Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “romania”

21 ian. 2026

21 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 9.23

Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

(Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

Luca 23.15

Regina sângeroasă

Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:21-29; 20:1-29

Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

„Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 ian. 2026

20 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.19‑22

În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

Isaia 43.4

Oglinzile sparte

Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:1-20

„Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 ian. 2026

18 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Ioan 1.4

Viața omului a început atunci când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul pe care El îl formase din țărâna pământului (Geneza 2.7). Moartea a survenit curând după aceea, atunci când primii oameni au pus la îndoială motivațiile lui Dumnezeu (Geneza 3.5,6), după care au început să ia amploare consecințele acestei căderi. Așa cum vedem astăzi, viața este în mod continuu întreruptă prin moarte. A fost nevoie ca Prințul Vieții să vină și să pună capăt acestei realități asupra căreia noi nu avem niciun control.

Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și să o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Totuși, motivațiile Lui au fost puse la îndoială, iar aceasta din pricină că viața pe care El o oferea era în mod inseparabil legată de lumină, iar oamenii „au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).

Puterea Lui de a da viață a fost dovedită de cele trei minuni prin care moartea a fost înlăturată temporar. În primul dintre aceste cazuri, moartea tocmai luase viața fetiței lui Iair, însă Domnul a luat‑o de mână și a readus‑o la viață (Luca 8.40‑56). În al doilea caz, moartea îl răpise pe fiul unei văduve (Luca 7.11‑17), dar Domnul l‑a înviat. În cel de‑al treilea caz, Lazăr, mort de patru zile, a fost chemat afară din mormânt.

Puterea Lui asupra morții este mult mai mare decât cea manifestată în acele trei miracole. El a biruit moartea prin faptul că Și‑a dat viața, iar acum oferă cu mult mai mult decât o restabilire doar temporară a vieții. Plata păcatului este moartea, însă Domnul Isus este Învierea și Viața. Dacă îți pui încrederea în El, Cel care a murit pentru tine, vei primi viață eternă și vei trece din întuneric la lumină (Fapte 26.18) și din moarte la viață (Ioan 5.24).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i‑a zis [lui Nicodim]: „Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Nicodim

Dacă l‑am avea pe acest „învățător al lui Israel“ în zilele noastre, poate că l‑am numi „teolog remarcabil“. Nicodim era impresionat de lucrările făcute de Domnul Isus și a devenit un apărător al Său, fiind convins că El venise de la Dumnezeu. Și aici avea dreptate. Minunile făcute de Domnul Isus erau semne prin care El arăta că este Trimisul lui Dumnezeu. Nicodim voia sa profite de prezența lui Mesia, pentru a mai învăța câte ceva de la El. Însă lucrul de care cu toții avem nevoie, inclusiv Nicodim, nu este să devenim mai religioși, ci să fim schimbați fundamental. Lucrul acesta i l‑a spus Domnul clar, când Nicodim venise la El noaptea, însă tot nu putea înțelege ce înseamnă să fii „născut din nou“. De aceea, Domnul a adăugat: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh“. Nașterea din nou este un proces spiritual din care rezultă o viață spirituală, un mod nou de a gândi, în acord cu Dumnezeu, o schimbare din interior, prin puterea lui Dumnezeu.

Au trecut trei ani. Nașterea din nou a fost vizibilă la Nicodim. Împreună cu Iosif din Arimateea, el avea să se ocupe de înmormântarea trupului Domnului. Înțelesese cuvintele Sale și devenise ucenic al Său. Dacă la început fusese doar un apărător care pusese o vorbă pentru Hristos, acum era una cu El.

În timp ce Obadia doar se temea de Domnul (1 Împărați 18.3), Ilie dădea mărturie pentru Domnul. În timp ce Darius doar îl aprecia pe Daniel, în chiar noaptea în care el nu putea dormi, Daniel stătea în groapa cu lei pentru că dăduse mărturie pentru adevăr. Să fim una cu Domnul, nu doar apărătorii Lui!

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 17:1-16

În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să‑i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţ㓠(v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi‑a arătat toată josnicia de care este capabil insultându‑L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta“, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să‑l vezi „pe cel drept părăsit“ (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s‑au năruit, – striga Iov – gândurile dragi ale inimii mele… “ (v. 11).

Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de‑a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

REFUZĂ SĂ PORȚI ETICHETA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” (1 Cronici 4:9)

Numele Iaebeț înseamnă „întristare” sau „care produce durere”. Poate că acesta este motivul pentru care niciun alt părinte din Scriptură nu i-a mai dat copilului său acest nume. Dar este o etichetă pe care el a refuzat s-o poarte, și un nume prin care a refuzat să fie definit.

Eticheta îți spune de obicei ce se află într-o sticlă sau cutie, conținutul și chiar valoarea ei. Când accepți etichetele pe care oamenii încearcă să ți le pună, începi să crezi că aia ești cu adevărat și că nu vei deveni niciodată mai mult de-atât!… Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Oamenii vor folosi experiențele din trecut pentru a te eticheta și a te limita. De asemenea, se vor folosi de trăsăturile tale fizice, mentale și emoționale pentru a te eticheta și a te limita.

Ce ar trebui să faci? Exact ce a făcut Iaebeț: du-te la Dumnezeu! La analiza finală, părerea Lui despre trecutul, prezentul și viitorul tău este cea care contează cel mai mult. În plus, El te iubește și are un plan pentru viața ta. Iaebeț a rostit o rugăciune care i-a schimbat viața, și care îți poate schimba și ție viața: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț I-a cerut lui Dumnezeu patru lucruri: binecuvântare, influență, putere și protecție… Iar Dumnezeu i le-a dat!

Așadar, astăzi ai de ales: să crezi ce spun alții despre tine sau să crezi ce spune Dumnezeu despre tine. Când privești lucrurile în felul acesta, alegerea este clară!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2026

16 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
         Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
         Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

Amos 5.4

Există viață?

Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 ian. 2026

11 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, la Isus, care este credincios Celui care L‑a rânduit, ca și Moise în toată casa Lui, […] ca servitor; […] dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a cărui casă suntem noi, dacă, în adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței.

Evrei 3.1,2,5,6

Adresându‑se cititorilor săi cu apelativul „frați sfinți“, scriitorul caută să le amintească faptul că fuseseră puși deoparte pentru scopurile divine. Ei nu mai erau un popor pământesc, ci fuseseră chemați cu o chemare cerească. Acest lucru este adevărat cu privire la toți cei credincioși de astăzi. Suntem conectați cu cerul prin Acela care S‑a întors la Tatăl: prezența Lui acolo a pregătit un loc pentru noi, în timp ce lucrarea Sa de la cruce ne‑a pregătit pe noi pentru acel loc.

Scriitorul ne îndeamnă să contemplăm această Persoană minunată, care este deopotrivă Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre. Apostol înseamnă „trimis“; Domnul Isus Hristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, a fost trimis de la Tatăl. El L‑a revelat și ni L‑a făcut cunoscut pe Tatăl (Matei 11.27; Ioan 1.18). Și, devenind Om, El poate să empatizeze cu noi în orice sferă a vieții noastre (Evrei 4.14‑16).

Dar Domnul Isus este nu numai Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, ci și Fiu peste casa Lui. Dacă, în ce privește apropierea de Dumnezeu, noi ne apropiem prin Domnul Isus Hristos (Ioan 14.6), în ce privește închinarea, noi ne închinăm Tatălui prin Fiul. El este, de asemenea, „Mare‑Preot peste casa lui Dumnezeu“ (Evrei 10.21). Ca Fiu peste casa Lui, El Își manifestă autoritatea și drepturile Sale. Ca Mare‑Preot, El ne conduce în închinare.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit deci la Simon Petru; și el I‑a zis: „Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?“.

Ioan 13.6

Scena spălării picioarelor

De‑a lungul secolelor, mulți artiști au imortalizat scena spălării picioarelor. În Orient, acesta era un gest practicat la întâmpinarea oaspeților și era făcut de sclavi. Smerenia incomparabilă a lui Isus i‑a impresionat pe mulți pictori, însă, oricât de înaltă este o asemenea virtute, nu aceasta este lecția aici.

Domnul și Învățătorul Își pune ștergarul și spală picioarele ucenicilor Săi. Toți păstrează tăcerea, cu excepția lui Petru. El percepe, într‑o anumită măsură, smerirea Domnului său și nu poate fi de acord cu ea, astfel că ia de trei ori cuvântul. Tipic lui Petru, am putea spune! Obiecțiile lui arată însă lipsă de înțelegere. Răspunsurile date de Domnul clarifică lucrurile: 1. „Vei înțelege după aceea“; la momentul respectiv, Petru nu putea înțelege acest gest simbolic. 2. „Nu ai parte cu Mine“; deși cea mai mare dorință a lui Petru era să aibă comuniune cu Domnul, trebuia ca, prin apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26), el să fie spălat de tot ce‑l întina în umblare. 3. „Cel îmbăiat nu are nevoie să i se spele decât picioarele“. Dacă „îmbăierea“ nu mai trebuie repetată niciodată (Ioan 3.3; 15.3), „spălarea picioarelor“ trebuie repetată, însă doar în sens spiritual. Ea este pe de o parte un simbol al slujirii pe care Domnul o face acum din cer, căci, în trecerea lor prin lume, cei credincioși intră în contact cu lucruri rele și păcătuiesc, iar Domnul, dorind mult ca ai Lui să aibă parte de comuniunea lor neumbrită, le atrage atenția prin Cuvânt să vină să‑I mărturisească Lui; și, pe de altă parte, este o responsabilitate reciprocă de a ne ajuta să ne recuperăm bucuria în Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 9:22-35

În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanim㠖 că viaţa este în realitate o trecere grăbită. Şi nu avem decât una singură de trăit!

Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna. În schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).

Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. ŤSă ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n‑are niciun port, timpul n‑are niciun ţărm…ť sunt cuvintele unui poet. Minciună! Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte“), există un port (Psalmul 107.30). Pregătiţi‑vă să vă adăpostiţi acolo!

Platit in intregime | Fundația S.E.E.R. România

„Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace du Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2026

2 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

Iov 29.11

Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

• Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

• Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

• Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:13-22

Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2026

1 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta‑i Ana care a găsit izvoare calde în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țibeon.

Geneza 36.24

Nu săriți peste genealogii atunci când citiți Biblia! Ana este un bărbat din genealogia lui Esau, deci un edomit, provenind dintr‑un popor care, în cele din urmă, s‑a dovedit a fi un aprig vrăjmaș al lui Israel. Totuși, Dumnezeu a găsit cu cale să menționeze numele lui Ana în Biblie, pentru folosul nostru.

Este un lucru minunat că Dumnezeul care a creat universul, care ridică imperii și care le prăbușește în țărână, este același Dumnezeu care ia seama la orice vrabie când cade la pământ și care numără perii capului nostru. La fel au stat lucrurile cu acest Ana, cunoscut ca cel care a găsit apă în pustie. Cerul a văzut că Ana avea grijă de măgarii tatălui său și l‑a făcut să găsească „izvoare calde“.

Iată o lecție pentru noi toți cei credincioși! Lucrările neînsemnate din rutina fiecărei zile capătă o semnificație diferită pentru creștin, atunci când le punem în legătură cu Domnul. Orice lucru, oricât de obișnuit sau de neînsemnat, poate fi făcut ca pentru Domnul – „Orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus“ (Coloseni 3.17). Și nu numai atât, ci, dacă le facem într‑un fel plin de energie și cu sinceritate și implicare de inimă, avem promisă o răsplată: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii“ (Coloseni 3.23,24).

Nu există niciun lucru în viața noastră care să fie atât de mic, încât să fie lipsit de importanță. „Un pahar cu apă rece“ dat în numele Domnului Isus nu‑și va pierde răsplata eternă (Matei 10.42). La fel ca în cazul lui Ana, activitățile și experiențele noastre de zi cu zi sunt bine înregistrate și au o semnificație eternă. Fie ca acest gând să ne încurajeze și să ne întărească în umblarea noastră, acum, când pășim în acest nou an.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui.

Psalmul 103.2

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Martin Luther a intitulat Psalmul 103 „Cântul îndurării“, pentru că el descrie cât de îndurător este Dumnezeu. Aici îl auzim pe regele David cum își îndeamnă sufletul să Îl binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu uite niciuna dintre binefacerile Lui. Ce atitudine demnă de urmat, la început de an! Psalmistul accesează cumva componenta memoriei care stochează faptele și evenimentele, numită memorie episodică.

Când citim întregul psalm, simțim cum el exaltă de recunoștință și de admirație față de bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul își amintește cu recunoștință că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ierte „toate nelegiuirile“ și că iertarea pe care o acordă El este una deplină atunci când ne recunoaștem vina înaintea Lui: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi“. David ne încurajează să savurăm cu aceeași prospețime bunătatea lui Dumnezeu și când vârsta este înaintată și drumul vieții pare anevoios. Și exemplifică cu o imagine din viața de familie: „Cum se îndură un tată de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El“.

O bucurie eternă le este rezervată tuturor celor care trăiesc în recunoștință și respect față de acest Dumnezeu milos, care „nu răspunde celui credincios după măsura păcatelor lui“.

La finalul psalmului auzim încă o dată îndemnul insistent al psalmistului, un semnal lansat fiecăruia în parte: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:1-12

Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să‑i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).

Să‑I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce‑l vom privi pe Iov însuşindu‑şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.

ŤDuhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s‑a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!ť (J.N.D.).

În timp ce primele versete (1‑5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i‑o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile“ (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine“, pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ÎNCEPE PRIN A IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează.

Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15)

Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”.

Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!”

Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2025

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 dec. 2025

26 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (1)

Dacă omul nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie de un „sfat de pace“. Adam n-a avut nevoie de un astfel de sfat atunci când era în grădina Eden. Omul s-a răzvrătit însă și, deși manifestările răzvrătirii pot fi diferite, ea este încă trăsătura inimii neconvertite. Răzvrătirea este de așa natură, încât pacea între om și Dumnezeu pare imposibilă; totuși – minunat har! – vedem că există nu numai pace, ci și „un sfat de pace“, adică gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la pace, gânduri pe care doar Domnul Isus le-a putut împlini.

Presupunând că Dumnezeu ar fi făcut pace cu Adam, o astfel de pace nu ar fi putut dura, fiindcă vrăjmășia existentă în inima omului, sau cea produsă prin puterea împrejurărilor, ar fi distrus această pace foarte curând. Să privim la cazul lui Israel. El a fost așezat într-o pace exterioară cu Dumnezeu, recunoscut ca popor al Său, favorizat în orice fel, însă care a fost rezultatul? O continuă cârtire și o răzvrătire constantă! În ce privește pacea morală cu Dumnezeu, imediat ce a primit legea, Israel a făcut un vițel de aur, și astfel a falimentat complet. Așa vor sta întotdeauna lucrurile, fiindcă voința omului este îndreptată mereu către rău – „Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate“ (Romani 8.7).

Acum însă, „sfatul de pace“ este între Dumnezeu și Domnul Isus, de aceea el este sigur. Nu este vorba doar de pace, ci de „sfatul de pace“. Cuvântul „sfat“ implică un scop deliberat. Cât de stabilă trebuie să fie această pace cu privire la care Dumnezeu are un „sfat“, ea fiind pe deplin asigurată prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.

Matei 2.3

Stare de șoc, nu de bucurie

Acest verset din Biblie aruncă o lumină asupra condițiilor care predominau în Ierusalim în momentul nașterii lui Isus. Regele evreilor promis de mult timp, Isus Hristos, Se născuse în sfârșit, dar elitele națiunii nu știau acest lucru. Ignoranța regelui Irod nu trebuie să ne surprindă, pentru că el nu era evreu, ci un idumean, descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Nu ar fi trebuit să știe cărturarii evrei despre acest mare eveniment? Nu așteptau ei nașterea lui Mesia?

În Luca 2 citim că nașterea Răscumpărătorului a fost anunțată cu mult timp înainte unor persoane simple, temătoare de Dumnezeu. Într-adevăr, „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El“ (Psalmul 25.14). Vestea era pentru cei care credeau în Dumnezeu și Îl onorau. Așa erau păstorii din Betleem și alți oameni temători de Dumnezeu. Mai rău, și ei au fost „tulburați“, la fel ca Irod, când au auzit că S-a născut „Împăratul iudeilor“ (Matei 2.2). Aceasta a fost situația în momentul întrupării Mântuitorului: stare de șoc, nu de bucurie. Clasa conducătoare romană era urâtă de evrei, iar regimul despotic al lui Irod îi teroriza. Cu toate acestea, au preferat-o în locul domniei Fiului lui Dumnezeu. De ce? Isus Hristos a venit la ei pentru a-i elibera de orice jug care îi asuprea. Dar ei au ales mai degrabă să trăiască sub dominație străină și sub puterea păcatului, decât să-L recunoască pe Isus ca Domn al lor. Cu toate acestea, atunci, la fel ca astăzi, există persoane care acceptă eliberarea lui Hristos și Îi slujesc Mântuitorului cu bucurie. Te alături și tu?

Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 6:1-14

Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împă­răţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă să­mânţa pe pământ şi doarme …“ Astfel apare aceas­tă carte a Esterei. Dom­nul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pa­re să doarmă. Dar să citim în conti­nuare: „ … şi se trezeşte, noapte şi zi …“. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valu­rilor dor­mind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înce­teze, să fim siguri de aceasta, să ve­gheze asupra ucenicilor Săi prea­iubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capi­tolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate con­tro­late de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunos­cut. Insom­nia împă­ra­tului, lectura care-i fusese făcută, între­­barea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un meca­nism mi­nu­ţios, de mâna Lui suve­ra­nă. Scepticii pot să jude­ce un ase­­menea con­­curs de împrejurări ca fiind impro­ba­bil. Dar pe noi, cre­din­cioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaş­tem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această inter­venţie atot­puter­nică care face ca toate lu­crurile să lu­cre­ze îm­pre­u­nă spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dum­ne­zeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră.

Data trecută l-am văzut pe primul: mila.

Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional!

Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri:

1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate!

2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)!

3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu.

4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 dec. 2025

25 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii; și voi sunteți împliniți în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități.

Coloseni 2.9,10

În versetul 9 vedem ce este El, în Persoana Sa, iar în versetul 10 vedem ceea ce suntem noi în El – „împliniți“, plini sau umpluți, adică, înaintea lui Dumnezeu, avem totul în El, nu ne lipsește nimic; poziția noastră este perfectă. Dacă s-ar lua ceva din gloria lui Hristos, atunci și poziția noastră înaintea lui Dumnezeu ar fi afectată în aceeași măsură. Dar, din moment ce toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în El, noi avem în El tot ceea ce ne trebuie înaintea lui Dumnezeu. În această poziție, noi ne aflăm în toată perfecțiunea Persoanei Sale. Ce loc deosebit pentru creștin! El este împlinit înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, fiind unit cu acest Cap glorios.

Apostolul adaugă faptul că El este „Capul oricărei stăpâniri și autorități“. Omul, în nebunia lui, ar fi dispus să-și plece genunchii înaintea îngerilor (versetul 18); spre acest lucru dorea Satan să-i îndrepte pe coloseni, prin intermediul falșilor învățători și al argumentelor lor. Dar Hristos este Capul acestor autorități și al acestor stăpâniri cerești, oricare ar fi rangul lor. El este deasupra lor nu numai ca Dumnezeul care le-a creat, ci și ca Om glorificat, fiind așezat deasupra tuturor (Efeseni 1.21).

În El, noi nu suntem nicidecum în poziția de a ne închina înaintea acestor autorități și stăpâniri cerești, ci, dimpotrivă, suntem deasupra lor. El ne este pe deplin suficient, fie că Îl privim ca pe Acela care ne conferă, în El Însuși, o poziție perfectă înaintea lui Dumnezeu, fie că Îl privim, ca Persoană divină, ca pe Unicul care poate umple inimile noastre. În El avem totul, deoarece suntem în centrul desfătărilor divine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul … veți găsi un Prunc … culcat în iesle.

Luca 2.11,12

Cine are nevoie de un Mântuitor?

De sute de ani, amintirea Pruncului din iesle a stârnit interes și simpatie în creștinătate și în întreaga lume. Acest miracol a generat sentimente de siguranță și de pace oriunde viața de familie este respectată, în lume, azi.

Nașterea lui Mesia este una dintre cele mai cunoscute relatări biblice. Nu există niciun dubiu cu privire la farmecul ei. Dar cât este ea de relevantă pentru noi, atunci când o citim sau o auzim? Când Dumnezeu spune că ni S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul, se ridică o întrebare esențială: cine are nevoie de un Mântuitor? Răspunsul este simplu: cei pierduți! Acest aspect este decisiv. Nu numai păstorii au fost pierduți, ci și toți ceilalți, inclusiv tu și eu. Prin păcat, fiecare își conduce viața inițial departe de Dumnezeu. Câți oameni asociază cuvântul „Mântuitor“ cu Isus, dar nu își dau seama de impactul acestuia asupra lor înșiși, dacă aparțin încă acestei lumi pierdute! Putem vorbi despre nașterea Pruncului de la Betleem numai dacă ne reamintim și de crucea de la Golgota, unde a murit Isus. Fără credința în El și în jertfa Sa ispășitoare, nimeni nu poate fi mântuit. Fără cruce, amintirea Pruncului din iesle nu este, din nefericire, nimic mai mult decât emoție.

Îngenuncheați, e cerun sărbătoare! Mulțimi de îngeri azi Îl preamăresc,
Glorie Lui, El printre noi trăiește și chiar în iesle El este Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Zaharia 12.1-14 · Marcu 14.55-72

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 5:1-14

Este un ceas de întuneric şi de teroare pen­tru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlo­cirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate aces­tea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? To­tuşi, minunea se produce: Dum­nezeu îi mişcă ini­ma şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este în­tre Ahaşveroş  şi Cel cu privire la care Epistola că­tre Evrei ne asigură că are capacitatea desă­vâr­şită de a‑Şi manifesta compasiunea pen­tru slă­bi­ciunile noastre, adăugând: „Să ne apro­piem deci cu în­dră­zneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit“ (Evrei 4.15, 16)!

Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în ace­laşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Dom­nul a aşezat-o?

Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul din­tre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19)

Viața tăcută a lui Iosif ne oferă trei principii pentru a trăi în promisiunile lui Dumnezeu.

Astăzi, vom vorbi despre primul dintre ele: mila.

Iosif ne este prezentat în mijlocul unei crize personale. El era îndrăgostit de Maria și credea că și ea îl iubește… până când a auzit că este însărcinată! Cum ar fi trebuit să reacționeze? S-o facă de rușine în public? Sau s-o supună lapidării, omorârea cu pietre, așa cum cerea Legea lui Moise?! Nu, el a ales mila în locul răutății, mâniei și răzbunării.

Îndurarea lui Iosif a păstrat-o pe Maria în viață și l-a protejat pe copilul nenăscut, pe Isus, astfel încât El să-Și poată împlini destinul și să devină Mântuitorul nostru. Acest tâmplar înțelegător, iertător și milostiv a ajutat apoi la creșterea unui Fiu înțelegător, iertător și milostiv – un Fiu care să înfrunte prejudecățile și ura; care să Se ridice deasupra discriminării caracteristice culturii Sale și să trateze o femeie samariteană ca pe un egal; care s-o elibereze pe „femeia de la fântână” de o viață întreagă de eșec și goliciune și, de asemenea, să aducă speranță și mântuire unui oraș întreg; care să-i spună unei femei vinovate, prinsă în adulter și pe cale de a fi ucisă cu pietre de o mulțime religioasă: „Nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

Acest Fiu, crescut de Iosif tâmplarul, i-a tratat pe păcătoși ca fiind nu răi, ci pierduți! Unul dintre ceilalți fii ai lui Iosif tâmplarul, Iacov, a crezut în Isus ca Fiul lui Dumnezeu și a scris epistola lui Iacov (din Noul Testament), în care citim între altele: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17)

Așadar, dacă te-a rănit cineva – urmează exemplul lui Iosif tâmplarul și arată milă! Și nu doar de Crăciun, ci tot timpul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →