Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “slujire”

31 dec. 2024

31 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Sigur, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!

Psalmul 58.11

Prima parte a acestui psalm descrie starea lumii imediat înainte de judecata asupra națiunilor. Va fi evident la acel moment că guvernarea pământului încredințată în mâinile omului a eșuat complet. Fiii oamenilor nu mai vorbesc și nu mai acționează cu dreptate.

Precum în zilele care au precedat judecata venită prin potop, când oamenii erau corupți și plini de violență în căile lor (Geneza 6.11), la fel va fi și când judecata va cădea asupra lumii prezente; atunci inimile oamenilor vor fi arătate din nou ca fiind cu totul stricate, iar mâinile lor pline de fapte de violență. Se va vedea că oamenii sunt înstrăinați de Dumnezeu nu numai prin natura lor, ci și prin practicile lor obișnuite – rostirea minciunilor și răspândirea învățăturilor rele. Mai mult, ei sunt surzi la orice chemare a harului, oricât de atractiv și de înțelept ar fi modul în care harul le este prezentat. În felul acesta, fiii oamenilor își vor pecetlui soarta și se vor dovedi copți pentru judecată.

Psalmul se încheie prin exprimarea bucuriei de către cei drepți (rămășița iudaică), atunci când ei vor vedea judecata făcută asupra celor răi (versetele 10 și 11). Cei drepți își vor înmuia picioarele în sângele celor răi. Ei ajung la binecuvântare în urma judecății făcute asupra vrăjmașilor lor. Se va vedea clar atunci că cei drepți au o răsplată și că există un „Dumnezeu care judecă pe pământ“.

Creștinul, binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, așteaptă eliberarea de suferință și de rău, eliberare care va veni prin scoaterea lui din această scenă, pentru a fi cu Domnul; prin urmare, el nu așteaptă judecata asupra vrăjmașilor săi. Iudeul evlavios din timpul necazului, a cărui binecuvântare este pe pământ, este instruit în mod divin că timpul binecuvântării pe pământ nu poate veni decât după ce va fi făcută judecata asupra răului; de aceea el așteaptă și cere judecata asupra vrăjmașilor săi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care mă caută cu tot dinadinsul Mă vor găsi.

Proverbe 8.17

Din nou la sfârșitul anului

Această ultimă zi a anului va fi ca toate celelalte zile și va avea tot 24 de ore. Și această zi va aduce cu sine tristețile, bucuriile și provocările sale. Și ea se va sfârși negreșit, fără ca noi să o putem opri sau începe din nou. Același lucru este valabil pentru fiecare zi din anul care se încheie astăzi.

Cu toate acestea, fiecare trăiește diferit trecerea către un nou an. Unii abia se gândesc la ceea ce le va aduce anul viitor. Alții sunt îngrijorați și le trec multe gânduri prin minte, poate pentru că se vor confrunta cu un examen, cu un diagnostic, cu o operație…

Nimeni nu știe cum va decurge următorul an, iar acest fapt este un lucru bun. Dar există Unul care știe totul și Căruia nu-I scapă nimic de sub control: Dumnezeul cel viu. El Se arată prin creația Sa fascinantă, prin mărturia credincioșilor și, mai ales, prin Biblie. El vrea să Îl cunoaștem tot mai bine, pentru a ne putea încrede mai mult în El.

Poate că mâine, în prima zi a anului, veți lua hotărâri noi. Acest lucru este de asemenea bun! Și Dumnezeu ne încurajează mereu, dacă este necesar, să o luăm de la capăt. Uneori trebuie să lăsăm în urmă lucrurile vechi, mai ales o viață trăită după propria voie. Astfel, Biblia ne îndeamnă: „Desțeleniți-vă un ogor nou. Este timpul să-L căutați pe Domnul“ (Osea 10.12).

„Mă veți căuta și Mă veți găsi, căci Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul“ (Ieremia 29.13,14). Acesta este lucrul cel mai bun!

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.20-35 · Psalmul 150.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 24:16-33

La îndemnul lui Iosua, potrivit cu exemplul pe care el îl dă în mod personal, Israel răspunde printr-o promptă declaraţie de credință. Se angajează să slujească DOMNULUI. Dar numai bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi v. 16 arată orbirea lor, pentru că dumnezeii străini sunt încă acolo (v. 23), de vreme ce Iosua este obligat să le spună până într-atât că în felul acesta se găsesc: „nu veţi putea sluji DOMNULUI“ (v. 19). „Nici un rob nu poate sluji la doi stăpâni“, confirmă Domnul (Luca 16.13).

Bunele intenţii ale lui Israel vor rezista cât timp vor fi conducători evlavioşi: Iosua, Eleazar, Fineas, … (compară cu 2 Cronici 24.2). Este ocazia să ne întrebăm încă o dată: Suntem noi alipiţi de Hristos Domnul printr‑o credinţă vie şi personală? Sau ne mulţumim cu atât, la a urma chemarea şi exemplul celor care ne-au învățat? În acest caz, ce vom face când ei ne vor părăsi?

Iosua îşi încheie alergarea. Conducător credincios, el a umblat în deşert umblarea credinţei. A luptat apoi lupta credinţei. Am recunoscut în el câteva trăsături ale marelui Conducător, ale Învingătorului lumii, ale Căpeteniei şi Desăvârşitorului credinţei. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe, în umblare ca şi în luptă, să privim ţintă la Isus (Evrei 12.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-L PĂRĂSEȘTI PE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte…” (Ieremia 9:24)

Dumnezeu spune: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul.” (Ieremia 9:23-24)

Adevărul este că, dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu, nu contează câți bani ai în contul bancar, ce diplome atârnă pe perete sau ce poziție ocupi în companie. Până când nu ai o relație cu Dumnezeu, nu ai început să trăiești cu adevărat! Iar o parte din cunoașterea Lui constă în a învăța adevărul despre tine însuți.

După ce a fost martor la puterea miraculoasă a lui Hristos, Petru a recunoscut: „Sunt un om păcătos!” (Luca 5:8).

Când profetul Isaia L-a văzut pe Domnul șezând pe tronul Său, a strigat: „Vai de mine!” (Isaia 6:5).

Dar Dumnezeu nu-ți spune adevărul despre tine însuți și apoi te lasă așa! Nu, ci – precum un doctor bun – îți spune că ești bolnav pentru ca tu să primești tratamentul potrivit. Iar tratamentul potrivit pentru păcat este mântuirea prin sângele Domnului Isus. Nu-L vei cunoaște niciodată pe Dumnezeu până când nu vei fi înrudit cu El prin Isus Hristos.

Deci, dacă nu L-ai acceptat niciodată ca Mântuitor, începe acest An Nou rugându-te: „Doamne, mă pocăiesc și mă întorc de la păcatul meu. Îmi pun viața în mâinile Tale, și mă încredințez Ție ca Domn și Mântuitor al meu. Prin credință, primesc darul vieții veșnice. Începând de astăzi, Te rog să mă conduci, să mă călăuzești și să împlinești voia Ta prin mine. În Numele lui Isus, mă rog. Amin.”

Dacă L-ai acceptat pe Domnul Isus în viața ta și ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, apropie- te mai mult de El în anul care vine, și să nu-L părăsești indiferent ce va aduce Anul Nou! Îți doresc/vă dorim un An binecuvântat de Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2024

30 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceți că luați aminte (ca la o lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile voastre.

2 Petru 1.19

Obiecțiile ridicate față de studiul profeției își au izvorul într-o rădăcină a necredinței, uneori adânc ascunsă, care presupune că binecuvântarea depinde de măsura în care un subiect are legătură cu mine sau cu împrejurările mele. Prin urmare, când cineva pretinde că profeția nu este esențială, întreb: Esențială pentru ce? Dacă este vorba de mântuire, da, sunt de acord că nu este esențială pentru ca cineva să fie mântuit. Însă faptul că cei care obiectează față de profeție se plasează pe terenul afirmațiilor că trebuie să studiem doar ceea ce este indispensabil pentru mântuire arată că ei nu au nicio conștiență a ceea ce înseamnă cu adevărat să fie mântuiți și că această nevoie a sufletului lor este singura pe care ei o percep.

Cu toții suntem de acord că celor neconvertiți trebuie să li se prezinte evanghelia, nu profeția. Venirea lui Hristos în glorie, care este centrul profeției neîmplinite, nu poate constitui decât teroare pentru inimile lor, în loc de a fi un subiect care să-i incite la discuție. Pentru cel credincios, venirea Lui este „speranța fericită“, însă pentru cel care nu are pace prin credința în El, ca mort și înviat, preocuparea cu nădejdea Adunării sau cu evenimentele profetice nu este decât o diversiune de care vrăjmașul se poate folosi din plin.

De altă parte, profeția este esențială pentru a putea aprecia corect gloria lui Hristos și gloriile care urmează să fie revelate. Prin urmare, a disprețui profeția înseamnă să disprețuiești, în mod involuntar, gloria și harul care ne-au fost făcute cunoscut. Aceasta este cea mai clară dovadă cu privire la egoismul inimilor noastre, inimi care doresc ca totul din Scriptură să fie numai despre noi. Dumnezeu însă presupune că cei ai Săi doresc să audă orice lucru care Îl înalță pe Domnul Isus. Dacă Hristos este Obiectul inimilor noastre, totul este pace; dacă însă fericirea personală este gândul nostru principal, totul va fi dezamăgire și incertitudine.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși“.

1 Timotei 1.15

Busola a cedat

Un om de știință a comparat lumea actuală cu un vas de croazieră, pe care mulți oameni se distrează. Căpitanul și echipajul său fac tot posibilul pentru a garanta o călătorie plăcută. Dar deodată ceva nu este în regulă. Busola a cedat. Dezorientată, nava plutește pe apă. Când va veni catastrofa?

Comparația este potrivită. Omenirea pare să se îndrepte spre pieire. Politicieni, oameni de știință, economiști, filosofi și ideologi caută o cale de ieșire. Dar ei nu reușesc să aibă sub control problemele actuale. Mulți oameni trăiesc fără rost și nefericiți, fără Dumnezeu și fără standardele Sale bune.

    Căutau ei, căutau în tot locul

    Uitare, plăceri și noroc.

    Dar, vai, în zadar era totul,

    Odihnă n-aflau deloc.

Situația ar fi fost disperată dacă Isus Hristos nu ar fi venit în lume. Dumnezeu l-a iubit atât de mult pe om, încât nu l-a lăsat pradă disperării. L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în această lume, pentru ca oricine se încrede în El să fie salvat din starea sa pierdută și să găsească ajutor. Hristos a primit pe cruce pedeapsa pentru păcatele noastre, astfel încât Dumnezeu să ne poată ierta. Oricui se refugiază la El, Isus Hristos îi dă o viață nouă. El Însuși dorește să preia cârma vieții noastre. El vrea să ne arate calea cea bună cu ajutorul Bibliei.

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.1-19 · Psalmul 149.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:6-15

Dacă ne-am recunoscut printre aceşti mizerabili întâlniţi „dincolo de râu“, slujind idolilor acestei lumi, acum recitim şi admirăm ce a făcut pentru ai Săi Dumnezeul „care este bogat în îndurare“ (Efeseni 2.4…). Pentru că vom sonda profunzimile harului lui Dumnezeu numai în măsura în care vom înţelege la ce punct aveam nevoie de el.

Mesajul de rămas-bun al lui Iosua faţă de popor ne face să ne gândim la cel al lui Pavel către bătrânii din adunarea din Efes (Fapte 20.17 …). Apostolul credincios aminteşte şi el de harul şi de puterea lui Dumnezeu care dau o moştenire tuturor sfinţilor (Fapte 20. 32). El subliniază responsabilitatea ce decurge din aceasta şi îndeamnă să ia seama, să vegheze … (Fapte 20.28, 31). Şi poate invoca propriul său exemplu: el l-a servit pe Domnul (v. 19) şi n-a avut altă dorinţă decât să sfârşească lucrarea primită de la El (v. 24). Aceasta este şi concluzia lui Iosua. Slujba sa pare încheiată. Cu toate acestea, el declară dintr-o neclintită decizie a inimii: „eu şi casa mea vom sluji Domnului“. Iosua vorbeşte în numele familiei sale.

Oare acest „eu şi casa mea vom sluji“ nu răspunde într-o manieră cu totul naturală la „vei fi mântuit tu şi casa ta“ din Fapte 16.31? Credinciosul şi cei din casa lui sunt mântuiţi pentru a sluji.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Pierderea locului de muncă poate fi un lucru devastator. Acesta este momentul în care trebuie să-ți păstrezi perspectiva corectă. Faptul că ai mai puțin nu te face o persoană mai puțin bună. Dumnezeu încă te prețuiește, iar tu trebuie să continui să te prețuiești. Viața creștină este una plină de încercări și victorii. Apostolul Pavel scrie: „Știu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12- 13). Ce-ar trebui să faci, dacă ești șomer?

1) Să-ți reduci cheltuielile la minimum. Acest lucru poate însemna să circuli cu autobuzul sau cu trenul, să-ți pregătești singur prânzul… și alte asemenea măsuri de reducere a costurilor.

2) Să elimini stigmatul de șomer. Nu presupune că oamenii au o părere mai proastă despre tine pentru că ți-ai pierdut locul de muncă. În general, oamenii reacționează la situația ta în același mod în care reacționezi și tu. Ei vor considera că entuziasmul tău cu privire la următoarea mișcare te va inspira… chiar dacă s-ar putea să nu știi care este aceasta încă!

Dar de un lucru poți să fii sigur: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Ia exemplu de la Iosif. Faptul că a fost aruncat în închisoare l-a pregătit pentru a deveni prim-ministru al Egiptului. Iar Dumnezeu poate schimba situația ta în binecuvântare.

Biblia spune că: „Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 23:5)

Dumnezeu poate scoate la iveală talentele din tine și legăturile din jurul tău și poate deschide ușa către un nivel de binecuvântare și succes pe care nu l-ai fi crezut niciodată posibil.

Așadar, ai încredere în El și continuă să crezi că zilele tale cele mai bune sunt înaintea ta, și te așteaptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 dec. 2024

14 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului.

Romani 8.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Niciun om, în esență, nu poate deveni mai rău sau mai bun. Starea lui poate deveni mai bună sau mai rea, însă natura lui rămâne exact așa cum ea este. Când cineva este mântuit, natura lui nu se îmbunătățește – firea lui păcătoasă, moștenită de la Adam, rămâne la fel de păcătoasă ca întotdeauna. Însă el primește de la Dumnezeu o natură nouă, care, în ea însăși, este absolut perfectă. Aceasta este firea pe care o vedem în Persoana Domnului Isus, o natură caracterizată de puterea vie a Duhului lui Dumnezeu, de aceea numită aici „Duhul“, în contrast cu „carnea“.

Un necredincios are doar natura carnală, de aceea mintea lui este îndreptată către lucrurile carnale – lucruri al căror centru este el însuși. Credinciosul, având două naturi, poate îngădui ceea ce este carnal și, în consecință, poate fi nefericit, însă adevăratul lui caracter este acela de a gândi la lucrurile Duhului, al căror centru este Hristos. Credinciosul este „în Duhul“, nu „în carne“, așa cum vedem în Romani 8.9: „Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, în adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi; dar, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui“. Creștinul experimentează uneori o adevărată luptă în a alege să judece și să dea la o parte tentațiile cărnii, însă puterea pentru biruință nu este în el însuși, ci în Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el.

Mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu atrage atenția către lucrarea pe care El o face în inima celui credincios și nu-l face pe acesta să privească la starea lui interioară. De fapt, atunci când Duhul lucrează cu putere într-un suflet, îi îndreaptă acestuia privirile la Persoana binecuvântată a Domnului Isus Hristos, aflat la dreapta Tatălui, pentru a vedea în El toate perfecțiunile, toate virtuțile și toate excelențele în care inima Tatălui își găsește plăcerea. Avem deci la dispoziție însăși puterea Duhului Sfânt pentru a-L contempla pe Mântuitorul!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. … Sămânța căzută între spini sunt aceia care, după ce au auzit cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod care să ajungă la coacere.

Luca 8.5,14

Tocmai au sunat clopotele

Istoricul grec Strabon (63 î.H. – 23 d.H.) a povestit odată următoarele:

Un muzician cânta adesea în piață. Oamenii îi ascultau cu plăcere sunetele melodioase. Într-o zi, tocmai când credea că i-a captivat pe ascultători cu interpretarea sa, au sunat clopotele. Într-o clipă, toți „admiratorii“ au dispărut, pentru a-și vedea de treburile lor. Unul singur a rămas, iar muzicianul l-a lăudat pentru faptul că nu era un trădător ca ceilalți. Atunci cel lăudat i-a spus muzicianului: „Sunt cam tare de urechi. Nu ați spus că tocmai au sunat clopotele?“. — „Da“, a răspuns interpretul. — „Atunci trebuie să mă grăbesc, ca să nu întârzii.“ Și, spunând acestea, a plecat și ultimul ascultător.

Atunci când este predicat Cuvântul lui Dumnezeu, vestea bună despre Isus Hristos, se întâmplă deseori că oamenii ascultă cu interes, dar apoi pleacă. Este, într-adevăr, atrăgător să auzi despre dragostea lui Dumnezeu. Este impresionant felul în care Domnul Isus a avut grijă de oameni și, în cele din urmă, Și-a dat viața. Dar apoi sună „clopotele“. „Grijile, bogățiile și plăcerile vieții“ captează din nou toată atenția oamenilor și ei uită ceea ce tocmai au auzit. Astfel, spinii înăbușă „sămânța“ împrăștiată a Cuvântului lui Dumnezeu.

Omul trebuie să accepte cu inima Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să-și dovedească forța vie și transformatoare în viața lui, pentru mântuirea sa veșnică.

Citirea Bibliei: Ezechiel 36.16-38 · Psalmul 136.13-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 11:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La Gabaon, în cap. 10, confederaţia împăraţilor din Sud fusese făcută praf. Acum cei din Nord se strâng în jurul lui Iabin, împăratul Haţorului, popor fără număr, pentru a lupta împotriva lui Israel. „Toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit“ (v. 5). „Împăraţii pământului se ridică şi conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său“, anunţă Psalmul 2 vorbind despre vremuri viitoare.

Şi ce i-a spus DOMNUL lui Iosua? „Nu te teme de ei … îi voi da pe toţi străpunşi înaintea lui Israel“ (v. 6). Şi biruinţa este însoţită de un masacru care nu a cruţat pe nimeni. Ne este greu să înţelegem aceste grozave judecăţi. Nu suntem noi ucenicii unui Învăţător care recomandă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc …“? (Luca 6.27). Nu suntem noi copiii unui Tată care îndeamnă: „Dacă vrăjmaşului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea …“? (Romani 12.20). Dar, dacă este un timp pentru har (cel al nostru), va fi şi un timp pentru mânie. Ea se va abate peste cei care vor fi respins harul. Judecata canaaniţilor după secole de răbdare din partea lui Dumnezeu este o ilustraţie solemnă a acestui fapt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PREOCUPAT DE TOT CE FACE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele 25:2)

Orice lucru care dezvăluie ceva despre Creatorul nostru ar trebui să ne intereseze. Sfânta Scriptura este singura carte denumită revelația scrisă a lui Dumnezeu. Dar și matematica dezvăluie o dimensiune distinctă a personalității lui Dumnezeu… Și arta… Și știința…

Biblia spune: „Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere… A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.” (1 Împărați 4:29, 32-34).

Ce putem învăța de-aici? Solomon era interesat de orice. Iar vastitatea cunoștințelor sale i-a dat o asemenea profunzime a înțelepciunii, încât „veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon”. Cine-i trimitea pe acești oameni? Ei auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt, noi nu trebuie să evităm cultura, ci să o penetrăm, să o instruim și să o luminăm, așa după cum spune Biblia: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Lui Dumnezeu Îi place când înțelegem ceva sau când descoperim ceva nou pentru noi, chiar dacă descoperirile noastre fac parte din cunoștințele generale. Nu e normal ca părinții să se bucure când copiii lor descoperă lucruri noi? Când continui să pui întrebările potrivite, Dumnezeu va continua să-ți dea răspunsurile potrivite.

Așadar, fii preocupat de tot ce a făcut și face Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 dec. 2024

2 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi știți cum am fost cu voi tot timpul, din cea dintâi zi în care am sosit în Asia, slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări care au venit asupra mea prin uneltirile iudeilor.

Fapte 20.18,19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lacrimile lui Pavel (1) – Slujire

Ce l-a făcut pe apostol să verse lacrimi? Cuvintele lui către bătrânii din Efes, în Fapte 20, ne oferă răspunsul.

În versetul 19, apostolul ne arată ceea ce caracteriza slujirea sa pentru Domnul: „Cu toată smerenia, cu lacrimi și încercări“. În slujba sa, Pavel a reflectat caracterul Domnului Isus, care a fost blând și smerit cu inima. Facă Domnul să reflectăm și noi caracterul său în lucrare! Nu este de ajuns doar să spunem sau să facem lucrurile potrivite, ci trebuie de asemenea să-L reproducem pe Hristos atunci când spunem sau facem ceva.

Unii gândesc că în slujba pentru Domnul totul va fi fericire și binecuvântare. Pavel însă ne spune că slujirea lui pentru Domnul a implicat multe lacrimi, și așa va fi și pentru noi astăzi. Pot fi lacrimi vărsate din cauza împietririi inimii oamenilor, sau din cauza felului în care cei ai Domnului se depărtează de El și nu ascultă de Cuvântul Lui sau din cauza familiilor nefericite și dezbinate. Dacă dorim să-L slujim, trebuie să ne așteptăm să vărsăm și noi lacrimi.

Pavel a trecut prin multe încercări. Iudeii, și uneori cei dintre națiuni, au căutat în mod constant să-i facă rău, iar învățătorii iudaizanți infiltrați printre cei credincioși au încercat să-i aducă pe aceștia sub robia legii, așa cum vedem în Epistola către Galateni. Vom avea și noi încercările noastre, dacă dorința inimii noastre este să-I slujească Domnului.

Pavel însă n-a regretat nimic. Dorința lui era de a-și încheia alergarea și de a-și împlini lucrarea pe care o primise de la Domnul Isus. Aceasta să fie și dorința noastră! În ciuda lacrimilor și a încercărilor, să stăruim în alergare și să împlinim ceea ce ne-a fost încredințat de către El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Stai liniștit și deosebește lucrările minunate ale lui Dumnezeu!

Iov 37.14

Miriapodul Illacme Tobini

În 2016 a fost descoperit un miriapod numit Illacme Tobini. El trăiește în peșterile întunecate din Parcul Național Sequoia din California. La fel ca multe animale de peșteră, este orb. Corpul său, lung de aproximativ 3 cm, este acoperit cu peri care produc o secreție; de asemenea, are aproximativ 200 de glande care pulverizează o otravă, necercetată până acum. Dar cel mai uimitor lucru la el este numărul picioarelor, căci dacă majoritatea speciilor de miriapod au până la 100 de picioare, Illacme Tobini are până la 750! Creierul acestui miriapod este de bună seamă foarte performant, de vreme ce coordonează toate cele 750 de picioare astfel încât să nu se împiedice, mai ales că le mișcă foarte repede.

Dacă ne întrebăm de ce miriapodul Illacme Tobini are nevoie de atâtea picioare, un răspuns foarte simplu este că Dumnezeu S-a gândit să-l creeze astfel. Puterea Sa creatoare nu are limite. Coordonarea în timpul mersului a celor două picioare ale omului este de asemenea o minune a lui Dumnezeu. Tehnicienii întâmpină mari dificultăți în dezvoltarea unor roboți care să poată merge în poziție verticală la fel ca oamenii.

I-am mulțumit noi lui Dumnezeu că putem sta în picioare, că putem merge, că putem alerga? I-am mulțumit pentru modul minunat în care ne-a făcut? Creatorul nostru a proiectat fiecare mușchi și fiecare celulă nervoasă, astfel încât totul să funcționeze fără probleme. Cartea Iov ne îndeamnă prin versetul de astăzi să stăm liniștiți și să deosebim lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ezechiel 23.1-35 · Psalmul 125.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 6:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului. Obstacol înspăimântător!

La ce corespunde aceasta pentru noi?

Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-l înspăimânte din prima clipă. Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat.

Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului? Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4).

În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„De veţi… asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării…” (Isaia 1:19)

Oamenii se gândesc că nu-L pot auzi pe Dumnezeu, când, în realitate, sunt lucruri despre care știu deja că El dorește ca ei să răspundă – dar până acum nu au făcut-o! Cu cât faci mai repede ceea ce Domnul ți-a spus să faci, cu atât mai repede îți va dezvălui următorul pas. Iar promisiunea Lui este: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”.

A-L auzi pe Dumnezeu este un lucru pe care îl dezvolți doar prin practică – mai ales dacă ești o persoană vorbăreață! De aceea El spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Trupul nostru este plin de energie; vrem mereu să facem ceva, și aproape că ne este greu să stăm liniștiți. Dar nu trebuie să vorbești cu Dumnezeu doar atunci când ai nevoie de ceva; trebuie să înveți să petreci timp ascultându-L. El îți va deschide multe perspective, dacă vei sta liniștit înaintea Lui.

S-ar putea să spui: „Nu cred că L-am auzit vreodată pe Dumnezeu vorbindu-mi!” Poate pentru că n-ai învățat să asculți! Când Îi ceri ceva lui Dumnezeu, reglează-ți „receptorul”. Chiar dacă El nu răspunde în acel moment, fii sigur că o va face la timpul potrivit. S-ar putea ca El să răspundă în timp ce faci un lucru obișnuit. Și dacă L-ai onorat învățând să asculți în timp ce ai părtășie cu El, El îți va vorbi exact la momentul potrivit. Poate ți-ai petrecut ani buni din viață trăind în felul tău. Dacă este așa, nu dispera; nu este prea târziu să-ți schimbi direcția.

Dacă ești dispus să-L asculți pe Dumnezeu, El te va călăuzi în călătoria ta pe acest pământ, „te va sfătui, și va avea privirea îndreptată asupra ta” (vezi Psalmul 32:8), în fiecare zi a vieții tale. Așa că, merită să înveți să-L asculți pe Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 oct. 2024

18 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire. Pentru că și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci după cum este scris: „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea“.

Romani 15.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aici apostolul prezintă învățătura despre purtarea celui tare față de cel slab. Identificându-se cu cel tare, el spune: „Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine“ (versetul 1). A spus deja care este poziția sa în această problemă, dar în loc să impună convingerile sale și altuia, ceea ce nu duce niciodată la un sfârșit bun, el tratează slăbiciunile fratelui său cu îngăduință plină de dragoste și, potrivit cuvintelor apostolului către corinteni, „necăutând folosul său, ci pe al altuia“ (1 Corinteni 10.24).

Dragostea ne va păzi de a „ne plăcea nouă înșine“. Fiind determinați de ea să „plăcem aproapelui spre bine, spre zidire“, nu doar că nu vom pune nicio povară pe fratele nostru, ci, cu atât mai mult, vom fi gata să-i purtăm povara și astfel să împlinim legea lui Hristos (Galateni 6.2). El, Slujitorul desăvârșit, S-a făcut aici jos una în toate cu Dumnezeul Său, a lăsat să vină asupra Lui tot ceea ce aducea cu sine împlinirea voii Tatălui Său, fără a căuta vreodată recunoaștere pentru Sine sau propria slavă. Ca imagine a Dumnezeului cel nevăzut (Coloseni 1.15), El a îndurat de bunăvoie insultele celor care Îl insultau pe Dumnezeu.

Citatul din Psalmul 69 îi dă apostolului posibilitatea să amintească de adevărul atât de important că toate cele scrise mai înainte au fost lăsate pentru învățătura noastră. Da, ceea ce spune Vechiul Testament despre Hristos se poate aplica astăzi la noi, creștinii. Ce loc minunat ne-a dăruit harul! Ca și copii iubiți, una cu Hristos, părtași ai vieții Sale, suntem și noi chemați pe de o parte să umblăm în dragoste, după cum a umblat El, și, pe de altă parte, la fel ca El, să lăsăm să vină asupra noastră insultele oamenilor care ne dușmănesc. Pentru că noi am fost așezați în poziția Lui, partea Sa a devenit și partea noastră. Cu bucurie putem să stăruim acum în ceea ce El a împlinit în mod desăvârșit și astfel, în măsura noastră limitată, să-L prezentăm pe Dumnezeul care, după cum spune o cântare, a fost văzut odinioară în El „fără văl“.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vei ști despre cortul tău că este în siguranță, îți vei cerceta locuința și nu te vei teme de vreo lipsă.

Iov 5.24

„Dormitorul lui Vincent din Arles“

O familie intactă și un cămin frumos! Ce ar putea însemna aceasta? Poate o locuință din care nu lipsește nimic din cele necesare traiului, în care părinții și copiii se înțeleg între ei, în care nu sunt greutăți, nici probleme și certuri.

Probabil că astfel și-a imaginat și olandezul Vincent van Gogh (1853-1890) un cămin ideal, atunci când a pictat ceea ce el însuși a considerat a fi unul dintre cele mai bune tablouri ale sale, „Dormitorul lui Vincent din Arles“ (1888). Pe acea pânză este imortalizată o cameră, cu un pat, o noptieră și un scaun, toate pictate în culori calde și radiante. Podeaua, pereții și mobilierul modest, toate din lemn, emană liniște și simplitate. Pictorul Van Gogh sperase și el la o viață de familie armonioasă, dar visul său nu s-a împlinit niciodată.

Poate că și noi avem un vis care de asemenea nu s-a împlinit niciodată. Nu locuim în zona centrală sau în cartierul râvnit, nu avem o casă luxoasă, nici măcar un apartament aranjat. Nu avem banii necesari pentru trai și nu știm ce înseamnă dragoste și armonie în familie. Poate suntem bolnavi sau ne temem să nu ne îmbolnăvim. Ne îngrijorează faptul că îmbătrânim. Și, cum niciodată nu este totul perfect, aproape întotdeauna suntem nemulțumiți. – Domnul Isus ne vorbește despre locuințe care sunt în casa Tatălui Său. Ele nu sunt un vis, ci o realitate. El ne-a promis că Se va duce să le pregătească, apoi că va veni din nou și ne va lua la Sine, ca, acolo unde este El, să fim și noi (Ioan 14.3). O astfel de locuință la El și cu El va fi, cu siguranță, inimaginabil de frumoasă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.1-22 · 1 Ioan 2.20-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:16-32

„Să vă puneţi deci aceste cuvinte ale Mele în inimă şi în suflet“ (v. 18). „Dacă … cuvintele Mele rămân în voi…“ este cuvântul de ordine pe care ni l-a lăsat Domnul Isus la plecare. Dacă lucrul acesta este împlinit, atunci vom şti cum să ne rugăm (Ioan 15.7),  cum să-I vorbim (Psalmul 45.1; Matei 12.34), cum să ne ferim de rău (Psalmul 119.11). În fiecare moment al zilei vom fi preocupaţi de aceste cuvinte şi cu Cel care le-a rostit. Conversaţiile noastre, faptele noastre, umblarea noastră le vor purta amprenta. Se va putea citi până şi pe faţa noastră fericirea pe care ele ne-o asigură. În căminul nostru, la locul nostru de muncă, în alergăturile noastre, „în toate“ vom împodobi „învăţătura care este a Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10 şi nota c).

Apoi vine concluzia tuturor acestor îndemnuri la ascultare: „Iată, vă pun înainte astăzi binecuvântarea şi blestemul“ (v. 26).

     În faţa fiecăruia dintre noi se deschid aceste două căi. Una este poteca îngustă a ascultării de Domnul; cealaltă, drumul larg al propriei noastre voinţe. Însă la această răscruce, Dumnezeu a aşezat stâlpi indicatori. Calea ascultării duce la bine­cuvântare; cealaltă, a voinţei proprii, la bles­tem. Pe care o vom alege şi urma?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE-ȚI COPIII! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3)

Un psiholog creștin scria: „Cu ceva timp în urmă, un bărbat mi-a descris una dintre cele mai dureroase experiențe din viața lui. Când avea șaptesprezece ani, era una dintre vedetele echipei de fotbal din liceul său. Dar tatăl lui, un afacerist de succes din oraș, era întotdeauna prea ocupat pentru a veni să-l vadă jucând. În scurt timp a venit și ultimul meci al sezonului, din campionatul național al liceelor. Băiatul era disperat să-și vadă tatăl acolo. În seara marelui meci, el se afla pe teren, încălzindu-se, când s-a uitat în tribună exact la timp pentru a-și vedea tatăl sosind împreună cu alți doi bărbați, fiecare purtând costum de afaceri. Au stat de vorbă un moment sau două, apoi au plecat. Bărbatul care mi-a povestit această întâmplare are acum cincizeci și opt de ani, și totuși îi curgeau lacrimi pe obraji în timp ce retrăia acel moment de demult! Au trecut peste patruzeci de ani de la acel eveniment, și totuși respingerea și durerea erau la fel de vii ca oricând. Am fost impresionat de influența puternică pe care o are un tată în viața copiilor săi. Când nu este implicat, când nu își arată dragostea sau grija pentru ei, se creează un vid care reverberează timp de zeci de ani. Tatăl acelui bărbat a murit nu cu mult timp în urmă. În timp ce stătea lângă trupul tatălui său la morgă, el a spus: „Tată, nu te-am cunoscut niciodată cu adevărat. Am fi putut împărtăși atât de multă iubire… dar tu n-ai avut niciodată timp pentru mine!” Trist, nu-i așa? Deci, dacă ești părinte sau bunic, nu uita: copiii sunt o „moștenire” de la Dumnezeu! Prețuiește-i și bucură-te de ei, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2024

7 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Filipeni 4.4

Sondaj

Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2024

28 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemnăm dar, fraților, mustrați pe cei în neorânduială, mângâiați pe cei descurajați, sprijiniți pe cei slabi, fiți îndelung-răbdători față de toți.

1 Tesaloniceni 5.14 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă un părinte trebuie să lovească un copil cu nuiaua disciplinării, mai mult de jumătate din valoarea actului va fi pierdută pentru fiul său dacă părintele își pierde cumpătul. Copilul își va primi pedeapsa meritată, dar părintele își va pierde influența. Domnul nu ar îngădui ca cei credincioși să facă o lucrare de disciplină în Adunarea Sa fără să fie conduși de El. Și n-ar fi făcută nicio lucrare într-un fel greșit, dacă ar exista supunere față de Duhul Domnului. Și unde este severitate (nu în ce privește actul disciplinei, pentru că acesta trebuie să fie unul sever), constatăm că ea se găsește fie la aceia ale căror suflete nu sunt eliberate de chiar răul față de care ei sunt mânioși în persoana celui în cauză, ori la aceia care nu s-au judecat pe ei înșiși înaintea lui Dumnezeu.

Este necesar doar să urmărim istoria celor doritori de răzbunare și care au o severitate nepotrivită împotriva celui care a greșit și vom observa că, pe parcursul timpului, ei înșiși trebuie să învețe că oamenii cu duhuri nemiloase, nu față de rău, ci față de cel care a greșit – îndurerându-i printr-o astfel de atitudine pe frații lor – au avut și ei în inimi sămânța aceluiași fel de rău pe care l-au condamnat în alții. Timpul secerișului va veni curând și astfel de oameni vor culege ceea ce au semănat. Acesta este unul dintre cele mai remarcabile simptome de perversitate și de înșelăciune ale inimii omenești – o nedreptate pe care Domnul în mod sigur nu o va trece cu vederea. Atunci când trebuie să ne ocupăm cu răul, avem nevoie să fim conștienți de cuvintele Domnului despre bârna din ochiul nostru, căci cum am putea în alt fel să dobândim lumina Sa pentru a judeca drept? Într-adevăr, din orice punct de vedere am privi acest subiect, suntem constrânși permanent să ne întoarcem la atitudinea de inimă a celor care exercită disciplina și la sentimentul neputinței complete a unei adunări de a acționa în părtășie, dacă nu există călăuzirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

În El avem răscumpărarea prin sângele Lui; iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său.

Efeseni 1.7

Biblia ascunsă (3)

În fiecare seară, soții citeau din Biblie. În curând au recunoscut calea de întoarcere la Dumnezeu și au crezut în lucrarea de mântuire săvârșită de Domnul Isus la Golgota.

„O, draga mea, ce simplu este totul!“, a spus soțul într-o seară. „Domnul Isus a ispășit păcatele noastre, le-a spălat cu sângele Său. Ce minunată este dragostea Sa!“

La început, soții au vrut să păstreze doar pentru ei secretul fericirii lor. Dar curând nu le-a mai fost teamă și au dorit să împărtășească și cu alții bucuria mântuirii.

Ei le-au spus mai întâi copiilor lor despre Mântuitorul. Apoi i-au invitat pe cunoscuți și pe vecini pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Mulțimea ascultătorilor a devenit tot mai mare. Nu trecuse nici măcar un an, și mulți L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul lor personal.

Trăim într-o vreme în care mulți pot avea o Biblie și pot asculta cuvintele lui Dumnezeu citind această carte. De aceea este atât de important să citim Biblia și să răspundem astăzi la chemarea lui Dumnezeu de a ne întoarce la Domnul Isus.

Să luăm ca exemplu această familie care, odată ce a ajuns în posesia Bibliei, a citit-o și a crezut cuvintele ei, ajungând astfel la mântuire!

                Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.17-31 · Ioan 18.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46

Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului“ (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său“ (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-ȚI FIE FRICĂ DE BĂTRÂNEȚE! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22)

Trăim într-o societate capricioasă, în care câteva riduri îți pot distruge stima de sine. Dar tu nu trebuie să fii victima acestui sistem de valori, ci mai degrabă să ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22). Cineva a spus: „Vârsta este o chestiune de viziune asupra materiei. Dacă nu te deranjează, nu contează!” Așadar iată ce trebuie să faci: 1) Construiește o relație puternică cu Dumnezeu. Petrece timp vorbind cu El, citind Cuvântul Său și „păstrează în inima ta sfaturile Lui! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale” (Proverbele 3:1-2). 2) Acceptă realitatea îmbătrânirii. Să fim conștienți de asta, noi îmbătrânim încă din momentul în care am fost concepuți. De fapt, în ziua în care te-ai născut, aveai deja nouă luni. Prin urmare, să te agiți pentru că îmbătrânești este la fel de inutil ca și cum te-ai îngrijora că soarele apune în fiecare zi. În loc să-ți faci griji cu privire la durata vieții, profită la maximum de fiecare zi. În fiecare dimineață, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, mă voi bucura și mă voi veseli în ea.” (vezi Psalmul 118:24) 3) Stabilește-ți întotdeauna un obiectiv. Nu trebuie să fie ceva măreț în ochii lumii, ci doar ceva ce abia aștepți să faci cu mâinile și mintea ta. Eleanor Roosevelt a spus: „Nu mă pot imagina, la nicio vârstă, stând la fereastră, sau într-un colț, lângă foc, și să privesc în gol pur și simplu!” Așadar, citește, crește, participă, rămâi implicat și trăiește până la ultima suflare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 iun. 2024

20 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul i-a zis lui Isaia: „Ieși acum în întâmpinarea lui Ahaz, tu și Șear-Iașub, fiul tău, la marginea apeductului iazului de sus, pe calea ogorului albitorului; și să-i zici: Ia seama și fii liniștit … Așa zice Domnul Dumnezeu: … Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta în picioare“.

Isaia 7.3,4,7,9

Lecții din viața lui Ahaz (1) – A adăuga credință la cuvintele lui Dumnezeu

La începutul domniei lui Ahaz, îl vedem pe Isaia luându-și fiul, la porunca Domnului, și mergând înaintea împăratului. Inimile celor din popor tremurau de teamă din cauza împăratului Siriei și a împăratului lui Israel, care se uniseră pentru a se sui împotriva Ierusalimului. Isaia a rostit cuvinte de mângâiere din partea Domnului, cuvinte potrivite pentru a-l face pe Ahaz să se încreadă în Dumnezeu. I s-a spus că avea să fie păzit și i s-a arătat ceea ce urma să se întâmple cu vrăjmașii lui. Toate aceste cuvinte au fost însă însoțite de o atenționare solemnă: „Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta în picioare“.

Din nefericire, Ahaz nu a crezut. Isaia i-a spus chiar să ceară un semn, ca dovadă că toate aceste lucruri aveau să se întâmple. El însă a răspuns: „Nu voi cere și nu-L voi ispiti pe Domnul“ (Isaia 7.12). O astfel de atitudine părea evlavioasă, însă, în realitate, Ahaz nu dădea dovadă deloc de credință, nici de interes. El avea deja un plan propriu și era hotărât să-l pună în aplicare. În consecință, lucrurile n-au mers bine pentru ei, exact așa cum Domnul spusese: „Nu veți sta în picioare“. Ahaz nu avea deloc credință și nu s-a încrezut în cuvintele Domnului adresate lui.

Avem aici o lecție foarte importantă. Când auzim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie, de asemenea, să-l îmbinăm cu credință; trebuie să credem Cuvântul. Aceasta este singura cale prin care vom putea progresa spiritual. Nu este chestiune doar de cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu, ci de a crede ceea ce Dumnezeu ne spune. O astfel de atitudine va aduce o schimbare în gândurile și în căile noastre.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile, cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Biblia – un mesaj de la Dumnezeu

Biblia este cea mai răspândită carte. Ea a devenit baza unei bogății culturale și morale fără egal. Dar motivul esențial pentru care trebuie să o citim este că Însuși marele Dumnezeu ne vorbește în ea.

Când șeful meu îmi spune ceva, nu-l ascult? Dacă o personalitate celebră îmi scrie, nu voi citi acea scrisoare cu tot interesul? Iar când Însuși Creatorul meu îmi vorbește, să nu ascult eu ceea ce vrea să-mi spună?

Dumnezeu Se prezintă în Cuvântul Său ca fiind Creatorul nostru, Căruia Îi datorăm viața. Iar Dumnezeu are un scop pentru această viață: ea trebuie să ducă la gloria cerului, alături de El. Dar, dacă facem doar ceea ce ne dorim noi și nu-L întrebăm pe Dumnezeu ce vrea El de la noi, nu vom ajunge la țintă.

De aceea, trebuie să ascultăm ce ne spune Biblia și ce crede Dumnezeu despre noi. Cei care fac aceasta vor ajunge să cunoască planul de mântuire al lui Dumnezeu, al cărui centru este chiar Fiul Său. Hristos este „Calea și Adevărul și Viața“; numai prin El putem ajunge la Dumnezeu.

Dumnezeu are multe planuri pentru noi. El îi dă credinciosului viață veșnică; ea umple existența noastră cu un nou sens și, în cele din urmă, ne conduce spre gloria cerului. Oricine are viață veșnică este el însuși dovada vie a adevărului divin al acestei cărți.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.1-14 · Coloseni 1.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 6:8-30

Probabil că am observat o paralelă între cele patru jertfe principale şi aspectele lucrării lui Hristos prezentate de cei patru evanghelişti. În Ioan, Isus este jertfa sfântă a arderii-de-tot, Cel pe care Tatăl L-a iubit pentru că Şi-a dat viaţa El Însuşi (Ioan 10.17-18). Luca ne face să ne minunăm de viaţa Omului desăvârşit, despre care vorbeşte darul de mâncare. Marcu Îl pune înaintea noastră pe Robul lui Dumnezeu, reprezentat prin jertfa de consacrare sau de pace. Matei, mai mult decât ceilalţi, proclamă că „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“ (Mat.1.21).

Capitolele 6 şi 7 tratează aceste patru tipuri de jertfe pentru a stabili legea lor, cu alte cuvinte, cum anume trebuia să le ofere preotul. Arderea-de-tot trebuia să fie necurmată (v.13), iar darul de mâncare „era o rânduială pentru totdeauna“ (v.18). Ieri am văzut temerile israelitului care niciodată nu era sigur că era făcut desăvârşit prin aceleaşi jertfe aduse neîntrerupt. Dar cap. 10 din Evrei îl prezintă pe preot stând „în picioare în fiecare zi, slujind şi aducând deseori aceleaşi jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele“. Acelaşi capitol Îl prezintă apoi pe Isus care, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“ (Evrei 10.1,11,12; vezi şi notele de la v. 12; „s-a aşezat“: expresie a încheierii pe deplin a lucrării Domnului Isus, în contrast cu preoţii care stăteau în picioare, slujind zi de zi).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA PENTRU VIAȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. (Galateni 6:5)

A fi responsabil pentru tine însuți, pentru gândurile și faptele tale, este o sarcină foarte importantă pentru a fi un mădular sănătos într-o comunitate sau într-o relație.

Dar, uneori ducem lucrurile prea departe, asumându-ne o responsabilitate nesănătoasă pentru ceilalți, pe care o folosim apoi ca scuză pentru a nu fi responsabili pentru noi înșine și pentru propriile noastre circumstanțe. De exemplu, unele femei dau vina pe o sarcină neplanificată, pentru că nu au reușit să meargă la universitate. Sau dăm vina pentru nefericirea noastră pe faptul că am rămas căsătoriți de dragul copiilor. Ne concentrăm atât de mult pe ceilalți și pe asumarea responsabilității pentru viețile lor, încât nu ne facem niciodată timp să căutăm soluții pentru a ne ridica deasupra propriei noastre situații.

Și, în cele din urmă, toate necazurile și momentele grele devin identitatea noastră. Nu doar că ne văicărim, ci devenim plângăcioși cronici. Să recunoaștem: uneori poveștile noastre despre necazuri sunt pur și simplu scuze, versiuni inventate ale adevărului, pentru a ascunde tendința noastră de a da vina pe ceilalți pentru circumstanțele noastre… și astfel, nu mai trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viețile noastre.

Adevărul este că toți facem alegeri în viață: să plecăm sau să rămânem, să ne confruntăm sau să ignorăm, să ne plângem sau să căutăm o soluție. Fie că este vorba despre soțul/soția ta, despre copiii sau despre părinții tăi, nu este niciodată o idee bună să îți asumi responsabilitatea pentru alții, dacă o faci pentru a evita să decizi ce trebuie să faci pentru tine.

Biblia spune: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (Galateni 6:4-5).

Așadar, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 apr. 2024

27 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Poruncește fiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros și pe oricine are o scurgere și pe oricine este necurat printr-un mort. Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateți afară; să-i scoateți afară din tabără, ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Și fiii lui Israel au făcut așa și i-au scos afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.

Numeri 5.1-4

Aici avem prezentat, în câteva cuvinte, principiul de temelie pe care se bazează disciplina făcută în adunare – un principiu, am putea spune, de cea mai mare importanță, deși, din nefericire, atât de puțin înțeles și pus în practică. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor ai Săi era cea care solicita sfințenie din partea lor – „Ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Locul în care locuiește Cel Sfânt trebuie să fie sfânt. Acesta este un adevăr clar și necesar.

Răscumpărarea era baza locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Trebuie să ne amintim însă că disciplina era esențială pentru ca această locuire să continue în mijlocul lor. El nu putea locui acolo unde răul era în mod deliberat acceptat. Binecuvântat să fie Numele Său, El poate îngădui slăbiciunile noastre și le îngăduie, însă ochii Săi nu pot privi răul! El nu poate locui împreună cu răul, nici nu poate avea părtășie cu el. Aceasta ar însemna o tăgăduire a naturii Sale, iar El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși.

Cineva ar putea spune: «Nu locuiește oare Duhul Sfânt în cel credincios, în care este atât de mult rău?». Este adevărat că Duhul Sfânt locuiește în cel credincios, pe temeiul răscumpărării împlinite, însă locuirea Lui acolo nu constituie o aprobare a ceea ce aparține firii păcătoase, ci este o pecete a ceea ce Îi aparține lui Hristos, iar prezența Lui și părtășia cu El sunt savurate doar în măsura în care răul din noi este judecat. Ar putea cineva afirma că putem să ne bucurăm de locuirea Duhului în noi, în timp ce suntem îngăduitori cu răul din noi și ne complăcem în dorințele cărnii? Nu, ci trebuie să ne judecăm pe noi înșine și să îndepărtăm tot ceea ce nu se potrivește cu sfințenia Aceluia care locuiește în noi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.

Psalmul 89.13

                                                                                                                             Mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul

Pe 27 aprilie 1988, cerul era de un albastru strălucitor! În 30 de minute, aeronava Boeing 737-297, care efectua zborul 243, plină de pasageri și de bagaje, urma să ajungă la destinația sa, Honolulu. Dintr-odată s-a auzit un zgomot asurzitor. La o altitudine de peste 7.000 de metri, avionul a suferit o decompresie explozivă! Unii pasageri au spus cu resemnare: „Ghinion!“. Alții au strigat la Dumnezeu – un Dumnezeu pe care nici măcar nu-L cunoșteau.

Apoi s-a întâmplat miracolul! În ciuda numeroaselor probleme tehnice, pilotul a reușit să aterizeze de urgență pe aeroportul Kahului. Bucuroși, deși nu se cunoșteau, pasagerii s-au luat în brațe și pe obrajii lor șiroiau lacrimi de fericire. „Am avut noroc!“ – Iar Dumnezeu? Majoritatea oamenilor L-au și uitat. Însă la conferința de presă, pilotul a mărturisit: „Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a ghidat avionul“.

Atunci când Dumnezeu intervine în mod miraculos, omul vorbește adesea doar de noroc sau de șansă. Dumnezeu este din nou uitat. El nu are ce căuta în lumea noastră!

Da, mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul! Dumnezeu Se află în spatele tuturor lucrurilor și El ține toate sforile în mâna Sa. Dorința Lui este „ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). El bate la ușa inimii noastre! Uneori, aceste bătăi sunt catastrofe naturale. Alteori, necazuri. Dar chiar și când totul iese bine, să recunoaștem că doar Dumnezeu a intervenit. În îndurarea Lui, El încă ne așteaptă să ne punem viața în mâna Lui.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.1-12 · Efeseni 2.17-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, întro vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)

Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
01 apr. 2024

1 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi; ci nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre v-au ascuns fața Lui, ca să nu audă … Ei nu cunosc calea păcii.

Isaia 59.1,2,8

Cartea Isaia vorbește des despre pace, începând cu Prințul Păcii (Isaia 9.6) și încheind cu „pacea ca un râu“ (Isaia 66.12). Aceste două expresii sunt minunate, iar între ele există multe altele, precum cele din pasajul citat mai sus. Domnul vorbise despre păcatele casei lui Iacov (Isaia 58.1), iar aici a arătat că avea puterea să-i salveze de ele. El putea să-i aducă la Sine, deși ei erau departe de El. De asemenea, El îi putea asculta, dacă ei Îl chemau cu sinceritate. Totuși, ei aleseseră o altă cale. N-au vrut să-și părăsească păcatele, iar această atitudine Îl făcea pe Domnul să-Și ascundă fața de ei și să refuze să le asculte rugăciunile false. Piedica era doar în ei, de aceea nu cunoșteau ei calea păcii.

Mai târziu, acest pasaj este citat în Romani 3, pentru a arăta că această problemă nu era limitată la Israel, ci era caracteristică și națiunilor, fiindcă starea inimii lor naturale era aceeași. Ce înseamnă să găsești nu numai pacea, ci și calea păcii? Înseamnă să umbli împreună cu Prințul Păcii și să te bucuri de pacea care este ca un râu – ce satisfacție! Totuși, această pace nu este cunoscută de noi, dacă refuzăm invitația lui Dumnezeu de a ne întoarce la El.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, este hotărât să lucreze în privința stării noastre lipsite de speranță. Isus Mântuitorul a venit la noi din cer „ca să ne conducă picioarele pe calea păcii“ (Luca 1.79). Dumnezeul Bibliei nu numai că știe cum poate fi găsită calea păcii, ci ne și poate conduce pe ea. Dacă nu poți găsi această pace, nu dispera; Domnul Păcii Însuși îți va arăta calea (2 Tesaloniceni 3.16).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt cu tine … Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin.

Isaia 41.10

Noroc sau ghinion, cine știe?

Un fermier chinez a vrut să-și cultive pământul primăvara. Avea un singur fiu și un singur cal. Într-o zi, calul a fugit de acasă. Vecinii au venit și l-au compătimit pe fermier: „Ghinion! Ți s-a propus o avere pe calul ăsta, dar n-ai vrut să-l dai. Acum a plecat singur“. Dar el a răspuns cu calm: „De unde știți că este ghinion?. Eu una știu: calul meu a plecat de acasă“.

În săptămâna următoare, calul s-a întors, aducând cu el zece cai sălbatici. Vecinii au venit din nou, de data aceasta pentru a-l felicita pe fermier pentru norocul său. Din nou, cu calm, el a spus: „De unde știți că este noroc? Eu una știu: calul meu s-a întors acasă cu alți zece cai“.

O săptămână mai târziu, fiul fermierului, încercând să dreseze unul dintre cai, a căzut și și-a rupt piciorul. Atunci fermierul a fost nevoit să se descurce fără niciun ajutor. Vecinii au venit din nou, acum ca să-i deplângă sărăcia: „Ghinion“. În liniște, bătrânul a spus: „De e noroc sau ghinion, eu nu cunosc. Dar una știu: băiatul meu și-a rupt piciorul“.

La scurt timp a izbucnit războiul și în sat au venit soldații pentru a-i recruta pe tineri. Toți au fost nevoiți să se înroleze, cu excepția fiului fermierului, pentru că își rupsese piciorul. Sătenii i-au zis: „Ceea ce noi am crezut că este ghinion iată că s-a dovedit a fi noroc“.

Oare nu gândim și noi adesea ca vecinii fermierului? Vedem doar evenimentul, bun sau rău, și uităm că Dumnezeul nostru privește mult mai departe. Numai El știe ce este cu adevărat bun pentru noi. Să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când nu putem înțelege căile Sale cu noi!

Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:18-31

Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapacitatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede“. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut“ (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE SINGURĂTATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” (Psalmul 102:7)

În decembrie 1998, Wolfgang Dircks, persoană divorțată, cu dizabilități și care trăia singur, a fost descoperit în apartamentul său din orașul Bonn, Germania – la 5 ani după ce a murit! Avea 43 de ani și murise privind la televizor. Vecinii nu i-au remarcat absența. Proprietarul apartamentului a trecut pe acolo după ce contul bancar din care era plătită chiria s-a golit. Programul canalelor TV era încă în poala rămășițelor lui Dircks și era deschis la pagina din 5 decembrie 1993 – data probabilă a decesului… Televizorul se oprise demult, dar luminițele de pe bradul de Crăciun erau încă aprinse. Dureros, nu-i așa?

Când ne-a creat, Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18). Tu ai fost creat ca să trăiești în relații; nu trebuie să accepți singurătatea ca destin al tău, ba din contră! Așa că fă următoarele lucruri:

1) Găsește o nevoie și împlinește-o. Adesea, singurătatea nu este absența oamenilor, ci a scopului. Implică-te, arată un interes real pentru problemele altora! Împotrivește-te tentației ca doar necazurile sau dorințele tale să fie subiectele tuturor conversațiilor! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4).

2) Fii generos cu ceilalți. Nu toată lumea va accepta ce ai tu de oferit, dar se va găsi cineva. Roagă-te pentru călăuzire și continuă să te implici în relații. Dumnezeu îți spune: „eşti preţuit şi te iubesc” (Isaia 43:4), iar tu trebuie să spui la fel mai departe! Începe de azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →