Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El le-a spus: „Veniți voi înșivă deoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”.
Marcu 6.31

Slujire și odihnă

Sunt trei motive pentru care ucenicii au fost chemați deoparte, într-un loc pustiu.

Primul motiv este că Domnul Însuși S-a retras într-un loc pustiu, din cauza uciderii martorului Său, Ioan Botezătorul, ucidere care constituia un semn sigur al propriei Lui respingeri și crucificări. Acest lucru arăta că dispensația urma să se schimbe, astfel că Domnul ia un loc de separare față de poporul vinovat. Acest motiv dispensațional este proeminent în Matei 14.13.

Un al doilea motiv, proeminent în Evanghelia după Marcu, este că lucrarea ucenicilor îi pusese pe aceștia în contact cu lumea și crease o emulație, astfel încât „mulți veneau și plecau”. În astfel de împrejurări, slujitorul are nevoie să fie separat de duhul neliniștit al lumii, pentru a fi cu Domnul și pentru a se odihni puțină vreme.

Cel de-al treilea motiv este prezentat în Evanghelia după Luca, unde citim că ucenicii au fost duși deoparte pentru a fi instruiți de către Domnul (Luca 9.10,18-27).

Și noi, în timpul de acum, avem nevoie să fim separați de lume, pentru a învăța că nu suntem din ea, chiar dacă suntem trimiși în ea pentru a face lucrarea Domnului. Binecuvântările noastre sunt cerești, nu pământești. De asemenea, avem nevoie să fim singuri cu Domnul, pentru a scăpa de duhul lumii. Avem nevoie să stăm în prezența Domnului, pentru a cunoaște gândul Său. Totuși, poporul a văzut cum Domnul și ucenicii plecau și au mers după ei. Se părea că ucenicii aveau să fie lipsiți de odihna necesară, însă Domnul, în grija Sa minunată pentru cei ai Săi, a întâmpinat El Însuși poporul. Putea fi odihnă pentru ucenicii Săi, însă nu și pentru El.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

… este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris …
Romani 1.17

Desțelenitorul

Luther însă stăruia să caute în sine însuși temelia pocăinței pe care o știa necesară mântuirii și a răspuns argumentelor binevoitorului său prieten, așa cum fac atât de multe persoane sincere: „Cum aș putea eu crede în îndurarea lui Dumnezeu, atâta timp cât încă nu sunt întors la El? Trebuie să se lucreze în mine o schimbare, înainte ca Dumnezeu să mă poată primi”. Atunci Staupitz i-a arătat lui Luther că Domnul, departe de a-l fi părăsit, îl făcea să treacă pe acest drum de suferință morală, pentru ca să i Se descopere ca un Tată bun și iubitor, care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui, ca să trăiască.

Nu a trecut mult timp și Luther a fost chemat ca profesor la catedra de filozofie a Universității din Wittenberg. Dumnezeu era la lucru în viața lui Luther. O parte din îndatorirea sa de profesor consta din a lămuri Sfânta Scriptură. Într-o zi, când medita în izolarea chiliei sale asupra lecției pe care avea s-o țină, ochii i s-au îndreptat spre Biblia deschisă înaintea lui și a citit din ea cuvintele versetului de astăzi. Sufletul i-a fost luminat prin aceste cuvinte. De atunci, învățătura lui Luther a suferit o transformare. Până atunci, în el era admirat profesorul cu dar de vorbire, savantul. După aceea însă, studenții aveau înaintea lor un creștin adevărat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE MEREU CU UN PAS ÎNAINTE (2)

„Scut şi pavăză este credincioşia Lui!” (Psalmul 91:4)

     La o sărbătoare câmpenească, un vânzător i-a oferit lui Mavis Gustafson Pigford o Biblie gratuită. A pus-o în poșetă și a lăsat-o acolo. Mai târziu, în timp ce se plimba, a apărut o mașină, iar șoferul a îndreptat spre ea un pistol spunându-i să urce. Ea scrie: „Am făcut așa cum mi-a spus. Apoi șoferul a tras pe dreapta și a început să mă lovească cu toată forța. M-am zbătut și în cele din urmă m-a împins afară din mașină. Înainte ca picioarele mele să atingă pământul, am auzit un foc de armă și am simțit o durere ascuțită în coaste. M-am prăbușit, după care a apărut bărbatul acela, mi-a luat portmoneul, mi-a pus poșeta pe cap și a tras în ea. Am simțit un impact înfiorător. Încă în stare conștientă, am auzit mașina plecând și eu m-am târât până la cea mai apropiată casă. Femeia a sunat după ajutor și în timp ce eram dusă la spital, poliția a prins șoferul acela nebun și drogat care m-a atacat. Înainte de operația prin care urmau să-mi extragă glonțul dintre coaste, a venit să mă vadă sora mea. „Știi ce ți-a salvat viața?”  m-a întrebat ea. Mi-a dat Biblia pe care o aveam în poșetă. Înăuntru era înțepenit un glonț, cu vârful oprit exact la Psalmul 37:14-15: „Cei răi trag sabia … ca să junghie pe cei cu inima neprihănită. Dar sabia lor intră în însăşi inima lor, şi li se sfărâmă arcurile.”

Iată încă un exemplu al faptului că Dumnezeu este mereu cu un pas înainte: „El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” (Psalmul 91:3-4,11,14).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 7:1-11

Nu numai că legea condamnă (reprimă) faptele rele pe care leam comis, dar ea judecă şi natura mea păcătoasă, de exemplu, incapacitatea mea de a iubi, pe Dumnezeu şi pe aproapele meu, aşa cum cere ea. Păcatul deci mă aşază implacabil sub condamnarea după legea lui Dumnezeu Sunt însă salvat prin acelaşi mijloc prin care am fost eliberat de păcat: prin moarte (adică moartea mea cu Hristos: v. 4). Când un vinovat este decedat, justiţia omenească nu-l mai poate pune în închisoare.

Este oare legea ceva rău, de vreme ce Dumnezeu a trebuit să mă protejeze de rigorile ei? Nicidecum! strigă din nou apostolul (v. 7). Dacă întrun muzeu pun mâna pe un obiect expus, se poate să nu fiu conştient de comiterea vreunei infracţiuni. Dar, din contră, sunt foarte vinovat cât timp există un indicator nu atinge! Aceeaşi inscripţie totodată le va stârni multor vizitatori dorinţa de a întinde degetul spre obiectele expuse. Pentru că natura orgolioasă a omului îl îndeamnă să încalce orice reguli, pentru a-şi afirma independenţa! Tot aşa, prin lege, Dumnezeu mă surprinde în flagrant delict de neascultare şi scoate în evidenţă pofta care este în mine, ca să mă convingă mai bine de păcat.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: