Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus toate, atât ce făcuseră, cât și ce îi învățaseră pe oameni.
Marcu 6.30

Slujire și odihnă

După ce apostolii și-au împlinit misiunea, s-au adunat la Domnul Isus. Fuseseră trimiși de El, iar acum veniseră înapoi la El. Cât de bine este ca orice slujitor, după ce a împlinit o lucrare oricât de mică, să vină înapoi la Domnul și să-I spună despre toate lucrurile pe care le-a făcut. Prea adesea suntem înclinați să spunem despre aceste lucruri altora, deși uneori poate fi o încurajare pentru poporul Domnului să audă despre lucrările făcute pentru El. Există însă această mare diferență: dacă strângem adunarea lui Dumnezeu, așa cum au făcut Pavel și Barnaba la Antiohia, acest lucru trebuie făcut pentru a prezenta ceea ce Dumnezeu a făcut și cum El a deschis uși pentru lucrare (Fapte 14.27); când însă, după lucrare, venim la Domnul Isus, Îi spunem ceea ce noi am făcut.

Este o mare binecuvântare să revedem faptele și cuvintele noastre în prezența Aceluia care niciodată nu ne flatează și înaintea Căruia nu ne putem lăuda și nu putem ascunde nimic și, astfel, să ne descoperim slăbiciunile și defectele. Din nefericire, putem fi plini de noi înșine și de importanța lucrării noastre, însă, în prezența Domnului, putem vorbi despre tot ceea ce ne apasă mintea și inima, căpătând astfel o liniște în care să ne putem gândi cu sobrietate la noi înșine sau să uităm de noi înșine și de lucrarea noastră, pentru a fi preocupați doar cu El.

Nu ni se spune nimic despre vreun comentariu al Domnului cu privire la lucrarea lor, însă vedem compasiunea și grija Lui față de ei. Ucenicii vorbiseră despre lucrarea lor, însă El este preocupat de ei și de odihna de care aveau nevoie. De aceea, El le spune: „Veniți voi înșivă deoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. Odihna eternă rămâne, însă aici este vorba de „odihniți-vă puțin”.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri … judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4.12

Desțelenitorul

Drept culme a necazurilor, superiorii mănăstirii i-au luat lui Luther Biblia și i-au recomandat să citească diferite cărți, care nu numai că au înlocuit Cartea lui Dumnezeu, dar n-au făcut altceva decât să-i crească nedumerirea și neliniștea. Și totuși, tocmai în mănăstire, în mijlocul acelei organizații în care totul părea să-l depărteze de adevăr, Dumnezeu i-a deschis ochii. Vicarul general, Staupitz, izbit de chipul palid al tânărului său subordonat, ale cărui merite remarcabile și foarte evlavioase, sincere le cunoștea, îi spuse într-o zi: „Pentru ce, dragul meu frate, te chinui cu aceste speculații și gânduri prea înalte? Privește la coasta străpunsă a Domnului Isus pe cruce, la sângele pe care El l-a vărsat pentru tine: acolo, tu vei întâlni îndurarea lui Dumnezeu. În loc să te frămânți, gândindu-te la greșelile pe care le-ai făptuit, aruncă-te în brațele Mântuitorului. Puneți încrederea în El, în dreptatea Lui, în jertfa Lui ispășitoare, săvârșită prin moartea Lui pe cruce. Nu fugi de El! Dumnezeu nu este împotriva ta. Tu ești cel care te depărtezi de El. Apleacă-ți urechea să asculți pe Fiul lui Dumnezeu. El a coborât pe pământ, ca să te asigure de îndurarea divină. El îți spune: «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc …, nimeni nu le va smulge din mâna Mea»”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE RUGA DOAR – CREDE!

„Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24)

     Unul din pericole atunci când ne rugăm este să nu așteptăm ca Dumnezeu să răspundă. Biblia spune: „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Singura monedă de schimb folosită de Dumnezeu este credința, iar „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).

Când te adâncești în Scriptură, credința prinde rădăcini și începe să crească. Credința face ca rugăciunea ta să fie eficientă. Dar dacă credința ta este după Cuvântul lui Dumnezeu, iar răspunsul întârzie? Continuă să te rogi și să crezi!

„Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:35-36).

Vă reamintim ilustrația foarte sugestivă referitoare la credință: Când o comunitate rurală de fermieri a fost lovită de o secetă puternică, biserica locală a organizat o întâlnire de rugăciune. Aproape toți sătenii au participat (interesant cum necazul ne poate atrage atenția). Când pastorul a stat înaintea bisericii pline până la refuz, el a observat în rândul din față o fetiță de unsprezece ani, radiind de entuziasm. Lângă ea, pe banchetă, se afla o umbrelă de un roșu aprins, gata să fie folosită. Frumusețea și inocența acelui tablou l-a făcut pe pastor să zâmbească, în timp ce compara credința copilei cu cea a tuturor celorlalți din biserică.

Uitându-se la adunare, el a anunțat: „Noi toți am venit să ne rugăm pentru ploaie, dar ea a venit așteptând ca Dumnezeu să răspundă!” Așadar, nu te ruga doar – crede!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 6:1-14

Este cât se poate de uşor spun unii! Pentru că harul prisoseşte, iar nedreptăţile noastre fac ca harul să strălucească şi mai mult, atunci să profităm de el şi să ne lăsăm duşi de toate capriciile voinţei cărnii (v. 1:15). Însă ni-l putem imagina oare pe fiul risipitor, după ce a văzut ce primire i-a făcut tatăl, să mai dorească să se întoarcă în ţara îndepărtată, spunându-şi: Acum ştiu că voi fi primit acasă oricând îmi va plăcea să mă întorc? Nu, un astfel de raţionament nu poate fi niciodată al unui adevărat copil al lui Dumnezeu! În primul rând, pentru că el ştie că acest har L-a costat pe Mântuitorul lui şi se teme să-L întristeze; în al doilea rând, pentru că păcatul nu mai este atrăgător pentru el. În adevăr, un cadavru nu mai poate fi ispitit prin plăceri şi tentaţii. Moartea mea cu Hristos (v. 6) i-a luat păcatului toată puterea şi autoritatea asupra mea. Şi aceasta este o eliberare minunată!

Capitolul 3:13-18 constata că toate mădularele omului: limba lui, picioarele lui, ochii lui erau unelte ale nelegiuirii în slujba păcatului (6:13). Ei bine! odată cu întoarcerea mea la Dumnezeu, chiar aceste mădulare îşi schimbă proprietarul. Ele devin unelte ale dreptăţii, la dispoziţia Celui care are toate drepturile asupra mea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: