Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

A trimis un om înaintea lor: Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare, până la timpul când s-a împlinit ce a spus: Cuvântul Domnului l-a încercat. Împăratul a trimis și l-a dezlegat; stăpânitorul popoarelor l-a eliberat. L-a pus domn peste casa lui și cârmuitor peste toate avuțiile lui.
Psalmul 105.17-21

Dumnezeu a trimis un Om și înaintea noastră: pe Acela care este propriul Său Fiu. Ni se spune că „El a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit”. Cât de trist este modul în care El a fost tratat! Hristos a fost vândut pentru treizeci de arginți – prețul unui rob. Suferințele lui Iosif în temniță au fost nimic în comparație cu suferințele lui Hristos, atunci când a fost condamnat la moarte pe cruce. Acolo, El a suferit batjocura și persecuția din partea celor pe care El Însuși îi crease. Mai mult, a îndurat suferința de a fi părăsit de Dumnezeu, purtând păcatele noastre, timp de trei ore de întuneric. Sufletul Său a intrat cu adevărat în fiare.

„Până la timpul când s-a împlinit ce a spus.” Aceste cuvinte au fost mai adevărate cu privire la Hristos, decât fuseseră cu privire la Iosif. Ce spusese Hristos? „Toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. Pentru că El va fi dat în mâinile națiunilor și va fi batjocorit și va fi insultat și va fi scuipat și Îl vor biciui și Îl vor omorî și a treia zi va învia” (Luca 18.31-33). Învierea minunată a Domnului Isus dintre cei morți este simbolizată de ceea ce se spune despre Iosif: „Împăratul a trimis și l-a dezlegat”. Dumnezeu I-a desfăcut Domnului Isus legăturile morții.

Iosif a fost apoi înălțat într-o poziție de mare autoritate în Egipt, însă Domnul Isus a fost înălțat și I s-a dat un Nume mai presus de orice nume. Fie ca încă de pe acum să-I dăm cinstea și gloria datorate Numelui Său!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez”.
Ioan 5.17

Odihna promisă

Adversarii Domnului Isus L-au considerat vinovat că lucrează în ziua de sabat. Dar El a făcut aceasta pentru a alina suferința. Răspunsul Domnului la învinuirea care i se aducea, a fost că El și Tatăl nu puteau avea odihnă într-o lume plină de păcat și de nefericire. Sfințenia nu se poate odihni acolo unde este păcat, nici dragostea acolo unde este durere. Și cel credincios este de asemenea înconjurat de trudă, luptă și durere, dar o zi de odihnă se apropie. A fost un timp când, din cauza păcatului, nu cunoștea odihna; dar apoi a auzit vocea Mântuitorului chemând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. Cititorul nostru a auzit această chemare? A răspuns la ea?

Unii creștini par să se oprească la faptul de a fi mântuiți, dar viața creștină înseamnă mai mult decât atât. Dacă trăim pentru noi înșine și nu pentru Mântuitorul, nu vom avea parte de odihnă. Odihna este promisă aceluia care răspunde chemării la supunere și la jugul uceniciei împreună cu Mântuitorul său. Această odihnă va veni atunci când vom fi în glorie și vom înceta să lucrăm. Această lume este scena muncii și luptelor noastre. Dar în curând vom pleca de aici și vom intra în ceea ce Dumnezeu numește „odihna Mea”. Să ne bucurăm de această lucrare a Domnului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE MEREU CU UN PAS ÎNAINTE

„Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia 65:24)

     Când soțul Wildei Lahmann s-a trezit la primele ore ale dimineții răsuflând greu și ținându-se de piept, nu mai aveau timp pentru a chema salvarea. Ea l-a pus în mașină, a trântit ușa și a plecat în grabă spre spital. Ea scrie: „Treizeci de kilometri până la spital. Nu vom reuși. Doamne, te rog trimite-ne un ajutor! După vreo doi kilometri am văzut ceva. Oare vederea îmi juca feste? Era o ambulanță cu un paramedic lângă. Ne aștepta oare pe noi? Cine ar fi putut suna după salvare? Am frânat puternic și am alergat strigând după ajutor. Au început tratamentul pe loc și l-au dus pe Randy în grabă la spital. Următoarele trei zile au fost critice. Nu am plecat de la căpătâiul său, rugându-mă să se trezească.

Când s-a trezit, a întrebat: „Ce s-a întâmplat?” „Ai avut un atac de cord puternic. Încă vreo două minute și cine știe?” „Ai sunat paramedicii?” a întrebat Randy. „Nu,” am răspuns eu. „Salvarea fusese chemată pentru un accident petrecut în acea intersecție. Echipajul a sunat la sediu pentru a li se confirma locația. Apoi, după câteva clipe am apărut noi.” Accidentatul din intersecție era soțul meu. Atacul de cord al lui Randy ar fi fost fatal dacă paramedicii nu ar fi fost acolo.”

Deseori, când apare o criză nu mai ai timp să-ți suni pastorul sau partenerul de rugăciune. În astfel de clipe, e bine să știi că Dumnezeu a zis: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”

El este gata să intervină izbăvindu-ți „viaţa din groapă” (Psalmul 103:4) cu mult timp înainte ca tu să știi că ai dat de necaz!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 6:15-23

De nimic nu face omul mai mult caz decât de libertatea lui. Dar aceasta este absolut o iluzie. Voinţa liberă nu este altceva decât robia diavolului (J.N.D.).

Totuşi, omul nu îşi dă seama de aceasta decât după întoarcerea sa la Dumnezeu. Numai încercând să zboare, pasărea captivă simte că iau fost ştirbite aripile. Oricine practică păcatul este rob al păcatului, învăţa Domnul Isus. El însă adăuga: Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi (Ioan 8:34-36). Liberi, nu să facem voia noastră proprie: aceasta ar însemna să ne aşezăm din nou sub aceeaşi robie!

Este de ajuns că am împlinit, în timpul deja trecut, voia omului păcătos (şi pentru ce roade? v. 21; 1 Petru 4:3), că am lucrat pentru impostorul Satan, întrun târg al înşelării, cu condiţia unui tragic salariu: moartea, pe care Hristos a suferit-o în locul nostru (v. 23).

Nu! dacă suntem liberi, aceasta este pentru aI sluji lui Dumnezeu şi pentru aL asculta din inimă (v. 17; 2 Corinteni 10:5) asemeni acestui tânăr sclav, răscumpărat într-o zi de la un stăpân crud de către un călător care avusese milă de el, care, în loc să meargă să-şi trăiască viaţa, cerea să nu fie părăsit de binefăcătorul lui; toată dorinţa lui era de atunci să-i slujească.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: