Etichetă: politica

  • 14 Noiembrie 2026


    Element decorativ roșu cu linii orizontale și un simbol central.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul i‑a zis lui Moise: „Coboară, poruncește poporului să nu năvălească la Domnul ca să privească, iar mulți dintre ei să cadă“.Noi toți, contemplând cu fața descoperită gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

    Exod 19.21; 2 Corinteni 3.18

    Ilustrație roșie cu două linii orizontale și un simbol central stilizat.

    Ce contrast între aceste două versete! Primul surprinde împrejurarea când a fost dată Legea, prin Moise, la muntele Sinai. Dumnezeu l‑a anunțat pe Moise să pregătească poporul pentru manifestarea lui Iahve în momentele când Moise avea să primească Legea (Exod 19.9‑13). Această scenă este amintită în Epistola către Evrei, unde vedem sistemul Legii pus în contrast cu sistemul ceresc al harului și al noului legământ (Evrei 12.18‑24). Muntele Sinai era în flăcări și se cutremura zguduit de „tunete și fulgere“ (Exod 19.16‑20; 20.18‑20). Poporul tremura înaintea acestei priveliști și stătea departe, în timp ce mijlocitorul Moise se apropia de „întunericul gros în care era Dumnezeu“ (Exod 20.21). Poporul a fost atenționat să nu privească la Iahve. Era nevoie într‑adevăr ca ei să se teamă, fiindcă scopul Legii era să dea la iveală păcatul. Ea nu putea decât să condamne; nu putea nici să mântuiască, nici să sfințească și nici să producă creștere spirituală în omul credincios, așa cum mulți afirmă în mod eronat astăzi.

    Ce contrast minunat prezintă lucrarea marelui nostru Mijlocitor, Isus Hristos! Nu numai că El a împlinit răscumpărarea pentru noi, lucru pe care Legea nu l‑a putut face, ci acum noi putem privi în mod liber gloria Lui și suntem transformați după chipul Său. Gloria de pe muntele Sinai condamna și îndepărta, însă gloria Domnului atrage privirile și inimile. Să o contemplăm tot mai mult!

    B. Reynolds

    Ornament decorativ roșu cu motiv central și linii orizontale pe fundal verde închis

    SÄMÄNȚA BUNÄ

    Demonizatul

    Întoarce‑te la tine acasă și istorisește tot ce ți‑a făcut Dumnezeu.

    Luca 8.39

    Element decorativ roșu cu motiv central stilizat și linii orizontale.

    În Gadara, Mântuitorul întâlnește un om posedat de duhuri necurate. Cu putere divină, El îl eliberează pe cel aflat sub robia lui Satan; și, înainte de a pleca din ținutul lor, îi spune omului răscumpărat: „Întoarce‑te la tine acasă și istorisește tot ce ți‑a făcut Dumnezeu“.

    Cui trebuie vestit? Acest îndemn al Domnului se aplică oricărui răscumpărat de sub puterea diavolului și salvat de la moartea eternă. Experiența harului este un motiv suficient de puternic, pentru oricine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Mântuitor, de a le spune și altora despre iubirea lui Dumnezeu care aduce mântuire.

    Unde trebuie vestit? Locul în care trebuie să începem să dăm mărturie despre Domnul este hotărât de El: acasă! Relațiile cu ai noștri ne oferă cele mai multe ocazii de a vorbi despre Mântuitorul. Acolo unde se află oamenii care ne cunosc cel mai bine va fi posibil ca și schimbările pozitive din viață să întărească cel mai mult mesajul harului.

    Ce trebuie vestit? Domnul ne spune ce să spunem: cât de multe a făcut Dumnezeu pentru noi. El nu ne cere să întocmim predici ample. Este de ajuns să spunem numai cum am experimentat iertarea păcatelor noastre și salvarea de la pedeapsa divină.

    Cum trebuie vestit? Pentru a ne încuraja, Biblia consemnează cum anume a împlinit porunca Domnului acel om din Gadara: „Și a plecat, vestind prin toată cetatea tot ce îi făcuse Isus“.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

    Element decorativ roșu, cu linii orizontale și simbol central stilizat.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Plângerile lui Ieremia 2.1‑10

    Element decorativ roșu pe fundal verde, cu linii orizontale și un simbol central stilizat.

    În cap. 1, cei consideraţi responsabili pentru nenorocirile Ierusalimului erau vrăjmaşii, în timp ce, de aici înainte, tot ceea ce se întâmplă este privit ca lucrarea Domnului şi numai a Lui. Să învăţăm şi noi să‑L recunoaştem pe Cel care ne disciplinează … uneori pentru a ne pedepsi, dar întotdeauna cu scopul de a ne binecuvânta în final. De aceea, în loc să ne oprim la mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte în acest scop – probleme cu sănătatea, cu banii, dificultăţi apărute la locul de muncă… – sau să căutăm să scăpăm de ele cât mai curând posibil, să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi să aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre, pentru că El Însuşi îngrijeşte de noi (1 Petru 5.6,7).

    Ierusalimul îşi trece în revistă întregul dezastru: împăratul, preoţii şi profeţii săi sunt fie luaţi robi, fie masacraţi; ceremoniile solemne sunt desfiinţate; zidurile, surpate. Nimic n‑a fost cruţat, nici chiar lucrurile cele mai sfinte: altarul şi Locul Sfânt au fost pângărite (cap. 1.10), devastate, iar obiectele de preţ, duse în Babilon. Până şi chivotul însuşi, „aşternutul picioarelor Sale“ (v. 1; Psalmul 132.7), împreună cu legea dinăuntru (v. 9; 1 Împăraţi 8.9), a dispărut pentru totdeauna, ca semn că Dumnezeu a rupt relaţiile cu poporul Său vinovat.

    Element decorativ roșu cu simbol central stilizat, pe fundal verde închis.

    STIGMATUL IMORALITĂȚII | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!” (Psalmul 39:8)

    Logo roșu stilizat pe fundal verde închis, cu linii decorative orizontale.

    După ce a necinstit-o pe Bat-Șeba lăsând-o însărcinată, și i-a trimis soțul la moarte sigură, regele David s-a căit sincer și și-a mărturisit păcatul profetului Natan. „Natan i-a spus lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.” (2 Samuel 12:13-14) Mai târziu, David avea să scrie (în Psalmul 39): „Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!” Să ne oprim un moment și să ne gândim la consecințele profunde ale imoralității, atunci când aceasta este descoperită:

    1) Soția sau soțul tău simte rușine, respingere, trădare și durere sufletească; niciun fel de pocăință sau cerere de iertare nu poate atenua lovitura… Iar suspiciunea înlocuiește încrederea!

    2) Inocența și încrederea copiilor tăi primesc o lovitură devastatoare; perspectiva lor sănătoasă asupra vieții va fi probabil grav afectată.

    3) Durerea sufletească resimțită de părinții, familia și prietenii tăi va fi de nedescris. Iar tu te vei simți mizerabil când te vei afla în fața altor creștini, în special a celor care te-au apreciat, și în care ai avut încredere în mod deschis.

    4) Căderea ta poate fi percepută de alții ca o permisiune pentru ei de a face același lucru.

    5) Pacea ta interioară va dispărea.

    6) Încrederea ta înaintea lui Dumnezeu va fi pierdută.

    7) Dușmanii tăi vor avea un motiv în plus să te batjocorească și să râdă de tine, iar cauza pe care o reprezinți va avea de suferit. Ce preț mare de plătit! Care este răspunsul? Stai departe de păcat și de ispitele care te pot face să cazi în capcana imoralității.

    Roagă-te pentru ajutorul Domnului și fii plin de Duhul Sfânt! Duhul Sfânt te va ghida, te va mustra, te va ajuta, pentru că: „Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi!

    Logo roșu stilizat cu simbol central și linii orizontale decorative pe fundal verde închis.
  • 23 Octombrie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

    Ioan 3.14

    În Evanghelia după Ioan, Domnul vorbește de trei ori despre Sine ca fiind Fiul Omului care urma să fie înălțat. Înălțarea vorbește despre crucificarea Sa, dar și despre așezarea Sa în cer, încununat cu glorie și onoare.

    În Ioan 3 Îl vedem ca Fiu al Omului înălțat pentru a da viață eternă tuturor celor care cred. Ilustrarea folosită este tabloul din Vechiul Testament când Moise a înălțat șarpele în pustie, pentru ca toți cei care priveau la el să trăiască. La fel și astăzi, viața eternă este dăruită tuturor celor care privesc la El, adică celor care cred în El și în lucrarea Lui împlinită la cruce.

    În Ioan 8, Domnul vorbește despre faptul că iudeii, atunci când Îl vor înălța, vor ști că El era „Eu sunt“. Astăzi, noi, cei credincioși, ne bucurăm să știm că Domnul Isus este mărețul „Eu sunt“, dar acest verset are în vedere în special acea zi viitoare, când rămășița restabilită a iudeilor Îl va recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia al lor. Isaia 53 ne prezintă mărturisirea lor viitoare.

    În Ioan 12, Domnul spune că avea să fie înălțat, ca să‑i atragă pe toți la El. Aceasta vorbește despre ziua viitoare a gloriei, când El va fi Centrul tuturor lucrurilor din cer și de pe pământ (Isaia 2.2‑4; 11.10,12).

    Odinioară El a fost înălțat pe cruce; acum El este înălțat în glorie. A fost înălțat așa încât să dea viață eternă tuturor celor care cred în El. A fost înălțat pentru ca atât noi astăzi, cât și rămășița iudaică în viitor, să‑L putem cunoaște. Și a fost înălțat în vederea acelei zile viitoare, când toți vor fi atrași la El și când El va fi centrul tuturor.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Supraveghere totală

    Și face ca tuturor, celor mici și celor mari, celor bogați și celor săraci, celor liberi și celor robi, să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei.

    Apocalipsa 13.16,17

    Supravegherea guvernamentală a crescut semnificativ în timpul ultimilor ani, în care se declară război terorismului. Cu ajutorul tehnologiei actuale se colectează și se evaluează aproape toate urmele digitale pe care le lasă oamenii: imaginile camerelor de luat vederi sunt monitorizate, telefoanele mobile sunt localizate, mesajele de pe internet sunt decodate, cărțile de identitate sunt echipate cu cipuri care pot fi decriptate. Având în vedere această evoluție, un jurnalist a formulat întrebarea: Ce s‑ar întâmpla dacă un regim autoritar sau dictatorial ar ajunge mâine la putere?

    Din perspectiva actuală, supravegherea totală descrisă de versetul de astăzi este destul de ușor de imaginat din punct de vedere tehnologic. Și Cartea Apocalipsa ne informează că, în viitorul apropiat, un dictator va controla întreaga omenire – ce perspectivă înfricoșătoare!

    Dar oricine aparține Domnului Isus nu trebuie să se teamă de acest lucru, pentru că se îndreaptă spre un viitor glorios, alături de Dumnezeu în ceruri. Această speranță a celor credincioși se bazează pe cuvintele atât de încurajatoare ale Domnului nostru care, la plecare, a spus: „Să nu vi se tulbure inima! Voi credeți în Dumnezeu; credeți și în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v‑aș fi spus; căci Mă duc să vă pregătesc un loc; și, fiindcă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.1‑3).

    Citirea Bibliei: Isaia 49.14-26 · Evrei 11.8-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 39.1‑18

    Asistăm la tragica cucerire a Ierusalimului. Zedechia şi războinicii lui fug „pe calea grădinii“ (v. 4). Prea târziu! Sunt prinşi, puşi în lanţuri şi duşi înaintea împăratului Babilonului. Cu unsprezece ani în urmă, însuşi Nebucadneţar îl pusese pe Zedechia pe tronul lui Iuda, făcându‑l să depună un jurământ de credinţă, jurând pe Dumnezeu (2 Cronici 36.13; Ezechiel 17.18‑20). Cerând sprijin Egiptului (37.7), Zedechia se revoltă şi îşi calcă cuvântul, arătând astfel vrăjmaşilor lui Israel cât de puţin conta pentru el numele Domnului, Nume căruia Nebucadneţar, dimpotrivă, îi dăduse importanţă – de aici şi cruda pedeapsă abătută asupra împăratului laş şi care şi‑a călcat jurământul.

    Versetele 15‑18 cuprind un cuvânt adresat personal lui Ebed‑Melec. Dumnezeu îi cunoştea temerile (v. 17) – aşa cum cunoaşte şi toate neliniştile noastre – şi nu le condamnă. Însă, în timp ce temerile lui Zedechia l‑au determinat să se sprijine pe oameni pentru a scăpa de alţi oameni, spaima îndurată de Ebed‑Melec l‑a aruncat în braţele Domnului. „Te‑ai încrezut în Mine“ îi spune Domnul. Ce frumoasă mărturie care îi deschide acestui rob străin accesul la promisiunile harului din cap. 17.7,8 (comp. cu Psalmul 37.3,39,40 şi cu Rut 2.12)!

    FII OPTIMIST! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

    Helen Keller și-a pierdut vederea și auzul înainte de a împlini doi ani. Într-o clipă, lumea ei a devenit întunecată și tăcută. Apoi, o binecuvântare de la Domnul, pe nume Anne Sullivan, a spart izolarea lui Helen și i-a atins sufletul. Drept urmare, Helen a devenit prima persoană surdă și nevăzătoare care a obținut o diplomă de licență. De asemenea, a scris o mulțime de cărți, inclusiv un manifest despre filosofia ei de viață, intitulat Optimism. „Niciun pesimist nu a descoperit vreodată secretele stelelor”, scria ea, „și nu a navigat către o țară necunoscută…” Ultima pagină a cărții sale este ca un ecou al primei pagini a Scripturii. Ea spune: „Optimismul este armonia dintre duhul omului și Duhul lui Dumnezeu care declară că lucrările Sale sunt bune.” Dacă Duhul lui Dumnezeu este în tine, optimismul este la ordinea zilei.

    Optimismul nu este în contradicție cu realitatea din jurul nostru. Înseamnă pur și simplu că suntem ancorați într-o altă realitate – răstignirea și Învierea Domnului Isus Hristos – realitate mai profundă, mai puternică și mai durabilă decât cea pe care o putem percepe cu cele cinci simțuri ale noastre. Helen Keller a demonstrat că, având optimism, nici chiar cele mai dificile circumstanțe nu te pot limita. Și chiar dacă nu le poți schimba, le poți depăși. Ea a demonstrat că, oricât de uimitor ar fi ochiul uman, există ceva și mai uimitor: ochiul minții, care ne permite să ne imaginăm ceea ce este de neimaginat și să credem în imposibil. De aceea a spus ea: „Singurul lucru mai rău decât a fi orb este a avea vedere, dar să nu ai viziune!” Sau, așa cum a spus apostolul Pavel: „Frații mei… orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

    Cu alte cuvinte, fii optimist!

  • 2 Ianuarie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

    Iov 29.11

    Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

    • Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

    • Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

    • Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

    Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

    Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

    Matei 13.43

    Aurora boreală

    La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

    Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

    Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

    Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 1:13-22

    Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

    Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

    „Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

    DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

    Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

    Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

    Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

    Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

    O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

  • 21 August 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ia un urcior și pune în el un omer plin de mană și așaz-o înaintea Domnului, ca să fie păstrată pentru generațiile voastre.

    Exod 16.33

    Ce prețioasă aducere-aminte despre credincioșia lui Dumnezeu! El nu i-a lăsat să moară de foame, așa cum inimile lor nechibzuite anticipaseră prin necredință, ci le-a dat pâine din cer, i-a hrănit cu pâinea îngerilor și a vegheat asupra lor cu tandrețea unei doici, purtându-i pe aripi de vultur. Și, dacă ei ar fi rămas pe terenul harului, i-ar fi pus în stăpânirea veșnică a tuturor promisiunilor făcute părinților. Urciorul cu mană, reprezentând porția zilnică a unui om și fiind așezat înaintea Domnului, ne furnizează o întreagă bogăție de adevăruri. Acea mană nu a făcut niciodată viermi, căci reprezenta dovada credincioșiei lui Iahve, care S-a îngrijit de nevoile acelora pe care îi răscumpărase din mâna vrăjmașului.

    Lucrurile nu mai stăteau la fel însă atunci când cineva făcea stocuri de mană. Într-un astfel de caz, mana se strica. Nu putem face stocuri, dacă pătrundem în adevărul și în realitatea poziției noastre. Este privilegiul nostru ca, zi de zi, să ne bucurăm tot mai mult de Persoana scumpă a lui Hristos, ca de Cel care a venit din cer să dea lumii viața. Însă, dacă cineva va face stocuri pentru ziua de mâine, adică dacă strânge adevăruri care depășesc nevoia lui prezentă, acestea, în loc să-i slujească drept întărire, se vor strica. Aceasta este o lecție salutară pentru noi. A învăța adevărul este un lucru foarte solemn.

    Există marele pericol ca intelectul să înlocuiască conștiința și afecțiunile. Creștinul trebuie să folosească ceea ce obține. Trebuie să se hrănească cu Hristos după nevoia sa prezentă, iar această nevoie este oglindită în slujba prezentă pe care o face. Caracterul și căile lui Dumnezeu, bogăția și frumusețea lui Hristos, precum și adâncurile vii ale Cuvântului sunt descoperite doar credinței și nevoii. Ni se va da mai mult doar în măsura în care folosim ceea ce am primit. Calea celui credincios trebuie să fie una practică și acesta este punctul în care cei mai mulți dintre noi falimentăm. Creștinismul este eminamente o realitate vie – un lucru personal, practic și puternic – care se manifestă în toate scenele și împrejurările vieții cotidiene, răspândindu-și influența binefăcătoare și oferind caracterul său ceresc oricărei relații în care cineva este așezat de Dumnezeu.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El ne-a mântuit … nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus.

    2 Timotei 1.9

    Card de debit și de credit

    Mulți oameni își imaginează că dețin un fel de card de debit și de credit la Dumnezeu. Datoriile (minusurile) și câștigurile (plusurile) sunt constant înscrise: pe de o parte ceea ce este rău – greșelile și păcatele; pe de altă parte ceea ce este bun – îndatoririle îndeplinite cu credință și faptele bune. Iar Dumnezeu va evalua apoi balanța. Astfel de oameni speră că nu vor fi datori și, prin urmare, că vor fi acceptați de Dumnezeu. Această idee nu are nicio bază în Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind creație a lui Dumnezeu, omul are obligația de a-L sluji în întreaga sa viață. Degeaba se așteaptă ei să învingă binele, căci binele nu este un bonus care poate compensa faptele rele sau răutățile.

    Mai mult, tot binele pe care îl putem face nu Îl va satisface pe Dumnezeu și nici nu ne va pregăti pentru rai. Din nefericire, tot ce poate face omul mai bun nu este nicidecum lipsit de pată sau de păcat. Acest lucru îl putem testa rapid, întrebându-ne dacă faptele noastre bune au fost făcute cu adevărat din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele sau dacă au avut și alte motivații.

    Concluzia Bibliei este pe cât se poate de clară: „Pentru că toți am ajuns ca ceva necurat și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită“ (Isaia 64.6). Isus Hristos a venit ca să ne ajute și să ne mântuiască. El „a suferit … pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu“ (1 Petru 3.18). Mântuirea este numai prin har și prin credință.

    Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 2:1-24

    Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cu­vântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inte­ligenţa ome­nească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în pri­mul rând de a dovedi drepturile familii­lor is­raelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fie­ca­re israelit putea, rapor­tându-se la aceste genea­lo­gii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drep­turile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lă­udau că-l aveau pe Avraam ca tată, re­fuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).

    În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

    TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (1)

    „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)

    În broșura „Cross The Line”, Sam Parker a scris: „Există o linie de demarcație în toate lucrurile. De o parte a liniei se află o șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (rezultate mai bune, relații mai bune, mai multe oportunități). Aici îi vei găsi pe toți acei oameni pe care îi admiri. De cealaltă parte a liniei, există mai puține șanse. Și cu fiecare linie, ai de ales: vrei să treci linia sau nu… Vrei acea șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (lucruri semnificative), sau pornești la drum cu șansa mai mică. E alegerea ta!

    Apoi, vor exista acele momente în care, pe termen scurt, vei avea impresia că nu poți trece linia, indiferent ce faci. Dar în acel moment, ratările, obstacolele te vor ajuta să treci linia pe termen lung, într-un mod pe care nu l-ai fi putut vedea. Ele îți vor servi drept lecții, adăugând mai multă perspectivă și profunzime la experiența ta – făcându-te mai puternic și mai bine pregătit pentru provocările mai mari și mai importante cu care te vei confrunta în viitor. Dar nu vei ști asta la momentul respectiv. Atunci vei vedea doar linia, care ar putea părea ca un zid. Dar de fapt este doar o linie pe care vrei/trebuie s-o traversezi. Și depinde de tine dacă o treci sau nu, dar trebuie să te decizi, să faci acea alegere!”

    Apostolul Pavel a ales să treacă acea linie și a scris: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Să remarcăm cuvântul „alerg”. Este vorba despre o strădanie. Este nevoie de un angajament total. Dar, în cele din urmă, merită!

    Așa că, azi – asigură-te că alergi de partea corectă a liniei!

  • 30 Iulie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca să nu alunecăm alături.

    Evrei 2.1

    Atenționări în Epistola către Evrei (1) – Să nu alunecăm

    Toate cărțile Bibliei sunt importante, însă unele dintre ele au o semnificație aparte. De exemplu, Epistola către Romani ne întemeiază în adevărul evangheliei. Am putea spune că ea a fost scrisă pentru picioarele noastre, prezentându-ne lucrarea lui Hristos și oferindu-ne o poziție în care să stăm neclintiți. Epistola către Evrei este complementară celei către Romani, fiind scrisă pentru inimile noastre, prin prezentarea Persoanei lui Hristos, atrăgându-ne astfel către El.

    Destinatarii ei au fost iudeii credincioși care răbdaseră deja „o mare luptă de suferințe“ (capitolul 10.32). Unii dintre ei erau însă atât de descurajați, încât se gândeau să se întoarcă la tradițiile din trecut. Prin urmare, scriitorul epistolei le îndreaptă ochii către superioritatea lui Hristos. Acesta este întotdeauna felul de a-i întări pe creștinii care șovăie. De asemenea, din loc în loc în cuprinsul epistolei, găsim cel puțin cinci pasaje de atenționare, pasaje care n-au nicio intenție de a-i face pe creștini să se îndoiască, ci de a-i îndemna să-și facă „chemarea și alegerea sigure“ (2 Petru 1.10).

    Evrei 1 ne oferă o prezentare minunată a gloriilor supreme ale lui Hristos. El este Creatorul și Susținătorul, Moștenitorul tuturor lucrurilor, strălucirea gloriei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a caracterului Său. El este deasupra tuturor profeților și cu mult superior îngerilor. Sunt folosite șapte pasaje din Vechiul Testament pentru a detalia dumnezeirea și gloria Lui. El este dincolo de orice comparație!

    Apoi avem expresia solemnă „de aceea“. După ce Persoana Domnului ne-a fost prezentată, trebuie să luăm bine seama la orice adevăr cu privire la El. Trebuie să luăm seama să nu alunecăm alături; iată un îndemn vrednic de toată atenția noastră. Dacă inimile noastre nu sunt atașate de Hristos, foarte curând vom aluneca și ne vom depărta de El.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr.

    Ioan 18.37

    Cel mai nedrept proces din istoria omenirii

    Versetul de astăzi cuprinde declarația dată de Acuzat în procesul care a devenit cel mai nedrept din istoria omenirii. Isus Hristos, un Om extrem de modest, Se afla înaintea guvernatorului roman Pilat. Acuzația adusă împotriva Lui a fost menită să creeze impresia că El era un dușman al statului. Prin urmare, guvernatorul a trebuit să examineze cauza. Interogatoriul însă a decurs în mod ciudat: acuzațiile nu au putut fi susținute deloc. Judecătorul suprem al țării a stabilit că Isus era nevinovat. Cu toate acestea, El a fost condamnat la moarte. În cursul investigațiilor a fost abordată problema „adevărului“. Isus Hristos a susținut că El venise în lume pentru a îndeplini o misiune specială. Poate cineva să facă o astfel de afirmație? Ce a vrut El să spună prin aceasta? El este Fiul etern al lui Dumnezeu, trimis în lume cu scopul de a mărturisi adevărul – și nu doar în acel moment, în fața lui Pilat, ci întotdeauna și în toate lucrurile. Hristos este martorul desăvârșit al adevărului: al adevărului despre Sine, despre misiunea Sa, despre omenire, despre rai și iad, despre Dumnezeu și despre cerințele Sale drepte față de noi toți. Într-un cuvânt, El este Însuși Dumnezeu, care S-a arătat ca Om. Prin Persoana Sa și prin cuvintele Sale, El, care este adevărul, a adus lumina adevărată asupra tuturor lucrurilor. Pilat a respins afirmația lui Isus, replicând retoric: „Ce este adevărul?“. Pe el nu-l interesa răspunsul la această întrebare. Cu toate acestea, va veni pentru toată lumea ziua în care, pur și simplu, adevărul lui Dumnezeu nu va putea fi ocolit!

    Citirea Bibliei: Iov 8.1-22 · Fapte 7.51-60

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 15:1-22

    Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

    În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam …“ consti­tuie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întrea­ga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine“ (Osea 8.4). Este un fapt solemn să ve­dem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

    CÂNTĂRI DE IZBĂVIRE (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

    Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

  • 18 Iulie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“.

    Numeri 11.4-6

    Aici inima omului se manifestă în totul liber, dezvăluind tendințele și poftele ei. Poporul ofta după țara Egiptului și privea înapoi cu nostalgie după roadele și după oalele lui cu carne. Ei nu menționează nimic despre biciul asupritorului și nici despre truda din mijlocul cuptoarelor de cărămizi. Nu auzim nimic despre toate acestea. Acum ei nu-și mai aduc aminte decât de resursele prin care Egiptul slujea poftelor cărnii.

    Cât de des se întâmplă acest lucru și cu noi! Când inima pierde prospețimea vieții divine, când lucrurile cerești încep să-și piardă savoarea, când prima dragoste se ofilește, când Hristos încetează să mai fie partea cu totul prețioasă și satisfăcătoare a sufletului, când Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea își pierd farmecul și devin o povară grea, atunci ochiul se întoarce înapoi către lume, inima îl urmează, după care pașii urmează inima. Uităm, în astfel de momente, ce a însemnat lumea pentru noi atunci când eram în ea și din ea. Uităm ce trudă și ce sclavie, ce nenorocire și ce degradare am experimentat în slujba păcatului și a lui Satan. Ne gândim doar la împlinirea poftelor și la eliberarea de exercițiile dureroase, de conflictele și de suferințele care caracterizează umblarea poporului lui Dumnezeu prin pustie.

    Această stare este cu totul tristă și ar trebui să conducă sufletul către cea mai profundă judecată de sine. Este un lucru cumplit când cei care au pornit să-L urmeze pe Domnul încep să fie dezgustați de calea și de resursele lui Dumnezeu. Cât de groaznic trebuie să fi sunat în auzul lui Iahve acele cuvinte: „Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“! O, Israele, de ce aveai tu nevoie de mai mult? Nu era mana cerească de ajuns pentru tine? Nu puteai tu trăi cu ceea ce mâna lui Dumnezeu pregătise pentru tine?

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

    Isaia 53.6

    Tim și Ben

    Tim, un tânăr plecat în Australia, se pierde în pădure. În sfârșit găsește o fermă, unde este primit: „Poți să dormi în șură, dacă vrei, dar acolo este deja cineva, un bolnav“. Într-adevăr, un bărbat zăcea întins pe paie, tușind din greu. Ben, bărbatul bolnav, îi explică lui Tim cum și-a trăit el viața după bunul plac; și adaugă: „Iar astăzi mi-e teamă că o să mor. Tim, știi ceva despre asta?“. Tim ridică din umeri și spune: „…Biblia vorbește despre așa ceva“. Bolnavul răspunde: „Ah! Mama mi-a dat una, e undeva în bagajul meu“. Tim o găsește și îi citește: „El era disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ben întreabă: „Cine spune asta?“. Tim încearcă un răspuns: „Poate Isus Hristos“. „Ah, citește mai departe“, îi cere Ben. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui.“ „Oprește-te! Asta am făcut toată viața.“ Tim continuă: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Asupra lui Isus?“, întreabă bolnavul. „Da, așa se pare“, răspunde Tim. „Citește din nou acest verset!“ Tim i-l recitește.

    Dimineața, razele soarelui luminau scândurile podelei când Tim s-a întors cu teamă spre Ben. Liniștit, bolnavul repeta: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Tim, în noaptea asta m-am convins că Isus a luat asupra Sa păcatele mele; sunt sigur că m-a iertat! Nu-mi mai este frică de moarte!“

    Câteva zile mai târziu, Ben părăsea această lume pentru a fi cu Isus. Tim cel rătăcit prin pădure avusese privilegiul de a-i citi acelei oi rătăcite miezul evangheliei Vechiului Testament, Isaia 53.

    Un suflet a fost salvat din ghearele lui Satan.

    Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 8:1-29

    La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărăteas­că, unde Dumnezeu îl folo­seşte pentru ca drepta­tea să triumfe de partea sunamitei.

    În continuare sunt re­latate vizita lui Eli­sei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

    În final, în versetele 16-29 vedem cursul isto­riei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie“ (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab“ (v. 27). Sunt ali­anţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

    SĂ ȘTII CÂND SĂ TACI

    „Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

    Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin.

    Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel:

    Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?”

    Coolidge: „Nu.”

    Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?”

    Coolidge: „Nu”.

    Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?”

    Coolidge: „Nu”.

    Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?”

    Coolidge: „Nu!”

    Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!”

    Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7)

    Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă!

    În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine.

    Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci.

    Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

  • 14 Iulie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute, prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari și prețioase, ca prin acestea să vă faceți părtași naturii divine, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.

    2 Petru 1.3,4

    Prin glorie și prin virtute, Dumnezeu ne-a dat „promisiunile cele mai mari și prețioase“, promisiuni care nu sunt legate de moștenirea și de binecuvântările iudaice, care sunt pământești. Promisiunile iudaice – oricât de valoroase ar fi ele – nu sunt nici cele mai mari, nici cele nespus de prețioase, în timp ce promisiunile de aici sunt legate de lucrurile cerești și divine. Într-adevăr, prin însușirea acestor promisiuni ne facem „părtași naturii divine“. Iată-ne deci neavând gloria decât ca obiect al speranței, dar având o natură divină, care poate să ia în stăpânire aceste lucruri și să se bucure de ele în mod anticipat. Așadar, avem gloria înaintea noastră, iar în inimile noastre avem puterea de a ajunge la ea. Dar, pentru a ajunge cu siguranță la ea, mai este necesar un lucru: „După ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă“.

    Pofta este ceea ce caracterizează în mod specific lumea, ca și „trufia vieții“. Pofta se adresează simțurilor și vederii, de aceea Ioan o numește „pofta cărnii și pofta ochilor“ (1 Ioan 2.16). De îndată ce și-a găsit loc în inimă și a pus stăpânire pe ea, pofta aduce cu sine stricăciunea; duhul lumii pune stăpânire pe om, care devine astfel un biet rob al patimilor sale; aceste două valori de excelență – gloria și virtutea – își pierd întreaga lor putere, iar sărmanul suflet captiv cade din nou sub jugul stăpânitorului acestei lumi. Aici, pe pământ, în loc de virtute, el are parte de întinarea lumii, iar sus, în loc de speranța gloriei, el nu vede decât un cer gol, un cer fără Hristos, fiind un om total incapabil de a atinge lucrurile cerești.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor și a stăpânirilor și a autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în acel ceas ce trebuie să spuneți.

    Luca 11.11,12

    Arestat pentru credință

    Un creștin din China a fost arestat pentru credința sa și a fost reținut mult timp într-o închisoare înainte de a fi audiat în instanță. „Mai crezi în creștinism?“, l-a întrebat judecătorul pe un ton ironic. — „Nu în creștinism cred eu“, a răspuns bărbatul. — „Nu? Atunci în ce crezi?“ — „Cred în Isus Hristos! Într-o Persoană, nu într-o religie“, a răspuns credinciosul. — „Nu te mai lega de orice cuvințel“, a replicat judecătorul. — „Nu m-ați înțeles“, a răspuns creștinul. „Puteți să închideți bisericile, să-i închideți sau să-i ucideți pe creștini, să interziceți serviciile religioase și chiar să distrugeți Bibliile, dar nu vă puteți atinge de Isus Hristos. El este viu pentru totdeauna: El trăiește în inima mea. Nu-L puteți îndepărta de acolo. Iar dacă mă veți ucide, voi fi cu El pentru eternitate.“

    Nu era o chichiță, ci o distincție fină, dar importantă!

    O religie este un sistem de ritualuri și de convingeri, influențat de mediul social și cultural; de asemenea marcat de greșelile și de slăbiciunile oamenilor.

    Credința biblică, pe de altă parte, este o relație reală și personală cu Dumnezeul cel viu și cu Fiul Său Isus Hristos. Ea constă în cunoașterea lui Hristos, încrederea în El și trăirea pentru El.

    Citirea Bibliei: Daniel 8.15-27 · Fapte 2.37-47

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 6:1-17

    „Locul în care stăm … este prea strâmt“, îi spun lui Elisei fiii pro­fe­ţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credin­ciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

    Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Dom­nul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregă­tindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

    Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt răz­boinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşe­zat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece le­gi­uni de în­geri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

    CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (2)

    „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

    Iată cum sună integral acest verset scris de apostolul Pavel: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Dărnicia pe care Dumnezeu o răsplătește este dărnicia deliberată, făcută cu o atitudine de bucurie.

    Iată trei premize prin care poți ajunge să faci asta:

    1) Pune-i pe ceilalți mai presus de tine. Fiecare dintre lucrurile acestei lumi are caracter temporar, inclusiv faima și averea; oamenii sunt cei care contează! Slujba ta, pasiunile și alte interese vor muri odată cu tine. Oamenii îți supraviețuiesc! Adevărata măsură a succesului nu constă în numărul de persoane care te ajută, ci în numărul de persoane pe care le ajuți tu! (vezi Galateni 5:13)

    2) Nu lăsa ca lucrurile să pună stăpânire pe tine. Nimeni nu ar trebui să devină vreodată robul propriilor bunuri. Nimeni nu ar trebui să muncească doar pentru simplul fapt de a obține mai mult și de dragul de a avea mai multe. Dacă vrei să fii în controlul inimii tale, nu lăsa lucrurile să preia controlul asupra ta! Întrebarea este: „Tu ești stăpânul bunurilor tale sau bunurile tale sunt stăpânul tău?” Cei ce dăruiesc folosesc ceea ce dețin ca pe o resursă pentru a face din această lume un loc mai bun de trăit. Și fac acest lucru indiferent cât de mult sau de puțin au… De ce? Deoarece ei își strâng comori în cer! (vezi Matei 6:21)

    3) Definește succesul în termenii semănatului, nu ai culesului. Robert Louis Stevenson, romancier scoțian din secolul al XIX-lea a spus: „Eu apreciez succesul unei zile în funcție de semințele pe care le semăn, nu de recolta pe care o culeg!” Pasajul din 2 Corinteni 9:6-10 ar trebui să fie exemplul și stimulentul de generozitate pentru fiecare dintre noi.

    Dacă îți trăiești viața cu intenția de a îmbogăți viața altora, viața ta va fi plină, nu goală!

  • 12 Iulie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

    Iacov 3.17

    Noul Testament pe scurt (20) – Iacov

    Iacov nu se adresează Adunării, ci „celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere“. Prin urmare, tema epistolei lui este creștinismul timpuriu privit prin prisma credincioșilor iudei. La vremea scrierii ei nu avusese încă loc separarea de sinagogile iudaice (capitolul 2.2), separare asupra căreia a insistat mai târziu Epistola către Evrei.

    Din acest motiv, Epistola lui Iacov a fost numită leagănul creștinismului. Ea tratează chestiuni elementare. Totuși să nu credem că, dacă am avansat în adevăr, ea nu ne-ar mai fi necesară. Dacă nu învățăm principiile elementare așa cum trebuie, nu vom putea învăța corect nici adevărurile avansate. De asemenea, este important ca aceste adevăruri de bază să fie reluate încontinuu, pentru a beneficia de o aplicație consecventă a creștinismului în viața noastră practică. Un elev din clasele mari învață lucruri complicate, însă el poate ușor uita ceea ce a învățat odinioară în clasele mici. Aceste adevăruri elementare nu sunt învățate însă doar cu înțelepciunea naturală, ci au nevoie de o înțelepciune de sus. Cel credincios știe bine că doar comuniunea reală și continuă cu Domnul poate menține vii aceste adevăruri în inima sa.

    Această epistolă insistă asupra credinței arătate prin intermediul faptelor. Faptele nu îndreptățesc pe nimeni înaintea lui Dumnezeu, însă îndreptățesc înaintea oamenilor. Nu este altceva decât ipocrizie să spui că ai credință și să n-o arăți în purtare. Această epistolă este deci foarte necesară pentru ca cel credincios să se verifice înaintea lui Dumnezeu cu privire la responsabilitatea sa în umblare.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

    Fapte 11.26

    Creștin

    Denumirea de „creștin“ apare doar de trei ori în Noul Testament.

        În Antiohia, un oraș din Siria de astăzi. Credința creștină se răspândise în afara granițelor Israelului, iar cei dintre națiuni Îl acceptau pe Hristos, ca aici, în Antiohia. Faptul că erau adepți ai lui Isus Hristos era recunoscut de cei din jurul lor; de aceea au fost numiți creștini.

        În fața regelui Agripa. Irod Agripa al II-lea domnea peste nordul și nord-estul Israelului. Înainte de convertirea sa, Pavel îi persecutase pe creștini. Acum el însuși se afla înaintea regelui, ca întemnițat al lui Hristos, mărturisindu-și convertirea. Agripa a spus: „Mă vei convinge în puțin timp să devin creștin“ (Fapte 26.28).

        Câțiva ani mai târziu, credincioșii erau persecutați și uciși de împăratul roman Nero. Apostolul Petru le-a scris: „Dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în Numele acesta“ (1 Petru 4.16).

    În niciuna dintre cele trei situații, creștinii nu și-au dat singuri acest nume. Alții au constatat că Îl urmau pe Isus Hristos și astfel i-au numit creștini. În zilele noastre, mulți oameni pretind că sunt creștini. Cu toate acestea, doar puțini dintre ei Îl urmează cu adevărat. Tu L-ai acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor? Atunci tu porți pe drept frumosul nume de creștin!

    Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 5:1-14

    Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratu­lui Siriei, un erou acoperit de glorie şi de dis­tinc­ţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns din­tre oameni: fru­moa­sa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În a­celaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă ome­nească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

    În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesa­ger al veştii bune. O fetiţă luată cap­tivă îşi depune simpla măr­tu­rie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

    Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru pă­că­toşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dum­ne­zeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumne­zeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este ace­eaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te“ (v. 10; Ioan 9.7). Dum­nezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se re­cunoască mur­dar, mort în greşelile lui (E­fe­seni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dum­ne­zeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

    LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

    „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre…” (2 Corinteni 1:3-4)

    Dumnezeu te poate face să te simți confortabil în cele mai neplăcute locuri! El te poate scoate din situații în care credeai că vei fi blocat pentru totdeauna. El îți poate da pace, chiar și în mijlocul traumei. Înainte ca viața ta să se termine, vei trăi, vei iubi și vei experimenta pierderi. Pierderea unor lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai! Gustul eșecului este cel care face succesul atât de dulce. Cum poți sărbători victoria, dacă nu ai cunoscut înfrângerea?

    Vei trăi fiecare zi fără să știi ce-ți rezervă ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu deține toate zilele de mâine! Ele nu sunt în mâinile șefului tău, ale brokerului tău, ale soțului tău, sau ale altcuiva… Nici în mâinile tale nu sunt, ca să le manipulezi și să le controlezi… Nu, toate zilele tale de mâine sunt în mâinile lui Dumnezeu!

    Așa că, orice ai face, cunoaște-L, pentru că vei avea nevoie de El! Și El va fi acolo pentru tine. El va fi acolo când toți și toate vor dispărea… El va fi acolo cu tine chiar și în locurile întunecoase. Promisiunea Lui pentru tine este că, dacă „seara vine plânsul… dimineaţa (vine) veselia.” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineața vine întotdeauna, și cu ea bucuria Sa. Gândește-te că, indiferent cât de întunecată a fost noaptea, ai trăit întotdeauna și ai văzut dimineața. Nu-i așa? Cumva, harul Său te-a protejat, ți-a purtat de grijă, ți-a oferit siguranță, te-a liniștit, te-a mângâiat și te-a făcut să treci peste… Vremurile și anotimpurile se schimbă, dar nu și Dumnezeu! El este întotdeauna „Dumnezeul oricărei mângâieri”, și El te veghează și vrea să te mângâie ta și astăzi!

  • 2 Iulie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.

    Matei 13.24

    Începând cu Matei 13, nu s-a mai vestit că Împărăția s-a apropiat și nu mai găsim nimic vorbindu-se despre așa ceva. Mai degrabă, instaurarea Împărăției în putere și în glorie a fost amânată pentru un timp (Fapte 3.21). Între timp, Domnul Isus a plecat în cer și exercită acum de acolo influența Sa asupra pământului, dar nu într-un mod vizibil, ci într-un mod ascuns, moral. Aceasta este Împărăția cerurilor așa cum există ea astăzi. Acum Împărăția cerurilor este o taină, în contrast cu Împărăția în forma și în gloria sa exterioară, vizibilă, așa cum va veni odată. Astfel, Împărăția cerurilor are două forme de prezentare: Împărăția cerurilor în forma ei actuală, tainică (așa cum nu a fost descoperită în Vechiul Testament), și Împărăția cerurilor în forma ei viitoare, plină de putere și vizibilă (echivalentă cu Împărăția milenială).

    Când a început această Împărăție în forma ei ascunsă? Împărăția cerurilor a început când Hristos, ca Cel lepădat aici pe pământ, a mers în cer, iar acolo, ca Cel proslăvit, a ocupat locul Său la dreapta lui Dumnezeu. Peste tot pe pământ unde se întinde autoritatea Domnului care este acum în cer este Împărăția cerurilor. Când a început Împărăția cerurilor, ea a început bine, a început cu ucenici adevărați. Parabolele din Matei 13 confirmă aceasta, precum și relatările din Faptele Apostolilor. Dar nu a rămas așa, fiindcă Dușmanul a semănat neghină în mijlocul grâului. Astfel, Împărăția cerurilor (cu permisiunea lui Dumnezeu în ceea ce privește dezvoltarea ei exterioară) a devenit un lucru amestecat, în care se găsesc unii lângă alții oameni sinceri și nesinceri, credincioși adevărați și mărturisitori fără viață, iar ochiul nostru nu poate face întotdeauna distincție între ei.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“.

    Ioan 11.25,26

    „Crezi aceasta?“

    Marta Îi spusese de două ori lui Isus: „Știu că …“. Ea nu avea nicio îndoială că fratele ei Lazăr va învia în ziua de apoi. Dar nu la acel moment viitor Se referea Domnul. El avea de gând să facă o minune atunci și acolo. A crede acest lucru era mai greu decât a crede ceea ce El avea să facă în viitor.

    „Eu sunt“ stătea acolo, în fața acelei femei îndurerate. Isus este Însăși învierea, este viața în persoană, este viața veșnică. Oricine crede în El poate experimenta ceea ce mulți oameni doar visează, anume să nu moară niciodată. Faptul că oricine, credincios sau nu, are o existență veșnică este clar; însă nu despre aceasta vorbea Domnul Isus în acel moment. Aici Se referă doar la credincioși. Aceștia sunt împărțiți în două grupuri: cei morți și cei vii. Credincioșii din primul grup vor fi înviați după moarte. Așa cum Hristos a înviat, tot așa și ei vor experimenta puterea Sa dătătoare de viață (Romani 8.11). Pentru ei, moartea este intrarea în paradis, pentru a fi cu Hristos, unde „este cu mult mai bine“ (Filipeni 1.23). Despre cel de-al doilea grup se spune că nu vor muri niciodată. Ei vor fi doar schimbați la răpire (1 Corinteni 15.51,52), adică nu vor gusta moartea. Învierea și răpirea celor răscumpărați vor avea loc în același timp, într-o clipă, apoi vor fi veșnic cu Mântuitorul lor, în prezența lui Dumnezeu. „Crezi aceasta?“, a fost întrebarea îndreptată către Marta. Ea este adresată, de asemenea, fiecărui cititor. Care va fi răspunsul tău?

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:41-53

    Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Is­rael este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

    Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaş­teptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele“ (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze aseme­nea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insuc­ce­s la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulbu­răm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă pla­nurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai mul­tă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

    Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea îm­părătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul îm­pă­rat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împă­raţi.

    PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

    „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

    După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!

    De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…

    Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

  • 6 Iunie 2025


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât și grec.

    Romani 1.16

    Dr. Berry, un predicator faimos în lumea vorbitoare de engleză, era un teolog liberal în timpul când a avut loc acest incident:

    „Într-o seară“, povestește el, „o fetiță din Lancashier a venit la mine și mi-a spus: «Vreau să veniți la mama mea; este pe moarte și dorește să fie mântuită». Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să mă eschivez, dar a trebuit în cele din urmă să mă duc. Am găsit casa, am urcat scările și am găsit-o pe biata femeie muribundă. Am luat loc și i-am vorbit despre Isus, ca Exemplul nostru minunat, lăudându-L ca și Conducător și Învățător. Ea m-a privit cu ochii triști și mi-a zis: «Domnule, așa ceva n-are nicio valoare în cazul meu. Nu am nevoie de un exemplu. Eu sunt o păcătoasă». Mă aflam deci înaintea unei femei pe moarte și n-aveam nimic ce să-i spun. Nu cunoșteam evanghelia. M-am gândit atunci la ceea ce mă învățase mama mea, așa că i-am spus vechea istorisire a dragostei lui Dumnezeu, care L-a dat pe Hristos pentru oamenii păcătoși. De o credeam sau nu, era singurul lucru pe care îl puteam spune. «Așa mai da», a zis femeia, «aceasta este istorisirea care mi se potrivește». Astfel“, a adăugat Dr. Berry, „în seara aceea am fost mântuiți amândoi. De atunci încolo n-am mai predicat decât evanghelia deplină pentru mântuirea păcătoșilor pierduți“.

    Ce mărturie minunată pentru evanghelia «demodată» predicată de Pavel, Wycliffe, Luther, Wesley, Whitefield, Spurgeon și de mulți alți sfinți ai lui Dumnezeu – acea istorisire veche, pentru care Huss, Ridley, Latimer, Cranmer și mii de alți credincioși au murit, mai degrabă decât să renunțe la binecuvântarea ei! Ea încă își face lucrarea fericită, în ciuda răului care se înalță tot mai mult. Ea câștigă încă suflete, și nimic nu poate s-o oprească.

    A. J. Pollock

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; și El i-a scos din necazurile lor.

    Psalmul 107.28

    Cârmaciul invizibil

    Tendința lui Toni de a se deda violenței provocase nenumărate probleme în familia lui. Una dintre pasiunile lui era marea. A început să lucreze pe un pescador și, timp de câțiva ani, s-a simțit ca acasă în largul mării. Colegul lui, Tom, încerca adesea să îi vorbească despre Isus, însă Toni se împotrivea cu înverșunare. Într-o noapte s-a stârnit o furtună puternică. Singura soluție era să navigheze cât mai repede posibil către cel mai apropiat port. Însă un val imens a măturat puntea, iar Tom a fost aruncat în apele învolburate. Din cauza dezlănțuirii elementelor naturii, lui Toni îi era imposibil să-l mai găsească în valuri. A trebuit să se țină cu disperare de cârmă, pentru a ajunge la țărm. Ore întregi s-a luptat cu forța vântului și a valurilor, încercând să întrezărească o licărire în bezna din jur. Frigul îi pătrundea până la oase, iar spuma valurilor îi biciuia fața. Era la capătul puterilor. Atunci a făcut ceea ce n-ar fi crezut vreodată că este în stare să facă. A strigat: „Doamne, ajută-mă“!

    Iată cum ne descrie el însuși momentele care au urmat: „Atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Cârma a fost mai ușor de manevrat, de parcă o mână puternică o apucase, iar nava și-a schimbat cu ușurință direcția. Vântul a încetat și am ajuns în canalul care ducea spre port. Atunci am știut că Însuși Dumnezeu mi-a venit în ajutor“. Viața lui Toni s-a schimbat fundamental. Îi făcea plăcere să vorbească despre Cârmaciul invizibil, care îl călăuzise înspre port, și despre Tom, care îi spusese despre Isus, Mântuitorul. Cât de recunoscător era în urma acestor lucruri, trăind viața cu Hristos!

    Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 11:1-13

    Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excep­ţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un „Dar“ care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie mo­rală dintre cele mai dezolante.

    Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat „multe femei“, iar pe de altă parte acestea erau „femei străine“(v.1), care, la bă­trâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi pro­pria cale.

    Această inimă largă, deschis㠄ca nisipul“ (4.29) – pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul nume­ros – el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor.

    Solomon ni se înfăţişează condamnat de pro­priile cuvinte: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii, … dar a ne­glijat să facă cu sine însuşi (vezi Ro­mani 2.21 şi 1 Co­rinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertis­mentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).

    ALEGE ATITUDINEA POTRIVITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit… aceea să vă însuflețească… Și Dumnezeul păcii va fi cu voi!” (Filipeni 4:8-9)

    Un autor scrie: „Cercetătoarea Sheena Iyengar din Columbia a descoperit că o persoană obișnuită ia aproximativ șaptezeci de decizii conștiente în fiecare zi. Asta înseamnă 25.550 de decizii pe an. Într-o viață de șaptezeci de ani, asta înseamnă peste 1.700.000 de decizii!”

    Scriitorul francez Albert Camus afirma: „Viața este suma alegerilor tale!” Dacă pui cap la cap toate aceste milioane de alegeri, asta este ceea ce ești.

    Victor Frankl a fost un medic strălucit pe care naziștii l-au închis într-un lagăr de concentrare. I-au luat toate mijloacele de subzistență, i-au confiscat bunurile, i-au batjocorit demnitatea și i-au ucis familia. L-au închis într-o celulă fără vreo posibilitate de ieșire… Dar el a găsit o ușă despre care gardienii săi nu știau… și a declarat: „Omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru, ultima dintre libertățile omului: aceea de a-și alege atitudinea și propria cale, în orice împrejurare!” El a descoperit că, atunci când circumstanțele i-au închis toate ușile exterioare, acestea i-au dezvăluit ușile care contează mult mai mult… ușile prin care un suflet poate părăsi frica și să capete curaj, prin care poate părăsi ura și să afle resurse de iertare, poate părăsi ignoranța și să continue să învețe. El a descoperit că de fapt gardienii săi erau mult mai înrobiți – de cruzime, ignoranță și de supunerea prostească față de barbarie – decât era el întemnițat de ziduri și sârmă ghimpată…

    Unii oameni învață acest lucru și devin liberi; alții nu îl văd niciodată și își trăiesc viața ca prizonieri. Diferența o reprezintă ușa pe care o alegi sau atitudinea pe care o alegi.

    De aceea, apostolul Pavel scria: „tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Așadar, alege întotdeauna atitudinea corectă!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne