TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Părtaşi ai suferinţelor Lui
„Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos.” 1 Petru 4:13
Dacă urmează să fii folosit de Dumnezeu, El te va trece printr-o mulţime de experienţe care nu sunt menite pentru tine personal, ci pentru a te face folositor în mâinile Sale şi pentru a te ajuta să înţelegi ce se petrece în alte suflete, astfel ca niciodată să nu fii surprins de ceea ce-ţi iese în cale. „O, nu pot să ies la capăt cu persoana aceea.” De ce nu? Dumnezeu ţi-a dat din plin ocazii să te îmbibi de prezenţa Lui, dar tu te-ai dai in lături, pentru că ai crezut că este un lucru nesemnificant să-ţi petreci timpul în felul acesta.
Suferinţele lui Cristos nu au fost suferinţele oamenilor obişnuiţi. El a suferit „potrivit voii lui Dumnezeu”, perspectiva Lui asupra suferinţei fiind diferită de a noastră. Numai prin relaţia cu Isus Cristos putem înţelege ce urmăreşte Dumnezeu prin tratamentele pe care ni le aplică. Ţine de natura creştinismului să ştii care este scopul lui Dumnezeu. In istoria Bisericii creştine a existat tendinţa de a evita identificarea cu suferinţele lui Isus Cristos. Oamenii au căutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu mergând pe o „scurtătură” făcută de ei. Calea lui Dumnezeu este întotdeauna calea suferinţei, acea „cărare lungă, lungă”.
Suntem noi părtaşi ai suferinţelor lui Cristos? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să frângă ambiţiile noastre? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să distrugă hotărârile noastre personale, transformându-le în mod supranatural? Nu înseamnă că vom şti exact de ce Dumnezeu ne duce pe o anumită cale, pentru că dacă am şti, am deveni nişte îngâmfaţi spirituali. Niciodată nu înţelegem prin ce ne trece Dumnezeu în acel moment; trecem prin acele lucruri înţelegându-le mai mult sau mai puţin. Apoi ajungem la un moment dat să ne dăm seama şi spunem: „O, Dumnezeu mi-a dat putere, iar eu nici n-am ştiut!”
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Apăraţi-vă cauza,” zice Domnul, aduceţi-vă motivele ca martori…” ISAIA 41:21
În Canada trăia o credincioasă irlandeză care era numită „sfânta Ana”.
Ea a trăit până la o sută de ani. Când a fost o fată tânără, a lucrat într-o familie pentru un salariu foarte mic, la nişte stăpâni foarte nemiloşi. Ei o puneau să care apă de la o milă distanţă, sus pe un deal abrupt. Odată era acolo sus o fântână, dar a secat cu toate că a existat acolo an după an. Într-o seară Ana era foarte obosită, şi îngenunghind a strigat către Dumnezeu, şi cum stătea pe genunchi, a citit aceste cuvinte: „Voi face să ţâşnească râuri pe dealuri… voi preface pământul uscat în izvoare de apă… Apăraţi-vă cauza… aduceţi motivele cele mai tari.” (vs.18 şi 21). Cuvintele acestea au impresionat-o pe „sfânta Ana”, şi a adus pricina ei înaintea Domnului. Ea i-a spus ce mare nevoie aveau stăpânii ei de apă şi ce greu era pentru ea să care apa sus pe dealul abrupt; apoi s-a întins şi a adormit. Ea şi-a susţinut cauza şi a adus ca îndreptăţire motive puternice. A doua zi de dimineaţă a fost văzută că lua o găleată şi se îndrepta către fântâna secată. „Unde te duci?”, a întrebat-o cineva. „Mă duc să scot apă din fântână”, a răspuns ea. „De ce, nu ştii că este secată?” Dar aceasta nu a oprit-o pe „sfânta Ana.” Ea ştia în cine a crezut şi mergea mai departe: şi iată, în fântână erau circa douăzecişipatru de metri în adâncime, de apă curată şi rece şi, povestea ea mai târziu, fântâna nu a mai secat. Acesta este felul în care îşi împlineşte Domnul făgăduinţele.
Apăraţi-vă pricina înaintea Domnului şi aduceţi-vă motivele cele mai tari, şi veţi vedea cum lucrează El în favoarea copiilor Lui a căror pricină este dreaptă şi care se încred în El. Cât de puţin folosim noi metoda aceasta de a aduce înaintea lui Dumnezeu pricina noastră, prezentându-I argumentele drepte însoţite de o credinţă sfânta. Avem în Scriptură destule exemple de astfel de cazuri. Avraam, Iacov, Moise, Ilie, Daniel, şi văduva pe care a dat-o Domnul Isus ca pildă de rugăciune stăruitoare. Poate chiar mulţi dintre noi am experimentat intervenţia lui Dumnezeu în favoarea noastră, când în smerenie şi respect, I-am prezentat motivele cu care ne susţineam cauza înaintea Lui.
Fie ca exemplul minunat al acestei femei de serviciu, dar sfânta, să ne umilească pentru necredinţa şi neîncrederea noastră în Acela care ne iubeşte şi poate totul! Un exemplu de rugăciune stăruitoare cu prezentarea de argumente este David care îşi pleda cu încredere pricina înaintea Domnului Său în care se încredea.A fi în pustiu este o dovadă de izbăvire. Dumnezeu ne conduce acolo, ca să nu găsim acolo pe nimeni decât pe El însuşi; fără El nu este nici putere, nici hrană, nici băutură, nici drum. Înţelepciunea omenească nu se poate sprijini pe Dumnezeu; numai credinţa poate, pentru că ea nu posedă nimic decât încrederea că Dumnezeu poate şi vrea să intervină în ajutorul credincioşilor Lui, fie că ei aduc argumente care să le susţină cauza, fie că nu aduc, pentru că argumentul suprem care pledează pentru ei este DRAGOSTEA LUI.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; îi va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul”. Maleahi 3:3.
Dacă ne pocăim cu adevărat atunci primim putere. Iar Dumnezeu ne va pune în oală şi ne va încerca în foc şi la timpul potrivit ne va scoate de acolo, dar după aceea ne va pune înapoi ş.a.m.d. Mai întâi ne vom gândi că aceasta este din partea Satanei, dar la urmă vom observa că aceasta este călăuzirea lui Dumnezeu. Apoi vom spune: „Tată, lasă-mă în „oală” şi acoper-o bine!” Şi El ne va asculta, chiar dacă va fluera şi vor ieşi aburii, dar aceasta nu va dăuna. El ştie când este de ajuns şi nu ne ispiteşte peste puteri.
„Celui cu o inimă sinceră Dumnezeu îi dă reuşită”.
Cât de adevărat este aceasta. De aceea vă spun vouă care v-aţi întors la Dumnezeu, să rămâneţi statornici! Cel care rămâne statornic până la capăt, va fi mântuit. Ferice de voi dacă biruiţi! Vom putea cunoaşte puterea lui Dumnezeu, vom învăţa să luptăm lupta credinţei, devenind experţi în Cuvântul Vieţii, vom putea simţi puterea care ne poartă în toate necazurile, astfel încât vom putea spune: „Ce importantă este dar viaţa!” Ne vom putea bucura că noi suntem astfel pregătiţi, şi putem fi oameni păziţi şi fericiţi, iar harul şi dragostea lui Dumnezeu vor fi mărite de noi.
„Duhul, care este un duh al slavei şi al lui Dumnezeu, se odihneşte peste noi”. Şi putem spune împreună cu Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Rom. 8:37; „Când după lucrul şi suferinţa de pe acest pământ vor intra pe străzile de aur în Cetate, acolo baza fericirii şi închinării mie, va fi doar faptul acela că-L voi putea vedea pe Mântuitorul”.
Tată, Îţi mulţumesc pentru călăuzirea Ta, pentrucă Tu eşti sfânt. Amin.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
CE ESTE NECAZ, SE VA SFÂRŞI
Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut. Isaia 57.16
Tatăl nostru ceresc nu caută nimicirea noastră, ci educarea noastră. Dacă El Se ceartă cu noi, aceasta o face din bunătate; El nu vrea să fie totdeauna în război cu noi. Dacă noi găsim că pedeapsa lui Dumnezeu durează prea mult, aceasta este din cauză că răbdarea noastră este mică. Să ne aducem aminte totodată că „mânia Lui nu ţine pe vecie”, în timp ce „îndurarea Lui ţine toată veşnicia” şi că oricât ar dura de mult întunericul nopţii, el se va sfârşi făcând loc unui soare plăcut. Domnul iubeşte prea mult pe aleşii Lui şi nu poate fi
supărat pentru totdeauna pe ei.
Dacă Dumnezeu ar trebui să lucreze fără încetare asupra noastră aşa cum am merita, din cauza nebuniei noastre, noi n-am putea să suportăm această lucrare, ci am cădea obosiţi şi fără nădejde până la porţile morţii. Dar El este un Tată bun, El ne cunoaşte, ne rabdă şi ne ajută. Cel ce ne-a zidit, ne cunoaşte slăbiciunea şi puţina sarcină pe care o putem îndura. El Se poartă cu blândeţe şi duioşie cu acela pe care El l-a făcut aşa de delicat. Să nu ne lăsăm striviţi de greutăţile noastre de acum, căci ele ne pregătesc un viitor frumos. Ele sunt calea care ne duce la un viitor prea fericit. Mâna care loveşte acum, va tămădui; şi asprimea Lui din vremea de acum va fi urmată de binecuvântări din belşug.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Domnul Însuşi, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer. 1 Tesaloniceni 4.16
Prezentarea Adunării înaintea lui Hristos va avea loc în cer. Bineînțeles, ea trebuie să fie răpită mai întâi și, pentru ca Scriptura să fie împlinită, El Însuși trebuie să vină să o răpească. Ultimele cuvinte adresate Adunării au fost acestea: „Iată, Eu vin curând”. Ele arată ce loc are venirea Sa pentru Adunare în gândurile Sale. După ce ia comunicat slujitorului Său Ioan întreaga revelație dată Lui de Dumnezeu, Domnul adaugă aceste ultime cuvinte pline de iubire: „Eu vin curând”. Cu siguranță, aceste cuvinte fac necesar răspunsul: „Da, vino, Doamne Isuse!”.
Unul dintre cele mai ciudate lucruri din istoria Adunării este că această speranță măreață a fost dată uitării vreme de multe secole. Aceste cuvinte, care ar fi trebuit să rămână vii în inima Adunării, au ajuns să fie puțin prețuite și înțelese. Este de asemenea curios că și astăzi ele îi influențează atât de puțin pe cei care le cunosc și care le înțeleg, însă motivul este ușor de găsit. El este descoperit în cuvintele Domnului către adunarea din Efes: „Țiai părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2.4).
Se apropie însă momentul când Domnul Își va împlini promisiunea și va veni din cer, cu un strigăt. Acesta va fi strigătul de bucurie care va izbucni din inima și de pe buzele Lui, fiindcă timpul de așteptare se va fi sfârșit. Va fi un strigăt de biruință și de putere, care va răsuna până în morminte. Ce moment măreț! Văzduhul este locul puterii lui Satan acum, căci el este prințul puterii văzduhului (Efeseni 2.2). Acolo, în chiar sediul puterii lui Satan, Domnul biruitor Își va întâlni Adunarea biruitoare, o Adunare strânsă din orice națiune, seminție și limbă și răpită de pe pământ pentru aL întâmpina în văzduh. J. T. Mawson
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Doamne, te slăvesc pentru privilegiul inestimabil al părtăşiei cu Tine din această dimineaţa; lucrează în mine în aşa fel, încât să voiesc şi să înfăptuiesc buna Ta plăcere azi (v. Filipeni 2:13).
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Inima este nespus de înşelătoare si de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? „Eu, Domnul, cercetez inima. „» IEREMIA 17,9-10
Caracterul inimii este decisiv în ceea ce priveşte efectul pe care cuvântul lui Dumnezeu îl are asupra noastră. Mai mult, noi nici măcar nu ne cunoaştem propria inimă, dar El o cunoaşte. Acum se pune întrebarea: cum recepţionăm noi mesajul Cuvântului Său? Am alungat oare din inimă încăpăţânarea, descurajarea şi păcatul înainte să ne pregătim să asimilăm îndemnurile Scripturii? Iacov 4,7-8 ne îndeamnă: «Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Impotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!» Fii cu luare aminte la poruncile Scripturii şi respectă-le, căci altfel vei eşua în înţelegerea Cuvântului Său! In primul rând împotriveşte-te diavolului în Numele lui Isus; în al doilea rând, apropie-te tot mai mult de Dumnezeu; în al treilea rând, curăţeşte-ţi inima în sângele scump al Mielului, iar în al patrulea rând, sfinteste-ţi umblarea în viaţa de credinţă! Dacă faci aceste lucruri, inima ta este un pământ bun, gata să primească mesajul Cuvântului, după cum spune Domnul Isus în Pilda Semănătorului. Dacă nu faci acest lucru te amăgeşti singur. Iacov 1,26 ne avertizează: «… îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.»
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineaţa
Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere. Isaia 54:17
Ziua de astăzi este memorabilă în istoria Angliei pentru două mari izbăviri înfăptuite de Dumnezeu în folosul nostru. Pe 5 noiembrie 1605, Complotul prafului de puşcă, conspiraţia care trebuia să distrugă Palatul Parlamentului, a fost descoperit.
În timp ce pentru prinţi se pregătea
În peşteri, în adânc, trădarea
El a trimis din cer o rază ca o stea
Să nimicească răul şi-nşelarea.
În al doilea rând, astăzi este aniversarea debarcării regelui William al III-lea la Torbay în 1688, debarcare care a asigurat monarhia protestantă şi libertatea religioasă. Ziua aceasta trebuie sărbătorită, nu numai de veselia tinerilor, ci şi de imnurile sfinţilor. Înaintaşii noştri puritani au dedicat un timp special recunoştinţei. Există încă o culegere de predici anuale, predicate de Matthew Henry în ziua aceasta. Sentimentele noastre protestante, şi dragostea pentru libertate, ar trebui să ne facă să privim această aniversare cu recunoştinţă sfântă. Să ne unim inimile şi buzele spunând: „Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară” (Psalmi 44:1). Ai făcut din această naţiune adăpostul Evangheliei; şi, când duşmanii s-au ridicat asupra ei, ai ocrotit-o cu scutul Tău. Ajută-ne să înălţăm imnuri nenumărate pentru o eliberare infinită. Oferă-ne un duh de ură faţă de Antichrist, şi grăbeşte ziua distrugerii totale. Până atunci, credem această făgăduinţă: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere”. Nu ar trebui ca ziua de azi să facă din fiecare credincios un luptător pentru Evanghelia Lui Isus, care să se împotrivească învăţăturilor false şi să propovăduiască adevărul divin? Nu ar fi bine să ne cercetăm inimile şi să eradicăm orice urmă de îndreptăţire de sine, care ar putea să se ascundă în ele?
Seara
Lăudaţi-L, şi binecuvăntaţi-I Numele. Psalmi 100:4
Domnul nostru vrea ca tot poporul Lui să fie bogat în gânduri înalte şi fericite privitoare la binecuvântata Sa persoană. Isus nu se mulţumeşte cu câteva gânduri ale fraţilor Săi. Plăcerea Lui este ca mireasa să fie încântată de frumuseţea Mirelui. Nu trebuie să-L privim ca pe o necesitate comună, cum este pâinea şi apa. ci ca pe o delicatesă aleasă, ca pe o desfătare rară şi foarte fină. În scopul acesta, El se descoperă ca „un mărgăritar de mari preţ” (Matei 13:46), în frumuseţea ei desăvârşită, ca „un mănunchi de mir” (Cânt 1:13), în mireasma lui proaspătă, ca „un trandafir” din Saron” (Cânt. 2:1) şi ca „un crin din văi” (vers. 1) În puritatea lui nepătată. Ca să poţi avea gânduri înalte despre Christos, aminteşte-ţi că Christos stăpâneşte cerurile, unde lucrurile sunt măsurate cu dreptate. Gândeşte-te cât de mult preţuieşte Dumnezeu pe Singurul Născut, „darul Lui nespus de mare” (2 Corinteni 9:15) pentru noi. Gândeşte-te ce cred îngerii despre El, cum îşi acoperă feţele înaintea Lui şi cum I Se închină. Gândeşte-te ce cred despre El sfinţii răscumpăraţi, care Îi cântă laude zi şi noapte. Gândurile înalte despre Christos ne vor ajuta să acţionăm complet în relaţiile cu El. Cu cât îl vedem pe Christos mai sus, şi cu cât mai umil ne plecăm la picioarele tronului, cu atât ne pregătim mai mult să ne purtăm cum trebuie faţă de El. Domnul Isus doreşte să ne gândim la El ca să ne supunem cu bucurie autorităţii Sale. Gândurile înalte ne măresc dragostea. Dragostea şi respectul merg împreună. De aceea credinciosule, gândeşte-te mult la calităţile Domnului tău, studiază-L în slava Sa originală, înainte de a lua natura ta. Gândeşte-te la dragostea care l-a făcut să părăsească tronul, si să moară pe cruce! Admiră-L în timp ce cucereşte toate puterile iadului! Priveşte-L înviat, încoronat, slăvit! Închină-te în faţa Celui „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare” (Isaia 9:6), fiindcă numai în felul acesta îl vei putea iubi aşa cum merită.
IZVOARE IN DEŞERT
Este oare ceva prea greu pentru Domnul? (Geneza 18:14)
Aceasta este provocarea plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru tine şi pentru mine în fiecare zi. El vrea ca noi să ne gândim la cele mai adânci, cele mai înalte şi cele mai scumpe dorinţe şi aşteptări ale inimilor noastre. El vrea ca noi să ne gândim la acele lucruri care poate au fost dorinţe pentru noi înşine sau pentru cineva drag, dar care au rămas atât de mult timp neîmplinite încât acum le vedem pur şi simplu ca nişte dorinţe pierdute. Şi Dumnezeu ne îndeamnă să ne gândim chiar la acel lucru pe care odată l-am văzut posibil, dar între timp ne-am pierdut orice speranţă de a-l mai vedea împlinit în viaţa aceasta.
Lucrul acela, în măsura în care corespunde cu ceea ce ştim noi că este voia Lui exprimată – cum a fost cu fiul pentru Avraam şi Sara – Dumnezeu intenţionează să-l facă pentru noi. Da, dacă Îl vom lăsa, Dumnezeu va face lucrul acela, chiar dacă ştim că este un lucru atât de imposibil încât pur şi simplu am râde dacă cineva prin absurd ne-ar sugera vreodată că s-ar putea întâmpla.
„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Nu, nimic nu este prea greu când credem în El atât cât să mergem înainte, făcând voia Sa şi lăsându-L să facă imposibilul pentru noi. Chiar şi Avraam şi Sara ar fi putut împiedica planul lui Dumnezeu dacă ar fi continuat să nu creadă.
Singurul lucru „prea greu pentru Domnul” este neîncrederea noastră deliberată şi continuă în dragostea şi puterea Sa, şi respingerea totală a planurilor Lui pentru noi. Nimic nu este imposibil pentru Yehova de făcut pentru cei care se încred în El. din Mesaje pentru Veghea de Dimineaţă
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
IEREMIA 49.23-39
După Edom, primul care urmează este Damascul, cu Hamat şi cu Arpad, cele mai importante cetăţi ale Siriei, apoi Chedar şi Haţor, unde locuiau triburi nomade, iar în final aflăm despre sentinţa împotriva Blamului (Persia), naţiune mai depărtată de Israel din punct de vedere geografic, în timp ce toate celelalte îi erau vecine.
Dumnezeu este drept. El măsoară cu exactitate pedeapsa fiecăruia dintre aceste popoare, proporţional cu privilegiile avute (Romani 2.6; Daniel 4.35). în cap. 2.10,11, Domnul tocmai îl comparase pe Israel cu Chedarul, trib ignorant care cel puţin a rămas credincios dumnezeilor lui falşi, în timp ce poporul Său se depărtase de Dumnezeul cel adevărat. Cu cât mai vinovat era Israelul cel instruit de lege! Să ne amintim -mai ales dacă suntem copii de creştini – acest verset solemn: „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult (Luca 12.48).Toate aceste popoare, ca şi Iuda, trebuia să cadă sub puterea lui Nebucadneţar (v. 30) şi să devină tot atâtea provincii ale marelui imperiu babilonean. De aceea era un lucru inutil şi fără sens din partea iudeilor să se întoarcă spre vecinii lor şi să caute adăpost şi protecţie la ei (Psalmul 60.11). Cum ar fi putut aceia să le vină în ajutor, când nici pe ei nu se puteau salva?
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Iov 5:17-27
CONSTRUIEŞTE DIN NOU DAR MAI SUS
El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi Mâna Lui tămăduieşte. Iov 5:18
Renumitul pastor şi autor A.J. Gordon (1836-1895), a observat că dacă distrugi cuibul unei vrăbii, pasărea aceasta mică îl va construi în acelaşi loc, din nou. Totuşi, dacă îi strici cuibul de câteva ori, pasărea va căuta un loc nou cuibului – un adăpost mai la înălţime – unde va fi mai puţin vulnerabil.
Gordon a observat apoi că creştinii nu sunt întotdeauna atât de înţelepţi. Ei îşi clădesc fericirea şi speranţa pe valorile acestei lumi, pentru ca să le vadă apoi „demolate” mereu, mereu. Apoi, după fiecare perioadă scurtă de lacrimi, ei încep din nou să construiască în acelaşi mod. Ei nu fac schimbări semnificative în viaţa lor. Nu-şi dau seama că prin dezamăgirile lor, Domnul îi cheamă să-şi pună încrederea în El – să privească spre cer.
Domnul nu este mulţumit de creştinii care nu învaţă din dificultăţile şi falimentele vieţii. El ne tulbură astfel, ca să nu stagnăm în viaţa noastră spirituală. Vrea să ne maturizăm, să devenim mai asemănători cu Isus Cristos. Scopul Lui final este ca să ne găsim pacea şi credinţa în El.
Credinciosule rănit, nu cumva împietrirea inimii şi indiferenţa spirituală te-au împiedicat să înveţi din greşelile de până acum? Nu face ca Dumnezeu să fie nevoit să repete procesul de dărimare mereu, mereu. învaţă de la vrabie. Construieşte din nou – dar fii sigur că întotdeauna să construieşti mai sus! – H.G.B.
Numai pentru Tine voi trăi, Isuse;
Ţine-mi ochii alipiţi de Tine,
Ca întreaga lume să nu poată-atrage
Nici măcar un colţişor din mine. – Graves
Dumnezeu ne frânge adesea inimile, ca să poată intra mai adânc în ele.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Pentrucă DOMNUL vă iubeşte;… v-a scos DOMNUL… şi v-a izbăvit din casa robiei, din din mâna lui Faraon. Deut. 7,8.
Când pronunţăm cuvântul „împăcare” trebuie să ne gândim că înainte a fost vorba de vrăjmăşie iar când e vorba de noţiunea „izbăvire” înseamnă că înainte a fost sclavagie. Un sclav se putea cumpăra cu agint sau cu aur. Poporul Israel avea în Egipt un domnitor aspru căruia îi era supus ca rob şi pe deasupra era şi închinător la idoli. (Ezechiel 20.8). Dumnezeu a vrut să-i izbăvească, şi a găsit o cale prin care putea fi izbăviţi: SÂNGELE MIELULUI PASCAL! Fondat pe aceasta, apostolul Petru scrie: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuiere, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al Lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Petru 1.18-19). în Romani 3.24-25 citim de izbăvirea ÎN Hristos Isus în har, prin credinţa în sângele Său. După Efeseni 1.6-7 suntem răscumpăraţi în Prea Iubitul Său „prin sângele Lui.” în Evrei 9.12 citim că Hristos cu sângele Său a intrat în Locul Prea Sfânt „după ce a iniţiat veşnica răscumpărare.”Ce măreţie! După ce Domnul pe cruce Şi-a încredinţat duhul în mâinile Tatălui. Dumnezeu a îngăduit ca ostaşul roman să-I străpungă coasta din care a ieşit sânge şi apă, dovada morţii. Acest sânge al Domnului Isus ne izbăveşte din robia păcatului şi a Satanei. Noi nu mai suntem robi ai păcatului ci robi ai neprihănirii. (Rom. 6.18).
Noi aparţinem unui Hristos în locurile cereşti, căruia noi vrem să-i slujim din toată inima şi vrem să trăim o viaţă spre slava Sa.Adevăraţii ucenici evită în orice împrejurare, PUBLICITATEA. Ei se ţin în umbră. Scopul lor este să proslăvească pe Hristos, şi numai pe El să-l facă cunoscut semenilor lor. Ei nu se lasă afectaţi nici de laudele oamenilor, nici de ocările lor.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Psalmul 32.1
Știința poate fi un domeniu extrem de periculos, lucru ce ar putea fi confirmat de către inventatorii din toate timpurile. Din păcate, mulți dintre ei nu mai pot face acest lucru, pentru că au fost omorâți cu mult timp în urmă chiar de către invențiile lor. Dintre inventatorii, care au căzut pradă propriilor invenții, face parte legendara Marie Curie. Ceea ce a ucis-o pe faimoasa fiziciană este invizibil pentru ochiul uman: radioactivitatea. Intensa ei activitate a făcut-o pe Marie Curie vulnerabilă din punct de vedere al sănătății. Ca urmare a expunerii la radiații și a efortului intens, starea de sănătate a Mariei s-a deteriorat. Nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. Într-o zi din primăvara anului 1934, Marie a resimțit un fel de febră și a părăsit institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment, starea ei de sănătate a început să se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face, a fost să precizeze boala. Totul era prea târziu.
Am aflat din activitatea savantei că nu s-a protejat de undele radioactive. Așa este și cu păcatul. Dar fiecare om poate găsi o protecție la Domnul, așa cum a găsit și psalmistul: „Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Și Tu ai iertat vina păcatului meu”. Numai în apropierea de Mântuitorul vom găsi protecția împotriva păcatului.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SA-TI ÎNVINGI NELINIȘTEA (1)
„Nu vă îngrijorați de viața voastră” (Matei 6:25)
lată câțiva pași prin care poți învinge neliniștea:
1) Vorbește cu Dumnezeu. Nu te lamenta că ți s-a prăbușit afacerea; roagă-L pe Dumnezeu să te ajute. Nu te plimba de colo-colo în sala de așteptare a spitalului; roagă-te pentru o operație reușită. „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre (neliniștile, preocupările și temerile), căci El Însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5:7).
2) Nădăjduiește in Domnul. „Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El” (Psalmul 37:7). Prima minune a Domnului Isus a avut loc la o nuntă. Au rămas fără vin, ceea ce reprezenta un dezastru social în acele vremuri. Maria ar fi putut da vina pe gazdă pentru că nu s-a organizat bine sau pe invitați pentru că au băut prea mult, dar ea a venit cu această lipsă la Domnul Isus, iar El i-a rezolvat problema. Poți face și tu la fel. Evaluează problema, apoi adu-o înaintea Domnului în rugăciune.
3) Nu lăsa ca temerile tale să-ți ia tot ce ai mai bun. Când aterizează un țânțar pe tine, nu spui: „Mă ocup de el imediat”. Nu, îl ucizi înainte să te înțepe. Fii la fel de hotărât și în privința îngrijorărilor tale. In clipa în care apar, ocupă-te de ele. Înainte de a te pripi să diagnostichezi acea umflătură ca fiind cancer, du-te la medic. In loc să presupui că nu vei scăpa niciodată de datorii, consultă un expert financiar. Treci la acțiune, nu te consuma!
Horace Bushnell a spus: „Neliniștea este o lipsa de convingere sau o groază irațională. Nu ai nici un drept să-i dai cale liberă. Credința deplină în Dumnezeu o pune pe liber”. Crucile pe care le ducem în spate referitoare la neliniștea legată de viitor nu sunt cruci care vin de la Dumnezeu. Așadar, încredințează-ți neliniștea Domnului și las-o acolo!
Mana Zilnica 