Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, ieșind din corabie, Isus a văzut o mare mulțime și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să-i învețe multe.
Marcu 6.34

Cineva a spus despre Hristos: „El a fost cel mai generos și mai accesibil dintre oameni”. Putem observa în felul Său de purtare o delicatețe și o bunătate care n-au fost niciodată văzute în vreun om, însă simțim întotdeauna că El a fost un străin aici. Cât de adevărat este acest lucru! El a fost un străin aici, însă a fost atât de aproape de orice durere și de orice nevoie a oamenilor. Distanța pe care a păstrat-o și apropierea pe care a arătat-o au fost perfecte. El a făcut mai mult decât să privească la suferința din jurul Său: a pătruns în ea cu o compasiune proprie Lui. De asemenea, a făcut mai mult decât să refuze întinarea din jurul Său: S-a păzit pe Sine de orice atingere de ea.

Să-L privim manifestând această combinație de apropiere și de distanță în Marcu 6. Aceasta este o scenă mișcătoare. Ucenicii s-au întors la El după o lucrare obositoare, iar Domnul are grijă de ei și ia seama la faptul că erau osteniți. „Veniți deoparte și odihniți-vă puțin” (versetul 31). Însă, văzând mulțimea care Îl urma, El Se preocupă cu aceeași grijă și de ea, luând seama la nevoile ei.

În această scenă Îl vedem foarte aproape de feluritele nevoi ale celor din jurul Lui, fie că era vorba de oboseala ucenicilor, fie de nevoia de hrană a mulțimii. Ucenicii însă au devenit repede iritați de atenția pe care El o dădea mulțimii și L-au îndemnat să le dea drumul oamenilor. Așa ceva însă nu se potrivea inimii Domnului. A intervenit deci o înstrăinare imediată între El și ei, exprimată prin faptul că le poruncește să intre în corabie. Însă această separare în inimă și în duh a lor față de El nu face decât să le creeze noi probleme. Vântul și valurile le sunt potrivnice pe mare și, atunci când erau la capătul puterilor, Domnul este din nou aproape de ei, pentru a-i ajuta și păzi.

J G Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
1 Ioan 3.8

Nimicitorul lucrărilor diavolului

Trebuie să nu uităm niciodată că moartea Domnului Isus Hristos a produs rezultate mult mai mari decât îndepărtarea păcatelor noastre. Pentru noi, îndepărtarea păcatelor are o mare importanță. Însă Hristos a fost și Robul lui Dumnezeu și prin aceasta Însoțitorul Său în lupta împotriva lui satan. Hristos a fost arătat nu numai ca să ne împace pe noi cu Dumnezeu, ci și ca să nimicească lucrările diavolului. Contribuția diavolului la războaie, foamete, epidemii etc. este enormă. Dumnezeu însă păstrează supremația și transformă în bine răul, pe care l-a făcut satan. Dragostea lui Dumnezeu, care nu se sfârșește niciodată, stă împotriva vrăjmașului sufletelor noastre. Dragostea dumnezeiască transformă totul spre ce este mai bine pentru cei care ascultă de Mântuitorul și s-au încredințat conducerii Sale.

Omul credincios este caracterizat de o viață nouă. El a fost odinioară sclavul păcatului, dar prin credința în Mântuitorul a devenit un om liber, un om cu un alt orizont. Acesta este marele har arătat în Persoana Domnului. Fericit este un astfel de om care beneficiază de lucrarea Mântuitorului și călătorește împreună cu Domnul său spre veșnicie! Un astfel de om are un Ocrotitor în Persoana Mântuitorului. Orice cititor se poate bucura de o astfel de lucrare a Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I TII PIEPT LUI SATAN (1)

„Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan” (2 Corinteni 2:11)

     Nimic nu-l încântă mai mult pe diavolul decât scepticismul cu care este privit în prezent. Cu cât ne îndoim mai mult de existența lui sau îi minimalizăm importanța, cu atât mai multă libertate are de a ne răni și de a ne pune bețe-n roate. Domnul Isus nu a pus niciodată la îndoială realitatea diavolului. Biblia spune: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Însă Domnul Isus a ieșit victorios. Și a dovedit că Dumnezeu folosește planurile lui Satan pentru a ne întări. Vremurile de încercare sunt de fapt vremuri de pregătire spirituală. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Dumnezeu te iubește prea mult pentru a te lăsa la starea de om neștiutor și imatur. „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:5-10). Pavel spune: „Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan.” Când Generalul Patton l-a contraatacat pe Feldmareșalul Rommel în cel de-al Doilea Război Mondial, se spune că Patton a strigat în toiul luptei: „Îți citesc cartea, Rommel! Îți citesc cartea!” Patton a studiat cartea lui Rommel despre atacurile infanteriei. El cunoștea strategiile liderilor germani și își pregătea acțiunile în consecință. Când cunoști planurile lui Satan, te poți împotrivi atacurilor lui.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 3:1-18

Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?

Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4:2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2:17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).

Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5). Cu alte cuvinte, nedreptatea mea Îl slujeşte pe El. Ce înspăimântătoare rea credinţă! Dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu ar trebui să renunţe la a mai judeca lumea (v. 6) şi ar trebui să-i fie recunoscător lumii pentru răutatea ei care, prin contrast, accentuează sfinţenia Sa. El însă ar înceta atunci să mai fie drept şi S-ar tăgădui pe Sine Însuşi (2 Timotei 2:13). Înainte de verdictul final, Dumnezeu îndepărtează şi ultimele raţionamente în dosul cărora creatura Sa caută întotdeauna să se ascundă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: