Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Octombrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și a fost așa: când au auzit Sanbalat și Tobia și arabii și amoniții și asdodiții că repararea zidurilor Ierusalimului înainta și că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare. Și au uneltit toți împreună să vină să se lupte împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni. Dar ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă împotriva lor, zi și noapte, din cauza lor.
Neemia 4.7-9

După captivitatea babiloniană – Veghere și rugăciune

Împotrivirea vrăjmașilor creștea pe măsură ce lucrarea înainta. Disprețul de la început a fost înlocuit de indignare, de furie și de conspirație. Iudeii care locuiau aproape de vrăjmași i-au înștiințat pe frații lor de planurile acestora. Astăzi, Satan este întristat atunci când vede că lucrarea lui Dumnezeu înaintează și va folosi orice mijloace pentru a o opri.

Neemia se îndreaptă mereu în rugăciune către Dumnezeu. Rugăciunile lui sunt scurte, la obiect, fără nimic elaborat. Și noi ne putem ruga lui Dumnezeu simplu și direct. Noi Îl cunoaștem ca Tată al nostru, iar Domnul Isus, ca Mare Preot și ca Avocat, este la dispoziția noastră tot timpul. El Și-a dat viața pentru noi și continuă să ne iubească nemăsurat.

Domnul ne spune să veghem și să ne rugăm. Neemia a continuat să repare zidul Ierusalimului, veghind și rugându-se zi și noapte. Lucrătorii erau înarmați cu săbii, cu sulițe, cu arcuri și cu scuturi. Jumătate dintre cei din popor purtau arme, iar cealaltă jumătate lucra. Cel care suna din trompetă era lângă Neemia, gata de a suna alarma, atunci când vrăjmașii se apropiau. Lucrătorii erau împrăștiați de-a lungul zidului și aveau porunca să se strângă la un loc la sunetul trompetei. Fie ca și noi să fim gata de a ne ajuta unii pe alții, la porunca Domnului!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

… Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.
Osea 10.12

Desțelenitorul

Născut în Eisleben (Germania) la 10 noiembrie 1483, dintr-o familie de mineri, Martin Luther a avut, după cum se pare, o copilărie destul de grea. Tatăl său i-a înlesnit totuși studiile, pentru că, observând strălucitele calități ale fiului său, l-a putut trimite când avea 14 ani la Magdeburg pentru a-și completa studiile. El a urmat apoi, la Universitatea din Erfurt, Facultatea de drept, unde a găsit o bibliotecă bine îngrijită. Avea 20 de ani când i-a căzut în mână Biblia, pe care n-o văzuse niciodată. A citit-o cu curiozitate, chiar cu interes, dar fără ca, pentru moment, să-i înțeleagă adâncimea. La acel moment, Luther voia să înțeleagă Biblia cu inteligența și nu cu inima.

Puțin câte puțin a pus tot mai multă seriozitate în citirea Bibliei, încât, de îndată ce și-a pus boneta de doctor în avocatură, s-a întrebat dacă era potrivit să îmbrățișeze cariera juridică, după dorința familiei sale. Adânc chinuit în sufletul său de sentimentul păcatelor sale, deodată s-a hotărât să intre la o mănăstire, unde, spera el, va găsi răspuns la toate întrebările care i se puneau în față. Tânărul se aștepta să găsească la mănăstire modelul unei vieți sfinte și acea pace a sufletului pe care o căuta cu atâta ardoare.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

PREGĂTESTE-I PENTRU ADOLESCENTĂ

„Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană”  (Proverbe 20:11)

     Când vezi în copilul tău semne ale adolescenței, e vremea să vorbești cu el. Ca părinte de preadolescent, datoria ta seamănă cu cea a unui antrenor de fotbal care și-a pregătit echipa toată vara până la începutul toamnei. Acum, primul meci stă să înceapă, iar indicațiile directe nu mai pot fi date de către antrenor. Așa că, antrenorul își strânge jucătorii în vestiar și le ține un ultim discurs înainte ca echipa să intre pe teren. Le reamintește principiile fundamentale ale jocului și le ține vechea prelegere despre victorie. Tot astfel, ca părinte de preadolescent, în perioada grădiniței și în anii școlii primare l-ai învățat să facă diferența dintre bine și rău, ce să creadă și cum să se comporte. Proba cea mare, numită adolescență stă să înceapă și echipa ta va intra pe teren. Din acel moment, foarte puține sfaturi părintești se mai pot da. Un psiholog creștin recomandă ca părinții să-i ducă pe copiii de unsprezece-doisprezece ani într-o „excursie de pregătire pentru adolescență”, în care să li se repete și să se accentueze valorile morale și principiile familiei: educația sexuală și schimbările apărute în corp la adolescență, cum să facă față presiunii sociale și alte elemente cheie care trebuie discutate. După aceasta, ți-au mai rămas de făcut încă două lucruri:

1) Asigură-l de dragostea ta și de faptul că-i vei fi mereu alături și că asta nu se va schimba niciodată.

2) Roagă-te pentru copilul tău în fiecare zi. Nu te limita doar la rostirea de rugăciuni, ai încredere în puterea rugăciunilor tale: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 5:1-11

Odată achitat, îndreptăţit, cel credincios lasă să strălucească bucuria lui (v. 1). Pacea cu Dumnezeu este de acum partea sa cea mai preţioasă. Este împăcat cu Judecătorul suprem tocmai prin fapta care ar fi trebuit să atragă asupra lui mânia pentru totdeauna: moartea Fiului Său (v. 10)! Într-adevăr, iubirea lui Dumnezeu nu se poate compara cu niciuna alta. Este propria Lui dragoste (v. 8), ea găsindu-şi toate motivaţiile în Sine Însuşi. El a iubit sărmane fiinţe, care nu aveau nimic vrednic de iubit, mai înainte ca acestea să fi făcut un cât de mic pas către El, pe când erau încă fără putere, nelegiuite (sau neevlavioase: v. 6), păcătoase (v. 8) şi vrăjmaşe (v. 10; 1 Ioan 4:10-19). Şi această dragoste este acum turnată în inimile noastre (v. 5).

În faţa lumii care se făleşte cu avantaje prezente şi trecătoare, cel credincios, departe de a fi ruşinat (speranţa nu înşală: v. 5), se poate folosi de acest drept al său, de viitorul lui extraordinar: gloria lui Dumnezeu (v. 2). În plus, el este capabil să găsească bucuria în necazurile prezente. Pentru că acestea produc roade preţioase (v. 3,4) care dau speranţei sale cu atât mai multă viaţă şi înflăcărare! Şi nu numai atât (v. 11): noi avem dreptul să ne lăudăm în aceste daruri, însă înainte de toate în Acela care ni le dă: în Dumnezeu Însuşi, devenit Dumnezeul nostru prin Domnul nostru Isus Hristos.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: