Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “romania”

21 feb. 2026

21 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu un om în Hristos, care acum paisprezece ani (fie în trup, nu știu, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit chiar până la al treilea cer. Și știu că un asemenea om (fie în trup, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit în paradis și a auzit lucruri de nerostit, pe care nu‑i este permis omului să le vorbească.

2 Corinteni 12.2‑4

Apostolul relatează aici detaliat un eveniment unic și neobișnuit, care avusese loc în urmă cu paisprezece ani. El fusese răpit în al treilea cer, iar această descoperire a fost așa de minunată și de impresionantă, încât el nu a vorbit nimic despre ea timp îndelungat. Vedem că acest slujitor ascultător ne comunică doar în dependență de Domnul și doar la momentul ales de El.

„Știu un om în Hristos.“ Când vorbește astfel despre sine, el se așază în plan secund. Nu dorește să vorbească despre propria sa persoană, dar dorește să vorbească despre ceea ce este în Hristos prin harul lui Dumnezeu. Această propoziție cuprinde marea temă a apostolului Pavel, anume că cel credincios stă înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Aceasta este poziția creștină măreață a credinciosului în timpul de har. În ea trăia Pavel, despre ea vorbea și despre ea scria.

Când Dumnezeu privește acum din ceruri în jos, înspre cei credincioși, El vede în ei – indiferent cât de slabi și de imperfecți sunt – întreaga frumusețe și desăvârșire a Domnului Isus. Aceasta este poziția lor creștină: ei sunt oameni „în Hristos“.

Cu unul ca acesta se lăuda Pavel. Nu se lăuda cu sine (2 Corinteni 12.5), ci cu un om în Hristos – aceasta devenise el însuși – un om care fusese răpit cu paisprezece ani mai înainte în al treilea cer, unde se află tronul lui Dumnezeu.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 1.1,2

Clopotul Tom

Era în anul 1698. Un soldat aflat în serviciul de santinelă la castelul Windsor este adus în fața Curții Marțiale. Motivul? Se bănuia că dormise la post în timpul nopții precedente. Ca parte a apărării sale, el a spus că orologiul din clădirea Westminster, poreclit Marele Tom, bătuse de 13 ori la miezul acelei nopți. Judecătorii militari resping apărarea soldatului și îl condamnă la moarte. Totuși, înainte de execuție, se fac cercetări și, într‑adevăr, orologiul se defectase și clopotul bătuse cum spusese santinela. Soldatul a fost achitat și, în schimb, a fost „condamnat la moarte“ Marele Tom (Big Tom), un clopot uriaș, care cântărea peste cinci tone. Locul lui avea să‑l ia, circa o sută de ani mai târziu, Marele Ben (Big Ben).

Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos! El este Apărătorul nostru. El intervine la Tatăl în favoarea noastră, atunci când suntem condamnați. Nelegiuirile noastre au făcut despărțire între noi și Dumnezeul nostru. Mâinile ne sunt pătate cu sânge și degetele cu nelegiuire. Buzele noastre spun minciuni, limba șoptește nedreptate (Isaia 59). Degeaba ne cerem iertare unii de la alții, așa cum fac, de pildă, oamenii din Bali în „sfânta“ zi a Anului Nou; aceștia asociază sfânta sărbătoare hindusă, Nyepi, cu un nou început și de aceea, în prima zi a anului, își freacă trupurile cu noroi din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare, pentru a spăla tot ce este negru și rău și pentru a începe anul cât mai curați. Nu! Nimic altceva nu ne curăță de păcat, în afară de sângele prețios al Domnului Isus (1 Ioan 1.7). Isus Hristos a fost condamnat, pentru ca eu să pot fi achitat.

Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 7

Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte‑i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă‑i…“ (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

„MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (2)| Fundația S.E.E.R. România

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?!” (Matei 7:11)

Încearcă să-ți imaginezi bogăția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine (vezi 1 Corinteni 2:9). Apoi decide că limbajul inimii tale va fi „mult mai mult”-ul credinței, și nu „mult mai puțin” al necredinței.

Următoarele afirmații și versete te pot convinge de asta:

1) Mântuirea ta dă la o parte păcatul tău. Indiferent cât de păcătos este trecutul tău, „mult mai mult” este harul și iertarea. Pavel a scris: „Dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu… în Isus Hristos s-a dat din belşug celor mulţi…” (Romani 5:15) Deci, bucură-te: ești „cu mult mai mult” iertat!

2) Viața lui Hristos în tine te mântuie continuu! Dacă El trăiește în tine, mântuirea Lui rămâne în mod activ la lucru în tine. Biblia spune: „Dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” (Romani 5:10)

3) Duhul Sfânt va fi în tine din belșug! Domnul Isus spune: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) El dă Duhul „mult mai mult” copiilor Săi.

4) Poți ieși triumfător în viață prin Isus. Apostolul Pavel a mai scris: „Cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos…” (Romani 5:17) Prin harul lui Dumnezeu, poți umbla în biruință „cu mult mai mult”!

5) Tot ce ai nevoie, El îți va dărui! „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Pe măsură ce dezvolți o mentalitate de tipul „cu mult mai mult”, vei începe să te bucuri de „darurile bune” pe care ți le oferă cu generozitate Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 feb. 2026

17 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui DUMNEZEU.

1 Petru 3.3-4

Ca femeia să se împodobească stă în natura şi caracterul ei. „Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brâul?” (Ier. 2.32). Dar întrebarea cea mai importantă este CUM se împodobeşte, şi mai presus de toate, cum se împodobeşte o credincioasă în aşa fel ca să-i placă Domnului şi Mântuitorului ei. Dacă se împodobeşte fiindcă este încrezută sau ca să atragă ochii altora, atunci nu face aceste lucruri după gândul lui Dumnezeu. Apostolii Petru şi Pavel ne avertizează, mânaţi de Duhul Sfânt, aproape cu aceeaşi expresie, despre primejdia pe care o prezintă îngâmfarea şi ridicarea în ochii noştri proprii. Petru le îndeamnă pe femei la o umblare în supunere: „A căror podoabă să nu fie cea din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor”, iar Pavel scrie către Timotei: „Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip CUVINCIOS, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (1 Tim. 2.9).
Amândoi apostolii le îmbărbătează pe credincioase în toată liniştea la „fapte bune” adică să facă „binele”; în aceasta să-şi găsească podoaba în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. În secolul trecut prin lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu mulţi s-au trezit la o stare înaltă în Cristos, sute şi chiar mii de oameni pe întreg pământul, au lăsat la o parte podoabele imense ale caselor lor şi au avut dorinţa de a fi modest îmbrăcaţi, ei şi casele lor, ca semn al supunerii totale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. La tine se observă această deosebire între un om din lume şi un copil al lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să‑și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând.

Isaia 55.7

Pereți despărțitori

Pentru că birourile „open space“ de multe ori induc sentimentul de aglomerație, crescând prin aceasta nivelul de stres, se folosesc uneori pereți despărțitori, care separă birourile colegilor unul de celălalt, astfel încât oamenii să se poată concentra cât mai mult la lucrul lor. Acasă, în grădină sau pe balcon, ecranele de separare creează un anumit grad de intimitate. Oare cine ar vrea ca vecinul să se uite la ce se află în farfuria sa?

Gardurile îi despart pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți au construit ziduri între ei și Creator. Încearcă să‑L țină la distanță și să‑L alunge din gândurile lor. Își spun că nu au nevoie de Dumnezeu și caută, în mod conștient și deliberat, să‑și trăiască viața fără El.

Creatorul nostru știe că noi nu putem fi fericiți fără El și că ne pierdem veșnic. De aceea ne roagă să dărâmăm zidul pe care ni l‑am construit, adică să renunțăm la rezistența și împotrivirea noastră, și să intrăm într‑o relație de comuniune cu El. Iată în câteva cuvinte proclamată această Veste Bună:

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ acum 2000 de ani ca Om, pentru ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce; toți cei care cred în Isus nu mai sunt pierduți, ci salvați; această mântuire aduce împăcare perfectă cu Dumnezeu și conduce la o viață fericită cu El!

Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, le‑au inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu S‑a folosit pentru a ni‑l oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel“ (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printr‑o cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut“ protector între aceste „zeci de mii“ şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru că‑L ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi“ (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

SPUNE-LE CÂT ÎNCĂ MAI POȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

Ascultă următoarea relatare și apoi spune acele „cuvinte prietenoase”, cât mai suntem încă în viață: „Îmi amintesc când ți-am luat mașina ta cea nouă și am distrus-o. Am crezut că vei fi livid și că te vei înfuria pe mine, dar nu a fost așa… Îmi amintesc când am mers la plajă, iar tu nu ai vrut să mergi pentru că ai spus că va ploua. Ne-am dus, și a plouat. Eram sigură că o să-mi spui: „Ți-am spus eu!”, dar n-ai făcut-o… Apoi a fost momentul când am vărsat suc de afine pe noul tău smoching alb. Știam că vei fi supărat și că mă vei certa… Dar n-ai făcut-o! Și îți amintești acea serată oficială? Am greșit și ți-am spus că va fi o seară obișnuită. Ai venit în blugi, și te-ai simțit ca un pește pe uscat! Eram sigură că vei pleca furios și mă vei lăsa acolo singură… Dar nu ai făcut asta! Am vrut să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult te-am apreciat pentru toate aceste lucruri, la întoarcerea ta din Afganistan. Dar nu te-ai mai întors viu!”

Nu-ți petrece viitorul regretând cuvintele nespuse pe care cineva trebuie să le audă. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” Puține lucruri sunt mai eficiente decât cuvântul potrivit la momentul potrivit. În același fel, cuvintele de bunătate nespuse sunt o povară grea cu care trebuie să trăiești.

De aceea, Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbele 12:25) Nu lăsa timiditatea sau teama de respingere să te împiedice să spui ceea ce trebuie spus…

Așa că exprimă-te – cât se mai poate!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 feb. 2026

14 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul.

Iacov 5.11

Odată ce Dumnezeu a ajuns la capătul țintei cu Iov în încercare, Numele Său a fost glorificat. Aceasta este până astăzi intenția lui Dumnezeu atunci când îi încearcă pe ai Săi. Credincioșii sunt o preoție împărătească. Ei au mandatul de a fi o lumină și o mărturie pentru Dumnezeu în lumea întunecoasă, chiar până la ultima lor suflare! Aceasta nu înseamnă că întotdeauna cântăm și triumfăm, indiferent dacă ne aflăm în boală sau în slăbiciunea bătrâneții. Nu, ci în anumite momente putem să ne retragem din fața oamenilor și să plângem. Dar, cum păcatul este în noi până la sfârșit, știm că, atunci când puterile ne slăbesc și când, îngrădiți de capacitățile noastre trupești tot mai reduse, suntem nevoiți să renunțăm la activități pe care altădată le făceam cu plăcere, există pericolul să‑L dezonorăm pe Domnul prin egoism și încăpățânare.

Un frate era bolnav pe moarte. Ceea ce i‑a spus el unui vizitator este impresionant: «Rugăciunea mea către Domnul este să nu dezonorez Numele Său în această încercare». Și Domnul i‑a ascultat rugăciunea.

Domnul nostru Isus poate și în zilele noastre grele, de necaz și de umilință, să dea strălucire acțiunilor pe care El le așteaptă de la noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, fiindcă Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară“ (Matei 11.29,30).

O poziție spirituală corectă în împrejurările înjositoare și grele de viață Îl onorează pe Domnul și are o mare putere de mărturie. Aceasta dă de fapt sens vieții.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui […]

Iacov 1.8

Diego de Landa

Călugărul spaniol Diego de Landa (1524‑1579), cunoscut mai târziu ca inchizitor și episcop al Yucatanului colonial timpuriu, este recunoscut pentru vehemența cu care întâi a detestat cultura mayașilor yucateci și apoi a elogiat‑o. Intrat în cariera eclesiastică la vârsta de 17 ani, el a decis să‑i urmeze pe franciscani în America. Însoțit de un detașament militar, tânărul a ajuns în Mexic în 1549, unde a devenit curând gardianul unei mânăstiri de pe coasta nordică a regiunii Yucatan. Călare pe cal, cu crucea în mână, Diego a ajuns la o bibliotecă vastă, în care se aflau manuscrisele poporului maya. Zelos în încercarea de a‑i converti la catolicism, le‑a ars mii de manuscrise. Zile întregi, focul transforma în cenușă lucrările atât de prețioase ale mayașilor, printre care Codicele Maya, în care aceștia își consemnaseră istoria și credința. A ordonat procese de inchiziție împotriva acelora care refuzau să renunțe la credință și pe mulți i‑a ucis. În anul 1563 a fost însă forțat să se întoarcă în Spania, pentru a fi judecat cu privire la atrocitățile comise. Dar, în așteptarea procesului, a scris lucrarea „Relația despre incidentele din Yucatan“, o capodoperă etnografică, o sursă de primă mână, în care a consemnat istoria, cultura, viața și obiceiurile poporului, acordând o atenție deosebită asemănărilor dintre religia Maya și creștinism. Tot ce distrusese cândva, acum glorifica. Pentru această operă, devenită o adevărată bijuterie, a fost iertat și numit episcop al Yucatanului.

Când bate vânt favorabil, mulți merg în direcția lui. Dacă se schimbă, călătorii își modifică drumul. Dictează interesele. Psalmistul Îl roagă pe Domnul: Înnoiește în lăuntrul meu un duh statornic (Psalmul 51.10).

Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi‑a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi‑e scârbă de mine şi mă pocăiesc…“ (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i‑a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să‑şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul l‑a numit: „robul Meu Iov“ (v. 7,8); şi i‑a condamnat pe cei trei jalnici mângâ­ietori. I‑a trimis pe alţii la Iov, care i‑au adus o mângâ­iere adevărată. Şi nu S‑a mărginit numai să‑l readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i‑a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei.

Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară.

De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11)

Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 feb. 2026

13 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel a păcătuit; și chiar au încălcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, și chiar au luat din ce era dat nimicirii și au și furat și chiar au ascuns și au pus între lucrurile lor. Și fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor.

Iosua 7.11,12

Dumnezeu este sfânt. Să nu uităm niciodată acest lucru! După biruința măreață de la Ierihon, Israel a trimis trei mii de oameni să cucerească Ai, o cetate mică. Însă, spre nedumerirea și groaza lor, au fost bătuți, și treizeci și șase de oameni au fost uciși în luptă. Iosua și bătrânii au căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul în disperarea sa.

Există momente când rugăciunea nu este potrivită. Aici avem ilustrat unul dintre acestea. Iahve i‑a poruncit lui Iosua să nu mai strige la El. Israel păcătuise și furase din prada luată din Ierihon. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: cetatea trebuia arsă și nimicită complet, cu tot ce era în ea, cu excepția argintului, aurului, aramei și fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Păcatul comis trebuia judecat înainte ca Domnul să poată fi din nou cu poporul Său și să le dea biruința asupra vrăjmașilor lor.

Un om numit Acan luase pentru sine o manta babiloniană, argint și aur și le ascunsese în pământ, sub cortul său. Au fost aruncați sorți, pe seminții, pe familii și pe case, până când cel descoperit a fost Acan. După ce acesta și‑a recunoscut fapta, el și familia lui au fost omorâți cu pietre, iar tot ceea ce le aparținuse a fost ars în foc.

Era cu neputință ca Acan să fi ascuns acele lucruri fără știrea familiei lui. Mai mult, Dumnezeu îl vede pe poporul său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi astăzi suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, în mod individual, ci afectează întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ai salvat sufletul meu de la moarte, ochii mei de lacrimi, picioarele mele de cădere.

Psalmul 116.8

Mântuitor, Mângâietor și Păstrător

Ce adevăruri insondabile sunt cuprinse în acest scurt verset din Psalmi, în care Dumnezeu este deopotrivă Mântuitorul și Mângâietorul nostru!

Mântuitor! Datorită lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu ne‑a mântuit din starea noastră pierdută și ne‑a adus la Sine. Ca răscumpărați, acum suntem copiii Lui preaiubiți. În fiecare zi, El are grijă de noi. „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne copleșește cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră“ (Psalmul 68.19)! Zilnic experimentăm ajutorul asigurat de acest Salvator minunat.

Mângâietor! „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru“ (2 Corinteni 1.3,4). Nu există situație în care El să nu poată mângâia! Uneori suntem excesiv de triști și ne gândim cu durere: „Ah, dacă ar fi fost mai puțin dificil…“, însă, în astfel de cazuri, suntem în pericol să respingem mângâierea Lui.

Păstrătorul! Călătoria credinței nu decurge nicidecum fără probleme. Inamicul pune capcane pentru a ne doborî. Calea este îngustă. Este nevoie de toată atenția pentru a nu face niciun pas greșit și pentru a nu ne rătăci. Dumnezeul și Tatăl nostru știe despre aceste pericole și vrea să ne apere de cădere. De aceea, să stăm aproape de El!

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să‑şi cunoască adversarul, pentru a nu‑l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui“ (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi estetare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26‑29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându‑i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându‑şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a‑i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmeaz㠄cărarea luminoas㓠(v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei“ (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

FII MEREU ÎN ACORD CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este!

Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe.

Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 feb. 2026

7 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ura stârnește certuri.

Proverbe 10.12

Prin Duhul lui Dumnezeu, apostolul care ne spune că Dumnezeu este dragoste ne atenționează de asemenea să nu‑l urâm pe fratele nostru. Găsim astfel de atenționări solemne în trei capitole succesive din 1 Ioan.

Cel care‑l urăște pe fratele lui umblă în întuneric (1 Ioan 2.9‑11) și este un ucigaș (1 Ioan 3.11‑15). Apoi, cel care pretinde că‑L iubește pe Dumnezeu este un mincinos, dacă îl urăște pe fratele său (1 Ioan 4.20,21). Cel care îl urăște pe fratele său nu este un credincios adevărat, de vreme ce „niciun ucigaș nu are viața eternă rămânând în el“. Iar „cel care nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să‑L iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?“ (1 Ioan 3.15; 4.20).

Să medităm la responsabilitatea pe care o avem, sugerată de aceste atenționări, cu atât mai mult cu cât cel pe care îl urâm ne este frate! Ura este atitudinea lumii față de creștin (1 Ioan 3.13). Deci cât de cumplit este ca adevărații credincioși să se unească cu lumea și să manifeste ură față de frații lor!

Cei mai mulți dintre credincioși se eschivează de la aceste atenționări și înlocuiesc cuvântul „ură“ cu „nemulțumire“ sau cu „indignare“. Totuși, Scriptura ne dă pe față ipocrizia, explicându‑ne cum arată ura. În 2 Cronici 18.7, Ahab își declară ura față de Mica, fiindcă acel om al lui Dumnezeu vorbea mereu împotriva lui. În Geneza 37.4, frații lui Iosif îl urau pe acesta și nu‑i puteau vorbi prietenește. Dacă nu‑mi place de un credincios, deoarece simt că mereu este în dezacord cu mine, sau dacă mă cert atât de aprig cu frații și cu surorile, încât nu‑i mai pot saluta cu amabilitate, atunci sunt în compania lui Ahab și a fraților lui Iosif. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva! Ura orbește și ne face să ne abatem de pe cale; știm însă că am trecut din moarte la viață, fiindcă îi iubim pe frați (1 Ioan 2.11; 3.14).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să‑L dorim.

Isaia 53.2

Neil Armstrong

Personalitățile primesc adesea cea mai mică atenție în orașul lor natal. Acesta a fost și cazul astronautului american Neil Armstrong (1930‑2012). La data de 20 iulie 1969, el devenea primul om care a pășit pe Lună. Lui îi atribuim celebra expresie: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire“. Străbunicul lui Armstrong era originar din Ladbergen, Germania. În orașul acestuia, doar câțiva oameni urmăreau pe post aselenizarea, pentru că ceilalți aveau grijă să nu rateze festivalul local de tir.

Acum 2.000 de ani S‑a născut Unul Căruia nu numai că nu I s‑a acordat atenție, ci El a fost judecat total greșit de către oameni. Pentru ei, El nu avea „nicio strălucire“. Când L‑au întâlnit, nu I‑au văzut nicio frumusețe pe care să o dorească. L‑au respins, L‑au predat și L‑au răstignit, pentru că nu L‑au dorit! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S‑a făcut om, a locuit printre noi și a făcut pretutindeni doar binele, dar a fost ignorat, respins și răstignit. De neînțeles! Dumnezeu a devenit om pentru că a vrut să ne salveze și să ne împace cu El, dar L‑am tratat cu indiferență, L‑am alungat, L‑am crucificat.

Oamenii din Ladbergen din acea vreme au ratat doar un eveniment unic din istoria lumii, dând la iveală cel mult o atitudine frustrantă, dar nicidecum una tragică. Dar să‑L „ratezi“ pe Isus Hristos, să‑L „judeci greșit“ și să disprețuiești actul Său salvator de pe crucea Calvarului, acest lucru este absolut dezastruos!

Citirea Bibliei: Neemia 4.1-8 · Proverbe 12.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:5-24

Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într‑o zi de furtună (pe care l‑am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să‑l binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

Ce dulce‑i să descopăr,

Mai sus de zarea‑nghiţită de nor,

Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

COPIII SUNT CU OCHII PE TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.)

1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante.

2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește.

3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt!

Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 feb. 2026

3 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său.

1 Ioan 5.11

Copilul lui Dumnezeu caută cu ardoare conștiența favorii lui Dumnezeu, zi de zi, și tânjește după a‑L cunoaște tot mai mult pe Hristos și după comuniunea cu El, până când El va veni. De asemenea, el privește către viitor, când toate piedicile vor fi date la o parte și când, în duh, suflet și trup, el va fi ca Domnul, în starea de libertate a gloriei. Aceste căutări, deși variază în intensitate și sunt întrerupte de influențele lumii, sunt autentice cu privire la toți cei care au viață divină, deoarece astfel de dorințe izvorăsc din Dumnezeu, sursa vieții lor. Măsura intensității dorinței este diferită, potrivit cu evlavia practică a fiecărui credincios, însă viața eternă în ea însăși, sub acțiunea Duhului Sfânt, se manifestă și se înalță către Tatăl și către Fiul.

Dumnezeu le dă celor ai Săi dorința după Sine Însuși. Viața eternă pe care le‑a dat‑o copiilor Săi are un caracter diferit de cel al vieții naturale. Orice om are viața naturală în sine însuși, iar această viață se desfășoară independent de părinții noștri, de la care am primit‑o. Viața eternă însă, care este posesiunea oricărui credincios, este în mod imediat conectată cu sursa și cu originea ei, Dumnezeu; ea nu este în noi aparte de sursa ei, ci este în Fiul – „Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său“.

Această viață are motivații și dorințe noi, toate alimentate de Dumnezeu prin Duhul Său. Rătăcirile, căderile și starea lumească a copiilor lui Dumnezeu – deși cu totul dezonorante pentru Tatăl și cu urmări triste pentru cel credincios – nu trebuie confundate cu adevărul neschimbător al faptului că ei au viața eternă în Hristos.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai bine doi decât unul, căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.

Eclesiastul 4.9

Povestea pinului singuratic

Un pin creștea la marginea unei păduri. Pretutindeni erau doar frați de‑ai lui. Primăvara, când vântul doinea în ramurile lor, toți frații cântau în cor. Vara, când soarele incendia văzduhul, călătorii osteniți poposeau în răcoarea acestei păduri cu mireasmă de rășină. Toamna, ploile înviorau copacii, iar șuvoaiele se scurgeau apoi în vale, lăsând pădurea neclintită. Iarna, viscolul urla disperat în depărtări, dar trunchiurile viguroase ale pinilor și ramurile lor semețe nu‑l lăsau să intre în cetatea lor.

Pinul de la marginea pădurii a privit însă într‑o zi spre vârfurile golașe ale munților și a zărit o stâncă înaltă, poleită în fiecare dimineață de soarele scânteietor. Și, cum nu îi mai plăcea să fie cu frații lui, a venit să ceară voie bunicului pădurii să se mute pe acea stâncă. „Copile, copacul care este singur pe vârful muntelui se va clătina la orice vânt“, i‑a grăit rar bătrânul zbârcit de ani. „Nicăieri nu‑i mai bine ca lângă frații tăi, în locul în care te‑ai născut, unde nu‑i primejdie când suflă vântul și când se năpustesc apele“, i‑au mai spus părinții lui.

Însă pinul nu ascultă de nimeni și pleacă. Iată‑l ajuns pe creasta muntelui! De acolo vede soarele înaintea celorlalți. Privește de sus la frații săi, rușinându‑se că altădată fusese printre ei. Devine batjocoritor, strigând bătrânului să aibă grijă să nu cumva să cadă și când nu bate vântul, căci are rădăcina putrezită. Dar nu termină bine vorba, că un vânt năprasnic se abate peste stânci și pinul cel tânăr se prăbușește și alunecă în abis. Acolo se aude un freamăt trist: „Ca pasărea plecată din cuibul ei, așa este omul plecat din locul său“ (Proverbe 27.8). Povestea pinului semețit este istoria omului.

Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 34:16-37

Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil să‑L înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nu‑i are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui să‑L poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

Instruindu‑l pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) l‑a rătăcit complet. N‑a ajuns el să‑L condamne „pe Cel Întrutotuldrept“ (v. 17)?!

Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? Să‑I ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţă‑mă (arată‑mi)“ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să I‑o adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

NUMAI ISUS ÎȚI POATE POTOLI SUFLETUL | Fundația S.E.E.R. România

„M-au părăsit… și-au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

Din fire, noi suntem persoane dominate de dorințe. Ne dorim lucruri la fel cum respirăm. Problema este că, atunci când obținem ceea ce vrem, constatăm că nu am apucat și fericirea după care tânjim. Așa încât, continuăm să căutăm alte (tot mai multe) lucruri… De această chestiune se ocupă magazinele online. Așa că lucrurile care erau plasate la categoria „dorințe” sunt trecute în categoria „nevoi”.

Potrivit unui teolog, iată cu ce problemă ne vom confrunta: „Nu ne putem sătura de ceea ce nu avem nevoie. Indiferent cât de mult avem, rămânem oameni care „nu au suficient”. Pentru astfel de oameni, nu există satisfacție sufletească durabilă. Am văzut o reclamă care conținea sloganul „Ieri nu știam că există, astăzi nu pot trăi fără!” Se numește „mitul trebuie-să-ai-mai-mult”, sau „mitul cândva-mai-mult-va-fi-suficient”.

Dacă ne asumăm astfel de mituri, ne vom petrece viața căutând altceva-mai… Ar putea fi o mașină, un post, o femeie frumoasă ori un bărbat chipeș… Poate fi, în funcție de vârstă, un iPod, un Lamborghini sau o păpușă Tickle Me Elmo. Continuăm să sperăm că următorul lucru va fi împlinirea, sursa de satisfacție adevărată pentru sufletele noastre. Pentru câteva minute, sau poate câteva zile, experimentăm adevărata satisfacție sufletească… care apoi se volatilizează repede… Pentru că întotdeauna dispare!”

Trebuie să înțelegem un lucru: numai Domnul Isus poate satisface deplin și veșnic setea sufletului nostru, orice altceva dezamăgește. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”

Dacă te-ai săturat să trăiești o viață goală, vino la Isus. El nu te va dezamăgi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 feb. 2026

2 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dezbrăcând stăpânirile și autoritățile, le‑a făcut de rușine în public, triumfând asupra lor prin cruce.

Coloseni 2.15

„Stăpânirile și autoritățile“ sunt puterile spirituale ale răutății (Efeseni 6.12), a căror căpetenie este diavolul sau Satan. Prin cruce, Hristos a triumfat asupra acestora. Ce lucru minunat! Părea triumfătoare puterea întunericului atunci când Hristos era trădat, arestat de cei nelegiuiți, dezbrăcat, insultat și, în cele din urmă, pironit pe cruce. Oamenii și demonii asistau acolo la ceea ce părea a fi triumful lui Satan și înfrângerea lui Hristos. Dar, în realitate, în ochii lui Dumnezeu, pentru gloria Lui și a Hristosului Său, pentru mântuirea și fericirea noastră veșnică, în această înjosire și în această moarte a Mântuitorului strălucea biruința Lui. El a ieșit biruitor, suferind tot ceea ce revărsase ura omului condus de Satan împotriva Lui.

Prin moarte, El l‑a învins pe cel care avea puterea morții (Evrei 2.14). Ca un învingător, El a dezbrăcat aceste stăpâniri și autorități răufăcătoare de puterea și de tăria lor îndreptate împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor. Le‑a dezarmat definitiv, așa cum spusese mai înainte că‑I stătea în putere s‑o facă (Matei 12.29). Le‑a expus public, înaintea oamenilor și a îngerilor (1 Timotei 3.16), spre rușinea înfrângerii lor. El a repurtat această victorie pe cruce și prin cruce: acolo a strălucit gloria Lui, acolo s‑a realizat eliberarea noastră. Ce minune a înțelepciunii și a dragostei lui Dumnezeu (1 Corinteni 1.18,24)!

Sfârșitul omului în carne, eliberarea de puterea păcatului și de condamnare, iertarea, viața, izbăvirea de lege și de poruncile ei, nimicirea puterii vrăjmașului – pe toate acestea le avem în Persoana adorabilă a Fiului dragostei Tatălui, Creatorul Atotputernic, Capul Adunării, Mântuitorul mort și înviat, Cel care trăiește veșnic și cu care noi suntem uniți pentru veșnicie. A Lui să fie gloria!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenire între cei care sunt sfințiți prin credința în Mine.

Fapte 26.18

Gutenberg

Inventatorul și meșterul german Johannes Gutenberg (1400‑1468) finalizează în anul 1455 tipărea Bibliei, folosind presa de tipar mobilă. În urma acestei invenții, imprimeria se răspândește rapid în întreaga lume, conducând la distribuirea în masă fără precedent a literaturii în toată Europa. Numele lui este citat alături de cele mai influente personalități din lume, pentru această lucrare majoră, Biblia Gutenberg, cea dintâi versiune tipărită a Bibliei, apreciată pentru calitatea ei estetică și pentru o tehnică înaltă. Însă cel comemorat astăzi în întreaga lume ca deschizătorul unei noi ere în privința cunoașterii a avut parte de multă ostilitate. Ludovic al XI‑lea (1461‑1483), regele Franței, văzând Biblia lui Gutenberg, a exclamat: „Ce nenorocire! Lumea o să citească Biblia și o să‑și piardă credința“. Trei secole mai târziu, filosoful francez Joseph le Maistre (1753‑1821) afirma disprețuitor: „Evanghelia în afara bisericii este otravă“.

Dumnezeu are însă grijă ca vestea bună a harului Său mântuitor să fie proclamată și răspândită peste tot, astfel încât oamenii să poată veni la El. Întoarcerea la Dumnezeu este un pas decisiv! Este trecerea de la întuneric la lumină: înainte eram în sfera puterii lui Satan, care‑i ispitește pe oameni să păcătuiască și care‑i ține în strânsoarea lui prin frica de moarte, iar acum, prin credința personală în Domnul Isus, suntem eliberați de puterea diavolului și aduși la Dumnezeu. Și rămânem în Lumina prezenței Lui, pentru că suntem făcuți capabili să ne bucurăm de iubirea Sa.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 33:23-33; 34:1-15

Versetele 23 şi 24 din cap. 33 ne îndreaptă gândurile spre Mesagerul dragostei divine, spre Isus, Mijlocitorul nostru.

(Viaţa Lui:) El a venit pentru a‑i arăta omului păcătos calea dreptăţii, pentru a‑l ajuta să‑şi recunoască starea şi să se judece în lumina divină. Felul Său de a trăi viaţa aici, pe pământ, pune cu atât mai mult în evidenţă adevărata stare a omului. Dar, pentru ca Dumnezeu să poată manifesta îndurare, a fost necesară ispăşirea. Şi soluţia a fost găsită:

(Moartea Lui:) Prin jertfa Domnului Isus, noi suntem eliberaţi de groapa pieirii! Şi aceasta nu este totul! Versetele 25 şi 26 vorbesc despre viaţa cea nouă, despre comuniune, despre bucurie, despre îndreptăţire, toate ca fiind partea noastră. Dumnezeu ne‑a primit prin har, ne‑a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6 notă).

(Învierea Lui:) Astăzi noi ne bucurăm de prezenţa unui Mântuitor viu în glorie. El este acolo ca Mijlocitor al nostru. Câte consecinţe binecuvântate decurg din aceasta!

Versetele 27 şi 28 vorbesc despre mărturia pe care suntem chemaţi s‑o dăm „înaintea oamenilor“ cu privire la ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Să nu pierdem niciodată din vedere această slujbă, care este partea noastră!

În cap. 34, Elihu este obligat să vorbească cu asprime. Căutând să se îndreptăţească, Iov Îl acuzase pe Dumnezeu de nedreptate (32.2). Era mult prea grav. Iov se asocia astfel cu cei răi şi de aceea mustrarea trebuia să‑i fie făcută răspicat (Romani 9.14).

NĂSCUT PENTRU A CREDE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Rolul de părinte nu se termină când copilul tău devine adolescent. Adolescenții sunt doar mai mobili, petrec mai puțin timp cu tine și sunt mai independenți. În această etapă a vieții, ei apreciază și imită colegii… care sunt la fel de imaturi ca ei! Și chiar dacă ai pus bazele morale și spirituale, în primii lor ani de viață, se vor întâmpla lucruri care te vor face să te întrebi: „Ce s-a întâmplat? Unde am greșit?” Răspuns: „Este adolescența!” Este creierul adolescentului; așa este cablat. Lobii frontali – responsabili de dezvoltarea morală, reactivitatea emoțională, controlul impulsurilor și luarea deciziilor – nu sunt încă complet dezvoltați. Lobii frontali nu își vor termina creșterea înainte de vârsta de 20 de ani, iar uneori chiar mai târziu.

Dar ce s-a întâmplat cu toate acele povestiri biblice și cu eforturile tale de a le insufla convingeri divine? Totul este acolo, uitat temporar în acei lobi în dezvoltare! Ei nu sunt răi sau ignoranți, deși uneori par să acționeze astfel. Nu ți-au abandonat învățăturile. Sistemele de convingeri pe care i-ai ajutat să le construiască mai devreme nu au fost șterse – au fost transferate într-un „fișier în așteptare” până când vor sosi noile celule ale creierului care le restabilesc sănătatea. Și vor sosi!

Misiunea ta este să eviți panica, să te rogi și să-I permiți lui Dumnezeu să lucreze asupra lor, să-i iubești necondiționat și să fii ancora lor. Rămâi tare și trăiește după principiile tale. Demonstrează empatie, dar învață-i totodată că deciziile lor îi afectează și pe ceilalți membri ai familiei. Ajută-i să învețe autocontrolul, și lasă-i să confrunte consecințele!

Fii răbdător, susține-i și nu renunța niciodată la ei. Ai sădit în ei sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și (cf. Galateni 6:9) „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 ian. 2026

29 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.

Iacov 5.11

Este impresionant cum vorbește Noul Testament despre bărbații credincioși și despre femeile credincioase ale Vechiului Testament. Cu o singură excepție, se concentrează doar pe partea luminoasă a lor. Așa vedem și în dreptul lui Iov, atunci când îl privim pe paginile din Iacov 5!

Înțelegem prin aceasta că încercarea a avut ca rezultat – prin purtarea și prin răbdarea lui Iov – onorarea lui Dumnezeu. „Sfârșitul dat lui de la Domnul“ au fost ostenelile Sale pentru Iov până la sfârșit. Ele ne arată „că Domnul este plin de milă și îndurător“. El este nu numai atotputernic, putând pune capăt încercării în orice moment, ci este și îndurător, având o milă nemărginită pentru credincioșii încercați.

Nu este mila Lui cu mult mai mare decât puterea Lui? Când mă gândesc la faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Creatorul de necuprins al universului, mă înțelege în încercările mele și simte împreună cu mine, un om atât de mic și slab, atunci nu pot decât să rămân cufundat în uimire. Desigur, puterea lui Dumnezeu este uriașă, încât El poate schimba situațiile mele lipsite de speranță, pentru că este atotputernic – El nu o va face întotdeauna, dar o poate face, iar credința ține cu tărie la aceasta! – dar mila Sa este mai mare decât puterea Sa.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lot a locuit în cetățile câmpiei și și‑a întins corturile până la Sodoma.

Geneza 13.12

Lot, marele pierzător

Când a fost nevoie ca Lot și Avraam să se despartă, Lot a ales câmpia Iordanului cea bine udată peste tot, tocmai bună pentru turmele sale numeroase. Îl vedem la început cum face doar câțiva pași în lumea lipsită de Dumnezeu, apoi cum se expune influenței ei, pentru ca în final el să ajungă complet acaparat: „Lot locuia în Sodoma“. Se pare că nu plănuise așa ceva de la început, cum nici noi nu intenționăm să ne prindem într‑un jug nepotrivit cu unii oameni, dar ne trezim apoi legați de lume. Această hotărâre cu urmări grave își putea avea rădăcina în influența soției sale care, nici când veniseră îngerii să îi salveze, nu a putut să nu se uite înapoi spre cetatea blestemată, pentru că își lăsase inima acolo. Oricum ar fi fost lucrurile, Lot poartă înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea făcută. El decade din ce în ce mai mult, iar în final ajunge un mare pierzător:

Din cauza faptului că locuia în Sodoma, Lot își pierde libertatea: este prins la mijloc în vreme de război și luat ca prizonier (Geneza 14.12); diavolul este mereu în acțiune pentru a provoca mândrie, invidie și ambiții rele între oamenii pe care îi ține în robia sa înfiorătoare. Din cauza răului la care este martor în lume, Lot își pierde pacea interioară: își chinuie sufletul cel drept prin ceea ce vede și aude zilnic (2 Petru 2.8). Din cauza influenței din lume, Lot își pierde discernământul cu privire la bine și la rău: este gata să își dea fiicele unor bărbați violenți. Din cauza legăturii cu lumea, Lot își pierde mărturia: ginerii lui credeau că el glumea atunci când îi avertiza cu privire la judecata ce avea să vină (Geneza 19.8,14). „Nu iubiți lumea“ (1 Ioan 2.15)! „Prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu“ (Iacov 4.4)!

Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 30:1-31

Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându‑se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că‑şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

„Strig către Tine şi nu‑mi răspunzi“ (v. 20) – sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi‑a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

TE GÂNDEȘTI LA VEȘNICIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani…” (Psalmul 90:10)

Te-ai întrebat vreodată cât timp vei trăi de partea asta a cerului? Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.” (Psalmul 90:10)

De ce unii dintre noi trăiesc mai mult decât alții? Apostolul Pavel răspunde: „Cunoaştem în parte…” (1 Corinteni 13:9) Deși nu știm câți ani a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi pe pământul acesta, de trei lucruri putem fi siguri:

1) Îți poți prelungi viața ascultându-L pe Dumnezeu, așa cum o poți scurta neascultându-L. Luptându-se cu boala și înfruntând moartea, împăratul Ezechia s-a rugat: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (2 Împărați 20:3). Și Dumnezeu i-a răspuns: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale.” (2 Împărați 20:5-6) Așadar, Dumnezeu mai vindecă și astăzi? Desigur, Cuvântul Său spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului… şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15)

2) Când lucrarea lor pe pământ se încheie, cei răscumpărați merg în cer. Iată cum evaluează apostolul Pavel cerul: „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Iar arhitectul, constructorul și proiectantul casei tale cerești este nimeni altul decât Domnul Isus, Cel care a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2) Acasă cu Isus – încearcă să-ți imaginezi, chiar acum, scena întâlnirii cu El în glorie!

3) Dacă ți-e frică de moarte, revendică această promisiune a lui Dumnezeu și crede-o: „Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:16) Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 ian. 2026

27 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Cineva îmi spunea mai demult că nu‑i place cuvântul har și că preferă cuvântul dragoste, care, după părerea lui, deși are sensuri similare, ar fi cu mult mai potrivit. Aceasta este o greșeală, fiindcă semnificația cuvântului har merge mai departe decât cea a cuvântului dragoste. Omul iubește ceea ce în ochii lui este, într‑un fel sau altul, vrednic de iubit, considerând totodată că Dumnezeu ar iubi la fel. De aceea își zice în sinea lui: «Trebuie să mă întorc la Dumnezeu într‑o zi și să încerc să fiu vrednic de dragostea Lui, iar atunci mă va iubi și El». Însă harul lui Dumnezeu este exact contrariul acestei gândiri. Nu există nimic în lume ca harul pur al lui Dumnezeu.

Odată am pus întrebarea: «Ce înseamnă harul?». «Harul înseamnă îndurare», a venit un răspuns. Este adevărat că dragostea lui Dumnezeu și îndurarea lui Dumnezeu sunt amândouă nespus de minunate – „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos“ (Efeseni 2.4,5). Prin urmare, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu sunt în har, adică într‑o favoare absolut nemeritată. Totuși, harul lui Dumnezeu merge mai departe și depășește orice putere de gândire omenească.

Să presupunem că un criminal stă înaintea judecătorului. Îndurarea arătată lui ar fi un lucru măreț, însă ca inima judecătorului să arate dragoste față de un om atât de nevrednic ar fi cu adevărat o minune. Dar cum ar sta lucrurile dacă judecătorul l‑ar iubi atât de mult pe acel sărman vinovat, încât să ia locul lui, să sufere pedeapsa deplină pentru fărădelegea lui, iar pe condamnat să‑l trimită la locuința sa și să‑i spună că tot ceea ce este acolo îi aparține? Unde am putea găsi așa ceva printre fiii oamenilor? Gloria unui astfel de har Îi aparține doar lui Dumnezeu. Să vestim cu toată puterea acest har minunat al lui Dumnezeu!

C. Stanley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună‑cetățeni cu sfinții și [oameni] ai casei lui Dumnezeu.

Efeseni 2.19

Ursulețul și vulturul

Văzând o stâncă, un ursuleț și‑a propus cu orice preț să ajungă în vârful ei. Urcușul devenea tot mai greu, dar bucuria de a ajunge pe culme îi dădea noi puteri. După eforturi susținute, ajunge în sfârșit sus, iar acolo găsește o pajiște minunată, care îl încântă atât de mult, încât începe să strige bucuros: „Am ajuns!“. Pe un colț de piatră, retras, zărește însă un vultur care stătea trist și tăcut. „Nu te bucuri? Nu vezi că am ajuns pe vârful stâncii?“, îl întreabă ursulețul pe vultur. „Dar, în timp ce tu ai urcat, eu am coborât“, îi răspunde pasărea cu glasul stins; și avea dreptate.

Steven, un tânăr refugiat din Africa, ajunge în Anglia. E apatrid. Crede că s‑a născut în Mozambic, dar poate totuși s‑a născut în Zimbabwe. Nu și‑a cunoscut niciodată tatăl, iar pe mamă și‑a pierdut‑o la o vârstă fragedă. Fără carte de identitate sau dovadă a locului de naștere, Steven intră într‑o secție de poliție și cere să fie arestat. Închisoarea i se pare un loc mai bun decât să se chinuie pe străzi, fără adăpost și fără permis de ședere.

Înainte să ne întoarcem la Domnul, și noi eram străini, fără speranță, fără casă, fără patrie și fără Dumnezeu în lume. Dar, când harul ne‑a adus la minunatul punct de cotitură din viața noastră, am devenit „împreună‑cetățeni cu sfinții“, răscumpărați, strâns uniți prin credința în Domnul Isus, „oameni ai casei lui Dumnezeu“, liberi să petrecem timp în prezența Lui și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată al nostru care ne iubește. Ce urcuș binecuvântat, să fii răscumpărat al lui Isus!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 28:1-28

Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit, … este un loc unde se curăţă aurul“ (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru a‑Şi curăţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. ŤGiuvaergiulť desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.

Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 9‑11). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin să‑l caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această Înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.” (Faptele apostolilor 6:2)

Biserica Noului Testament a crescut atât de repede, încât apostolii au devenit copleșiți de provocarea administrării ei. Ce au făcut ei? Iată ce spune Biblia: „Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele apostolilor 6:2-4).

Rezultatul? „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult…” (vers. 7) Tu îți poți îmbunătăți calitatea vieții învățând să delegi.

Iată cum poți s-o faci:

1) Începe cu o sarcină pe care o îndeplinești în prezent și care ar putea fi încredințată altcuiva.

2) Identifică o persoană cu (nu doar dorința, ci și) capacitatea de a o face.

3) Ia-ți timp să scrii pașii și să-i parcurgi cu persoana respectivă.

4) Explică de ce este sarcina esențială și care este importanța ei în ansamblul lucrurilor.

5) Dacă sarcina este sensibilă la timp, atunci stabilește date precise.

6) Menționează care sunt așteptările tale.

7) Evaluează progresul persoanei în mod frecvent, până când ești sigur că se poate ocupa de sarcină fără implicarea ta.

Asist-o pentru o perioadă și verific-o, pentru a te asigura că își face bine treaba. Următoarea afirmație este adevărată: nu primești ceea ce aștepți, primești ceea ce verifici!

Așadar, învață să delegi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →