6 Iunie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât și grec.
Romani 1.16
Dr. Berry, un predicator faimos în lumea vorbitoare de engleză, era un teolog liberal în timpul când a avut loc acest incident:
„Într-o seară“, povestește el, „o fetiță din Lancashier a venit la mine și mi-a spus: «Vreau să veniți la mama mea; este pe moarte și dorește să fie mântuită». Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să mă eschivez, dar a trebuit în cele din urmă să mă duc. Am găsit casa, am urcat scările și am găsit-o pe biata femeie muribundă. Am luat loc și i-am vorbit despre Isus, ca Exemplul nostru minunat, lăudându-L ca și Conducător și Învățător. Ea m-a privit cu ochii triști și mi-a zis: «Domnule, așa ceva n-are nicio valoare în cazul meu. Nu am nevoie de un exemplu. Eu sunt o păcătoasă». Mă aflam deci înaintea unei femei pe moarte și n-aveam nimic ce să-i spun. Nu cunoșteam evanghelia. M-am gândit atunci la ceea ce mă învățase mama mea, așa că i-am spus vechea istorisire a dragostei lui Dumnezeu, care L-a dat pe Hristos pentru oamenii păcătoși. De o credeam sau nu, era singurul lucru pe care îl puteam spune. «Așa mai da», a zis femeia, «aceasta este istorisirea care mi se potrivește». Astfel“, a adăugat Dr. Berry, „în seara aceea am fost mântuiți amândoi. De atunci încolo n-am mai predicat decât evanghelia deplină pentru mântuirea păcătoșilor pierduți“.
Ce mărturie minunată pentru evanghelia «demodată» predicată de Pavel, Wycliffe, Luther, Wesley, Whitefield, Spurgeon și de mulți alți sfinți ai lui Dumnezeu – acea istorisire veche, pentru care Huss, Ridley, Latimer, Cranmer și mii de alți credincioși au murit, mai degrabă decât să renunțe la binecuvântarea ei! Ea încă își face lucrarea fericită, în ciuda răului care se înalță tot mai mult. Ea câștigă încă suflete, și nimic nu poate s-o oprească.
A. J. Pollock
SĂMÂNȚA BUNĂ
Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; și El i-a scos din necazurile lor.
Psalmul 107.28
Cârmaciul invizibil
Tendința lui Toni de a se deda violenței provocase nenumărate probleme în familia lui. Una dintre pasiunile lui era marea. A început să lucreze pe un pescador și, timp de câțiva ani, s-a simțit ca acasă în largul mării. Colegul lui, Tom, încerca adesea să îi vorbească despre Isus, însă Toni se împotrivea cu înverșunare. Într-o noapte s-a stârnit o furtună puternică. Singura soluție era să navigheze cât mai repede posibil către cel mai apropiat port. Însă un val imens a măturat puntea, iar Tom a fost aruncat în apele învolburate. Din cauza dezlănțuirii elementelor naturii, lui Toni îi era imposibil să-l mai găsească în valuri. A trebuit să se țină cu disperare de cârmă, pentru a ajunge la țărm. Ore întregi s-a luptat cu forța vântului și a valurilor, încercând să întrezărească o licărire în bezna din jur. Frigul îi pătrundea până la oase, iar spuma valurilor îi biciuia fața. Era la capătul puterilor. Atunci a făcut ceea ce n-ar fi crezut vreodată că este în stare să facă. A strigat: „Doamne, ajută-mă“!
Iată cum ne descrie el însuși momentele care au urmat: „Atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Cârma a fost mai ușor de manevrat, de parcă o mână puternică o apucase, iar nava și-a schimbat cu ușurință direcția. Vântul a încetat și am ajuns în canalul care ducea spre port. Atunci am știut că Însuși Dumnezeu mi-a venit în ajutor“. Viața lui Toni s-a schimbat fundamental. Îi făcea plăcere să vorbească despre Cârmaciul invizibil, care îl călăuzise înspre port, și despre Tom, care îi spusese despre Isus, Mântuitorul. Cât de recunoscător era în urma acestor lucruri, trăind viața cu Hristos!
Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22
de Jean Koechlin
1 Imparati 11:1-13
Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excepţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un Dar care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie morală dintre cele mai dezolante.
Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat multe femei, iar pe de altă parte acestea erau femei străine(v.1), care, la bătrâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi propria cale.
Această inimă largă, deschisă ca nisipul (4.29) pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul numeros el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor.
Solomon ni se înfăţişează condamnat de propriile cuvinte: Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii, … dar a neglijat să facă cu sine însuşi (vezi Romani 2.21 şi 1 Corinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertismentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).
ALEGE ATITUDINEA POTRIVITĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit… aceea să vă însuflețească… Și Dumnezeul păcii va fi cu voi!” (Filipeni 4:8-9)
Un autor scrie: „Cercetătoarea Sheena Iyengar din Columbia a descoperit că o persoană obișnuită ia aproximativ șaptezeci de decizii conștiente în fiecare zi. Asta înseamnă 25.550 de decizii pe an. Într-o viață de șaptezeci de ani, asta înseamnă peste 1.700.000 de decizii!”
Scriitorul francez Albert Camus afirma: „Viața este suma alegerilor tale!” Dacă pui cap la cap toate aceste milioane de alegeri, asta este ceea ce ești.
Victor Frankl a fost un medic strălucit pe care naziștii l-au închis într-un lagăr de concentrare. I-au luat toate mijloacele de subzistență, i-au confiscat bunurile, i-au batjocorit demnitatea și i-au ucis familia. L-au închis într-o celulă fără vreo posibilitate de ieșire… Dar el a găsit o ușă despre care gardienii săi nu știau… și a declarat: „Omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru, ultima dintre libertățile omului: aceea de a-și alege atitudinea și propria cale, în orice împrejurare!” El a descoperit că, atunci când circumstanțele i-au închis toate ușile exterioare, acestea i-au dezvăluit ușile care contează mult mai mult… ușile prin care un suflet poate părăsi frica și să capete curaj, prin care poate părăsi ura și să afle resurse de iertare, poate părăsi ignoranța și să continue să învețe. El a descoperit că de fapt gardienii săi erau mult mai înrobiți – de cruzime, ignoranță și de supunerea prostească față de barbarie – decât era el întemnițat de ziduri și sârmă ghimpată…
Unii oameni învață acest lucru și devin liberi; alții nu îl văd niciodată și își trăiesc viața ca prizonieri. Diferența o reprezintă ușa pe care o alegi sau atitudinea pe care o alegi.
De aceea, apostolul Pavel scria: „tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Așadar, alege întotdeauna atitudinea corectă!
Mana Zilnica 