care el a trecut, tratamentul de care a avut parte din mâna fraților lui, robia din casa egipteanului, acuzația falsă a soției lui Potifar, temnița lui Faraon și neglijența paharnicului lui Faraon sunt doar etape pe calea lui Iosif către glorie. Munca lui de păstor, misiunea către frații săi, slujba din casa lui Potifar și temnița lui Faraon au reprezentat etape pregătitoare în vederea exercitării puterii în ziua gloriei lui. Slujirea în încercări este școala pregătitoare pentru folosirea corectă a gloriei.

În toate acestea, Iosif este o imagine a Celui ale Cărui suferințe au fost mult mai profunde și a Cărui glorie a fost mult mai mare. El, de asemenea, în zilele vieții Sale pământești a fost în mijlocul nostru ca Unul care slujește, fiindcă a putut spune: „Un om m-a cumpărat ca rob din tinerețea mea“ (Zaharia 13.5). El a suferit, de asemenea, sub acuzația falsă a celor răi, pentru că a trebuit să spună: „Pun pe seama Mea lucruri pe care nu le știu“ (Psalmul 35.11). De asemenea, El a fost luat prizonier și dat morții; și, într-o măsură deplină, a trebuit să aibă de-a face cu lipsa de recunoștință josnică a acelora care primiseră doar binele din mâinile Lui; prin urmare, cu o inimă frântă de faptul că nu a primit niciun răspuns la dragostea Sa, El a strigat: „Sunt uitat de inima lor ca un mort“ (Psalmul 31.12).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci știm că, dacă s-ar desface casa noastră pământească, cortul [acesta], avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri.

2 Corinteni 5.1

De la colibă la palat

Apostolul Pavel compară trupul nostru pământesc cu un cort sau cu o colibă. Atât timp cât suntem tineri și sănătoși, această comparație ni se pare nepotrivită. Totuși, ne afectează când o boală sau necazurile vârstei înaintate se fac simțite; atunci observăm rapid ce slab și fragil este corpul nostru. Pe măsură ce trec anii, el ajunge să semene cu o colibă tot mai dărăpănată. Deși noi, credincioșii, Îl așteptăm pe Domnul Isus pentru răpire, s-ar putea să fim chemați acasă înainte ca El să vină după cei răscumpărați ai Lui.

Astfel, această colibă a noastră va fi distrusă de moarte. Trupul care aparține primei creații și care este supus consecințelor căderii în păcat va fi așezat într-un mormânt, unde se va descompune. Dar avem o speranță glorioasă! Știm că avem o clădire minunată de la Dumnezeu. La răpire, când Domnul Isus va veni, cei care au plecat înainte vor fi înviați într-un trup nou, iar cei răscumpărați care sunt încă în viață vor fi schimbați.

Fiecare credincios care va fi dus în ceruri va avea un trup nou, care poate fi asemănat cu un palat. Iată ce caracterizează acest trup nou: nu este făcut „de mâini“, este spiritual, nu mai aparține primei creații, este o casă „eternă“, nefiind supusă putrezirii! Noul trup este o casă „în ceruri“; având trăsături cerești, noi vom fi pregătiți să locuim acolo pentru totdeauna. Iar dacă aceasta este perspectiva glorioasă a tuturor celor răscumpărați, cum poate fi calificată nepăsarea celor care disprețuiesc iubirea și insistențele unui Mântuitor care astăzi invită: „Veniți, toate sunt gata“!

Citirea Bibliei: Geneza 36.1-43 · Psalmul 22.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 8:41-53

Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbi­ciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai – ca şi Solomon aici – încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omu­lui, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mer­gem la El, pentru a o experimenta per­so­nal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).

„Ascultă şi iartă“! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înain­tea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari pă­că­toşi (Luca 7.37). Şi astăzi, credincios pro­mi­­siunii Sale, nu-l va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).

Păcatul este lanţul prin care chiar şi un cre­dincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). Dumnezeu este gata să-l elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu … şi Tu ai iertat nelegiuirea pă­ca­tului meu“ (Psalmul 32.5). Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

HRISTOS TE POATE ELIBERA! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei…” (Psalmul 101:3)

Astăzi vom medita la un subiect sensibil, dar care trebuie abordat pentru că face ravagii, inclusiv între creștini – este vorba despre pornografie. Acest flagel se răspândește în întreaga lume, lăsând în urma ei familii distruse. Mulți credincioși care se luptă să se elibereze se simt izolați și neajutorați. Un studiu realizat în Marea Britanie a arătat că 75 % dintre bărbații creștini și 35 % dintre femeile creștine au vizionat pornografie (în mod regulat sau ocazional).

Când te uiți la așa ceva, corpul tău eliberează neurotransmițători puternici, precum dopamina, care te leagă de imaginile pe care le privești. Potrivit neuropsihologului Dr. Tim Jennings, „Orice tip de comportament repetitiv va crea trasee [căi neuronale] în creierul nostru, care se vor declanșa într-o secvență automată”. Unele biserici tratează această problemă ca pe una strict morală, neluând în calcul că este și o problemă neurologică.

Liderii bisericilor îi sfătuiesc pe oamenii dependenți de pornografie (despre care știu, pentru că mulți o fac în ascuns) să încerce să se roage mai mult și să-L iubească mai mult pe Domnul. Sigur, asta este foarte important. Dar când te lupți cu firea prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți (sau cum spunea Pavel: „cu pumnul în vânt”!).

Care este soluția? Mintea ta trebuie să fie reînnoită, iar acesta este un proces. Atunci când creierul tău a fost antrenat în mod greșit, el trebuie să fie re-antrenat în mod corect. Acest lucru necesită un angajament radical: dorința fermă de a elimina pornografia din viața ta și, uneori, să dai socoteală unui prieten creștin matur, la care poți apela în momentele de încercare. Mai presus de toate, implică reprogramarea minții tale prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:1-2).

Dacă te afli în această situație, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să ieși din această sclavie. Hristos te poate elibera!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 mai 2025

24 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea și s-a făcut moștenitor al dreptății, cea potrivit credinței.

Evrei 11.7

Noe este un frumos exemplu al trăirii unei vieți caracterizate de speranță. El a trăit într-o lume în care oamenii Îl uitaseră complet pe Dumnezeu. Domnul Isus descrie astfel acel timp: „Cum au fost zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului. Pentru că, așa cum erau oamenii în zilele dinainte de potop, mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie“ (Matei 24.37,38). Oamenii trăiau o viață în care Dumnezeu nu avea niciun loc. Astăzi lucrurile nu stau mult diferit. Noe este deci un exemplu cu privire la ce înseamnă să trăiești o viață caracterizată de speranță.

Noe nădăjduia în Dumnezeu chiar și atunci când totul în jurul lui era complet nepotrivit și neplăcut. În Geneza 6 citim despre starea inimii omului în timpul lui Noe. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice imaginație a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua“ (Geneza 6.5). Însă, în ciuda împrejurărilor, Noe și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu, a crezut cuvântul Lui și a făcut totul exact așa cum El i-a poruncit (Geneza 6.22).

Atunci, ca și astăzi, a nădăjdui în Dumnezeu a fost și a rămas un lucru nepopular. Petru îl descrie pe Noe ca fiind „un predicator al dreptății“ (2 Petru 2.5), nu numai pentru ceea ce a vorbit, dar și pentru felul în care a trăit și a nădăjduit în Dumnezeul său. Noe a lucrat mult timp la construirea corabiei, vreme de aproximativ o sută douăzeci de ani, perioadă în care, cu siguranță, mulți l-au ridiculizat. La fel ca Noe, și noi ne putem pune nădejdea în Dumnezeul nostru cu privire la viitor. Poate nu cunoaștem toate detaliile cu privire la acest viitor, însă el este unul sigur, fiindcă se află în mâinile Sale pline de dragoste și de putere.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Dumnezeul speranței să vă umple cu toată bucuria și pacea, în credință, ca să prisosiți în speranță, în puterea Duhului Sfânt.

Romani 15.13

Siguranța speranței creștine

Din momentul în care cineva își pune încrederea în Isus Hristos, acesta este mântuit. Apoi el are o speranță, care este parte integrantă din mântuirea lui.

În limbajul nostru de zi cu zi, speranța implică incertitudine. Dar, în speranța creștină, nu există nicio incertitudine, căci „credința este siguranța cu privire la lucrurile sperate“ (Evrei 11.1). Este siguranța că într-o zi vom contempla gloria Fiului lui Dumnezeu și vom fi ca El pentru totdeauna (1 Ioan 3.2; Ioan 17.24; 1 Tesaloniceni 4.17; Romani 5.2). Aceasta include, de asemenea, așteptarea de a fi cu Isus în casa Tatălui, unde El a pregătit un loc pentru ai Săi (Ioan 14.1-3). Casa Tatălui este locul de odihnă și de siguranță, un loc unde domnește dragostea. Este casa copiilor lui Dumnezeu, destinația finală a drumului lor aici pe pământ.

Predicatorul C. H. Spurgeon a spus odată: „Nădejdea noastră în Hristos pentru viitor este motivul și baza bucuriei noastre pe pământ. O astfel de speranță ne va face să ne gândim frecvent la cer, deoarece acolo ni se promite tot ceea ce ne putem dori. Aici suntem obosiți și împovărați, dar locul de odihnă este sus“.

Speranța noastră este bazată pe credința în înviere. De aceea, chiar și atunci când plângem, nu suntem întristați „ca ceilalți care nu au speranță“ (1 Tesaloniceni 4.13).

Citirea Bibliei: Geneza 31.1-21 · Psalmul 18.1-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 6:19-38

Singurul psalm atribuit lui Solomon începe astfel: „„Dacă nu zideşte Domnul casa, în zadar lucrează cei care o zidesc…“” (Psalmul 127.1). Să remarcăm această fericită (şi indispensabilă) stare de spirit a celui care avea să înalţe Casa Domnului. În egală măsură este necesar, oricare ar fi ini­ţia­tiva la care ne dăm mâna, să fim siguri, îna­inte de a începe, că Domnul este cu noi pentru a acţiona şi pentru a binecuvânta. Lucrul acesta este potrivit în special acelora care se gândesc să înte­meieze un cămin.

Spaţiul nu ne permite să vorbim în detaliu despre această Casă minunată. Ea cuprindea, asemenea Cortului, dar în proporţii duble, un Loc Sfânt şi un Loc Preasfânt, numit Sfânta Sfintelor, în care îşi întindeau aripile doi heruvimi impunători. Perdeaua care le se­pa­ra nu este menţionată aici, însă accesul spre interiorul Locului Preasfânt era asigurat într-un fel nou, de uşi sculptate în lemn de măslin. Pe lângă pietre, materialele folosite au fost lemnul de cedru, simbol al durabilităţii şi al maiestuozităţii, şi aurul curat al dreptăţii divine, cu care fusese aco­perită în întregime fiecare părticică. Minunat spectacol, nu-i aşa, confirmând cuvintele Psalmului 29.9: „în templul Său, totul spune: „Glorie!”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ AI MEREU MINTEA DESCHISĂ! (1)

„M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” (Proverbele 24:32)

Regele Solomon este considerat unul dintre cei mai înțelepți oameni care au trăit vreodată. El este autorul a trei scrieri incluse în Biblie, și este citat în mod regulat; a fost un ucenic, un om dornic să cunoască, și un căutător al adevărului în viață. Ați auzit cuvintele lui: „M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” Merită reținute cuvintele „m-am uitat bine”… Aceasta trebuie să fie atitudinea ta constantă în viață.

Planul lui Dumnezeu pentru tine este să continui să înveți, să te schimbi, să crești și să te maturizezi – până la ultima suflare. Asta înseamnă să fii mereu deschis la minte. Gândește-te la farisei: ei erau dedicați 100% sistemului lor de credințe. Erau, de asemenea, printre cei mai educați oameni din societate. Cu toate acestea, s-au împotrivit la fiecare pas Domnului Isus și adevărului împărtășit de El.

De ce? Din trei motive, des întâlnite:

1) Mândria; gândeau ei: „Dacă ceea ce spune Isus este corect, înseamnă că noi greșim!”

2) Siguranța: „Dacă acceptăm ce ne învață El, ce se va întâmpla cu reputația noastră și cu veniturile noastre?”

3) Tradiția: „Noi credem și facem lucrurile în felul acesta de generații!”

Înțelegi încotro ne îndreptăm cu această linie de gândire? Și înțelegi cum se aplică ea la viața ta?

Un pastor a spus odată: „Este bine să fii mântuit și sfințit, atâta timp cât nu ești mântuit, sfințit, și blocat!” Creșterea spirituală necesită două lucruri: o foame după adevăr, și smerenia de a recunoaște că mai ai multe de învățat!

Sunt două calități pe care Dumnezeu le onorează întotdeauna. Psalmistul David scria: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:9).

Așadar, fii mereu cu mintea deschisă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 mai 2025

22 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi.

Ioan 6.32

Mulți mărturisesc faptul că au găsit iertarea și pacea în Isus, însă, în realitate, se hrănesc cu o sumedenie de lucruri care n-au nicio legătură cu El. Ei își hrănesc mintea cu ziare și cu alte feluri de literatură frivolă și deșartă. Îl vor găsi pe Hristos acolo? Sunt acestea mijloacele prin care Duhul Sfânt Îl prezintă pe Hristos sufletului? Sunt acestea picăturile pure de rouă pe care mana cerească se coboară pentru susținerea răscumpăraților lui Dumnezeu în pustie? Nicidecum, ci acestea sunt lucrurile respingătoare în care mintea carnală își găsește plăcerea! Deci cum poate un creștin adevărat să se hrănească cu ele?

Știm, prin învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, că în creștin sunt două naturi. De aceea putem întreba: care dintre ele se hrănește cu știrile lumii și cu literatura ei? Firea cea nouă, sau cea veche? Nu poate exista decât un singur răspuns. Ei bine, atunci pe care dintre cele două doresc să o hrănesc? Cu siguranță că umblarea mea va oferi cel mai clar răspuns la această întrebare. Dacă doresc cu sinceritate să cresc în viața divină, dacă scopul meu principal este să trăiesc pentru Hristos și să-I fiu devotat, dacă tânjesc după extinderea Împărăției lui Dumnezeu înăuntrul meu, atunci voi căuta, fără îndoială, acea hrană care a fost stabilită de Dumnezeu pentru creșterea mea spirituală. Lucrurile sunt foarte clare. Faptele unui om sunt întotdeauna cel mai bun indicator al dorințelor și al scopurilor sale. Prin urmare, dacă întâlnesc un creștin care neglijează Biblia, însă care petrece o grămadă de timp – ba încă cel mai bun timp al său – cu citirea ziarelor, îmi voi da seama imediat de starea sufletului său. Sunt sigur că un astfel de om nu poate fi spiritual și că, nehrănindu-se cu Hristos, nu poate să trăiască și să mărturisească pentru El.

Trebuie să facem din Hristos ținta principală a sufletului nostru; altminteri, viața noastră spirituală va avea de suferit. Nu ne putem hrăni nici măcar cu simțămintele și cu experiențele noastre cu privire la Hristos, căci acestea, întrucât sunt fluctuante, nu pot constitui hrana noastră spirituală. Așa cum, în chestiunea obținerii vieții, a fost nevoie doar de Hristos, tot așa, în chestiunea trăirii vieții, avem nevoie doar de Hristos. Așa cum nu putem introduce nimic în ceea ce oferă viața, la fel nu putem introduce nimic în ceea ce o susține.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-ai împovărat cu păcatele tale, M-ai obosit cu nelegiuirile tale. Eu, Eu sunt Același, care îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi aminti de păcatele tale.

Isaia 43.24,25

Ce este păcatul?

„Păcatul“ este un concept moral. Nu este o simplă încălcare a unei reguli, precum o instrucțiune a unei diete. În Biblie, „păcatul“ înseamnă orice nerespectare a standardelor lui Dumnezeu. Putem păcătui atât înaintea lui Dumnezeu, cât și împotriva semenilor noștri. De ce a căzut în dizgrație și a fost considerat demodat acest cuvânt, astfel încât oamenii ar prefera să fie eliminat din dicționar? Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu vor recunoaște că au anumite obligații morale față de compatrioții lor. Dacă cineva jignește, prin aceasta a păcătuit. Deci de ce ne-am încrunta când auzim rostit acest cuvânt?

În momentul când încetăm să mai recunoaștem cerințele lui Dumnezeu, pierdem orice standard moral legat de comportamentul nostru față de ceilalți. În ceea ce privește legile pământului, mulți trăiesc după mottoul: „Totul este permis, cu condiția să nu fii prins“. Dar aceasta este calea descendentă, este declinul social. Adevărata normă etică și standardele generale nu sunt de găsit în interiorul societății umane. Ele sunt stabilite de către Dumnezeul nostru Creator, care întruchipează bunătatea, lumina și dragostea. El este autoritatea care evaluează binele și răul, dar totodată este și Cel pregătit să ierte păcatele. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

Citirea Bibliei: Geneza 30.1-24 · Psalmul 17.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 5:1-18

Dacă David poate fi privit ca împăratul harului, Solomon, succesorul lui, apare ca împăratul gloriei. În gândurile lui Dumnezeu, gloria urmează harul, fără a fi separată de el. Credinciosul, bucurânduse deja de har, va primi şi gloria la veni­rea Domnului. Hiram, împăratul Tirului, l-a iubit întotdeauna pe David. De aceea, la urcarea pe tron a lui Solomon, are parte de gloria marelui împărat şi primeşte din abundenţă provizii pentru necesităţile lui şi ale poporului său. În schimbul acestor beneficii, el va contribui la construcţia templului, care va fi acţiunea principală a domniei lui Solomon. Domnul, de vreme ce i-a dat odihnă lui Israel, poate şi El să Se odihnească şi să schimbe cortul călătorului cu o construcţie durabilă. Aşa cum a făcut-o cortul înainte (însă cu unele diferenţe), templul lui Solomon ne va oferi numeroase ilustrări ale relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său. Iată deja o primă deosebire: casa din deşert era amplasată direct pe nisip, în timp ce aceasta trebuia să fie de neclintit, fundamentată pe pietre măreţe, pietre scumpe. Temelia Lui este în munţii sfinţeniei (Psalmul 87.1).

DE CINE SE FOLOSEȘTE DUMNEZEU?

„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii…” (1 Corinteni 1:27)

Oare de ce alege Dumnezeu oameni slabi pentru a-I împlini voia? Răspuns: pentru că singurul tip de oameni cu care Dumnezeu vrea să lucreze sunt oamenii care-și recunosc slăbiciunea! Relația Lui cu Moise, de exemplu, este descrisă prin aceste cuvinte remarcabile: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11) A fost Moise perfect? Nicidecum. El și-a petrecut primii patruzeci de ani din viață ca prinț în palatul lui Faraon, iar următorii patruzeci de ani ca păstor în pustiu. Biblia vorbește despre tensiunile din căsnicia sa și despre momentele sale de stres și disperare. În filmul „Cele zece porunci”, Moise este interpretat de actorul Charlton Heston, care era arătos și avea o exprimare frumoasă. Dar Moise era de fapt un bâlbâit, slab și timid, care nu putea să lege două cuvinte fără să se împiedice verbal, cu atât mai puțin să vorbească la curtea (sau înaintea/împotriva) celui mai temut dictator de pe pământ. Și Dumnezeu l-a ales, și i-a dat un ajutor, un „purtător de cuvânt” – pe fratele lui, Aaron. Biblia se referă la israeliți ca la o „adunare”, ceea ce făcea din Moise un pastor. Și niciun pastor n-a avut mai multe probleme cu o congregație decât a avut el. S-ar putea să te întrebi: „De ce aducem în discuție neajunsurile lui Moise?” Ca să te încurajezi! Pentru a te face să știi că defectele tale nu te descalifică, și că limitările tale nu limitează ceea ce Dumnezeu poate face prin tine. Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 1:26-27, 29): „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari… pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Așadar, nu mai căuta (pentru că nu ai) scuze pentru a sta pe margine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 feb. 2025

2 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Noul Testament pe scurt (4) – Ioan

Ioan, care înseamnă „Iahve dăruiește har“, a scris o Evanghelie unică în măreția ei glorioasă. În ea, Domnul Isus este prezentat ca fiind Creatorul Însuși, Cel etern, Singurul de la Tatăl, unicul Fiul al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pentru a revela pe deplin gloria Sa. Aceasta înseamnă cu mult mai mult decât autoritate, slujire sau har – înseamnă lumina și dragostea Dumnezeului etern. El, o Persoană divină, este prezentat aici ca fiind Obiectul adorării noastre.

Prin urmare, această Evanghelie nu este sinoptică (adică nu prezintă o vedere generală asupra vieții și lucrării Domnului pe pământ), așa cum sunt celelalte trei, ci atrage în mod special atenția asupra Persoanei și cuvintelor Sale, cu privire la care au dat mărturie chiar și vrăjmașii Săi: „Niciun om nu a vorbit ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Minunile și parabolele conținute de ea prezintă cea mai clară mărturie cu privire la gloria Lui divină personală. În această Evanghelie găsim cuvintele rostite chiar de El Însuși: „Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). Cele șapte afirmații „Eu sunt“ din Evanghelia după Ioan sunt și ele bine cunoscute. Ele vorbesc despre divinitatea Lui (Exod 3.14).

Relatarea calmă și plină de demnitate nobilă a răstignirii Sale atrage și ea atenția, fiindcă aici este văzut caracterul de ardere-de-tot al jertfei Sale (Levitic 1), arderea vorbind despre ceea ce se înalță către Dumnezeu ca mireasmă plăcută pentru El. Arderea-de-tot era o jertfă în mod predominant pentru gloria lui Dumnezeu. Simplitatea minunată a Evangheliei după Ioan face ca ea să exercite multă putere asupra celor mai puțin capabili, în timp ce adâncimea ei stârnește admirația celor mai erudiți cărturari.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri și în multe feluri părinților prin profeți, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul.

Evrei 1.1,2

Mesajul creștinismului este ISUS

Care este diferența dintre creștinism și alte religii? Religiile pun accent pe a urma învățături, pe a adopta o anumită filosofie și pe a face fapte bune, pe când creștinismul ne îndrumă spre o Persoană. Nu se pune problema să faci ceva, ci să crezi în Isus Hristos. Întemeietorii religiilor nu ne eliberează de rău; mesajele lor nu au puterea de a ne transforma viața de la rădăcina ei. Credința creștină ne conduce însă la Hristos, Cel care are puterea de a ne salva deplin și de a ne garanta viața eternă. Isus nu este Unul care doar ne aduce un mesaj de la Dumnezeu, ci El Însuși este Mesajul lui Dumnezeu. Nu este Unul care doar proclamă adevărul, ci El Însuși spune: „Eu sunt Adevărul“. Nu este Unul care doar ne arată o cale, ci El Însuși spune: „Eu sunt Calea“. El nu este Unul care doar ne deschide perspective noi, ci El Însuși spune: „Eu sunt Ușa“.

A fi creștin nu înseamnă a urma o învățătură, a practica anumite ritualuri sau a face fapte bune, ci înseamnă a-L accepta pe Hristos ca fiind Salvatorul trimis de Dumnezeu. A-L primi pe Isus înseamnă a te încrede în El și a-I deschide ușa vieții și a inimii. Înseamnă a primi cuvintele Lui consemnate în evanghelii. Nimeni nu poate pretinde că primește o persoană, dacă refuză să asculte ceea ce vrea să-i spună. De aceea, este important să citim evangheliile cu credință și cu rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să Se îngrijească pentru ca ceea ce am citit să ne ajute să venim la Isus și să credem în El.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:17-31; 21:25

Luarea cetăţii Lais nu are nimic comun cu cuceririle credinţei din zilele lui Iosua. Ce putem vedea la Dan? Lăcomie după tot ce este pe pământ („un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ” 18.10), încredere în propriile forţe în acelaşi timp cu laşitate, ingratitudine, furt, credinţă rea şi, ca o încununare a tuturor, stabilirea unui cult idolatru. Ce privelişte! Şi trecem peste capitolele următoare (care descriu în detaliu acest tablou chiar mai sumbru), pentru a ajunge la cel din urmă verset al cărţii, care este o repetare a celui din cap. 17, v. 6: „fiecare făcea ce era drept în ochii săi”. Propoziţia aceasta rezumă starea în care se afla poporul Israel în perioada judecătorilor. Şi, în mod trist, ea rezumă şi starea creştinătăţii din zilele noastre. Dacă Iosua este cartea care a fost asemănată cu Efeseni, cartea Judecători ne aminteşte cel mai mult de 2 Timotei (în special cap. 3). Dar aceste succesiuni de perioade de ascensiune şi de decădere, de faliment şi de restaurare, nu au loc prea adesea şi în vieţile noastre? Să ne ferim de a face ceea ce este bun numai în ochii noştri, în care nu ne putem pune încrederea şi, mai degrabă, să ne străduim să facem ce-I este plăcut Domnului (Efeseni 5.10; Evrei 13.21). Fapt deosebit de solemn: Ionatan, nepotul lui Moise (18.30), a confirmat deci ceea ce profeţise bunicul său în Deuteronom 4.25!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

Astăzi, privim spre alte domenii în care părinții sunt adesea confuzi: disciplină versus pedeapsă. Înțeleptul Solomon a scris: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15)

Ai sesizat cuvintele folosite aici pentru disciplină? „Nuiaua pedepsei”? Nu, ci „nuiaua certării”! Disciplina și corecția au ca scop învățarea și deprinderea; pedeapsa are ca scop să-l facă pe copil să sufere pentru comportamentul său.

Copiii au nevoie de disciplină, nu de pedeapsă, care este adesea administrată de un părinte frustrat și furios. Nu cruţa copilul de mustrare! Refuzarea disciplinei îl pregătește pentru o viață de eșec și suferință. Disciplina se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului său. Ea îl învață pe copil ce este corect și ce este greșit, cu efecte care au legătură directă cu alegerile copilului. Aceasta poate lua forma pedepsei sau a suspendării privilegiilor, dar ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul copilului, și niciodată menită să-i provoace durere!

Mai departe, dragoste versus indulgență! Lumea noastră materialistă confundă dragostea cu îngăduința. Dar părinții iubitori dăruiesc fără să răsfețe, pentru binele copilului, și îl motivează prin recompensarea comportamentului bun. Părinții indulgenți le dau copiilor tot ce vor, indiferent de comportament, nereușind astfel să-i motiveze să fie responsabili. Copiii răsfățați dezvoltă un sentiment de îndreptățire și percepția că ceilalți există pentru a-i mulțumi pe ei! Părinții indulgenți se simt adesea vinovați și se tem că pruncii lor nu-i vor plăcea sau nu-i vor iubi. Ei confundă indulgența cu dragostea, și cresc copii care cer, care manipulează și care nu sunt niciodată satisfăcuți!

Iubirea presupune să vorbești, să asculți, să înțelegi, să râzi, să împărtășești momentele dificile, să-ți respecți și să-ți încurajezi copiii cu acceptare necondiționată. O astfel de iubire nu costă nimic, dar merită totul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 ian. 2025

26 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și El le-a spus: „De ce sunteți tulburați? Și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh n-are carne și oase, după cum Mă vedeți pe Mine că am“.

Luca 24.38,39

Noul Testament pe scurt (3) – Luca

Luca înseamnă „lumină“, iar el a fost singurul om provenit dintre națiuni care a fost folosit pentru a scrie cărți din Scriptură. În Evanghelia sa, Hristos este prezentat ca Fiu al Omului și sunt scoase în relief realitatea și perfecțiunea umanității Sale. În această Evanghelie găsim vestirea și descrierea nașterii Domnului, precum și felul în care El creștea în înțelepciune și în statură. De asemenea, găsim accesibilitatea și interesul Său pentru oameni, dorința Lui de a mânca împreună cu ucenicii Săi, cuvintele Sale de iertare rostite pe cruce, demonstrarea față de ucenici a realității trupului Său de înviere și înălțarea Sa în trup la ceruri.

Dacă autoritatea este ilustrată în Evanghelia lui Matei, iar slujirea în cea a lui Marcu, aici harul este cel care strălucește în mod minunat, har manifestat nu numai către Israel, ci și către națiuni. Acest lucru se vede în mod izbitor în parabolele și în minunile Domnului Isus. Prin urmare, harul care își găsește plăcerea în a binecuvânta și în a aduce în prezența divină nu poate fi satisfăcut cu nimic mai puțin decât cu comuniunea deplină a celor credincioși cu Dumnezeu.

Acest aspect face parte din caracterul jertfei de pace și este predominant în Evanghelia după Luca, accentuând lucrarea Lui ca fiind cea care aduce împreună pe Dumnezeu și om, în pace și în înțelegere, lucrare din care Dumnezeu Își primește partea, de asemenea Preotul (Hristos), și în care închinătorii își au și ei partea lor.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.6

Isus – obosit de călătorie

Simțindu-Se obosit, Isus ședea lângă fântână. O asemenea oboseală arată clar că Domnul Isus era Om adevărat. El S-a dăruit fizic în slujbă pentru alții. El trebuia să străbată Samaria mergând pe jos, așa că a obosit și S-a așezat. Cu toate acestea, El era Dumnezeu! Când L-a ispitit pe Isus, Satan a citat din Biblie: „Va porunci îngerilor Săi … și Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ (Matei 4.6; Psalmul 91.11,12). Acel cuvânt era perfect adevărat. Isus S-ar fi putut folosi de puterea Lui pentru a nu obosi, dar toate evangheliile ne arată că El era dispus să suporte oboseala, căldura, foamea și setea.

Dar cine își poate imagina apăsarea poverii morale pe care a trebuit să o poarte în tot timpul vieții Sale pe pământ, când nimeni nu L-a înțeles cu adevărat? El simțea răutatea încrâncenată și egoismul din inimile celor din jurul Lui și avea înainte momentul crucii, când urma să poarte toate păcatele noastre ca și cum ar fi fost ale Lui.

Isus S-a smerit și a devenit Om. A suferit pe pământ; a suferit toate necazurile noastre și îl înțelege și pe cel trudit și împovărat și pe infirmul care are suferințe fizice. El este Acela al Cărui duh este întristat.

„În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți“ (Evrei 2.18).

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:14-20; 15:1-8

În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nu‑şi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de a‑i furniza o altă „ocazie împotriva filistenilor” (14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46)

Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm.

După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus!

Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie!

Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor!

Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12)

Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 ian. 2025

13 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți toți cu același gând, simțind împreună, plini de dragoste frățească, miloși, smeriți, neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

1 Petru 3.8,9

Fiți toți cu același gând. Aceasta înseamnă realizarea practică a dragostei care nu poate găsi printre frați niciun prilej care să ducă la divergențe și care curmă pe loc orice dispută.

Simțind împreună. Doar atașamentul față de Hristos ne poate face capabili să-i ajutăm pe cei mai neînsemnați dintre frații noștri (Matei 25.38-40).

Plini de dragoste frățească. Acest sentiment implică o apropiere și mai mare. Frații mei îmi sunt dragi pentru că sunt din familia lui Hristos, iar eu fac parte din aceeași familie.

Miloși – înseamnă a manifesta harul de a veni în ajutorul celor care suferă, chiar dacă aceștia poate nu merită acest lucru.

Smeriți. Mila pe care o arăt altora nu este un mijloc de a scoate în evidență vreun merit de-al meu. Părtășia cu Domnul mi-a arătat cine sunt eu însumi și astfel mi-a fost ușor să îmi iau cel din urmă loc.

Neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând. Spiritul de răzbunare este cu totul străin inimii credinciosului. Cei care ne vor răul nu primesc în schimb decât binecuvântare, deoarece moștenirea noastră este binecuvântarea, așa cum, în versetul 7, ea era harul vieții. O astfel de moștenire nu are niciun loc rezervat pentru rău. Moștenirea ocupă un loc foarte însemnat în epistolele lui Petru, deoarece singura binecuvântare actuală a credinciosului este mântuirea sufletului său; el nu va intra în posesia vreunei alte binecuvântări prezente, fie ea pământească sau cerească. Noi suntem născuți din nou pentru această moștenire viitoare (1.4), suntem chemați să moștenim binecuvântarea (3.9) și harul vieții (3.7).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi.

1 Petru 5.7

Arthur DeMoss

Arthur DeMoss (1926-1979) conducea o companie de asigurări. Lucra 100 de ore pe săptămână, purtând pe umeri presiunea enormă a multelor griji și probleme din firmă. Când însă a devenit creștin, el a descoperit că Dumnezeu poate purta greutățile lui. În loc să se chinuie, căutând soluții, a înțeles că trebuie să Îl pună pe Dumnezeu pe primul loc și să Îi dedice Lui cele mai bune ore, aplecat în rugăciune și citind Biblia. Iată mărturia lui: „Cu convingere, încredințez afacerile și problemele mele în mâinile lui Dumnezeu și, chiar dacă pare incredibil, pot spune că nu mai sunt niciodată copleșit de griji“.

Asaf își descrie și el frământările, în Psalmul 77. Îngrijorat din cauza necazurilor prin care trecea poporul lui, Asaf nu mai putea dormi, rugându-se toată noaptea, fără să-și găsească liniștea: „Sufletul meu a refuzat să fie mângâiat“. Dumnezeu însă răspunde! „Tu ești robul meu, Eu te-am ales și nu te-am respins, …  nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta“ (Isaia 41.9,10).

Apostolul Pavel, aflat în închisoare în Roma, avea motive de îngrijorare, căci doar era în pericol de moarte. El însă a scris următoarele cuvinte: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7).

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 7:1-8

Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului”. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus: „Poporul … este prea mult” (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă.

Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea. Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească! „Dacă vrea cineva să vină după Mine”, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine” (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale” (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ PERSOANELOR DIFICILE | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)

Când a vorbit despre suferirea răului și iubirea vrăjmașilor, Domnul Isus a spus: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” Soldații romani aveau dreptul să forțeze un evreu să ducă în locul lor o povară mai mult de un kilometru. Ei îi tratau pe evrei ca pe niște unelte care trebuiau folosite.

Așadar, ce faci în astfel de situații? Domnul Isus ne invită să avem un comportament decent și demn. Un astfel de soldat roman ar putea fi în zilele noastre un tânăr, un străin, probabil el însuși sărac. Iar tot ceea ce primește este resentimentul local.

Deci, ce poți face tu? După ce-ți termini kilometrul, să spui: „Pari obosit… Pot să te mai ajut cu ceva? Pot s-o mai car pentru tine încă un kilometru?!” Gestul tău l-ar lăsa cu gura căscată pe respectivul, pentru că nimeni nu i-a mai pus o astfel de întrebare! Și asta este ceea ce trebuie să faci tu!

Când cineva profită de tine, te gândești la el ca la o persoană antipatică și nu ca la o persoană reală care are propria ei poveste. Se spune că un prieten s-a oferit să-l prezinte pe eseistul englez Charles Lamb unui bărbat, pe care Lamb îl disprețuia de mult timp. „Nu mă face să-l cunosc”, a spus Lamb. „Vreau în continuare să-l urăsc, ori eu nu pot face asta unui om pe care îl cunosc!”

Înțelege un lucru: poți oferi darul empatiei. Trebuie să te gândești că persoana pe care nu o agreezi este, de asemenea, o ființă umană. Te poți pune în locul ei. Îți poți face timp să-ți imaginezi cum se simte, prin ce a trecut și cum și-a trăit viața… Când faci asta, problema ta devine ocazia de a pune în practică asemănarea cu Hristos! Nu asta este ce-ți dorești?! Nu pentru asta ești pe calea Domnului?

Așadar, dă dovadă de empatie față de persoanele dificile!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 ian. 2025

11 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa și este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu“; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

1 Corinteni 15.45

În acest verset, Domnul este prezentat în contrast cu primul Adam; nu doar ca fiind „duh“, în contrast cu „suflet“, ci, de asemenea, prin faptul că este nu doar „viu“, ci „Dătător de viață“. Versetul 36 din acest capitol ne reamintește că aducerea la viață se aplică doar la ceea ce este mort. Noi am fost morți spiritual, iar în ce privește aducerea la viață, de tip spiritual, ea ne-a fost deja dăruită de către Ultimul Adam. În calitatea de Cap al unei noi rase, El ne-a transmis deja viața – viața Lui proprie – nouă, celor care suntem din rasa Lui.

Însă acest capitol merge mai departe și analizează cazul trupurilor noastre, care sunt încă muritoare. Noi trebuie să purtăm imaginea lui Adam, Cel ceresc, chiar și în ce privește trupurile noastre, iar această mare schimbare se va întâmpla la venirea Domnului. Atunci acest trup „muritor“ va fi „îmbrăcat în nemurire“, iar aceasta va însemna aducerea la viață a trupurilor noastre muritoare, despre care vorbește Romani 8.11.

Când acest lucru se va împlini, iar „moartea va fi înghițită de biruință“ (versetul 54), lucrarea aducătoare de viață cu privire la noi înșine se va împlini în mod desăvârșit. Atunci versetul care spune că „vom domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos“ (Romani 5.17), se va împlini. Nu doar că vom fi în viață, ci vom domni în ea, iar acest lucru pentru totdeauna.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Geneza 19.27

Mijlocirea lui Avraam pentru Lot

Avraam a avut privilegiul extraordinar de a fi numit „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2.23), deoarece era un om al credinței, care întreținea o relație personală cu Dumnezeu și credea promisiunile Lui, chiar dacă împlinirea lor părea imposibilă (vedeți Romani 4.18). Sursa acestei credințe și încrederi era legătura strânsă pe care o avea în mod obișnuit cu Dumnezeu. „El stătea înaintea lui Dumnezeu“- este expresia care arată modul lui de viață. Avraam I-a spus lui Dumnezeu îngrijorările lui, îndoielile și întrebările lui, precum și nevoile rudelor lui.

El era preocupat de soarta nepotului său, Lot. Și noi se poate să fim preocupați de aceia pe care îi iubim, și care se află în situații dificile, sau de aceia care s-au depărtat de Dumnezeu. Cuvântul „a sta“ ne arată că Avraam s-a rugat mult pentru Lot, iarăși și iarăși, fără a obosi. Îl vedem întorcându-se în locul în care se rugase anterior pentru același lucru. Putea să se întrebe de ce Dumnezeu a rămas tăcut față de cererile lui. Dar nu a făcut așa. Iar la momentul hotărât, Dumnezeu Și-a amintit de rugăciunile lui Avraam și a răspuns la credința lui, salvându-l pe nepotul lui de judecata care urma să se abată asupra cetății.

Ce exemplu este el pentru noi, cei care ne descurajăm așa de repede și nu stăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-I spune îngrijorările noastre! Prea adesea, noi ne întoarcem, de teamă să nu fim prea insistenți, uitând că răspunsul vine la timpul hotărât de El.

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4.13).

Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea ~ departe de aşa ceva ~ ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM IDENTIFICI „CĂLĂUZELE OARBE”? | Fundația S.E.E.R. România

„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe…” (Matei 15:14)

Există o mulțime de „călăuze” spirituale bune; să nu-ți fie teamă să le urmezi! Dar să vedem cum stau lucrurile cu „călăuzele oarbe” despre care vorbește Domnul Isus… Iată câteva semne care te vor ajuta să le identifici și să le eviți:

1) Inflexibilitatea. Adevăratele călăuze spirituale au predispoziție spre învățare și o inimă de slujitor. Ele se bucură de creșterea ta și nu se simt amenințate de dezvoltarea ta. Ele nu vor încerca să te „țină în cuib” atunci când este clar că ești pregătit să zbori.

2) Elitismul. Atenție la atitudinea „numai noi avem dreptate”! Când cineva nu poate recunoaște și nu poate avea părtășie cu alți membri ai familiei răscumpărate a lui Dumnezeu, ceva nu este în regulă. „Exclusivist” este adesea un sinonim pentru „paranoic”, așa că ai grijă!

3) Lăcomia. Iată care este standardul lui Dumnezeu pentru o „călăuză” spirituală: „Păstoriți turma lui Dumnezeu… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine…” (1 Petru 5:2). De asemenea, Biblia spune că aceste „călăuze” spirituale sunt vrednice „de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17), adică de două ori mai mult. Dar ferește-te de cei care te învață că trebuie să-ți semeni sămânța doar în câmpul lor, și nicăieri altundeva!

4) Responsabilitatea. Ferește-te de cei ce sunt de neatins, de tipul „eu sunt alesul lui Dumnezeu”! Indiferent cât de înzestrați suntem, cu toții avem puncte slabe și trebuie să fim confruntați și consiliați din când în când. Solomon a spus: „Vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10).

Vă reamintesc ce a spus Domnul Isus despre liderii religioși din vremea Sa: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:13-14).

Așadar, când alegi o „călăuză” spirituală, pentru sufletul tău, ai grijă să nu fie una oarbă! Tu ai nevoie de o „călăuză” bună, cu spirit de slujire.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 ian. 2025

7 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.

Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

Marcu 12.43,44; 14.6,8

Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.

Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.

Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.

Ioan 10.39-42

Mărturia lui Ioan Botezătorul

Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.

Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.

Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.

Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:1-16

În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!

Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.

Gândiți-vă la:

1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!

2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!

3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.

Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.

Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 ian. 2025

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Un împărat nu este salvat prin mulțimea oștirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. Calul este în zadar pentru a învinge și nu salvează nicidecum prin mărimea puterii lui. Iată, ochiul Domnului este peste cei care se tem de El, peste cei care așteaptă bunătatea Lui.

Psalmul 33.16-18

În Scriptură, nădejdea – sau speranța – semnifică o așteptare cu încredere a promisiunii sigure a lui Dumnezeu. Tăria nădejdii celui credincios stă în credincioșia lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume lipsită de speranță. Atât de mulți oameni în jurul nostru trăiesc fără o nădejde care să treacă dincolo de ziua de astăzi și sunt cuprinși de simțăminte de goliciune, de teamă și de deznădejde!

De ce stau lucrurile așa?

Fiindcă ei fie au întors spatele promisiunilor lui Dumnezeu, fie le-au pierdut din vedere. Există însă o nădejde adevărată pentru cei care au credință într-un Dumnezeu sfânt, care L-a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a-i condamna, ci pentru a-i mântui. Credința în acest Dumnezeu plin de dragoste este temelia pe care să ne fie întemeiată viața!

Când avem nădejde în Dumnezeu, ne îndreptăm privirea asupra promisiunilor Lui, nu asupra împrejurărilor în care ne aflăm. Ne bazăm nădejdea pe Dumnezeul nostru și pe ceea ce El a promis, „în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor“ (Tit 1.2). Să ne întemeiem nădejdea pe Cartea promisiunilor lui Dumnezeu, pe Cuvântul Său, care nu se schimbă niciodată!

Să ne ridicăm ochii deasupra împrejurărilor și deasupra lumii prezente, pentru a putea privi la nădejdea din ceruri, nădejdea învierii, nădejdea de a fi la fel ca Hristos, nu ca la ceva care s-ar putea sau nu împlini, ci ca la o garanție din partea unui Dumnezeu plin de dragoste! Faptul că El a promis un lucru este de ajuns ca noi să credem în împlinirea lui.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat.

1 Tesaloniceni 1.9

Virtual

Cuvântul „virtual“ – care în alte epoci era rar folosit – a devenit frecvent în era revoluției digitale.

Ecranele noastre pot prezenta imagini care nu corespund cu realitatea – imagini virtuale. Prin intermediul unui website, poți intra în legătură cu vorbitori fictivi. Prin rețelele sociale îți poți face prieteni virtuali, persoane pe care nu le vei întâlni decât pe ecran. În acest fel, viața noastră este din ce în ce mai deconectată de la realitate. Nu este oare acest vis (sau mai exact acest coșmar) un mediu periculos, ținându-ne atât de departe de realitățile importante?

Care sunt aceste realități? Biblia ne invită să medităm la relația noastră cu Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, la sensul vieții, la perisabilitatea ei, la rezultatele ei, la moarte și la ceea ce este dincolo de această lume. Aceste chestiuni nu sunt virtuale, ci sunt strâns legate de existența noastră pe pământ.

În Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut în lume, Om printre oameni, Dumnezeu, care este Duh și este nevăzut, a venit pentru a ne da răspuns la aceste întrebări. Isus nu este o ființă virtuală, ci o Persoană vie, care dorește să intre în viața noastră. El ne oferă eliberarea de păcat; aceasta nu este ceva iluzoriu, ci o realitate care ne poate transforma viața.

Dumnezeu vrea să ne dea nu o iluzie, ci o viață reală, pe care El să o umple cu prezența și cu iubirea Lui.

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 2.6-23

Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).

Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-l luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dum­nezeu le-a împlinit pentru generaţiile anterioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.

Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. Bătrânii, despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.

„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri”, ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECOLTA TA ESTE ÎN CURS DE COACERE! | Fundația S.E.E.R. România

„…Sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.” (Marcu 4:27)

Ai semănat o „sămânță” de credință, iar acum te întrebi când vei culege „recolta” pe care Dumnezeu a promis-o în Cuvântul Său? Dacă da, ascultă ce spune Cuvântul Lui: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic şi, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” (Marcu 4:26-29)

Înainte de a culege recolta de binecuvântare promisă de Dumnezeu, trebuie parcurse câteva etape.

În primul rând, există etapa de „neștiință”. Sămânța ta este îngropată în pământ. Cum și când va veni recolta depinde în întregime de Dumnezeu. Dar trebuie să crezi că se va întâmpla!

Urmează apoi etapa „firicelului verde”. Este doar un mic fir verde bătut de vânt, dar este suficient pentru a te încuraja și pentru a te anunța că recolta este pe drum.

În al treilea rând, urmează etapa „îngrijirii”. Sămânța a început să crească și să arate ca lucrul pentru care te-ai rugat. Acesta este momentul în care trebuie s-o uzi cu rugăciune, s-o fertilizezi prin Cuvântul lui Dumnezeu și s-o protejezi de orice sau de oricine ar putea s-o dezrădăcineze prin îndoială și necredință.

În cele din urmă, ajungi la faza de „coacere”, când boabele se coc și urmează să culegi recolta. Oricare ar fi stadiul în care te afli astăzi, rămâi plin de credință și continuă să te încrezi în Dumnezeu – și vei secera, „la vremea potrivită, dacă nu vei cădea de oboseală”! (vezi Galateni 6:9)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →