Mana Zilnica

Etichetă: articole

  • 21 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

    Marcu 9.23

    Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

    În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

    În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

    În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    (Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

    Luca 23.15

    Regina sângeroasă

    Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

    Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

    Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:21-29; 20:1-29

    Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

    Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

    În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

    CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

    Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

    Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

    Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

    1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

    2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

    Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

  • 20 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

    Matei 13.19‑22

    În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

    Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

    Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

    Isaia 43.4

    Oglinzile sparte

    Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

    Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

    Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:1-20

    „Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

    Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

    Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

    SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

    Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

    Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

    Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

    Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

  • 18 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

    Ioan 1.4

    Viața omului a început atunci când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul pe care El îl formase din țărâna pământului (Geneza 2.7). Moartea a survenit curând după aceea, atunci când primii oameni au pus la îndoială motivațiile lui Dumnezeu (Geneza 3.5,6), după care au început să ia amploare consecințele acestei căderi. Așa cum vedem astăzi, viața este în mod continuu întreruptă prin moarte. A fost nevoie ca Prințul Vieții să vină și să pună capăt acestei realități asupra căreia noi nu avem niciun control.

    Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și să o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Totuși, motivațiile Lui au fost puse la îndoială, iar aceasta din pricină că viața pe care El o oferea era în mod inseparabil legată de lumină, iar oamenii „au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).

    Puterea Lui de a da viață a fost dovedită de cele trei minuni prin care moartea a fost înlăturată temporar. În primul dintre aceste cazuri, moartea tocmai luase viața fetiței lui Iair, însă Domnul a luat‑o de mână și a readus‑o la viață (Luca 8.40‑56). În al doilea caz, moartea îl răpise pe fiul unei văduve (Luca 7.11‑17), dar Domnul l‑a înviat. În cel de‑al treilea caz, Lazăr, mort de patru zile, a fost chemat afară din mormânt.

    Puterea Lui asupra morții este mult mai mare decât cea manifestată în acele trei miracole. El a biruit moartea prin faptul că Și‑a dat viața, iar acum oferă cu mult mai mult decât o restabilire doar temporară a vieții. Plata păcatului este moartea, însă Domnul Isus este Învierea și Viața. Dacă îți pui încrederea în El, Cel care a murit pentru tine, vei primi viață eternă și vei trece din întuneric la lumină (Fapte 26.18) și din moarte la viață (Ioan 5.24).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a răspuns și i‑a zis [lui Nicodim]: „Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

    Ioan 3.3

    Nicodim

    Dacă l‑am avea pe acest „învățător al lui Israel“ în zilele noastre, poate că l‑am numi „teolog remarcabil“. Nicodim era impresionat de lucrările făcute de Domnul Isus și a devenit un apărător al Său, fiind convins că El venise de la Dumnezeu. Și aici avea dreptate. Minunile făcute de Domnul Isus erau semne prin care El arăta că este Trimisul lui Dumnezeu. Nicodim voia sa profite de prezența lui Mesia, pentru a mai învăța câte ceva de la El. Însă lucrul de care cu toții avem nevoie, inclusiv Nicodim, nu este să devenim mai religioși, ci să fim schimbați fundamental. Lucrul acesta i l‑a spus Domnul clar, când Nicodim venise la El noaptea, însă tot nu putea înțelege ce înseamnă să fii „născut din nou“. De aceea, Domnul a adăugat: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh“. Nașterea din nou este un proces spiritual din care rezultă o viață spirituală, un mod nou de a gândi, în acord cu Dumnezeu, o schimbare din interior, prin puterea lui Dumnezeu.

    Au trecut trei ani. Nașterea din nou a fost vizibilă la Nicodim. Împreună cu Iosif din Arimateea, el avea să se ocupe de înmormântarea trupului Domnului. Înțelesese cuvintele Sale și devenise ucenic al Său. Dacă la început fusese doar un apărător care pusese o vorbă pentru Hristos, acum era una cu El.

    În timp ce Obadia doar se temea de Domnul (1 Împărați 18.3), Ilie dădea mărturie pentru Domnul. În timp ce Darius doar îl aprecia pe Daniel, în chiar noaptea în care el nu putea dormi, Daniel stătea în groapa cu lei pentru că dăduse mărturie pentru adevăr. Să fim una cu Domnul, nu doar apărătorii Lui!

    Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 17:1-16

    În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să‑i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

    Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţ㓠(v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi‑a arătat toată josnicia de care este capabil insultându‑L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

    „Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta“, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să‑l vezi „pe cel drept părăsit“ (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s‑au năruit, – striga Iov – gândurile dragi ale inimii mele… “ (v. 11).

    Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de‑a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

    REFUZĂ SĂ PORȚI ETICHETA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” (1 Cronici 4:9)

    Numele Iaebeț înseamnă „întristare” sau „care produce durere”. Poate că acesta este motivul pentru care niciun alt părinte din Scriptură nu i-a mai dat copilului său acest nume. Dar este o etichetă pe care el a refuzat s-o poarte, și un nume prin care a refuzat să fie definit.

    Eticheta îți spune de obicei ce se află într-o sticlă sau cutie, conținutul și chiar valoarea ei. Când accepți etichetele pe care oamenii încearcă să ți le pună, începi să crezi că aia ești cu adevărat și că nu vei deveni niciodată mai mult de-atât!… Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

    Oamenii vor folosi experiențele din trecut pentru a te eticheta și a te limita. De asemenea, se vor folosi de trăsăturile tale fizice, mentale și emoționale pentru a te eticheta și a te limita.

    Ce ar trebui să faci? Exact ce a făcut Iaebeț: du-te la Dumnezeu! La analiza finală, părerea Lui despre trecutul, prezentul și viitorul tău este cea care contează cel mai mult. În plus, El te iubește și are un plan pentru viața ta. Iaebeț a rostit o rugăciune care i-a schimbat viața, și care îți poate schimba și ție viața: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

    Iaebeț I-a cerut lui Dumnezeu patru lucruri: binecuvântare, influență, putere și protecție… Iar Dumnezeu i le-a dat!

    Așadar, astăzi ai de ales: să crezi ce spun alții despre tine sau să crezi ce spune Dumnezeu despre tine. Când privești lucrurile în felul acesta, alegerea este clară!

  • 17 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

    Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
    Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
    Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
    Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

    Matei 25.6

    Câinele la gară

    Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

    În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

    Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 16:1-22

    Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

    În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

    CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

    Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

    Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

    Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

    Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

    Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

    Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

    De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

  • 16 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

    Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
             Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
    Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
    Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
             Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

    Amos 5.4

    Există viață?

    Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

    Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

    Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 15:1-16

    Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

    Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

    Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

    GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

    Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

    Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

    Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

    Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

    Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

    Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

  • 11 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, la Isus, care este credincios Celui care L‑a rânduit, ca și Moise în toată casa Lui, […] ca servitor; […] dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a cărui casă suntem noi, dacă, în adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței.

    Evrei 3.1,2,5,6

    Adresându‑se cititorilor săi cu apelativul „frați sfinți“, scriitorul caută să le amintească faptul că fuseseră puși deoparte pentru scopurile divine. Ei nu mai erau un popor pământesc, ci fuseseră chemați cu o chemare cerească. Acest lucru este adevărat cu privire la toți cei credincioși de astăzi. Suntem conectați cu cerul prin Acela care S‑a întors la Tatăl: prezența Lui acolo a pregătit un loc pentru noi, în timp ce lucrarea Sa de la cruce ne‑a pregătit pe noi pentru acel loc.

    Scriitorul ne îndeamnă să contemplăm această Persoană minunată, care este deopotrivă Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre. Apostol înseamnă „trimis“; Domnul Isus Hristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, a fost trimis de la Tatăl. El L‑a revelat și ni L‑a făcut cunoscut pe Tatăl (Matei 11.27; Ioan 1.18). Și, devenind Om, El poate să empatizeze cu noi în orice sferă a vieții noastre (Evrei 4.14‑16).

    Dar Domnul Isus este nu numai Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, ci și Fiu peste casa Lui. Dacă, în ce privește apropierea de Dumnezeu, noi ne apropiem prin Domnul Isus Hristos (Ioan 14.6), în ce privește închinarea, noi ne închinăm Tatălui prin Fiul. El este, de asemenea, „Mare‑Preot peste casa lui Dumnezeu“ (Evrei 10.21). Ca Fiu peste casa Lui, El Își manifestă autoritatea și drepturile Sale. Ca Mare‑Preot, El ne conduce în închinare.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A venit deci la Simon Petru; și el I‑a zis: „Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?“.

    Ioan 13.6

    Scena spălării picioarelor

    De‑a lungul secolelor, mulți artiști au imortalizat scena spălării picioarelor. În Orient, acesta era un gest practicat la întâmpinarea oaspeților și era făcut de sclavi. Smerenia incomparabilă a lui Isus i‑a impresionat pe mulți pictori, însă, oricât de înaltă este o asemenea virtute, nu aceasta este lecția aici.

    Domnul și Învățătorul Își pune ștergarul și spală picioarele ucenicilor Săi. Toți păstrează tăcerea, cu excepția lui Petru. El percepe, într‑o anumită măsură, smerirea Domnului său și nu poate fi de acord cu ea, astfel că ia de trei ori cuvântul. Tipic lui Petru, am putea spune! Obiecțiile lui arată însă lipsă de înțelegere. Răspunsurile date de Domnul clarifică lucrurile: 1. „Vei înțelege după aceea“; la momentul respectiv, Petru nu putea înțelege acest gest simbolic. 2. „Nu ai parte cu Mine“; deși cea mai mare dorință a lui Petru era să aibă comuniune cu Domnul, trebuia ca, prin apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26), el să fie spălat de tot ce‑l întina în umblare. 3. „Cel îmbăiat nu are nevoie să i se spele decât picioarele“. Dacă „îmbăierea“ nu mai trebuie repetată niciodată (Ioan 3.3; 15.3), „spălarea picioarelor“ trebuie repetată, însă doar în sens spiritual. Ea este pe de o parte un simbol al slujirii pe care Domnul o face acum din cer, căci, în trecerea lor prin lume, cei credincioși intră în contact cu lucruri rele și păcătuiesc, iar Domnul, dorind mult ca ai Lui să aibă parte de comuniunea lor neumbrită, le atrage atenția prin Cuvânt să vină să‑I mărturisească Lui; și, pe de altă parte, este o responsabilitate reciprocă de a ne ajuta să ne recuperăm bucuria în Domnul Isus!

    Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 9:22-35

    În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanim㠖 că viaţa este în realitate o trecere grăbită. Şi nu avem decât una singură de trăit!

    Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna. În schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).

    Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. ŤSă ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n‑are niciun port, timpul n‑are niciun ţărm…ť sunt cuvintele unui poet. Minciună! Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte“), există un port (Psalmul 107.30). Pregătiţi‑vă să vă adăpostiţi acolo!

    Platit in intregime | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace du Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)

  • 9 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint […] împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

    1 Corinteni 1.2

    Apostolul, prin Duhul lui Dumnezeu, scrie această epistolă pentru creștinii din Corint, în jurul anului 54 d.H. După ce le dăduse învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu timp de aproximativ optsprezece luni (Fapte 18.11), el rămăsese, în mod evident, în legătură cu ei și după aceea (1 Corinteni 5.9). În această epistolă, Domnul l‑a folosit pe Pavel pentru rezolvarea unor probleme importante din mijlocul corintenilor.

    Epistola le‑a fost trimisă, desigur, sfinților din Corint, având în atenție problemele de acolo: mândrie, atitudine sectară, purtare imorală etc. În plus, pentru că cei din Corint îi adresaseră lui Pavel întrebări specifice, cu privire la căsătorie, mâncăruri sau daruri spirituale, el le trimite răspuns tot cu această ocazie.

    Totuși, deși această epistolă plină de semnificație le‑a fost scrisă corintenilor, învățătura din ea nu era limitată la ei. Ea conține instrucțiuni divine pentru „toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“. Alte locuri din Scriptură arată același lucru. Instrucțiunile cu privire la darurile materiale au fost aceleași pentru Corint și pentru Galatia (1 Corinteni 16.1). Epistola adresată colosenilor trebuia citită și de cei din Laodiceea (Coloseni 4.16). Vedem deci cu claritate că Biblia nu este limitată la o anumită sferă locală sau culturală. Învățăturile apostolilor erau aceleași peste tot. Creștinii din Roma sau din Efes puteau căpăta învățătură din orice parte a revelațiilor inspirate ale lui Dumnezeu.

    Credincioșii de astăzi trăiesc într‑un timp diferit, însă și ei sunt incluși în rândul celor care cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru noi, la fel ca pentru creștinii din orice perioadă, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne singura sursă sigură. Dumnezeu dorește să‑l citim, să învățăm principiile prezentate în el și să le aplicăm cu o asemenea putere spirituală, încât mărturia noastră personală și colectivă să‑L onoreze pe El.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi căuta pe cea pierdută și voi aduce înapoi pe cea alungată.

    Ezechiel 34.16

    Raymond Maufrais

    Tânărul explorator francez Raymond Maufrais a pornit singur, pe jos, în anul 1949, dinspre Guyana înspre inima Braziliei, pentru a cerceta una dintre cele mai puțin cunoscute și aproape inaccesibile zone din țară. Pentru o vreme a trimis cu regularitate vești acasă – până când a dispărut fără urmă. Șase săptămâni mai târziu, un băștinaș i‑a găsit jurnalul pe care îl lăsase într‑o tabără părăsită.

    Ferm convins că fiul său nu era mort, tatăl a decis să înceapă să‑l caute. Era în anul 1952. Timp de doisprezece ani, el a străbătut 12.000 km – în cadrul a douăzeci și două de expediții – neținând cont de greutăți și de pericole. Și‑a căutat fiul cu o perseverență de neclintit, în străfundul pădurilor virgine și pe înălțimile munților. I‑a gravat numele în trunchiurile copacilor și a lăsat mesaje în sticlă. Împins de dorința de a‑și găsi fiul, a ignorat orice urmă de foame și de sete și amenințările continue la adresa propriei vieți, atât din partea triburilor, cât și a prădătorilor și a șerpilor. În cele din urmă, complet istovit, a renunțat la investigație. Epuizat și simțind povara anilor, s‑a întors acasă. „Lăsați‑mă în pace“, le spunea el celor care‑i lăudau curajul, „eu sunt doar un biet om care și‑a pierdut fiul“.

    Ce întâmplare impresionantă! Nu ne duce ea oare cu gândul la Acela care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut? Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pe pământ, unde a avut parte de cea mai mare împotrivire. În cele din urmă, a murit pe cruce – din dragoste pentru tine și pentru mine! Isus Hristos ne caută și astăzi. Bucuria Lui este de necuprins pentru fiecare suflet regăsit.

    Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 8:1-22

    Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: Ťmoartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i‑a lovitť. Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis‑de‑dimineaţă ca să aducă arderi‑de‑tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i‑ar fi spus: ŤRugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te‑a ascultat şi n‑a vrut să‑ţi salveze copiiiť.

    Cei trei prieteni Îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S‑a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să‑L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s‑a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

    SCHIMBĂ-ȚI RUTINA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei…” (Isaia 42:16)

    Așa cum o dovedește legea varietății, existența continuă a oricărui sistem necesită capacitatea de a cultiva varietatea în structurile sale interne.

    În domeniul exercițiilor fizice, de exemplu, rutina devine în cele din urmă inutilă. Dacă te antrenezi în același mod de fiecare dată când faci exerciții, mușchii tăi încep să se adapteze și nu se mai dezvoltă. Trebuie să-ți schimbi obiceiul. Trebuie să îi derutezi.

    Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Un autor a scris: „Când sunt într-o cădere spirituală, de nouă ori din zece, ceva sacru a devenit rutină. Sunt sigur că diferă în funcție de personalitate, dar una dintre modalitățile prin care eu ies dintr-o criză spirituală este prin perturbarea rutinei și experimentarea disciplinelor spirituale. Uneori este nevoie doar de o mică schimbare în rutină. Fă voluntariat la un așezământ din vecinătate pentru persoane fără adăpost. Începe să ții un jurnal al recunoștinței. Integrează-te într-un grup de casă sau într-un studiu biblic. Ia-ți o zi liberă și retrage-te undeva singur. Sau pur și simplu trezește-te puțin mai devreme dimineața și petrece puțin timp în plus cu Dumnezeu. Una dintre micile schimbări ale rutinei care m-au ajutat să-mi împrospătez momentele de devoțiune a fost să citesc o altă versiune de traducere a Bibliei. Cuvintele noi m-au ajutat să am gânduri noi.”

    Pentru a crește spiritual, ai nevoie de consecvență, structură și disciplină. Dar când treci printr-o perioadă de secetă spirituală, încearcă să-ți schimbi rutina spirituală. În loc să faci lucrurile așa cum le făceai de obicei, încearcă o altă abordare. Dumnezeu spune: „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei”. Dumnezeu nu Se schimbă, dar El Se mișcă!

    Pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, trebuie să fii dispus să te miști împreună cu El!

  • 4 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit‑o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

    Evrei 2.9

    Epistola către Evrei ne prezintă în capitolul 1 gloriile Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, „El fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale“ (Evrei 1.3). Capitolul 2 ne prezintă gloriile Lui ca Fiu al Omului; aici ne amintește că Adam a falimentat, dar că Domnul Isus a triumfat pe deplin.

    Primul capitol ne arată, de asemenea, că Domnul Isus are un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. Însă din capitolul 2 aflăm că El a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina morții pe care a suferit‑o, pentru ca El să guste moartea pentru noi.

    Cum Îl vedem noi acum? El este încununat cu glorie și cu onoare! El este acum Omul în glorie, Omul așezat la dreapta lui Dumnezeu, Omul cu privire la care Dumnezeu spune că Își găsește plăcerea să‑L onoreze! Vedem această Persoană binecuvântată ca fiind Fiu al Omului (Evrei 2.6); acesta este un titlu care ne amintește de gloria Lui viitoare. Îl vedem de asemenea ca fiind Isus, căci El este Mântuitorul (Evrei 2.9). Îl vedem ca fiind Sfințitorul, care ne pune deoparte pentru gloria lui Dumnezeu; de asemenea, ca fiind Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10,11). Îl vedem ca fiind Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3.1). El este Cel care îi aduce pe mulți fii la glorie, Cel care nu Se rușinează să ne numească frați ai Săi și Cel care ne conduce în prezența Tatălui Său (Evrei 2.12,13). Și, datorită umanității Sale, El este „un Mare‑Preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului“ (Evrei 2.17).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i‑a scăpat din necazurile lor. I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt lanțurile. O, de L‑ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!

    Psalmul 107.13‑15

    Program creștin difuzat în închisoare

    Condamnat la închisoare pe viață, într‑o țară străină, întemnițatul ne povestește: Timp de zece ani am făcut planuri cum să evadez din acest loc întunecos. Zece ani încărcați de gânduri de răzbunare și de ură față de societate și față de oameni! Zilnic visam la o viață în afara zidurilor de oțel. Dar într‑o zi, când am pornit radioul, am auzit difuzat un program creștin. Un cuvânt din Biblie m‑a atins până în străfundul ființei: „Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.34,36). În acel moment a trebuit să mă gândesc din nou la ceea ce mă învățase mama în copilărie. Dumnezeu îmi spunea: „Tu ești prizonier, dar adevărata ta închisoare nu este celula aceasta. De fapt, sufletul tău este cel închis, iar tu ești rob al celui rău“. Astăzi mă bucur din plin de iubirea pe care mi‑a arătat‑o Mântuitorul meu și Îi cânt fericit: sunt mântuit!

    Prin firea și viața mea de păcat,
    cât de departe eram de Dumnezeu…
     

    Însă acum, în har, El m‑a apropiat prin credința
    în sângele lui Isus, Domnul meu.
     

    Și sunt atât de iubit de cerescul meu Tată,
    cum nici n‑aș putea să fiu mai iubit,
     

    Căci dragostea cu care‑L iubește pe Fiul Său este
    aceeași cu dragostea Lui pentru mine!
     

    Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 3:1-26

    Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), l‑a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr‑o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să‑i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n‑au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu‑l în dezolarea sa pe cel pe care‑l cunoscuseră şi‑l respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua“; ar fi vrut să nu se fi născut. Îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu‑i permisese lui Satan să meargă până într‑acolo.

    TU EȘTI CHEMAT SĂ FII SARE ȘI LUMINĂ  | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

    Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

    1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora.

    2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

    .Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual.

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

  • 2 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

    Iov 29.11

    Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

    • Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

    • Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

    • Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

    Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

    Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

    Matei 13.43

    Aurora boreală

    La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

    Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

    Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

    Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 1:13-22

    Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

    Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

    „Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

    DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

    Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

    Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

    Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

    Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

    O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

  • 30 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

    Fapte 12.5

    De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

    În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

    În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

    În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

    În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

    Eclesiastul 3.1,2

    „O, timpule, mai stai, nu trece!“

    Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

    Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

    Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

    Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Estera 9:11-22

    Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

    Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

    Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

    CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

    Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

    Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

    1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

    2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

    3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

    4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

    5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

    6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

    Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne