Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

N-au putut să intre din cauza necredinței.
Evrei 3.19

Aici, ca de altfel peste tot în Scriptură, învățăm că necredința este lucrul care întristează inima lui Dumnezeu și Îi dezonorează numele. Nu numai atât, ci ea ne fură toate binecuvântările, demnitățile și privilegiile pe care harul infinit ni le-a dăruit.

Nici nu ne dăm seama cât de mult pierdem, în orice privință, din cauza necredinței inimii noastre. În ce-i privește pe israeliți, țara era înaintea lor, în toată frumusețea și belșugul ei, iar ei primiseră porunca să intre și s-o ia în stăpânire, însă „n-au putut să intre din cauza necredinței”. La fel și noi, din cauza necredinței nu savurăm plinătatea binecuvântării pe care harul suveran ne-a pus-o la dispoziție. Toată bogăția cerului este revărsată asupra noastră, dar noi eșuăm în a ne-o însuși. Suntem săraci, slabi, goi și pustii, când ar trebui să fim bogați, puternici, plini și roditori. Suntem binecuvântați cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, însă cât de puțin ne bucurăm de ele! Cât de puțin le înțelegem și cât de puțin ne gândim la ele!

De asemenea, pierderile sunt mari în ce privește lucrarea Domnului în mijlocul nostru. Citim în Evanghelii despre un loc în care Domnul nu a putut face multe minuni din cauza necredinței locuitorilor de acolo. Nu vorbește lucrul acesta conștiințelor noastre? Îl împiedicăm cumva să lucreze în mijlocul nostru, prin necredința noastră? Unii vor spune că Domnul Își va face lucrarea indiferent că avem sau nu credință și că nicio putere de pe pământ sau de sub pământ nu va împiedica împlinirea planurilor Sale.

Lucrul acesta este perfect adevărat, însă nu modifică deloc afirmația de dinainte: „N-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinței lor” (Matei 13.58).

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte …?
Romani 7.24

Desțelenitorul

Înflăcărarea temperamentului lui Martin Luther l-a făcut să-și împlinească datoria întocmai, chiar să exagereze asprimea regimului impus tinerilor călugări. Apăsat de teama prezentării înaintea lui Dumnezeu și știindu-se nepregătit pentru aceasta, din cauza stării lui de păcat, el ar fi strigat ca apostolul în versetul de azi. Până la un timp avusese convingerea tare că acele chinuri pe care le îndura în starea de călugăr vor constitui un mare merit înaintea lui Dumnezeu și că aceasta ar fi fost de ajuns ca să-i câștige cerul. Totuși, convingerea aceasta n-a fost în stare să astupe prăpastia deschisă în sufletul lui. Mai târziu, el mărturisea: „Am fost călugăr timp de aproape 20 de ani. M-am chinuit în toate felurile. M-am rugat, am postit, am vegheat, am suferit frig până ce era să mor; și prin toate aceste lucruri, eu socoteam că Dumnezeu va trebui să privească la asprimea vieții mele și la credincioșia mea. În felul acesta, eu trăiam în idolatrie, înșelat de visările omenești, căci nu credeam în Hristos și mă temeam de El ca de un judecător groaznic. Astfel am început să caut alți mijlocitori: Maria, sfinții, faptele mele bune… Nu era nimic, niciun lucru pe care să nu-l fi îndeplinit pentru a scăpa de această povară; mă spovedeam în toate zilele, dar aceleași ispite se repetau fără încetare”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DESCHIS LA ÎNVĂTĂTURĂ!

„Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” (Ieremia 42:3)

     Douăsprezece albine au fost puse într-un borcan și lăsate într-o încăpere întunecoasă. După un timp, au pus un fascicul de lumină la baza borcanului și au înlăturat capacul borcanului. Din instinct, albinele au zburat spre lumină și nu au putut scăpa din borcan. Așa că au murit încercând să-și găsească ieșirea prin partea de jos a borcanului. Apoi, cercetătorii au luat douăsprezece muște obișnuite și au repetat experimentul. În câteva secunde, muștele au găsit calea de ieșire din borcan. Albinele sunt mai inteligente decât muștele și au un instinct de supraviețuire mai puternic dar cu toate acestea, chiar acel instinct le-a sortit pieirii.

Iată ce învățătură putem trage de aici. Poți fi foarte inteligent și totuși ideile preconcepute te pot duce la eșec în viață. Presupunerile, rigiditatea și puterea obiceiului te pot determina să faci lucruri care nu vor funcționa și care nu au nici un sens. Dr. James Dobson spune: „Până în anul 1992, mi-am scris cărțile cu creionul, pe carnețele cu foi galbene. Am făcut așa ani de zile, până când au apărut procesoarele de cuvinte. Secolul al douăzecilea era aproape pe sfârșite când m-am hotărât și eu să le folosesc.”

Îți e teamă să abandonezi un vechi sistem de gândire, să dobândești o deprindere nouă sau să abordezi un nou proiect? Când ai terminat de învățat, ești terminat! Singurele limitări adevărate sunt cele pe care ni le punem singuri atunci când refuzăm să învățăm. „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbe 9:9). „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.” (Proverbe 18:15).

Nu lăsa ca temerile și ideile preconcepute să te împiedice să crești; fii deschis față de învățătură.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 5:12-21

Pentru un credincios întors la Dumnezeu pe patul de moarte, epistola ar fi putut să se încheie cu versetul 11. Problema păcatelor sale a fost rezolvată; el este gata pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru cel care continuă însă să trăiască pe pământ, o problemă dureroasă se pune de acum înainte: el are încă în el natura veche, păcatul, care nu poate produce decât roade rele (alterate, corupte, stricate). Riscă el deci să-şi piardă mântuirea?

Ceea ce urmează, de la capitolul 5:12 până la capitolul 8, ne învaţă cum S-a îngrijit Dumnezeu de aceasta: El a condamnat nu numai faptele, ci şi voinţa rea din care au luat ele naştere, pe omul cel vechi (cap. 6:6), absolut după asemănarea lui Adam, strămoşul său. Să ne imaginăm că un tipograf neglijent, în timp ce pregăteşte clişeul pentru o carte, a lăsat să-i scape grave greşeli care falsifică total ideea autorului. Aceste greşeli se vor reproduce în tot atâtea exemplare câte va scoate. Cea mai înaltă tehnică de a le lega nu va schimba cu nimic conţinutul. Pentru a avea un text fidel, scriitorul va trebui să scoată o nouă ediţie, după un alt clişeu.

Primul Adam este ca acest clişeu rău. Câţi oameni, atâţia păcătoşi! Dumnezeu însă nu a căutat să îmbunătăţească rasa adamică. El a dat naştere unui Om nou, Hristos, şi ne-a dat viaţa Lui.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: