Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7

Este la fel de adevărat astăzi, așa cum a fost întotdeauna, că ce seamănă omul, aceea va și secera. Prin urmare, ar fi o greșeală gravă ca cineva să accentueze libertatea dată de harul divin în pofida regulilor guvernării divine. Aceste două lucruri sunt perfect distincte și nu trebuie niciodată confundate. Harul poate ierta – în mod gratuit, pe deplin și veșnic – însă roțile carului guvernării Domnului continuă să se învârtă, cu o putere și cu o solemnitate zdrobitoare. Harul a iertat păcatul lui David, însă sabia guvernării a fost îndreptată asupra casei lui până la sfârșit. Bat-Șeba a fost mama lui Solomon, însă Absalom s-a răzvrătit.

Este bine să medităm adânc, în prezența lui Dumnezeu, la acest adevăr de o mare importanță practică! Cu siguranță, cu cât vom dobândi o cunoaștere mai cuprinzătoare a harului, cu atât vom simți mai adânc solemnitatea guvernării și vom da dreptate acțiunilor ei. Există însă un pericol serios, acela de a lua cu ușurătate doctrinele harului, în timp ce inima și viața nu sunt aduse sub acțiunea sfințitoare a acestor doctrine. Trebuie să avem mare grijă să evităm o astfel de atitudine. Nu există nimic în lume mai îngrozitor, decât o familiarizare carnală cu teoria mântuirii prin har. Așa ceva va deschide ușa oricărei forme de libertinaj.

Prin urmare, simțim cu putere nevoia de a aduce înaintea conștiinței cititorilor acest adevăr practic al guvernării lui Dumnezeu. El a fost de mare folos în orice timp, însă este așa mai ales în zilele noastre, în care există o tot mai mare tendință de a schimba harul lui Dumnezeu în desfrânare. Vom descoperi întotdeauna că cei care se bucură cel mai mult de binecuvântarea de a se afla sub domnia harului sunt cei care vor da pe deplin dreptate acțiunilor guvernării divine.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte … și se duce după cea pierdută …?
Luca 15.4

Păstorul cel tânăr

Am continuat dialogul cu acel păstor tânăr și l-am întrebat:

— De mult ai tusea aceasta?

— O, de mult timp; de aproape un an.

— Și cum ai răcit? Eu mi-am închipuit că un tânăr ca tine este călit și obișnuit cu aerul acesta tare!

— Da, a răspuns tânărul, așa a fost până în acea noapte îngrozitoare. Era cam pe vremea aceasta anul trecut, când una din oi s-a rătăcit. Tatăl meu ține câteva oi sus pe munți și din aceasta trăim noi. Când le-a numărat în seara aceea, lipsea una și m-a trimis pe mine să o caut.

— Fără îndoială, i-am răspuns eu, că ai simțit trecerea de la căldura focului de cărbuni din această colibă mică, închisă la aerul rece de munte.

— O, și încă cum; pe jos era zăpadă și vântul răzbătea până la piele. Dar nu mi-a păsat prea mult, căci eram foarte nerăbdător să găsesc oaia tatălui meu.

— Și ai găsit-o? l-am întrebat eu cu un interes crescând.

— O, da, am străbătut un drum lung și obositor, dar nu m-am oprit deloc până nu am găsit-o.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PREGĂTIT!

„Îşi pregătesc hrana vara” (Proverbe 30:25)

     Furnicile sunt mici, dar deștepte; ele „îşi pregătesc hrana vara” (v.25). Mai ții minte povestea cu greierele și furnica? Vara, furnica este foarte ocupată cu pusul pe iarnă, în timp ce greierele cântă la vioară. Apoi, când vine iarna, furnica se retrage în mușuroi și se bucură de viață și hrană. Ea a plătit prețul, iar acum se poate bucura de răsplată. Dar greierele cântător va suporta consecințele. Prin urmare, el moare de foame și frig deoarece nu a înțeles că numai pregătirea corespunzătoare pentru ziua de mâine reprezintă o utilizare înțeleaptă a zilei de astăzi.

Gândește-te puțin: Când erai la școală, te-ai pregătit vreodată pentru un test atât de bine încât să intri în clasă cu încredere deplină, știind că vei lua zece? Ei bine, poți aduce aceeași încredere și în viața de zi cu zi. Din nefericire, mulți dintre noi nu ne conducem viețile, ci le acceptăm! Viața însă nu este o repetiție. Nu ai parte de o a doua șansă.

Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit când sosește clipa.”

Întrebare: Dacă Dumnezeu ți-ar da toate lucrurile pentru care te rogi acum, ai fi în stare să le faci față?

Nimic măreț nu este creat dintr-odată; succesul nu apare peste noapte. Și nici eșecul. Fiecare este un proces. De fapt, fiecare zi din viața ta este o pregătire pentru următoarea. Așadar, întrebarea este: Pentru ce te pregătești  și cum te pregătești? Te pregătești pentru succes sau pentru eșec?

Numai dacă ești dispus să-ți dai toate silințele de la început vei fi în stare să culegi răsplata de la sfârșit.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 18:1-11

La Corint, Pavel are parte de bucuria de a-i întâlni pe soţii iudei, Acuila şi Priscila. Aduşi la Hristos, ei devin deosebiţi de dragi apostolului, ei fiind gata săşi primejduiască până şi viaţa pentru el, într-o împrejurare care nu ne este relatată (Romani 16:4). Corintul era renumit pentru corupţia moravurilor şi pentru luxul său. Apostolul şi prietenii săi, nevrând să depindă de aceste bogăţii, dau un exemplu în aceasta, lucrând cu mâinile lor (1 Corinteni 9:15-18; 2 Corinteni 11:8-9).

În faţa împotrivirii iudeilor, Pavel se dezleagă de responsabilitatea sa vizavi de ei şi le afirmă că se întoarce spre naţiuni (v. 6). Romani 9:2-5 ne ajută să înţelegem însă cât suferă pentru că trebuie să le vorbească astfel. Dar Domnul Îşi încurajează slujitorul, descoperindu-i că, dacă poporul Său pământesc nu răspunde potrivit aşteptărilor Sale, El are în această cetate mult popor
pentru cer (v. 10). Într-adevăr, din această cetate depravată, El Se va bucura să strângă un mare număr de credincioşi, după cum confirmă cele două epistole care le vor fi adresate. Încă o dovadă că nici bogăţiile, nici plăcerile din această cetate în care nu lipsea nimic nu pot satisface adevăratele nevoi ale inimii omului!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, ce are lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este printre copacii pădurii? Se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? Iată, se dă pentru foc: focul îi mistuie amândouă capetele, și mijlocul este ars. Este el bun pentru vreo lucrare?”.
Ezechiel 15.1-4

Dumnezeu este Dumnezeul adevărului. El dorește realitate în cei ai Săi și detestă pretențiile lipsite de conținut. Domnul Isus, pe când Se afla pe pământ, ca Dumnezeu manifestat în trup, a avut aceeași atitudine. Fiind plin de dragoste pentru păcătoșii pierduți și plin de compasiune pentru toți cei care doreau să cunoască adevărul, El a denunțat ipocrizia și îndreptățirea de sine, pronunțând judecăți severe asupra celor care doreau astfel să-și ascundă starea reală de suflet. Unde există viață divină, va fi roadă pentru El și în exterior. Nicio măsură de mărturisire exterioară nu poate suplini lipsa dovezilor de pocăință și de credință adevărată.

Caracterul produs de lucrarea Duhului Sfânt în omul dinăuntru va avea ca rezultat o purtare conformă cu voia lui Dumnezeu. Domnul este glorificat atunci când cei care mărturisesc că aparțin casei credinței aduc roade prețioase, care dovedesc realitatea mărturisirii lor. Un creștin care nu aduce rod este ca o viță care nu produce struguri. Ea este practic inutilă. Credincioșii trebuie să fie lumini într-o lume întunecată, lumini care să-i atragă și pe alții la Hristos.

Pentru a te achita de această responsabilitate trebuie să fii născut din nou, fiindcă omul natural nu poate trăi la un nivel spiritual. El nu pricepe deloc lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.14). Prin urmare, slujitorii lui Dumnezeu se cunosc după roadele lor. Slujirea și roadele își au izvorul în viața divină implantată prin nașterea din nou.

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Doamne, numai Tu poți veni în ajutorul celui slab ca și celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne …
2 Cronici 14.11

Păstorul cel tânăr

La insistențele mele, vorbindu-i blând și cu dragoste, el și-a ridicat privirea în sus și din cele câteva vorbe rostite am aflat că auzise ceva despre Dumnezeu și judecata viitoare, dar niciodată nu a învățat să citească. Pentru el, Sfânta Scriptură era o carte sigilată, și era, așadar, total neștiutor în ceea ce privește calea mântuirii așa cum ne este descoperită ea în Evanghelie. Mintea lui în această privință era un gol complet.

Am tăcut câteva clipe, în timp ce mă rugam în lăuntrul meu și priveam cu adâncă neliniște făptura nenorocită din fața mea. Mi-a trecut prin minte că trebuie să încerc să descopăr cât de departe merge puterea lui de înțelegere în alte privințe și dacă ar fi vreo nădejde, ca el să înțeleagă mesajul Evangheliei referitor la mântuire, când îi va fi spus. M-am uitat la el cu ochii plini de mila pe care o simțeam cu adevărat și m-am gândit că a observat privirea plină de compasiune, căci inima lui s-a înmuiat față de mine când i-am spus:

— Sărmanul meu băiat, ești foarte bolnav. Mă tem că suferi mult de tot!

— Da, am răcit rău. Tusea îmi ia răsuflarea și îmi provoacă dureri mari.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎTI CUNOASTE DESTINUL

„De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui”  (2 Samuel 22:25)

     Poți fi un om de succes și cu toate acestea să te simți gol pe dinăuntru. Viața lui Solomon dovedește lucrul acesta. El a fost cel mai bogat om din lume, dar și cel mai faimos. Cu toate acestea, el își începe cartea Eclesiastul cu următoarele cuvinte: „Totul este deşertăciune” (Ecleziastul 1:2). Solomon a descoperit că o viață împlinită se poate zidi numai pe două lucruri: relații și scop. Și prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este cu Dumnezeu. Când ai această relație, descoperi scopul vieții tale. Iar când începi să trăiești conform acestui scop, bucuria și împlinirea ta nu vor cunoaște limite. Persoanele care se consideră niște guru atotsuficienți ne spun: „Privește în lăuntrul tău și vei găsi cheia!” Însă cum poți să dezvălui scopul vieții tale prin simplul fapt că îți analizezi viața? Vei avea mai mult noroc dacă o vei lua pe „drumul din cărămidă galbenă!” (aluzie la drumul de cărămidă galbenă din Vrăjitorul din Oz – n.tr.). Nu, „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:11-12). Scopul vieții tale a fost deja stabilit de cea mai înțeleaptă minte și de cea mai iubitoare inimă din univers: mintea și inima lui Dumnezeu. Tu spui: „Dar în prezent nu-mi merge prea bine.” Cu toții trecem prin asta. Dar iată o promisiune pe care te poți baza: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (v. 11). Dumnezeu cunoaște destinul vieții tale și El dorește binele tău veșnic.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 17:16-34

Rămas singur la Atena, Pavel nu este absorbit de monumentele şi de sculpturile sale. Are inima strânsă şi indignată, descoperind că această cetate, renumită pentru cultura sa, este plină de o idolatrie atât de cumplită. În piaţa publică, Pavel întâlneşte filosofi din diferite şcoli, vestiţi în toată lumea pentru înţelepciunea lor. Inteligenţa ia fost dată omului pentru a putea discerne puterea veşnică şi divinitatea Creatorului său (Romani 1.20); însă ignoranţa acestor minţi luminate confirmă că lumea prin înţelepciune nu La cunoscut pe Dumnezeu (1 Corinteni 1.21). El este în mijlocul lor un Dumnezeu necunoscut (v. 23). Începând cu Ťînceputulť, Pavel le vorbeşte despre Domnul cerului şi al pământului (v. 24), care Sa descoperit de atunci nu numai prin creaţie, ci şi prin răscumpărare. Acest Dumnezeu suveran porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască (v. 30). În felul acesta, nimeni (cu atât mai mult tu!) nu poate pretinde că această poruncă divină nu este pentru el.

Curiozitatea intelectuală nu are nimic comun cu adevărata nevoie a sufletului. Unii dintre ascultători îşi bat joc de Pavel în mod deschis; alţii amână pe mai târziu examinarea acelor chestiuni. Totuşi, câţiva cred. Acestea sunt cele trei efecte ale evangheliei atunci când ea este predicată şi astăzi încă o dată.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ. Eu vin curând: ține cu tărie ceea ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.
Apocalipsa 3.10,11

Această promisiune unică și prețioasă făcută adunării din Filadelfia are aplicație la toți cei care sunt mântuiți prin harul pur al lui Dumnezeu. Ei au păzit cuvântul răbdării lui Hristos, așteptându-L cu încredere ca Cel care a fost lepădat de oameni să-Și ocupe locul de glorie și de putere. Între timp, ei îndură suferințele din timpul prezent. Totuși, ei nu vor trebui să îndure suferințele din necazul cel mare, care au să vină în curând peste această lume nelegiuită, pentru a-i încerca pe cei care sunt doar locuitori ai pământului.

Cuvintele Domnului Isus sunt foarte clare: „Te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ”. Nu că ei vor fi păziți în ceasul încercării, ci de ceasul încercării. Acest lucru este posibil doar prin luarea lor de aici, de pe pământ, înainte de acel ceas. Acesta este adevărul minunat cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, care este compusă din cei care cred cu adevărat în Domnul Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 4 ne arată modul în care se va împlini acest lucru. Lumea nu va înțelege ce se petrece; Domnul Însuși Se va coborî din cer, iar mai întâi vor învia cei morți în Hristos, după care vor fi schimbați cei vii și, împreună, vor fi răpiți pentru a fi duși în casa Tatălui, pentru a fi totdeauna cu Domnul (versetele 14-18).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul … are viața scurtă, dar plină de necazuri. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
Iov 14.1-2

Păstorul cel tânăr

Cu ani de zile în urmă am fost rugat să vizitez un tânăr ce era pe moarte, într-o regiune singuratică din Irlanda. După ce am mers pe jos cam o oră, am intrat în mica odaie și am privit în jur. La prima vedere n-am găsit nici urmă de vreun locuitor, cu excepția unei femei în vârstă care ședea ghemuită deasupra cenușii fierbinți a unui foc de cărbuni. Ea s-a ridicat și, cu politețea naturală a săracilor irlandezi, mi-a oferit scaunul ei, un scăunel mai degrabă, pe care șezuse ea mai înainte. I-am mulțumit și trecând la scopul vizitei mele, am descoperit în colțul colibei o grămadă de paie pe care zăcea tânărul suferind. Era un tânăr cam de șaptesprezece ani, într-o stare evidentă de suferință și de epuizare și părea a fi în ultima fază a tuberculozei. Avea ochii închiși, dar la apropierea mea i-a deschis și i-a ațintit asupra mea cu un fel de uimire sălbatică, asemenea unui animal speriat.

I-am spus cât se poate de liniștit, cine sunt eu și cu ce scop am venit și i-am pus câteva întrebări foarte simple referitoare la nădejdea lui în privința mântuirii. Nu mi-a răspuns nimic; părea a fi complet inconștient de ceea ce l-am întrebat. Atunci am cugetat la cuvintele versetului de astăzi: omul are viața scurtă și plină de necazuri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND DUMNEZEU ÎȚI TRIMITE PE CINEVA ÎN AJUTOR

„Lovească-mă cel neprihănit” (Psalmul 141:5)

     Cea mai mare acuzație împotriva faptului de a nu ști este faptul de a nu învăța. Dacă privești din perspectiva corectă, fiecare experiență nouă din viață este o școală, la fel cum fiecare cunoștință nouă este un învățător. Așadar, profită de fiecare oportunitate de a învăța. Numai asigură-te că îți alegi bine învățătorii: cei care și-au câștigat dreptul de a-ți sta alături și la momentul potrivit de a-ți adresa întrebările grele, de a-ți aduce o perspectivă nouă și de a te ține pe cale. Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:11-12).

Când Dumnezeu îți trimite pe cineva în ajutor:

1) Arată-i aprecierea ta. Recunoaște-i meritele și nu uita niciodată să spui mulțumesc. Atitudinea de felul „nu aștept apreciere așa că nu îți dau” îți va dăuna și va închide ușile viitorului tău.

2) Dă-ți toate silințele. Nu sluji propria ta persoană și nu fi oportunist. Caută căi prin care tovărășia ta să fie valoroasă pentru ceilalți. Viața nu-ți datorează nimic altceva decât oportunitatea de a crește.

3) Înțelege limitele. S-ar putea ca alții să cunoască o persoană suficient de bine pentru a i se adresa pe nume, dar asta nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel – mai ales în fața unui mentor. Dă dovadă de respect și nu încerca să schimbi protocolul pentru a se potrivi mediului cu care ești obișnuit. Respectă limitele, respectă-i pe ceilalți, ascultă și întotdeauna vor exista persoane dispuse să te ajute să crești în învățătură și să te maturizezi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 17:1-15

De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: Nu avem împărat decât pe Cezarul! (v. 7; Ioan 19:15).

Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă la permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul sa văzut obligat săşi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută săşi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum săi îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ca şi titlul acestor scurte meditaţii zilnice.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și fiii lui Israel au așezat tabăra în Ghilgal și au sărbătorit Paștele în ziua a paisprezecea a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. Și a doua zi după Paști, în aceeași zi, au mâncat din grâul țării azime și boabe prăjite.
Iosua 5.10,11

Acest Paște din Canaan este aceeași sărbătoare pe care poporul o ținuse în Egipt, însă cât de diferite sunt aceste două împrejurări! În Egipt, israeliții erau conștienți de vina lor, gata să plece, puși la adăpost de judecată, prin sângele mielului. În Canaan, israeliții erau în siguranță în țara promisă, eliberați de ocara Egiptului, trecuți prin moarte și înviați și care, acum, cu o pace perfectă, priveau înapoi la aducerea-aminte de un Hristos care fusese dat morții pentru ei. Paștele din Canaan corespunde Cinei Domnului, pentru creștin. Este o hrană permanentă, care nu va înceta în glorie, doar că acolo nu va mai fi o aducere-aminte de moartea Domnului, fiindcă ochii noștri Îl vor vedea, în mijlocul scaunului de domnie, pe Mielul Însuși.

Mai avem însă un lucru aici. Dumnezeu le-a dat o hrană necunoscută în Egipt, grâul vechi al țării Canaanului, care simbolizează un Hristos ceresc, glorificat, însă care, ca Om, a fost în această lume plină de păcat, având o umanitate complet sfântă, simbolizată de azime, și care a trecut prin focul judecății, lucru simbolizat de boabele de grâu prăjite.

Mai mult, El Se află acolo nu doar ca Avocat al nostru la Tatăl, ci și ca Cel în care ne aflăm, fiind acceptați în El. Privesc la acest Om glorificat și spun: «Acolo este locul meu; eu sunt în El. Pentru mine ai venit aici, în lume; pentru mine ai murit pe cruce; ai fost înălțat în glorie și m-ai adus și pe mine deja acolo, în Persoana Ta, mai înainte să fiu cu Tine și ca Tine acolo, pentru totdeauna». Ce bucurie minunată și ce putere oferă preocuparea cu un astfel de Hristos!

H Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20

Dragostea Mântuitorului

Cine ar putea cuprinde mărimea lucrării dragostei Mântuitorului față de lumea păcătoasă? Numai veșnicia va face cunoscut în totalitate rezultatele lucrării Domnului. Deși oamenii au neglijat dragostea Mântuitorului și i-au răspuns cu ură, El nu a încetat să practice binele față de dușmanii Săi! Chiar și în Ghetsimani, când au venit să-L prindă și Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, Domnul l-a vindecat pe acel om. Când a fost răstignit pe cruce și chinuit groaznic, auzim cuvintele mișcătoare ale Domnului: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.

Dar a venit clipa, când dragostea Mântuitorului a fost pusă la marea încercare, și anume când Domnul a fost atârnat pe cruce fiind înconjurat de întuneric dens, când a suferit acolo pentru vinovăția noastră. Toate acestea nu i-au zdruncinat dragostea. Chiar și valurile și talazurile judecății divine asupra păcatelor noastre, care L-au lovit pe Mântuitorul acolo cu toată greutatea, n-au putut să-i stingă dragostea. În acele clipe, ea s-a dovedit mai tare ca moartea.

Domnul și Mântuitorul nostru Și-a dat viața din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru cei pe care i-a câștigat ca moștenire a Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

     Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării.

Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare?

Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).

Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței.

Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:16-40

Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.
Ioan 21.3

Simon Petru – Misiunea sa

Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, Domnul Isus îl avertizase pe Simon Petru că acesta urma să se lepede de El de trei ori, însă l-a încurajat, spunându-i că urma să-i susțină credința și că, după restabilirea sa, avea să-i întărească pe frații săi (Luca 22.32). Petru urma nu doar să fie restabilit, ci să fie făcut mai folositor ca niciodată în lucrarea Domnului. Cât de minunat este harul Dumnezeului nostru!

Primul indiciu despre lucrarea de restabilire a lui Petru îl avem atunci când îngerii aflați la mormânt, în ziua învierii, le spun femeilor să ducă un mesaj ucenicilor și „lui Petru” (Marcu 16.7). Faptul că fusese menționat separat era de natură să mângâie inima ucenicului zdrobit, făcându-l să înțeleagă că Domnul Se gândea în mod special la el. De asemenea, în seara zilei de înviere, ucenicii au menționat că Domnul i Se arătase „lui Simon” (Luca 24.34). Domnul Isus avusese o întâlnire personală cu Petru, în care îl asigurase de iertarea Sa pentru păcatul de care se făcuse vinovat.

Poate că Simon credea că, deși fusese iertat, își pierduse orice utilitate în lucrare. Prin urmare, s-a întors la vechea lui îndeletnicire de pescar, din care Domnul îl scosese mai înainte. În Ioan 21, puterea naturală de conducere a lui Petru este evidentă, atunci când alți șase ucenici îl urmează în această acțiune. Iată o lecție solemnă pentru toți cei care sunt conducători în poporul lui Dumnezeu: ei ai o putere mare de influență, fie spre bine, fie spre rău. Simon avea să afle în curând că Domnul nu numai că îl iertase, dar și că avea planuri mari cu el, ca apostol: avea să-i dea în grijă oile Sale prețioase.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este datoria noastră dar … să lucrăm împreună cu adevărul.
3 Ioan 8

Doi colaboratori

Dumnezeu i-a dat reformatorului Martin Luther un colaborator de o valoare care nu se poate prețui în persoana lui Philipp Melanchthon (1497-1560). De timpuriu, acești doi prieteni au simțit câtă nevoie au unul de altul în colaborarea lor pentru o cauză dreaptă. Melanchthon avea cele mai frumoase calități spirituale. Dumnezeu îi dăruise o inteligență vie, o mare ușurință de a înțelege, putea minunat de bine să comunice altuia lucrurile pe care le știa. El era dintre cei care au „un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3.4) și în felul acesta el câștiga inimile. Aceasta nu-l împiedica deloc să nu se bucure de o mare autoritate asupra tuturor, prin profunzimea cunoștințelor sale. Cuvântul lui Dumnezeu era studiul lui preferat; din tinerețe i-a dat o atenție deosebită. El înlătura toate raționamentele omenești cu privire la Cuvânt și se ținea în mod literal de declarațiile Bibliei, din care avea totdeauna un exemplar la el.

Luther a caracterizat colaborarea lor în acești termeni pitorești: „Eu sunt desțelenitorul aspru care deschide și netezește calea. Maestrul Philipp vine după mine; el plantează, seamănă potrivit bogatelor daruri pe care i le-a hărăzit Dumnezeu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ-I VEZI PE OAMENI ASA CUM ÎI VEDE DUMNEZEU

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

     Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa?

Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8).

Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:1-15

Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseră adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă onorat de Dumnezeu. El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1:5 şi 3:15).

Ce fericită pregătire pentru serviciul pe carel va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, ca un copil pentru tatăl său (Filipeni 2:22)!

Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.

Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei? … Și S-a mirat de necredința lor.
Marcu 6.3,6

Îl vedem pe Domnul în slujirea Lui de dragoste asociindu-Se cu cei umili din ținutul Său și din casa Sa. El vine în mijlocul lor cu o înțelepciune și cu o putere divină, învățându-i pe cei sărmani din țară și vindecându-i pe cei bolnavi. El însă nu face nimic pentru a satisface vanitatea firii omenești, care iubește ceea ce este înălțat și respinge ceea ce este smerit. Slujirea de har a Domnului dă pe față starea morală joasă a poporului. Ei sunt uimiți de învățătura și de înțelepciunea Lui, ca și de minunile Sale, însă se poticnesc de El.

Carnea rămâne întotdeauna aceeași, astfel că și noi suntem astăzi în pericol de a împiedica lucrarea lui Dumnezeu prin mândria și prin vanitatea cărnii, care disprețuiește lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu, din cauza originilor lui umile. La Domnul, totul a fost perfect, astfel că poporul era în întregime vinovat fiindcă găsea o pricină de poticnire în El. Acești oameni au disprețuit înțelepciunea Domnului și minunile Sale, spunând: „Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei?”. Ei n-au perceput gloria Persoanei Sale, nici harul inimii Sale, prin care, deși bogat, Se făcuse sărac pentru noi.

Astfel, Creatorul devenise Tâmplarul, iar Fiul lui Dumnezeu devenise Fiul Mariei. Domnul le reamintește celor care Îl respingeau din cauza stării Sale smerite că niciun profet nu este prețuit în țara lui. Aceasta nu înseamnă că Domnul era respins în țara Lui din cauza slăbiciunii și falimentului Său, așa cum ni se întâmplă nouă adesea, ci că familiarizarea cu El în lucrurile acestei vieți este folosită pentru a respinge misiunea Lui divină de la Dumnezeu. Rezultatul a fost că nu a putut face multe minuni acolo, din cauza necredinței lor. Acesta este un lucru solemn; în zilele noastre, de asemenea, necredința poate împiedica lucrarea lui Dumnezeu.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca … împăratul Dariu a scris porunca și oprirea.
Daniel 6.8-9

Porunca și oprirea

Despre Dariu nu se poate spune nicidecum că era un om lipsit de înțelepciune și experiență de viață. Aproape că nu ne-am fi așteptat, ca un om ca el să cadă în plasa urzelilor murdare ale supușilor săi. Cu siguranță, în spatele acțiunii era vrăjmașul cel vechi, diavolul. Cu cât un om ajunge mai sus pe treptele piramidei sociale prin propriile sale puteri, cu atât mai mult va depinde de sfaturile și intervențiile celor ce-l înconjoară. Vrăjmașii lui Daniel, prin acel decret împărătesc de interzicere a oricărui fel de închinare personală, căutau nu onoarea și slava împăratului, ci să-l așeze pe Daniel într-o situație atât de critică, atât de periculoasă, încât condamnarea lui la moarte să fie semnată chiar de împăratul Dariu, care, cel puțin în mintea lor, părea că făcuse din Daniel un protejat al tronului. Ei știau bine despre Daniel că nu va înceta să se închine Dumnezeului său așa cum făcea și mai înainte. Ei știau că Daniel ar fi fost în stare să renunțe la orice, dar nu și la credința lui. Ei știau că mai presus de credincioșia sa față de împăratul stătea credincioșia sa față de Dumnezeu. Dacă până aici corectitudinea și credincioșia lui Daniel față de stăpânul său pământesc i-au fost un fel de pavăză și i-au ocrotit viața, rămânea acum să se facă dovada dacă, așezând mai presus de toate și toți pe Dumnezeu, este un lucru înțelept, în stare să-i asigure și izbăvirea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCURAJEAZĂ-TI PASTORUL!

„A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului” (2 Cronici 35:2)

     Biblia spune că regele Iosia „a pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.” Iosia a făcut două lucruri: i-a instruit și i-a încurajat. De ce? Pentru că una fără alta nu sunt de folos! De câte ori ai plecat de la biserică simțind că ai fost înălțat, încurajat și inspirat de predică?

Întrebare: Te-ai gândit vreodată să-i spui pastorului cât de mult a însemnat pentru tine sau i-ai trimis un e-mail ca să-i spui că îi apreciezi lucrarea? Pastorii sunt mai mult blamați decât apreciați. Aproximativ 37% dintre ei renunță la lucrare din cauza descurajării.

Pavel a fost și el descurajat de aceea scrie: „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” (2 Corinteni 7:5-7).

Tit l-a încurajat pe Pavel în două feluri:

1) Vizitându-l.   „Ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Fie că-ți convine, fie că nu, atunci când nu mergi la biserică, tu spui: „Frate pastor, nu meriți să vin să te ascult.”

2) Îmbărbătându-l. „El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” Săptămâna aceasta, încurajează-ți pastorul.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 15:22-41

Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11:18).

Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel pentru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea cum se află fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11:28). De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnaba. Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi folositor pentru slujbă (Coloseni 4:10; 2 Timotei 4:11).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc”. Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.3,4

După captivitatea babiloniană – Rugăciunea lui Neemia

Neemia, paharnicul împăratului Persiei, avea o poziție înaltă, fiindcă era responsabil cu buna dispoziție a împăratului și cu siguranța lui. Inima sa însă era îndreptată către poporul său și către Ierusalim, locul unde Domnul Își așezase Numele și unde era templul Său. Când a auzit despre zidurile dărâmate ale cetății, despre porțile ei arse și despre starea nenorocită a poporului, Neemia a plâns, a postit și s-a rugat.

Rugăciunea lui a fost reală, de mărturisire și de smerire, nu de acuzație. Deși Neemia, personal, era un om evlavios, el s-a identificat cu păcatele poporului său și cu rugăciunile altor slujitori ai lui Dumnezeu. El I-a reamintit lui Dumnezeu de ceea ce El promisese, cerându-I să capete îndurare înaintea împăratului, după care a continuat să postească și să se roage multe zile înaintea Dumnezeului cerului.

„Inima împăratului în mâna Domnului este ca niște izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). A venit ziua când împăratul a observat că Neemia era trist. A fi trist în prezența împăratului putea fi un lucru fatal, căci acești monarhi persani adesea insistau să fie tratați ca dumnezei. Doar despre Dumnezeu se poate spune cu adevărat: „Fața Ta este belșug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna” (Psalmul 16.11). Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui Neemia, făcându-l pe împărat să-l trimită la Ierusalim, ca guvernator, pentru a rezidi cetatea ruinată.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ieremia 23.29

Puterea unei Cărți

„Mesia”, cel mai măreț oratoriu scris vreodată, a luat naștere în urma unei experiențe pricinuită de puterea unei cărți – Biblia. Compozitorul Georg Friedrich Haendel a spus cu această ocazie: „Credeam că văd tot cerul în fața mea și pe Însuși mărețul Dumnezeu”. Nu este de mirare că regele George al II-lea a fost așa de uimit, când oratoriul a fost interpretat pentru prima dată în fața sa la Londra, încât, la începutul corului „Aleluia”, s-a ridicat în picioare dintr-o dată și toată mulțimea împreună cu el! Nu este de mirare că oamenii se mai ridică în picioare de fiecare dată când se cântă corul „Aleluia”.

„Mesia” este singura operă muzicală rămasă în conștiința ascultătorilor, care evocă viața Mântuitorului folosind multe fragmente din Biblie. Cât de minunat lucrează Dumnezeu! Cât de mare este puterea Cuvântului Său! Dacă n-am avea Cuvântul lui Dumnezeu, am fi privați de singura temelie solidă, pe care se pot odihni sufletele noastre. Dacă n-am avea Scriptura, am fi ca un vapor fără busolă. Cuvântul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfărâmă inimi împietrite, un foc care mistuie neadevărul vieților noastre. Să lăsăm acest Cuvânt să-și facă lucrarea în inima noastră și atunci ne vom putea uni cu mulțimea care laudă lucrarea Mântuitorului.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ RĂMÂNETI ÎMPREUNĂ

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri …  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)                   

     Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni.

Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor trăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu!

Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți.

De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.”

Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.

/embed/YH6tXXfTg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Fapte 15:1-21

Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea sau arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că, pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă.

Întoarcerea la robia legii le spune el nu înseamnă altceva decât a fi căzut din har (Galateni 5:1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unul şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11).

Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase (Galateni 4:9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile. Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9:4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie (Matei 19:4-8).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

De aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu mărturie bună, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune… Și au ales pe Ștefan.
Fapte 6.3,5

Ca o cometă pe cer, apariția lui Ștefan în Biblie este scurtă, însă strălucitoare. În doar câteva versete, Duhul Sfânt ne oferă o imagine minunată a unui om plin de Duh Sfânt.

Mai întâi, ni se spune despre el că avea o bună mărturie din partea fraților. Când adunarea din Ierusalim a avut nevoie de câțiva bărbați pentru o lucrare importantă, Ștefan a fost unul dintre cei aleși. A fi plin de Duh Sfânt ne aduce, în general, o bună mărturie din partea fraților.

Apoi Scriptura spune că era plin de credință și de putere. El s-a dedicat lucrării Domnului, dincolo de lucrarea pentru care fusese ales. A fost în totul la dispoziția lui Dumnezeu, pentru ca El să lucreze ceea ce voia în el și prin el.

De asemenea, Ștefan a fost sensibil la convingerile celor pe care căuta să-i aducă la Domnul. Ei l-au acuzat de blasfemie împotriva lui Moise, a lui Dumnezeu, a templului și a legii. Atunci când a răspuns, Ștefan a vorbit cu respect și cu putere spirituală despre aceste patru subiecte cu privire la care era acuzat.

Ștefan a fost un om care cunoștea Cuvântul. Cuvântarea lui din Fapte 7 reflectă un studiu atent al Scripturii și o aplicare corectă a ei. El a prezentat cu măiestrie o istorie scurtă a lui Israel, luând elemente din Geneza, Exod și din cărțile lui Samuel, concluzionând cu citate puternice din Deuteronom, Amos și Isaia.

Cel mai important lucru, Ștefan era preocupat cu Hristos. Aceasta este ceea ce înseamnă să fii plin de Duh. Privindu-L pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, Ștefan a putut suferi în tăcere mânia și violența celor care respingeau mesajul său și pe Mântuitorul. Apropierea lui de Hristos a atins apogeul în rugăciunea sa: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!”. Facă Domnul să existe cât mai mulți oameni ca Ștefan în Adunarea lui Dumnezeu astăzi!

G W Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus …
Coloseni 3.17

Răsplata faptelor

În cercuri largi ale creștinătății se învață că omul trebuie să contribuie prin faptele sale la primirea mântuirii. Conform acestor învățături, faptele bune ar fi mijlocul prin care s-ar câștiga fericirea veșnică. Cât de mare este numărul celor care, fiind neliniștiți cu privire la mântuirea sufletului, au ajuns la această așa-zisă îndreptățire prin fapte și la o activitate febrilă!

Dar ce spune Biblia? Dumnezeu „ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3.5). Cei care acceptă voia lui Dumnezeu în viața lor sunt eliberați de învățături greșite cu privire la mântuirea lor veșnică și, ca niște ființe înnoite de Duhul Sfânt, fac fapte prin care Mântuitorul este cinstit. Numai o persoană care Îl are pe Isus ca Mântuitor al lui personal, poate face o faptă bună în Numele Domnului. O astfel de persoană va auzi vocea Mântuitorului prin Scriptură: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. Să reținem: nimeni nu este mântuit pentru faptele făcute în dreptatea proprie. Orice om mântuit care face o faptă bună în Numele Domnului, își va primi răsplătirea din partea Lui, indiferent de părerile oamenilor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

EXPRIMĂ-TI DRAGOSTEA!

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)

     Când vorbeși despre dragostea față de ceilalți trebuie să faci două lucruri:

1) Trebuie s-o rostești. Un bătrân pescar care era căsătorit cu răbdătoarea și suferinda lui soție, rareori își lua timp ca să-și exprime afecțiunea. În cele din urmă, frustrată, aceasta i-a zis: „Cum se face că nu-mi spui niciodată că mă iubești?” Fără să clipească, el a declarat: „Ți-am spus că te iubesc când m-am căsătorit cu tine și dacă mă voi răzgândi vreodată îți voi da de știre!” E o istorioară drăguță, dar nu e la fel de drăguță când e realitate. Soțul sau soția ta poate știu că îl/o iubești, dar tot trebuie să te audă spunând. La fel și copiii tăi, prietenii tăi și persoanele din cercul tău de influență. De fapt, tu poți spune „te iubesc” de multe ori dar nimeni nu-ți va spune să te oprești!

2) Trebuie s-o arăți. Toți au nevoie de o bătaie pe umăr. Dr. Dolores Krieger, profesor de asistență medicală la Universitatea din New York, care a desfășurat numeroase studii despre puterea atingerii umane, a descoperit că atât cel care atinge, cât și cel atins experimentează un mare beneficiu fiziologic în urma contactului cu o ființă umană. Funcționează în felul următor: Celulele roșii poartă hemoglobina, o substanță care transportă oxigenul la țesutul corpului. Dr. Krieger a descoperit că atunci când o persoană atinge o altă persoană, nivelul hemoglobinei din fluxul de sânge al ambelor persoane crește. În acel moment, țesuturile din corp primesc mai mult oxigen, ceea ce revigorează corpul și poate contribui la procesul de vindecare. Ceea ce se vede este puterea efectivă a dragostei în acțiune.

Îți face bine să iubești! Nimic nu-ți aduce o răsplată mai mare, nimic nu te mulțumește și nu te încurajează mai mult decât dragostea față de alții prin vorbe și prin fapte.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Fapte 14:1-28

La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. În cei priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor?

Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindule cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16:20). Vindecarea făcută la Listra după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. În ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12:22-23).

Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită. Această primă călătorie pentru evanghelie se încheie.

Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ca să nu dăm câștig lui Satan asupra noastră; pentru că nu suntem necunoscători ai planurilor lui.
2 Corinteni 2.11

Când vorbește de Satan, Petru spune: „Fiți treji, vegheați!” (1 Petru 5.8). Cu siguranță, pentru a fi treji este suficient să ni se spună că scopul lui Satan este să ne înghită. El vrea nu numai să ne strice bucuria și să ne împiedice slujirea, ci, dacă ar fi posibil, ar vrea chiar să ne distrugă complet. Bunul Păstor ne asigură însă că el nu va putea face așa ceva. Scopurile dragostei eterne nu pot fi zădărnicite de vrăjmaș!

Diavolul nu poate ști ce este în inima omului – „Tu, numai Tu cunoști inima tuturor fiilor oamenilor” (1 Împărați 8.39). Satan nu are discernământ spiritual și nu poate înțelege scopurile lui Dumnezeu, nici exercițiile spirituale ale sfinților; însă el își poate forma o idee privind la acțiunile oamenilor, de aceea îi urmărește cu atenție. Dacă eșuează în a-l face pe un credincios să-și împlinească poftele cărnii, va încerca să-l înșele făcându-l să se îngâmfe din punct de vedere religios.

Cât este deci de necesar să ne amintim că nici darurile, nici succesul în slujire, nici cunoștința biblică, nici experiența îndelungată și nici toate acestea laolaltă nu pot fi o barieră pentru acțiunile ispititorului. În toate acestea se poate strecura voința proprie, iar unde se strecoară voința proprie, vrăjmașul găsește întotdeauna o ușă deschisă. Iar dacă voința proprie deschide o ușă, încrederea în sine este cea care o ține deschisă. De cealaltă parte, putem avea încrederea că, acolo unde există o ascultare din inimă și o dependență reală, vrăjmașul nu poate face nimic. Ascultarea îi închide ușa, iar dependența o păstrează închisă.

G Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

… cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!
Tit 3.8

Răsplata faptelor

Profesoara și asistenta medicală Clara Barton (1821-1912) s-a oferit să meargă pe front în mod voluntar. Ea a ajuns la spitalul de campanie, unde a început imediat lucrul și nu s-a oprit nici în orele târzii de noapte. Oboseala n-a împiedicat-o de a curăți și pansa rănile unui soldat, în timp ce încuraja pe altul. Nesiguranța vieții n-a înspăimântat-o. Chiar și atunci când un grup de rebeli s-a apropiat de locul unde era spitalul, iar șuieratul gloanțelor din confruntare se auzea tot mai tare, Clara și-a continuat slujba. Ea nu s-a oprit din muncă, atunci când toți ceilalți medici au mers să apere spitalul. Când unul dintre ofițeri a anunțat că spitalul trebuie evacuat, deoarece sunt în nesiguranță, Clara a spus: „Eu pot să călăresc; de aceea voi rămâne încă o oră să pansez rănile celor ce nu se pot deplasa”. Văzând curajul și dedicarea acestei asistente, ofițerul a acceptat, ca ea să mai rămână o oră în plus în urma convoiului care s-a retras. Spirit dinamic, doamna Clara Barton a demonstrat adevărul cuvintelor înțeleptului Solomon: „Cine urmărește binele își câștigă bunăvoință, dar cine urmărește răul este atins de el” (Proverbe 11.27). Ca o răsplată a lucrărilor doamnei Barton, la înființarea Crucii Roșii Americane, ea a fost numită de către oameni primul președinte al organizației.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-TI TIMP PENTRU ODIHNĂ

„În ziua a şaptea să te odihneşti” (Exod 34:21)

     Una din cele mai bune metode de a-ți păstra perspectiva asupra lucrurilor cu adevărat importante este să incluzi în agenda ta timp de odihnă și de recreere. Cuvântul recreere înseamnă „a re-crea”: a-ți reîncărca bateriile din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional și relațional. Odihna și recreerea îți refac creativitatea, îți hrănesc viziunea și aduc echilibru în universul tău.

În realitate, unii dintre cei pe care îi admirăm cel mai mult sunt disfuncționali din perspectivă socială și relațională. De exemplu, dacă le-ai lua amvonul unora dintre predicatori și dacă le-ai lua funcția de directori executivi anumitor persoane, ar fi complet pierduți. Și dacă ești sincer, ai ajunge la concluzia că după toate probabilitățile ei au nevoie de consiliere. Vioara lor are o singură coardă – munca. Fără ea, ei nu știu să trăiască. Biblia spune: „Dumnezeu … S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Geneza 2:2).

Întrucât Dumnezeu nu doarme și nu obosește niciodată, e limpede că El dorea să ne lase un exemplu de urmat. Oamenii conduși de scop pot deveni obsedați de muncă și cred că nu este timp pentru relaxare. Unii creștini consideră chiar că relaxarea este „lumească.” Domnul Isus, însă, le-a spus ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31).

Dumnezeu, știe că timpul liber e atât de important încât l-a menționat în Biblie. El a spus: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13-14).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Păstrează-ți timp pentru odihnă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 13.3252

Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci săl auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, sigură şi tare (Evrei 6.18b20).

Ce trist că Evanghelia (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).

Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.