Mana Zilnica

Etichetă: articole

  • 26 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

    Zaharia 6.13

    Sfatul de pace (1)

    Dacă omul nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie de un „sfat de pace“. Adam n-a avut nevoie de un astfel de sfat atunci când era în grădina Eden. Omul s-a răzvrătit însă și, deși manifestările răzvrătirii pot fi diferite, ea este încă trăsătura inimii neconvertite. Răzvrătirea este de așa natură, încât pacea între om și Dumnezeu pare imposibilă; totuși – minunat har! – vedem că există nu numai pace, ci și „un sfat de pace“, adică gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la pace, gânduri pe care doar Domnul Isus le-a putut împlini.

    Presupunând că Dumnezeu ar fi făcut pace cu Adam, o astfel de pace nu ar fi putut dura, fiindcă vrăjmășia existentă în inima omului, sau cea produsă prin puterea împrejurărilor, ar fi distrus această pace foarte curând. Să privim la cazul lui Israel. El a fost așezat într-o pace exterioară cu Dumnezeu, recunoscut ca popor al Său, favorizat în orice fel, însă care a fost rezultatul? O continuă cârtire și o răzvrătire constantă! În ce privește pacea morală cu Dumnezeu, imediat ce a primit legea, Israel a făcut un vițel de aur, și astfel a falimentat complet. Așa vor sta întotdeauna lucrurile, fiindcă voința omului este îndreptată mereu către rău – „Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate“ (Romani 8.7).

    Acum însă, „sfatul de pace“ este între Dumnezeu și Domnul Isus, de aceea el este sigur. Nu este vorba doar de pace, ci de „sfatul de pace“. Cuvântul „sfat“ implică un scop deliberat. Cât de stabilă trebuie să fie această pace cu privire la care Dumnezeu are un „sfat“, ea fiind pe deplin asigurată prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus!

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.

    Matei 2.3

    Stare de șoc, nu de bucurie

    Acest verset din Biblie aruncă o lumină asupra condițiilor care predominau în Ierusalim în momentul nașterii lui Isus. Regele evreilor promis de mult timp, Isus Hristos, Se născuse în sfârșit, dar elitele națiunii nu știau acest lucru. Ignoranța regelui Irod nu trebuie să ne surprindă, pentru că el nu era evreu, ci un idumean, descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Nu ar fi trebuit să știe cărturarii evrei despre acest mare eveniment? Nu așteptau ei nașterea lui Mesia?

    În Luca 2 citim că nașterea Răscumpărătorului a fost anunțată cu mult timp înainte unor persoane simple, temătoare de Dumnezeu. Într-adevăr, „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El“ (Psalmul 25.14). Vestea era pentru cei care credeau în Dumnezeu și Îl onorau. Așa erau păstorii din Betleem și alți oameni temători de Dumnezeu. Mai rău, și ei au fost „tulburați“, la fel ca Irod, când au auzit că S-a născut „Împăratul iudeilor“ (Matei 2.2). Aceasta a fost situația în momentul întrupării Mântuitorului: stare de șoc, nu de bucurie. Clasa conducătoare romană era urâtă de evrei, iar regimul despotic al lui Irod îi teroriza. Cu toate acestea, au preferat-o în locul domniei Fiului lui Dumnezeu. De ce? Isus Hristos a venit la ei pentru a-i elibera de orice jug care îi asuprea. Dar ei au ales mai degrabă să trăiască sub dominație străină și sub puterea păcatului, decât să-L recunoască pe Isus ca Domn al lor. Cu toate acestea, atunci, la fel ca astăzi, există persoane care acceptă eliberarea lui Hristos și Îi slujesc Mântuitorului cu bucurie. Te alături și tu?

    Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Estera 6:1-14

    Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împă­răţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă să­mânţa pe pământ şi doarme …“ Astfel apare aceas­tă carte a Esterei. Dom­nul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pa­re să doarmă. Dar să citim în conti­nuare: „ … şi se trezeşte, noapte şi zi …“. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valu­rilor dor­mind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înce­teze, să fim siguri de aceasta, să ve­gheze asupra ucenicilor Săi prea­iubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capi­tolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate con­tro­late de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunos­cut. Insom­nia împă­ra­tului, lectura care-i fusese făcută, între­­barea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un meca­nism mi­nu­ţios, de mâna Lui suve­ra­nă. Scepticii pot să jude­ce un ase­­menea con­­curs de împrejurări ca fiind impro­ba­bil. Dar pe noi, cre­din­cioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaş­tem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această inter­venţie atot­puter­nică care face ca toate lu­crurile să lu­cre­ze îm­pre­u­nă spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dum­ne­zeu (Romani 8.28).

    Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

    LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

    Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră.

    Data trecută l-am văzut pe primul: mila.

    Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional!

    Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri:

    1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate!

    2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)!

    3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu.

    4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

  • 22 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

    Isaia 50.4

    Slujitorul credincios al lui Dumnezeu a avut obiceiul de a se trezi devreme dimineața și de a-Și începe ziua cu rugăciune. În Psalmul 88.13, El spune, în mod profetic: „De dimineață Te întâmpină rugăciunea Mea“. El Își exprima dependența de Dumnezeu prin a avea urechea trezită și deschisă în liniștea fiecărei dimineți, pentru a asculta ca un ucenic.

    Marele și eternul „Eu sunt“, Domnul (Iahve) Vechiului Testament, Creatorul cerului și al pământului, a venit în lumea aceasta ca Slujitor și, în rugăciune, a lăsat ca Dumnezeu să-L instruiască în ceea ce avea de făcut. Înainte de răsăritul soarelui, El era în prezența lui Dumnezeu, pentru a fi pregătit în vederea lucrării din ziua respectivă. Acolo, în liniște, El primea cuvintele prin care să învioreze sufletele trudite și descurajate.

    Ucenicii știau unde să-L găsească pe Învățătorul lor în ceasurile dintâi ale zilei. Într-o anumită ocazie, când L-au găsit, I-au spus: „Toți Te caută“ (Marcu 1.37). La astfel de cuvinte, tendința oricui este să dea curs dorinței celor care au nevoie astfel de el, căci nu este ușor să-i refuzi și să-i dezamăgești pe oameni. Însă Domnul le-a dat un alt răspuns ucenicilor. El deja fusese pregătit pentru așa ceva în timpul petrecut în liniște în prezența lui Dumnezeu, de aceea a spus: „Să mergem în altă parte, prin așezările învecinate, ca să predic și acolo“ (Marcu 1.38). Aceasta era voia lui Dumnezeu pentru El în acea zi – și această voie era ceea ce hotăra lucrurile din fiecare zi.

    David a avut o dorință fierbinte, ca Domnul să-i vorbească la începutul fiecărei zile, fiindcă a scris: „Fă-mă să aud dimineața bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care să umblu, pentru că la Tine îmi înalț sufletul“ (Psalmul 143.8). Aceasta să fie și rugăciunea noastră în fiecare zi!

    P. Svetlik

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

    Romani 3.23

    Informațiile de la hanul din Köln

    În Evul Mediu, când negustorii parcurgeau vechea rută comercială de la Amsterdam la Bizanț, trebuia să treacă prin frumosul oraș Limburg, pe râul Lahn. Locuitorilor le place să le arate vizitatorilor cea mai îngustă parte a drumului istoric. Într-un han din Köln fuseseră deja avertizați despre strâmtoarea din acea zonă. Le-a fost comunicată dimensiunea maximă a vehiculelor, astfel încât niciunul să nu rămână blocat între case. Acest lucru ne amintește că suntem cu toții în călătoria vieții. Întotdeauna există oameni care își stabilesc propria „măsură“ pentru călătoria lor, dorind să ajungă în cer în felul lor. Oare vor reuși? Dacă un negustor nu ținea cont de informațiile primite în Köln, și vehiculul său era prea mare, în Limburg se confrunta cu o problemă.

    În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne-a informat despre standardul necesar pentru a ajunge în rai. Trebuie să ne punem lucrurile în ordine, în timpul vieții noastre pe pământ. Dacă descoperim cu groază că toți am păcătuit, dar nu facem nimic în această privință, nu vom reuși să ajungem în rai. De fapt, nu ar trebui să fie nevoie să descoperim aceasta numai din Cuvântul lui Dumnezeu: însăși conștiința noastră ar trebui să ne spună. Dumnezeu ne oferă iertare și mântuire prin lucrarea Fiului Său pe cruce. Trebuie să credem și să acceptăm acest lucru. Ce bine că versetul de astăzi are și o continuare: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“! Harul lui Dumnezeu este încă disponibil și este oferit tuturor.

    Citirea Bibliei: Zaharia 9.1-17 · Marcu 14.12-26

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Estera 2:12-23

    Mâna nevăzută a lui Dumnezeu a condus eve­nimentele şi a disponibilizat inimile. Fără ca Mardoheu sau ea însăşi să fi contribuit cu ceva, Estera, tânăra iudeică, devine împărăteasă a puternicului imperiu medo-persan. Ea ne este prezentată ca o tânără fată rezervată, modestă, cu respect faţă de autoritate (în contrast cu Vasti), gata astfel pentru rolul extraordinar pe care va fi chemată să-l joace într-o zi. Aceste calităţi puţin obiş­nuite au făcut-o remarcabilă între celelalte candidate la tron. Voi, tinere surori din familii creştine, nu trebuie să gândiţi nicio­dată că, imitând manierele, toaletele, felul de a se îmbrăca şi purtarea libertină a tinerelor lumii aces­teia, vă pregătiţi viitorul şi fericirea pe pământ. Din contră! Întreaga chestiune este să ştiţi cui doriţi să vă faceţi plăcute.

    Din punct de vedere profetic, această relatare ne învaţă că Hristos, după ce va fi renegat orice relaţie cu creştinătatea de nume (Vasti, soţia dintre „neamuri“), va ridica, în locul ei, în fruntea naţiunilor, pe Israel (Estera). Dar faptul acesta nu va avea loc fără ca, mai înainte, poporul iudeu să fi avut de trecut prin grele încercări, pe care le vom vedea prefigurate mişcător în capitolele următoare.

    CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare să dea ce va putea…” (Deuteronomul 16:17)

    Atunci când vorbim despre dărnicie, sunt două adevăruri importante despre bani pe care Biblia le învață:

    1) Dumnezeu nu Se așteaptă ca toți să dăruim aceeași sumă. Biblia ne îndeamnă: „Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 16:17) Iar apostolul Pavel a scris: „Dacă există bunăvoință, darul este plăcut după ce are cineva, nu după ce nu are…” (2 Corinteni 8:12)

    2) Dumnezeu îți va cere să faci sacrificii pentru a îndeplini planurile Împărăției Sale pe pământ. Pentru a opri judecata lui Dumnezeu care se abătuse asupra poporului, regele David a fost sfătuit „să înalțe un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (2 Samuel 24:18) Când Aravna l-a văzut pe David venind, i-a oferit gratuit pământul. Dar David a spus: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic!” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci, Domnul a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia de deasupra lui Israel.” (2 Samuel 24:24-25)

    Dumnezeu nu ne cere să dăm în mod egal, El ne cere să ne sacrificăm în mod egal. Și iată vestea bună: de partea cealaltă a fiecărui sacrificiu pe care Dumnezeu îți cere să-l faci pentru El, te așteaptă binecuvântările și răsplătirile Sale!

  • 20 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Moise i-a zis lui Iosua: „Alege bărbați pentru noi și ieși, luptă-te cu Amalec!“.

    Exod 17.9

    Amalec (2)

    Aceasta este prima dată când Israel se află în conflict cu un dușman exterior. Până la acest punct, Domnul luptase pentru ei, așa cum am citit în Exod 14: „Domnul va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți“ (Exod 14.14). Însă acum cuvântul este: „Alege bărbați“.

    La fel stau lucrurile și în privința Adunării lui Dumnezeu. Biruința pe care se bazează pacea și binecuvântarea ei eternă este câștigată pentru ea doar prin Hristos. Pe cruce și în mormânt El a fost singur. În această privință, Adunarea nu a putut face nimic, căci cum ar fi putut fi ea acolo? Ar fi putut ea să-l înfrunte pe Satan, să îndure mânia lui Dumnezeu sau să dezbrace moartea de boldul ei? Imposibil! Aceste lucruri se află în afara sferei de acțiune a păcătoșilor, dar nu și în afara sferei de acțiune a Aceluia care a venit să-i salveze și care era singurul care putea să poarte pe umerii Lui greutatea covârșitoare a tuturor păcatelor lor, înlăturându-le pentru totdeauna, prin jertfa Sa infinită, în așa fel încât Dumnezeu Duhul Sfânt, ieșind de la Dumnezeu Tatăl, în virtutea lucrării lui Dumnezeu Fiul, să poată locui în Adunare în mod colectiv și în fiecare credincios în mod individual.

    Fiindcă Duhul Sfânt locuiește în noi, ca urmare a morții și învierii lui Hristos, începe conflictul. Hristos a luptat pentru noi; Duhul Sfânt luptă în noi. Chiar faptul că savurăm această pradă bogată a biruinței ne pune în conflict cu vrăjmașul. Însă mângâierea constă în faptul că suntem biruitori chiar mai înainte de a intra pe câmpul de luptă. Credinciosul se apropie de câmpul de luptă cântând: „Mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos“ (1 Corinteni 15.57). De aceea lupta noastră nu este nesigură, nici nu suntem dintre aceia care lovesc în vânt, ci ne disciplinăm trupul și îl ținem în stăpânire (1 Corinteni 9.26,27). „Suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8.37). Harul în care stăm dezbracă în mod complet carnea de puterea pe care o are asupra noastră (vedeți Romani 6). Dacă legea este „puterea păcatului“, harul este slăbiciunea lui. Legea îi dă putere păcatului asupra noastră, însă harul ne dă nouă putere asupra păcatului.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu o știe foarte bine.

    Psalmul 139.14

    M-ai întocmit într-un mod admirabil

    Măreția și puterea lui Dumnezeu pot fi văzute cu ușurință în creație. „Prin credință pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu“ (Evrei 11.3). Cu cât ne preocupăm mai mult cu detaliile din natură, cu atât mai mult ne impresionează precizia cu care se potrivește totul.

    În acest psalm, David admiră procesul formării corpului uman. De la dezvoltarea în pântecele mamei sale până la adultul matur, totul este coordonat. În general, nu observăm cât este el de complex, până când una dintre funcțiile sale cedează. O singură deficiență poate limita considerabil pe cineva. David a lăudat puterea și înțelepciunea Creatorului. Așa ar trebui să procedăm și noi, când contemplăm creația minunată a lui Dumnezeu. Ar trebui, de asemenea, să fim conștienți de acest lucru: Dumnezeu a creat și păstrează universul în complexitatea lui, precum și celulele din corpul nostru, cu toate detaliile lor. El poate, fără îndoială, să schimbe dificultățile din viața noastră spre binele nostru, în orice moment: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi; este ceva prea greu pentru Mine?“ (Ieremia 32.27). Cât de ușor evaluăm șansele de rezolvare a grijilor noastre în funcție de abilitățile umane și ne întrebăm: „Pot schimba eu însumi lucrurile? Mă poate ajuta un medic?“. Apoi ajungem frecvent să ne resemnăm. Este bine dacă ne recunoaștem neputința. Ce binecuvântare este faptul că putem încredința totul Creatorului nostru și atotputerniciei Sale!

    Citirea Bibliei: Zaharia 7.1-14 · Marcu 13.28-37

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Estera 1:10-22

    Refuzul împărătesei Vasti de a răspunde la chemarea soţului ei, să-şi arate frumuseţea, stâr­neşte mânia aces­tuia. Assuerus (Ahaşveroş) este în mod clar un om vio­lent. Însă mânia nu poate fi considerată un semn de pu­te­re sau de autoritate. În general, ea denotă contra­riul: slă­bi­ciu­ne de caracter şi lipsa autocontrolului. Cu­noaş­­tem din propria experienţă ce greu este să ne contro­lăm reacţiile când avem de făcut faţă dificultăţilor şi, în special, când acestea se acumu­lează. Să cerem astfel Dom­nului puterea de a ne controla.

    Împărăteasa Vasti este aici imaginea creştinătăţii responsabile, smulse din mijlocul naţiunilor. Hristos a aşteptat ca Biserica Lui să-şi arate fru­museţea înaintea lumii şi, astfel, ca ea să-I prea­mărească gloria. Însă, vai! Cum a răspuns ea la această dorinţă? Printr-o descon­siderare totală a voii Domnului! Dar se apropie ziua când ea va auzi aceste cuvinte îngrozitoare: „Te voi vărsa din gura Mea“ (Apocalipsa 3.16). Creştinule, dacă Bise­rica, în întregul ei, şi-a pierdut mărtu­ria pe care trebuia s-o poarte, nu uita tu s-o duci mai departe! Dumnezeu aş­teaptă ca fiecare dintre copiii Lui să arate lumii ceva din frumuseţea morală a Domnului Isus.

    CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

    După patru sute de ani în care au trăit ca robi, iudeii erau pe punctul de a intra în Țara promisă… Dar Dumnezeu avea o preocupare cu privire la ei… Care era aceasta? Aceeași îngrijorare pe care o are față de fiecare dintre noi: când ai puțin, îți dai seama că ești dependent de Dumnezeu. Însă când ai mult, tendința este să uiți de Dumnezeu, sursa oricărei binecuvântări.

    Reține ce a spus David atunci când poporul lui Dumnezeu a dăruit cu generozitate pentru a construi Templul: „Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem… Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt… şi ale Tale sunt toate.” (1 Cronici 29:14, 16) Rugăciunea pe care David a rostit-o în acea zi a lăsat o amprentă puternică asupra fiului său Solomon, care va scrie mai târziu: „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19)

    S-ar putea să fii nedumerit în fața acestor argumente și să spui: „Dar am studiat din greu pentru a avea o slujbă bună și o carieră de succes!” Sau: „Am muncit pe brânci pentru a construi această afacere…” Serios? Dar cine ți-a dat puterea? Cine ți-a dat talentul? Cine ți-a dat strategia, relațiile și resursele pentru a reuși?

    Dacă crezi că ai fost tu, citește acest verset, notează-l și poartă-l cu tine: „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: ‚Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!’” (Isaia 48:17).

    Așadar, să nu uiți nicio clipă că Dumnezeu este sursa binecuvântării tale!

  • 13 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

    Efeseni 2.8,9

    Cum putem fi siguri că avem credința care trebuie? Răspunsul este simplu: trebuie să avem credința în Persoana care trebuie – în Fiul lui Dumnezeu. Nu este vorba de cât de multă credință avem, ci de cât de vrednică de încredere este Persoana în care credem. Dacă ne apucăm de Hristos cu o mână slabă și tremurândă sau cu o mână puternică, rezultatul este același: suntem în siguranță, căci ne bazăm pe eficacitatea eternă a lucrării Lui încheiate. Iată ce înseamnă să ne încredem în El.

    Să avem grijă ca încrederea noastră să nu fie bazată pe faptele noastre, nici pe ritualuri religioase, nici pe educația morală. Poți avea cea mai tare credință în astfel de lucruri și totuși să mergi la pierzare. Cea mai slabă credință în Hristos mântuiește pentru eternitate, în timp ce credința cea mai puternică în orice altceva este complet inutilă. Mai demult, o fată mi-a spus: «Eu cred în El, însă, dacă cineva mă întreabă dacă sunt mântuită, nu spun că sunt, de teamă să nu mint». Fata aceasta era fiica unui măcelar din localitate. Tatăl ei încă nu se întorsese de la târg, iar eu am i-am spus: «Să presupunem că tatăl tău, când se va întoarce, îți va spune că a cumpărat zece oi, iar dacă, mai târziu, cineva te-ar întreba câte oi a cumpărat, tu i-ai răspunde aceluia că nu poți să-i spui, de teamă că ai minți». Mama ei, care era lângă noi, a luat cuvântul, vădit iritată: «Asta ar însemna să-l facă pe tatăl ei mincinos!».

    Tot așa, această fată, spunând că ea crede în Hristos, dar că nu poate afirma că este mântuită, de teamă să nu mintă, Îl făcea mincinos pe Hristos, fiindcă El Însuși a spus: „Cine crede în Mine are viața eternă“ (Ioan 6.47).

    G. Cutting

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?

    Psalmul 139.7

    „Iată, Tu ești acolo“

    Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu. Noi, oamenii, nu putem fi decât într-un singur loc la un moment dat. Avem nevoie de timp pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul. În cazul lui Dumnezeu nu este așa. De aceea, ne este imposibil să fugim de Dumnezeu. El ne vede oriunde am fi. Fie că ne aflăm sub un cer senin sau în adâncul unei mine, fie că suntem în lumina puternică a soarelui sau în întuneric beznă, pentru Dumnezeu nu contează. Omniprezența lui Dumnezeu ne poate aduce alinare atunci când ne simțim singuri. Nu vom reuși niciodată să fugim sau să ne ascundem de Dumnezeu.

    Ca Om pe pământ, Domnul Isus S-a supus condițiilor pământești. A fost ca noi, oamenii. Niciodată în mai multe locuri simultan. El le-a spus ucenicilor Lui: „Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă voi duce, vi-L voi trimite“ (Ioan 16.7). „Mângâietorul“, Duhul Sfânt, nu a devenit o ființă umană; deși este pe pământ, El nu este limitat la un singur spațiu. El locuiește în fiecare credincios în parte și în întreaga biserică a lui Dumnezeu. În fiecare credincios, oriunde s-ar afla pe pământ, locuiește Dumnezeu Duhul Sfânt.

    Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească, conducându-ne în tot adevărul. El ne prezintă Persoana Domnului Isus, pentru ca noi să-L glorificăm. Depinde de noi dacă vrem să trăim în așa fel încât să experimentăm efectele binecuvântate ale prezenței Duhului Sfânt.

    Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 9:28-38

    Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: „Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit“ (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legă­tură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a pri­mit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este ade­vărat“ (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o vali­dea­ză şi prin care cei care o semnează se angajează la res­pec­tarea ei. Astfel, căpeteniile, levi­ţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, sem­năturile) pentru a-şi confirma acordul.

    La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne rea­mintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă po­sibil, până la originea lui, printr-o completă revi­zuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărtu­ri­sire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel gene­ral: Ťsunt păcătos, am comis nişte păcateť, costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui. El aşteaptă de la noi să spunem: ŤDoamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să facť (vezi Levitic 5.5).

    CUM TE VEDE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta…” (1 Ioan 4:17)

    Când îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede „în Hristos”. Expresia „în Hristos” apare de aproape optzeci de ori în Noul Testament! Când Dumnezeu Se uită la tine, El nu te vede cu toate defectele și imperfecțiunile tale, ci te vede în Hristos. Și din moment ce Hristos a ispășit toate păcatele tale, ești primit „în Preaiubitul lui” (Efeseni 1:6).

    A avea un viitor binecuvântat nu depinde de cât de mult te străduiești să fii perfect, sau de cât de mult te străduiești să te schimbi… Este condiționat de persoana lui Isus Hristos și de faptul că ești „în Hristos”. Biblia declară: „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.” S-ar putea să spui: „Dar chiar primești doar ce meriți?!” Da, dacă nu ești în Hristos!… Ai parte de condamnare. Dar dacă-L ai pe Hristos, nu! Biblia ne spune (în 2 Corinteni 5:21): „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Cuvântul „neprihănire” este un termen juridic și înseamnă „a avea o poziție corectă în fața lui Dumnezeu”.

    Dicționarul descriptiv al cuvintelor biblice definește neprihănirea ca fiind „acel dar plin de har, al lui Dumnezeu pentru oameni, prin care toți cei care cred în Isus Hristos sunt aduși într-o relație corectă cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, poziția ta corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe poziția corectă a lui Hristos în fața lui Dumnezeu.

    Ar trebui să te bucuri de asta! De ce? Pentru că singura neprihănire care se ridică la standardul exigent de perfecțiune al lui Dumnezeu este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce ești îmbrăcat în neprihănirea Lui, poți fi încrezător în acceptarea lui Dumnezeu și poți umbla în binecuvântarea Lui – în fiecare zi!

    Deci și azi!

  • 6 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

    Matei 4.1,4

    Al doilea Om (2)

    De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

    Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iar Isus, văzându-le credința, i-a spus paraliticului: „Copile, păcatele tale sunt iertate“. Dar erau acolo unii dintre cărturari, șezând și gândind în inimile lor: „Pentru ce vorbește Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

    Marcu 2.5-7

    Paraliticul

    Cea mai mare dorință a unui paralitic este, bineînțeles, să se facă bine. Domnul Isus însă a văzut o nevoie și mai importantă și a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Acest lucru i-a deranjat pe cărturari, care s-au întrebat în inimile lor: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

    Să privim la cuvântul „păcat“. Semnificația lui în Biblie este una foarte cuprinzătoare, așa cum înțelegem din afirmația: „Orice nedreptate este păcat“ (1 Ioan 5.17). Tot ce înseamnă fărădelege, tot ce este contrar gândului lui Dumnezeu și voii Lui revelate este păcat. Noi fie trecem cu vederea păcatele, fie luăm în considerare numai păcatele mari. Dumnezeu însă ar fi nedrept dacă ar proceda în felul acesta, de aceea El le vede pe toate ca fiind păcate, nefăcând diferența între cele mari și cele mici. Prin urmare, dacă orice faptă, cuvânt, gând și intenție contează pentru Dumnezeu, înseamnă că suntem pierduți. Oricât am încerca, n-am putea șterge nici măcar cea mai mică vină a noastră. Există însă un remediu: Dumnezeu ne poate ierta păcatele pe baza a ceea ce Hristos a făcut. Oricine se încrede în El ca Răscumpărător știe că Isus a murit pentru păcatele sale. Și, de vreme ce Hristos a înviat dintre cei morți, știe și că păcatele sale au fost înlăturate. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, iar Domnul Isus Hristos dovedește că este Dumnezeu, iertându-l și vindecându-l pe paralitic.

    Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 6:1-14

    Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună…“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

    Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.

    DESCOPERĂ-ȚI SCOPUL ȘI GĂSEȘTE-ȚI COLEGI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

    Pentru a identifica voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să-ți fie clare două lucruri:

    1) Scopul tău. În fața crucii, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume…” (Ioan 18:37) Pasiunea ta este acel domeniu al vieții tale care te înflăcărează. Poate să fie criza alimentară sau pensionarii neglijați și uitați de guvernanți… Sau vezi copii care cresc în zone defavorizate și care nu vor avea niciodată șansa de a se dezvolta, iar asta pur și simplu te îndurerează. Sau mame fără soți, sau Evanghelia care este proclamată neclar. Și de cele mai multe ori, în loc să-ți găsești pasiunea în zona oportunităților și a abilităților tale, o vei găsi în zona rănilor și a cicatricilor tale! Începând de la cei care se luptă cu dependențele, sau zac prin șanțuri sau închisori, și până la persoanele ce se confruntă cu tulburări emoționale – există atât de multe domenii care cer implicare. Dumnezeu nu va ignora nicio rană, iar în acest sens are nevoie de fiecare copil al Său!

    2) Colegii de lucrare. Domnul Isus a chemat doisprezece ucenici, apoi i-a trimis într-o misiune scurtă, doi câte doi, pentru a merge împreună. Așadar, tu pornești în misiune împreună cu pasiunile, calitățile și cicatricile tale. Dar trebuie să pornești la drum și cu oameni care să te încurajeze, să te susțină și să ia parte la ceea ce faci. Apostolul Pavel precizează cu amănunte una dintre pasiunile sale: „Dorinţa inimii mele… pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) De asemenea, Pavel își cunoștea și colegii de slujire; de aceea scrie (Filipeni 1:3, 5): „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: descoperă-ți scopul și găsește-ți însoțitori!

  • 2 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

    Geneza 24.52,53,56

    Slujitorul bun și credincios (5)

    Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

    În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

    În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

    În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

    Matei 1.21

    Dumnezeu este cu noi

    Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

    Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 3:16-32

    De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

    Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

    Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

    ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

    Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

    Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

    Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

    Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

    Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

  • 15 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să doriți deci stăruitor darurile mai mari; și vă și arăt o cale nespus mai bună.
    Slujiți-vă unii altora în dragoste.

    1 Corinteni 12.31; Galateni 5.13

    Așa cum vedem în capitolele 12 și 14 din 1 Corinteni, credincioșii din Corint erau în mod special interesați de darul vorbirii în limbi. În mod evident, cei care vorbeau în limbi primeau o deosebită atenție din partea celorlalți. Acest lucru conducea la mândrie și la strângeri laolaltă lipsite de beneficii spirituale. Capitolul 14 pune accentul pe necesitatea de a ne zidi unii pe alții: „Toate să se facă spre zidire“ (versetul 26). Versetul citat la început ne spune că trebuie să dorim cu stăruință darurile mai mari, iar acest lucru este repetat și explicat în capitolul 14.39: „Să doriți stăruitor profeția“. În timpul când Noul Testament era încă incomplet, cel care profețea vorbea spre „zidire, îndemnare și mângâiere“ (versetul 3), descoperind gândul lui Dumnezeu cu privire la doctrina și la viața creștină. Astfel, „daruri mai mari“ erau cele care transmiteau mesaje din partea lui Dumnezeu, mesaje instructive și care puteau fi înțelese de către toți. Nevoia de slujire biblică oportună, pentru împlinirea acelorași scopuri, este actuală și astăzi.

    Există însă „o cale nespus mai bună“, de care trebuie să ne amintim atunci când este vorba de darurile spirituale. Aceasta este calea dragostei, așa cum 1 Corinteni 13 ne explică. Dragostea nu este menționată printre darurile spirituale, ci mai degrabă ea este atmosfera esențială pentru exercitarea oricărui dar. Un pasaj similar din Epistola către Romani 12.6-8, în care de asemenea sunt enumerate câteva daruri spirituale, este urmat de îndemnul din versetul 9: „Dragostea să fie neprefăcută“.

    Trebuie să ne căutăm să ne cunoaștem fiecare darul. Dar chiar dacă nu suntem încă siguri care este acesta, putem acționa în dragoste, în tot ceea ce facem, fiindcă, dacă ne ținem în atmosfera dragostei creștine, vom dori întotdeauna să le slujim celorlalți.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi cânta întotdeauna bunătățile Domnului; din generație în generație voi face cunoscut credincioșia Ta cu gura mea.

    Psalmul 89.1

    O ancoră sigură pentru sufletele noastre

    În niciun alt psalm, credincioșia lui Dumnezeu nu este menționată atât de des ca în Psalmul 89. De fiecare dată când este amintit, sunt evidențiate bunătatea, minunile și puterea lui Dumnezeu. Credincioșia Lui poate fi văzută în faptul că El rămâne întotdeauna bun față de ai Săi. Harul este neclintit. Dumnezeu Își va împlini toate promisiunile și îi răsplătește pe cei care se încred în El.

    Credincioșii din Vechiul Testament erau convinși că Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale: „S-au încrezut în Tine și n-au fost dați de rușine“ (Psalmul 22.5). Credincioșia Domnului nostru nu se clatină. Dragostea Sa este infinită. Este un fluviu care niciodată nu îngheață, un izvor care niciodată nu seacă, un soare care niciodată nu apune. Lipsa de cunoaștere a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu îi duce pe oameni la disperare.

    Moody spunea: „Nu cunosc în întreaga Biblie alt adevăr care să atingă inimile noastre cu atâta putere și înviorare ca iubirea lui Dumnezeu“. Când Luther era dezamăgit în lucrare, a privit într-o seară stelele pe cer și a exclamat: „Dar stelele nu cad“.

    „Bine este … să vestim bunătatea Ta dimineața, și credincioșia Ta, nopțile“ (Psalmul 92.1,2). Zadarnic veți căuta ghiocei după ce a trecut primăvara! Este momentul să lucrăm. Cuvintele se seamănă în liniște, și uneori cu lacrimi.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezra 2:1-2; 2:59-70

    Drumul spre Ierusalim este deschis. Câţi sunt cei care vor profita de aceasta? Ceva mai puţin de cincizeci de mii de oameni din diferite pături sociale ale poporului. În plus, printre cei din această ră­măşiţă slabă existau unii care nu puteau dovedi că aparţineau cu adevărat lui Israel. Chiar şi dintre pre­oţi fuseseră neglijenţi, ceea ce mai apoi îi va îm­pie­dicasă-şiîndeplineascăserviciul divin. Vai, mulţi creş­tini sunt ca aceşti israeliţi! Ei nu pot afirma cu sigu­­ranţă că sunt copii ai lui Dumne­zeu. Dacă vreunul dintre cititorii noştri se găseşte într-o asemenea situaţie, atunci să apeleze la „înregistrarea sa genea­lo­gic㓠(v. 62). O va găsi în Biblia lui. Să se prindă cu fermitate de pasaje ca Ioan 1.12; 1 Ioan 5.1,13. Atât de multe suflete cu mari în­doieli (sau ezitări) au găsit, în aceste versete şi în al­tele, do­vada incon­testabilă că aparţin familiei lui Dumnezeu!

    Dumnezeu Îşi are ochii aţintiţi asupra acestei rămăşiţe fără putere. A numărat-o cu atenţie şi urmează să vegheze cu gingăşie asupra ei nu doar datorită îndurării Sale, ci şi pentru că are un plan măreţ cu privire la ea: des­cendenţilor acestor iudei reîntorşi în ţară le va fi pre­zen­tat, după paisprezece gene­raţii, Hristos, Mesia al lui Israel (Matei 1.17).

    RUGĂCIUNILE TALE VOR FI ASCULTATE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” (Faptele apostolilor 10:4)

    Unui centurion roman, Corneliu, i-a adresat îngerul lui Dumnezeu aceste cuvinte: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele!”

    Rugăciunile sunt făcute pentru oameni care nu au murit. Dar ce promisiune și ce înviorare este să știi că rugăciunile „se suie” la cer. Chiar și după ce ai plecat la cer, rugăciunile pe care le-ai făcut pentru cei dragi devin o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu, atrăgându-I atenția și determinându-L să acționeze.

    Așadar, nu înceta să te rogi!

    Sfântul Augustin este considerat a fi una dintre cele mai influente figuri din istoria creștinismului, deși nu a avut cel mai bun început: tânărul Aurelius Augustinus a trăit primele sale trei decenii în imoralitate. Și în tot acest timp, mama sa, Monica, s-a rugat pentru el, urmându-l la Cartagina, la Roma, la Milano – plângând, implorând și asaltând cerul cu rugăciuni pentru el. Monica a trăit pentru a-și vedea fiul devenind un om puternic al lui Dumnezeu.

    S-ar putea să trăiești (sau să nu trăiești!) să-l vezi pe cel drag al tău întorcându-se la Hristos, dar să crezi Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” Vorbim aici despre puterea postumă a rugăciunii.

    În Apocalipa, apostolul Ioan a întrezărit-o când a vizitat cerul și a descris ceea ce a văzut prin aceste cuvinte: „Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 8:3-4)

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să te rogi, iar Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni!

  • 14 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul i-a zis lui Satan: „Ai privit tu la robul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru și drept, temător de Dumnezeu și care se abate de la rău?“.

    Iov 1.8

    Domnul ne oferă o mărturie frumoasă despre Iov: El îl numește robul Său. Iov era deci un credincios care dorea să asculte de Dumnezeu din inimă. Vreau să ating aici în mod deosebit inima tinerilor: este o mare binecuvântare pentru viața voastră, dacă doriți să fiți ascultători de Domnul Isus. Atunci El poate spune și despre voi: „Tu ești robul Meu“.

    Însuși Dumnezeu îndreaptă discuția cu Satan spre Iov. Aceasta ne arată că orice încercare vine de la Dumnezeu. În decursul istoriei lui Iov vedem că atotputernicul Dumnezeu a pus hotare încercării care îl atinsese pe Iov. Satan dădea loviturile, dar totul era sub controlul lui Dumnezeu. Nu este aceasta o mare mângâiere pentru oricine este încercat?

    Un frate cu experiență a vizitat-o odată pe o soră bătrână și bolnavă. Ea i s-a plâns: «Dumnezeu a permis ca eu să fiu bolnavă și să nu mai pot veni la strângerile laolaltă». Fratele i-a dat următorul răspuns: «Dumnezeu nu numai că a permis aceasta, ci chiar El ți-a trimis boala». Apoi a întrebat-o: «Vrei să primești această boală de la vrăjmaș, sau de la Dumnezeu?». Atunci ochii surorii bătrâne s-au luminat. Dorea să ia încercarea din mâna Dumnezeului iubitor.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

    1 Corinteni 2.5

    Arestat din nou

    Pentru că a ajutat la distribuirea de Biblii în China, un creștin a fost arestat din nou. Mai târziu, el a spus: „Chiar am simțit că trebuie să învăț ceva. Dumnezeu dorea să mă pregătească pentru o misiune specială: trebuie să fiu martor pentru El. Deci El mă adusese în această situație. Trebuia să-L cunosc pe El mai bine. Așa că nu am simțit aceasta ca pe o pedeapsă“. Ce reacție frumoasă! Dorința acelui credincios era să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeul său mai bine cu fiecare zi, în ciuda împrejurărilor dificile. Așa că nu s-a apucat să-și facă viața cât mai confortabilă și să aranjeze lucrurile așa cum credea el că ar fi mai bine. Mai presus de toate, s-a asigurat că relația sa personală cu Dumnezeu, credința în El și încrederea în puterea lui Dumnezeu sunt cele care îi caracterizează viața. În ce ne privește, pe ce se bazează bucuria noastră? Pe puterea proprie? Pe înțelepciunea altor oameni? Sau pe o credință vie, primită prin Fiul crucificat? Planifici tu singur, sau ceri să afli care este voia lui Dumnezeu? Ești ghidat în viață de o atitudine lumească, sau de Dumnezeu? Domnul Isus ne îndeamnă: „Aveți credință în Dumnezeu“ (Marcu 11.22). Există resurse divine pentru timp de ruină!

    Îmbătrânit înainte de vreme, istovit în slujba Stăpânului său, apostolul Pavel vedea deja izbucnind apostazia și înmulțindu-se falsele învățături. Era uitat și contestat. Întemnițat, el aștepta o a doua înfățișare la tribunalul cezarului. Câte motive pentru a lăsa brațele jos și pentru a părăsi lupta… Însă Pavel vorbește ca biruitor. Știa în cine a crezut și se preocupa de luptătorii care vor veni după el: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică!“.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Estera 1:1-11

    Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, ase­menea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebu­cad­neţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl iden­ti­ficase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cu­noş­tinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumne­zeu ca să restabilească închi­narea faţă de El.

    În acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu la­crimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor“ (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin“. Tânjim noi după Cetatea cereas­că? Duhul nostru a fost el „trezit” ca să-L aştep­tăm pe Domnul Isus? El este marele Împărat, centrul pro­feţiilor, Cel Căruia Dumnezeu Îi va da în curând toate împărăţii­le pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

    TRĂIEȘTE PRIN ASCULTARE, NU PRIN EMOȚII! | Fundația S.E.E.R. România

    „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit…” (Geneza 3:6)

    Emoțiile au o componentă pe care o numim sentiment. Sentimentul este mai durabil și mai complex decât emoția, și exprimă atitudinea omului față de realitate. Majoritatea dintre noi i-am simțit puterea și efectul. Noi toți luăm decizii determinate de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Ceea ce a condus-o pe Eva la neascultare a fost vederea a ceea ce arăta bine, plăcut și de dorit. Biblia nu spune că îi era foame; altfel, ar fi mâncat din orice alt pom din grădina Edenului.

    Drama emoțională a primei femei a deschis ușa dramei emoționale pentru întreaga umanitate. Deci, este genetic.

    Emoțiile au nevoie de satisfacție: furia, durerea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu suntem propriii noștri stăpâni, trăim sub dominația dramatică a emoțiilor care ne conduc la rău.

    Dacă ești creștin, născut din nou, și emoțiile tale nu au fost atinse de Dumnezeu înseamnă că ai un stil de viață nesatisfăcător. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie să fie reînnoite astfel încât ura să se transforme în dragoste, blestemul în binecuvântare, resentimentele în iertare, mânia în pace și tristețea în laudă.

    Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care le pot produce emoțiile noastre. Atunci când suntem conduși de emoțiile noastre, ne dorim o mentalitate de tipul „să ne simțim bine”… Dar Eva ne demonstrează că tipul acesta de mentalitate este un motivator crunt și ne duce la necaz, iar oamenii înțelepți învață din greșelile altora. Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Sa nu este doar să creeze sentimente bune; scopul Său este să producă ascultare.

    Ascultarea va depăși întotdeauna emoțiile și ne va aduce mulțumire în moduri în care emoțiile nu vor fi niciodată în stare s-o facă. Așadar, trăiește prin ascultare, nu prin emoții!

  • 13 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște după cum și eu am fost cunoscut.

    1 Corinteni 13.12

    Corintenii aveau daruri spirituale din belșug (1 Corinteni 1.5), însă le foloseau pentru a se înălța pe ei înșiși. În capitolul 13, Pavel le arată că dragostea este caracterizată de jertfire în atitudinea și în purtarea ei față de alții. Această dragoste trebuie să ne motiveze atunci când ne folosim darurile, pentru ca ele să fie exercitate într-un fel vrednic de Dumnezeu.

    Dragostea nu încetează niciodată. În contrast cu ea, chiar și darurile cele mai mari (capitolul 12.31) vor înceta: profețiile se vor sfârși atunci când nu va mai fi nimic de împlinit; cunoștința, în forma în care noi o dobândim astăzi, nu va mai fi necesară atunci când vom cunoaște în mod perfect tot ceea ce Dumnezeu dorește să cunoaștem. Pavel menționează, în trecere, și darul vorbirii în limbi, acea abilitate de a vorbi în limbi străine fără să le fi învățat, abilitate foarte prețuită de către corinteni. Acest semn pentru necredincioși (capitolul 14.22) avea să înceteze la un moment dat, ceea ce s-a și întâmplat în primul secol. Vorbirea în limbi, modernă, despre care auzim atât de mult astăzi, nu este întâlnită în Scriptură.

    Pavel se folosește pe el însuși ca exemplu. Când era copil, vorbea, simțea și gândea într-un fel imatur; după ce a devenit adult, a terminat cu lucrurile copilărești. Într-un fel similar, dacă avem probleme cu ochii, vederea noastră este limitată de lentilele de care avem nevoie pentru a vedea clar; dacă vederea noastră este perfectă și avem un obiect înaintea ochilor, îl vedem cu o claritate deplină. Aceasta înseamnă expresia „față către față“ – a experimenta în mod perfect prezența imediată a lui Dumnezeu (Iuda 24). Vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți (1 Corinteni 13.12) – nu vom cunoaște totul, lucru imposibil pentru niște ființe finite, chiar aflate în cer, însă vom cunoaște tot ceea ce este necesar pentru a ne bucura pe deplin de prezența lui Dumnezeu. Această binecuvântare o depășește pe cea legată de exercitarea darurilor spirituale în vremea de acum.

    Lăudat să fie Dumnezeu pentru dragostea Lui, care pătrunde întreaga scenă cerească! Dragostea nu se schimbă niciodată, deși noi vom fi schimbați (1 Corinteni 15.51). Când Domnul nostru ne va duce în casa Tatălui, dragostea care umple acel loc minunat va fi o dragoste bine cunoscută.

    S. Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă.

    Matei 11.28

    „Vă voi da odihnă“

    Câți oameni dintre cei pe care îi întâlnim sunt obosiți, extenuați și descurajați… Și această stare nu este cauzată doar de stres sau de muncă excesivă. Ei și-au pierdut dorința de a continua să trăiască. În zilele noastre, numărul acestora este foarte mare. La astfel de oameni S-a gândit Isus când a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă“. Cei abandonați și șomerii își fac griji pentru viitorul lor. Dar fiecăruia dintre ei i se adresează același apel: „Veniți la Mine, … Eu vă voi da odihnă“.

    Adevărata odihnă este cea a sufletului. Biblia nu vorbește de recreere. Fiecare dorește recreerea, dar aceasta nu se găsește în Biblie. Fiecare are formula lui proprie de a petrece mai bine, profitând la maximum. După o perioadă lungă de activitate, vacanțele plătite sunt binevenite: vara, iarna, de Paște, la sfârșitul anului, weekenduri prelungite… Dar, vai! Nu toți pot beneficia. Cei bolnavi sunt copleșiți de durerile, neputințele și disperările lor. Medicii sunt la capătul puterilor. Nimeni nu poate ajuta. Dar Isus poate! El a promis odihnă tuturor celor care vin la El. El știe ce este suferința. El înțelege când ne apasă grijile. El simte profund. Iar cât despre cei care suferă de depresie, lucrurile sunt aproape de nedescris. Frica și îngrijorarea au răpit în totalitate speranța și bucuria. Dar îi cheamă Isus: „Veniți la Mine!“. În grădina Ghetsimani, El a simțit teroarea din fața morții pe cruce. Dar a experimentat mângâierea Tatălui Său. Și cu acest Tată îi face părtași pe toți cei care vin la El cu povara lor.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 36:15-23

    Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile“ sunt totuşi obligate să con­cluzioneze: „şi n-a mai fost vindecare“, pentru că atunci când harul este dispre­ţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a ju­decăţii“ (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „Îi era milă de poporul Său“, devine în v. 17: „Nu a avut milă … “

    În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse mil㓠de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale Îm­pă­­raţilor, trec foarte repede peste această tristă peri­oadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.

    Putem vedea că aceste evenimente nu ni se re­la­tează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dum­nezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pen­tru a satis­face interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească con­ştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

    PERSEVEREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

    În viață, vei avea tot felul de probleme. Deci, ce-i de făcut? Perseverează!

    Indiferent ce se întâmplă în viața ta, victoria constă în refuzul de a renunța. Ține minte că în toiul luptelor tale, Duhul Sfânt Își face adesea cea mai mare lucrare în tine. Apostolul Pavel a scris: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4).

    Dumnezeu nu este mișcat de circumstanțe, și nici tu nu trebuie să fii. El te va conduce prin orice, dacă vei rezista și Îl vei urma. Acest lucru înseamnă să fii sârguincios în rugăciune, neclintit în hotărârea ta, ferm în credință și hotărât să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale față de tine. Nu te lăsa distras de cât de încet par să meargă lucrurile în vreun moment sau altul… Tocmai când te afli în faza în care „nu pare că se întâmplă prea multe”, de multe ori acela este momentul când Dumnezeu așază o temelie puternică pentru a construi ceva semnificativ în tine și prin tine. Lucrarea Domnului în tine este pregătirea pentru lucrarea pe care vrea s-o facă prin tine.

    Când viața pare grea, iar progresul pare prea lent, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi neclintit – și El o va face!

    Iată două versete pe care te poți baza mereu: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) „Preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

    Deci, perseverează!

  • 9 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâinea.

    Fapte 20.7

    Credincioșii din adunarea din Troa se adunaseră în cea dintâi zi a săptămânii pentru a frânge pâinea. Ei aveau un vizitator special, care urma să fie împreună cu ei în acea zi, de aceea erau nerăbdători să audă de pe buzele lui cât se putea de mult cu privire la învățăturile care le bucurau inima.

    Mulți dintre acești credincioși nu-l văzuseră și nu-l auziseră încă pe acest mare apostol, însă știau că el își riscase viața pentru a răspândi evanghelia harului lui Dumnezeu în toată Asia Mică și în toată Grecia. Auziseră despre râvna, despre suferințele și despre osteneala lui pentru Domnul.

    Cu toate acestea, prioritatea în inimile lor era de a-și aduce aminte de Domnul Isus Hristos în moartea Sa, luând cu toții din aceeași pâine și din același vin, așa cum El le ceruse. Nu aveau biblii, deși, probabil, la acel moment poate că aveau câteva pergamente copiate după epistolele lui Pavel trimise tesalonicenilor, galatenilor, romanilor și corintenilor. Aceste epistole începuseră să circule în jurul mării Mediterane, pentru ca astfel toate adunările să cunoască învățătura din ele. Creștinii memorau ceea ce le era citit în adunare, pentru a păstra astfel Cuvântul în inimile lor (Psalmul 119.11).

    Acești sfinți s-au închinat la fel ca Pavel și împreună cu el. Apostolul n-a avut o poziție distinctă în mijlocul lor, deși era cu siguranță foarte respectat de ei. Pavel însuși n-ar fi dorit ca lucrurile să stea astfel. Fie că erau robi sau liberi, dintre națiuni sau dintre iudei, bogați sau săraci, toți erau o împărăție preoțească (1 Petru 2.5,9; Apocalipsa 1.6).

    Noi, care trăim la sfârșitul acestui veac rău, trebuie să apreciem cu atât mai mult simplitatea în care trăiau și de care se bucurau credincioșii din primul secol.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

    2 Corinteni 8.9

    Harul Domnului nostru Isus Hristos

    Textul de astăzi din Biblie a fost scris de apostolul Pavel pentru credincioșii din Corint. Avea motive întemeiate să le atragă atenția asupra harului Domnului Isus. Corintenii nu erau cu totul împotrivitori la a-i ajuta pe cei nevoiași. Cu câtva timp înainte, ei chiar se hotărâseră să facă ceva pentru a-i ajuta, dar lucrurile au rămas doar la nivel de intenție. Putea oare altceva decât conștiența mai deplină a harului Domnului nostru Isus să-i facă să treacă la fapte? Acest verset, care este o perlă autentică în această epistolă, este un sumar al învățăturii Noului Testament cu privire la Persoana Mântuitorului.

    „Bogat fiind“ – aceasta ne conduce la eternitatea trecută și ne revelează gloria Lui divină. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, și fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut“ (Ioan 1.1-3).

    „S-a făcut sărac pentru voi“ – aceste cuvinte cuprind viața Lui pe pământ, suferințele Lui și moartea Lui pe cruce, așa cum ne sunt ele descrise în cele patru evanghelii.

    „Ca … voi să fiți îmbogățiți“ – aceasta vorbește de plinătatea binecuvântării și gloriei în care am fost aduși prin El și în El. Bogățiile noastre sunt prezentate în epistole și în Apocalipsa.

    Întreaga istorie a minunatului nostru Domn și Mântuitor este cea mai înaltă expresie a harului.

    Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 34:1-7; 34:29-33

    Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă“. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

    Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital pre­ţios, oferit de Dum­nezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl iro­sesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avan­tajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Dom­nul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige să‑L slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cu­vinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta“ spunea Moise popo­rului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

    FIECARE DINTRE NOI ARE UN ȚEPUȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

    Apostolul Pavel ne spune două lucruri despre țepușul său:

    în primul rând, că a fost un mesager al Satanei trimis să-l pălmuiască. Cuvântul „pălmuire” înseamnă „a da lovitură după lovitură”. Nu a fost o singură bătălie, ci o serie de atacuri succesive care nu au încetat. Satan îți cunoaște zonele cele mai slabe și te va ataca în mod repetat în acele zone. Cum îl poți învinge? Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

    În al doilea rând, Pavel spune că țepușul era în „carnea” lui. Tu ești un duh născut din nou, dar care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Acesta este motivul pentru care Biblia ne poruncește să răstignim firea, să înfometăm carnea și să refuzăm să cedăm impulsurilor naturale. Și cu puterea lui Dumnezeu, o putem face! Citim (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

    Fie acesta cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne