Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Justificarea prin credinţă

Căci. dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său. cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Romani 5:10

Eu nu sunt mântuit prin credinţă: prin credinţă doar îmi dau seama de faptul că sunt mântuit. Nu pocăinţa mă mântuieşte, ci pocăinţa este semnul că înţeleg ce a făcut Dumnezeu în Isus Cristos. Exista pericolul să punem accentul pe efect şi nu pe cauză – „Ascultarea mea, consacrarea mă pun într-o relaţie bună cu Dumnezeu” Niciodată! Sunt adus într-o relaţie bună cu Dumnezeu deoarece, mai intăi de toate, Cristos a murit. Cănd vin la Dumnezeu și accept, prin credinţă, ceea ce-mi revelează El, într-o clipă Ispăşirea extraordinară făcută de Isus Cristos pe cruce mă aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu si, prin miracolul supranatural al harului lui Dumnezeu, sunt justificat, nu pentru că-mi pare rău de păcatul meu nu pentru că m-am pocăit, ci datorită lucrării lui Isus. Duhul lui Dumnezeu îmi arată aceasta cu o lumină puternică ce mă învăluie şi ştiu că sunt mântuit, chiar dacă nu ştiu cum s-a realizat acest lucru.

Mântuirea lui Dumnezeu nu se bazează pe logica umană, ci pe jertfa lui Isus. Noi putem fi născuţi din nou datorită Ispăşirii făcute de Domnul nostru. Oamenii păcătoşi pot fi transformaţi în făpturi noi, nu prin pocăinţa sau credinţa lor, ci prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu in Cristos Isus, lucrare care este anterioară oricărei experienţe. Siguranţa de nezdruncinat a îndreptăţirii şi a sfinţirii noastre este Dumnezeu însuşi. Nu trebuie să realizăm noi aceste lucruri. ele au fost împlinite prin Ispăşirea lui Cristos. Supranaturalul devine pentru noi natural prin miracolul lui Dumnezeu; ajungem să înţelegem ceea ce a făcut Isus Cristos: „S-a sfârşit!”

MANA DE DIMINEAŢĂ

„O, dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie!” IOV 23:3

Suspinul acesta al lui Iov se aseamănă cu starea sufletească a multor creştini. Nu este adevărat că mulţi dintre noi, credincioşii, trăim ca şi cînd am fi încă sub vechiul legămînt, adică de cealaltă parte a crucii, cel puţin în ce priveşte bucuria practică a puterii lucrării de răscumpărare a Domnului Hristos şi a bogăţiilor insondabile care izvorăsc din ea? Poate că avem cunoştinţa şi „experienţe” personale, avem poate o rîvnă şi o slujire recunoscută, dar în adîncul sufletului nostru, cînd sîntem singuri cu El, există încă suspinul acesta: „O, dacă aş şti unde să-L găsesc… m-aş duce pînă la scaunul Lui de domnie!” Cît de superficială poate să fie părtăşia noastră cu El cînd, poate după ani de profesiune de credinţă, ajungem să suspinăm încă după această scumpă legătură intimă, cu Acela în care Dumnezeu ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia! Uităm deci că perdeaua dinlăuntru a fost ruptă şi drumul nou şi viu de a ajunge pînă la scaunul Lui de Har ne-a fost deschis.

Iată chemarea adresată Bisericii lui Dumnezeu: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu -… să ne apropriem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Ev. 4:14, 16). Dincolo deci de perdeaua care a fost ruptă, auzim ce spune El, înţelegem ce ne răspunde El, căci Cuvîntul Marelui nostru Preot este o vorbire adaptată nevoilor noastre şi răspunsul la rugăciunile şi suspinurile inimilor noastre este mai presus de ce gîndim şi cerem noi. În adevăr, ca să folosim termenii patriarhului Iov, noi, prin Domnul Isus îl găsim pe Dumnezeu şi putem să ajungem pînă la tronul de har suveran şi la bogăţiile de necuprins ale acestui har. Şi dacă ne aducem aminte că Harul a venit prin Domnul Isus, şi har peste har, şi dacă vom realiza în adevăr că în El, Dumnezeu ne-a dat totul şi deplin, nu vom mai avea motive să suspinăm, ci vom intra de-a dreptul în plinătatea bogăţiilor Lui, realizînd cu adevărat ce însemnează o scumpă părtăşie, personală cu Adorabilul nostru Mîntuitor.

Suspinurile noastre să se transforme în mulţumiri şi viaţa noastră să fie de acum înainte îmbogăţită de prezenţa Domnului Isus în noi. Nici evlavia cea mai evlavioasă nu poate să înlocuiască prezenţa Lui; avem nevoie de El Însuşi.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Pe El îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm

pe orice om desăvârşit în Hristos”. Col.1:28.

Da, este terminată lucrarea şi Dumnezeu spune oamenilor: „Astfel v-am făcut; astfel de creaţii sunteţi cum este scris: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca anul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”. Apostolul Pavel lucra şi dorea ca să ajungă fiecare an la desăvârşire. Azi îşi dau silinţa mulţi predicatori şi se obosesc să dovedească că nimeni nu poate fi desăvârşit pe acest pământ. Dar Apostolul n-a fost unul dintre aceştia şi eu doresc să predic mai mult ca şi el, pentru ca blestemul să nu vină asupra mea. De multe ori se poate auzi: „Fă ca, Cuvântul Tău să fie din ce în ce mai viu”. Ori de câte ori aud acest lucru, îmi străpunge parcă inima. Cuvântul este Dumnezeu și Dumnezeu este Cuvântul şi Cuvântul este viu şi lucrător, puternic. Apostolii au predicat: „Am murit odată faţă de păcat”. Azi se spune că nu-i aşa, deoarece mai păcătuim; aceştia sunt oameni care doresc să intre în lumină prin faptele legii. Dar la Pavel n-a fost aşa că, încet-încet ar fi ajuns înainte. Ci dintr-odată şi-a văzut starea lui de nenorocit. Isus i s-a arătat şi Pavel a întrebat ce să facă. Trei zile mai târziu a primit Duhul Sfânt şi ochii lui i s-au deschis i-au căzut solzii de pe ochi şi i-a căzut şi vălul lui Moise de pe inima lui. Astfel a putut deci să mărturisească: „Cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi”. Astfel ne învaţă apostolii.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PĂCATE DIN NEŞTIINŢĂ

…şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie… Numeri 15.25

Nepriceperea noastră ne face să cădem în multe păcate săvârşite din neştiinţă; şi chiar putem fi siguri că ele sunt multe, atât păcate de comitere, cât şi de omitere. Noi putem să credem cu toată sinceritatea că îi slujim lui Dumnezeu, făcând lucruri pe care El niciodată nu ni le-a poruncit şi nu ni le poate primi.Domnul cunoaşte fiecare din aceste păcate din neştiinţă. În această privinţă este cazul să ne temem, pentru că, din cauza dreptăţii Sale, Dumnezeu trebuie să ne ceară socoteală pentru toate. Noi însă putem fi siguri că, prin credinţă, toate păcatele de care nu ne-am dat seama au fost spălate cu sângele Domnului Isus, tot aşa de bine ca şi păcatele de care ne-am dat seama. El priveşte la păcat numai ca să-l facă să dispară, aruncându-l înapoia Sa.Mângâierea noastră vine din faptul că Domnul Isus, adevărata jertfă, a făcut ispăşire pentru toate păcatele credincioşilor. Aceasta ispăşire asigură iertarea păcatelor necunoscute. Sângele Său scump ne-a curăţit de toate păcatele. Dacă ochii noştri le-au recunoscut sau nu, ca să plângă, Dumnezeu le-a văzut, Domnul Isus le-a ispăşit, şi Duhul Sfânt ne dă mărturia iertării câştigate. Noi avem astfel o pace întreită.Tatăl meu, Te laud pentru înţelepciunea Ta dumnezeiască, pentru că Tu nu numai că vezi întinăciunile mele, dar ai pregătit şi o
ispăşire care mă scapă de vină, înainte ca eu să ştiu că sunt vinovat.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Totuși temelia tare a lui DUMNEZEU stă nezguduită, având pecetea aceasta: DOMNUL cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. 2. Tim. 2,19.

Ce bine că Dumnezeu cunoaște pe poporul Său, pe fiecare din ai Săi pe care i-a răscumpărat prin sângele cel scump al Fiului Său! El ne iubește și ne îngrijește în mijlocul unei lumi care este coaptă pentru judecată. Chiar dacă toată lumea arde, ai Săi stau pe temelia tare, neclintită și nezguduită. Dacă ei trăiesc pe ghețurile Groelandei sau în arșița Africii, în China sau în alt loc de pe acest pământ El cunoaște pe ai Săi. Ochiul lui plin de iubire se uită la ai Săi, El le ascultă rugăciunile lor și le cunoaște la toți necazurile lor. Mâna Lui nu este prea scurtă pentru a-i ajuta, dragostea Lui nu-i lasă niciodată.

Desigur că adesea cărarea credincioșilor nu trece numai printre palmieri, deoarece El se preocupă cu creșterea răscumpăraților pentru a-i forma și a-i curăța de toată zgura și de a încerca credința lor.

Otto Funcke povestea că la înmormântarea tinerei sale soții decedată la prima naștere, un bătrân s-a apropiat de el și i-a spus în șoaptă: „Eu vă felicit domnule pastor.” – „Eu știu că m-am răsculat ca și când ar fi vorbit un nebun cu mine.” „Dumneavoastră mă felicitați? Ce înseamnă aceasta?” – Dar bătrânul a continuat: „Dumnezeul nostru trebuie să aibă gânduri mari de binecuvântări cu dumneavoastră, altfel nu v-ar fi călăuzit pe așa cărări adânci.” Acestea le-a spus cu vocea plină de jale și cu ochii plini de lacrimi. „Dacă nu mi-ar fi vorbit astfel m-aș fi înfuriat, dar aceste cuvinte mi-au căzut așa pe inimă ca un balsam și m-au mângâiat în durerea mea.”

Dorim ca Dumnezeu să-și poată împlini voia Sa cu noi? Dacă da, atunci niciun necaz nu este prea mare, niciodată cuptorul nu este prea aprins, nici prețul prea mare față de nemărginita binecuvântare pe care ne-o aduce supunerea întreagă față de El.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Iţi mulţumesc pentru somnul nopţii trecute; Te binecuvântez că Tu nu dormitezi, nici nu dormi, ci ne păzeşti şi ziua, şi noaptea.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: ” Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. „» MATEI 24, 1-2

Afirmaţia lui Isus a stârnit în mintea ucenicilor o mare dilemă cu privire la viitor. Şi în ziua de azi este absolut firesc ca oamenii să fie preocupaţi de viitor. Dacă însă vrem să cunoaştem ce ne rezervă el, trebuie să acţionăm după tiparul conform căruia au acţionat ucenicii: ei L-au întrebat pe Isus şi, prin răspunsul primit au intrat deja în viitor, deoarece El este veşnic. El «este acelaşi ieri şi azi şi în veci» (Evrei 13,8). Când ÎI întrebi pe Domnul despre viitor primeşti de la El un mesaj extraordinar, o viziune care porneşte din Ierusalim, se întinde peste întreg pământul şi toată omenirea, cuprinde universul şi marea de stele pentru a se întoarce în cele din urmă în Ierusalim. Nu este oare acest mesaj actual şi astăzi? Spune-I Lui ceea ce te frământă şi te înspăimântă în legătură cu viitorul, dar nu încerca să înţelegi totul. Este suficient că El ştie, înţelege şi ţine toate lucrurile în control, deoarece, în legătură cu detaliile pe care nu trebuie să le cunoaştem, El ne-a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta» (loan 16,12).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Eu v-am ales din mijlocul lumii. Ioan 15:19

În acest text se vorbeşte despre un har deosebit şi o privire discriminatorie, fiindcă unele persoane sunt obiectul afecţiunii divine. Nu vă temeţi să zăboviţi asupra înaltei doctrine a alegerii. Când eşti deprimat şi disperat, găseşti în aeastă asigurare un leac alinător. Cei care se îndoiesc de doctrina harului sau o lasă în umbră, riscă să piardă cei mai aleşi struguri din Eşcol; ei pierd vinurile rafinate şi delicatesele pogate. Nu există nici un balsam în Galaad care să se compare cu ea. Dacă mierea din pădure i-a luminat ochii lui Ionatan, maierea acestei doctrine îţi va lumina inima, ca să iubeşti şi să înveţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu. Mănâncă, şi nu te teme că te vei sătura prea tare. Trăieşte numai din această hrană aleasă, şi nu te teme că este o dietă prea severă. Hrana de la masa Regelui nu poate face rău curtenilor. Încearcă să-ţi cultivi mintea, ca să poţi înţelege tot mai mult din dragostea eternă, Atotcuprinzătoare şi discriminatorie a lui Dumnezeu. După ce ai urcat pe culmea acestei alegeri, zăboveşte pe muntele vecin, cel al legământului de har. Poruncile legământului sunt stâncile care ne apără; poruncile şi Isus Christos, Garantul, sunt locul de adăpost al sufletelor.

Sângele Lui, poruncile şi legământul

Mă vor păzi în mijloc de furtună

Când toţi cei tari îşi părăsesc cuvântul

Eu mă întemeiez pe legea cea divină.

Dacă Isus s-a angajat să mă ducă în slavă, şi dacă Tatăl a promis că mă dă Fiului ca parte din răsplata lucrării sufletului atunci, suflete, eşti în siguranţă, fiindcă Dumnezeu este credincios şi Isus este însuşi Adevărul. Atunci când a jucat înaintea chivotului, David i-a spus Micalei că alegerea 1-a înedemnat să joace. Vino, suflete, şi bucură-te în faţa Dumnezeului harului; joacă pentru bucuria din sufletul tău.

Seara

Capul lui este o cunună de aur curat; pletele lui, ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul. Cântarea Cântărilor 5:11

Comparaţiile sunt incapabile să-L descrie pe Domnul Isus, dar soţia foloseşte cele mai bune analogii „Capul” lui Isus simbolizează dumnezeirea Lui, fiindcă „Dumnezeu este capul lui Christos” (1 Corinteni 11:3). „0 cunună de aur curat” este de departe cea mai bună metaforă. Totuşi, este prea săracă ca să descrie pe Cineva atât de preţios, de pur, de drag şi slăvit. Isus nu este un grăunte de aur, ci o cunună, o comoară pe care nici cerul nici pământul nu o pot cântări. Fiinţele create sunt numai fier şi ţărână. Ele vor pieri ca o grămadă de „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:12). Totuşi, Capul veşnic viu al creaţiei lui Dumnezeu va străluci în veac de veac. Nu există nici un amestec în El, nici cea mai mică urmă de zgură. „Pletele… ca nişte simbolizează vigoarea. Nu există nimic efeminat în Prea Iubitul nostru. El este cel mai brav dintre bărbaţi – curajos ca un leu, puternic ca un taur, uşor ca un vultur. Orice frumuseţe, închipuită şi neînchipuită, poate fi găsită în El, deşi cândva a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni” (Isaia 53:3). Capul Său e o cunună de aur curat Cu miresme tainice şi dulci încununat Pletele Lui, ca nişte valuri întunecate Sunt negre cum e corbul, ca un miez de noapte. Slava Capului Său nu este micşorată de nimic – El este încununat pe vecie cu maiestate nepieritoare. Negrul simbolizează prospeţimea tinereţii, fiindcă Isus este scăldat de roua tinereţii Sale, Alţii îmbătrânesc cu vârsta, dar El este preot pe vecie, ca Melhisedec tronul Său, „din neam în neam, în vecii vecilor” (Efeseni 3:21). Să ÎI privim în seara aceasta şi să ÎI adorăm. Îngerii ÎI privesc. Răscumpăraţii nu trebuie să se uite în altă parte. Unde ar mai putea găsi un asemenea Prea Iubit? O, dacă am avea un ceas de părtăşie cu El! Depărtaţi-vă de mine, griji lumeşti! Isus mă cheamă, şi Eu alerg la EL

IZVOARE IN DEŞERT

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre,ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos…El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus. (Efeseni 2:4-6)

Acesta este locul nostru legitim – „să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus”, însă să şedem liniştiţi. Dar ce puţini dintre noi experimentează efectiv lucrul acesta! De fapt, cei mai mulţi dintre noi credem că este imposibil să stai liniştit „în locurile cereşti” în timp ce ne trăim viaţa de zi cu zi într-o lume atât de agitată.O, noi credem că ar fi posibil să vizităm aceste „locuri cereşti” duminicile sau când şi când în momentele de mare elocvenţă spirituală sau laudă, dar să fii efectiv „aşezat” acolo toată ziua, în fiecare zi, este cu totul altceva. Şi totuşi reiese clar din Scripturi că aşa trebuie să fie nu numai duminicile, ci în fiecare zi din săptămână.Un duh liniştit este de mare preţ când întreprinde activităţi în afară. Nimic nu împiedică mai mult lucrarea forţelor spirituale nevăzute ale lui Dumnezeu, de care depinde cu adevărat succesul nostru în toate, ca un duh neliniştit şi tulburat.Există o putere imensă în linişte. Un mare credincios a spus odată: „Toate lucrurile vin la cel care ştie să se încreadă şi să stea liniştit”. Acest fapt este bogat în semnificaţii, şi o înţelegere reală a lui va schimba mult felul nostru de a lucra. În loc să continuăm lupta noastră neobosită, am putea „să şedem” în sufletul nostru înaintea Domnului, lăsând forţele divine ale Duhului Său să lucreze în linişte mijloacele de împlinire a scopurilor şi a aspiraţiilor noastre.Tu poţi să nu vezi sau să nu simţi lucrările interioare ale puterii Lui tăcute, dar fii sigur că ea este întotdeauna la lucru în cel mai înalt grad. Şi ea va lucra pentru tine, dacă tu îţi vei linişti îndeajuns duhul ca să te laşi purtat de curentul puterii ei. Hannah Whitall Smith

Există un loc de odihnă

În centrul forţei marelui ciclon,

O linişte la izvorul ei secret;

Un copilaş ar putea dormi nestingherit,

Fără să i se zbârlească nici o buclă frumoasă,

În acel calm ciudat, central, din mijlocul vârtejului puternic.

Caută să înveţi să rămâi în pace şi în siguranţă în Dumnezeu în orice situaţie

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 43.113

Adresânduse lui Ieremia, poporul se angajase în mod solemn să asculte de glasul Domnului, „fie bine, fie rău” (42.6). Acum răspunsul Său era cât se poate de clar: ei nu trebuia să plece. Această interzicere însă nu se potrivea deloc cu intenţiile ascunse ale lui Iohanan şi ale tovarăşilor săi. Înşelânduse „singuri în sufletele lor” (42.20), aceştia au decis să plece în Egipt. Versetul 17 din cap. 41 ne arată că ei făcuseră deja acest proiect odată cu sosirea la Chimhan, înainte chiar săl fi consultat pe Ieremia. Oare nu înseamnă aceasta aL batjocori pe Dumnezeu, când întrebi care este voia Lui, cu toate că ştii foarte bine mai dinainte ceea ce intenţionezi să faci? Vai, o asemenea lipsă de corectitudine este poate mult mai frecventă decât ne închipuim şi de aceea avem atâta nevoie să ne păzim inimile înşelătoare (cap. 17.9)!

Încă o dată Ieremia suferă pe nedrept. Este acuzat de aceşti „bărbaţi îngâmfaţi” că minţea şi căuta să aservească şi să omoare poporul, el, care, dimpotrivă, îşi dezvăluise măsura dragostei însoţind poporul chiar şi în acea călătorie dezastruoasă.

În Egipt, ei se credeau puşi la adăpost, dar tocmai acolo îi ajunge Nebucadneţar (v. 11). Hotărârile luate fără credinţă aduc adesea asupra noastră tocmai încercarea pe care căutăm să o evităm.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 4:8-20

UN STANDARD DUPĂ CARE SĂ TRĂIEŞTI

…tot ce este adevărat, …tot ce este curat, …aceea să vă însufleţească. Filipeni 4:8

Viaţa creştină nu este o colecţie de interdicţii şi porunci, ci o umblare zilnică în care suntem călăuziţi de Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. El ne poate ajuta să dobândim stăpânire de sine şi ne dă direcţii de-a înţelege principiile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu. Cu ajutorul Lui, ne putem fixa standarde bune pentru comportamentul nostru.

Un exemplu al călăuzirii Duhului Sfânt îl putem vedea în afirmaţia făcută de J. Wilbur Chapman. El a spus: „Viaţa mea este guvernată de această regulă: Tot ce-mi umbreşte viziunea lui Cristos sau mă abate de la gustul studierii Bibliei, sau îmi paralizează viaţa de rugăciune sau îmi face lucrarea creştină dificilă, este rău pentru mine; ca şi creştin, trebuie să mă îndepărtez de acel lucru”. Apostolul Pavel, sub inspiraţia Duhului Sfânt, a rezumat această afirmaţie astfel: „…tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni. 4:8). Umplându-ne mintea cu aceste lucruri şi având călăuzirea Duhului Sfânt, ne putem dezvolta jaloanele pentru o viaţă spre slava lui Dumnezeu. Când facem astfel, vom fi eliberaţi de tirania „poftelor cărnii, poftei ochilor şi lăudăroşeniei vieţii acesteia” (1 Ioan 2:16). Apoi, indiferent de încercările care vin sau de ispitele care ne ameninţă, vom avea un standard după care să trăim. -P.R.V.

Ia-mi viaţa-n mâna Ta chiar azi,

Şi voia Ta pe veci a mea să fie,

Ca orice vorbă, faptă, gând

Să fie ale Tale pe vecie.    Sees

Puritatea din inimă produce putere în viaţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Suferă răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos.
2 Timotei 2.3

În zilele de început ale Adunării, când torentul harului divin curgea din belșug, aducând răscumpărare pentru mii de suflete, era vorba mai mult de a fi părtaș triumfului evangheliei, decât părtaș necazurilor ei. Însă, în zilele descrise în 2 Timotei, totul se schimbase. Pavel era prizonier la Roma, iar ereziile și răul pătrundeau tot mai mult în mărturia creștină. Timotei trebuia să fie pregătit să facă față acestor lucruri. Trebuia să sufere răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos, să țină cu tărie un dreptar al cuvintelor sănătoase și să nu se încurce cu treburile vieții. Trebuia să fie complet echipat prin cunoașterea Sfintei Scripturi, să vegheze și să-și ia partea la suferință.

Cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Unde se găsește puterea spirituală necesară pentru așa ceva? La scaunul îndurării, în prezența Tatălui! Este nevoie să ne încredem cu tărie în Dumnezeul viu. El este suficient chiar și pentru cele mai întunecate zile. Este privilegiul și responsabilitatea fiecărui credincios adevărat de a se ridica deasupra influențelor ostile care îl înconjoară și, în liniștea și în lumina prezenței Tatălui, să guste și să savureze aceleași privilegii bogate și rare, care au fost cunoscute în cele mai strălucitoare zile ale Adunării.

Nu rezultă mângâiere, nici pace, nici tărie și nici putere morală dacă doar privim la starea ruinată a creștinătății. Trebuie să ne luăm ochii de la ea și să ni-i îndreptăm în sus, unde Domnul nostru este așezat la dreapta Măreției. A realiza poziția noastră în Domnul Isus și a fi preocupați cu El este adevăratul secret al puterii de a sta neclintiți ca oameni ai lui Dumnezeu. Avem lucrarea Lui pentru conștiință, Persoana Lui pentru inimă și Cuvântul Lui pentru calea pe care trebuie s-o urmăm.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. 1 Timotei 4.12

Exemplul Sofiei

În timpul acela în care a trăit Sofia Petrovna, Evanghelia era o raritate. „Eram gata să plătesc orice preț numai să procur Cartea sfântă. Pe oamenii care aveau Biblia lor proprie îi consideram nespus de fericiți”, spunea Sofia. Toată literatura duhovnicească care îi cădea în mână, Sofia o transcria cu mâna. Prietenii își amintesc că scria în fiecare zi câte 50 de cântări creștinești. Și întotdeauna făcea acest lucru cu bucurie. Mai târziu s-a ivit ocazia ca Sofia Petrovna să lucreze într-o tipografie. Condițiile la noul său loc de muncă erau foarte grele. Dar tânăra repeta mereu cuvintele apostolului Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întărește”. Ea era o pildă pentru cei din jur. Viața Sofiei Petrovna pe acest pământ a fost relativ scurtă, dar plină de rezultate, de care au beneficiat mulți oameni. Tinerețea ei a fost dedicată unui scop major: oamenii să-L cunoască pe Mântuitorul prin mesajul scris. Numai veșnicia va descoperi rezultatele muncii ei și ale altor creștini care și-au dedicat viața în slujba Mântuitorului. Sofia Petrovna este acum la Domnul și Mântuitorul ei. Exemplul ei să fie un îndemn pentru cei tineri, dar și pentru vârstnici de a beneficia de libertatea care o avem și de a ne apropia mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU LĂSA CA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ! (2)

„Matei… s-a sculat și a mers după El” (Matei 9:9)

     Pentru romani, strângerea birurilor era o activitate profitabilă. Însă pentru un evreu ca Matei, însemna înșelarea propriului său popor. Drept consecință, el a fost disprețuit și exclus din închinarea religioasă. Dar asta nu L-a împiedicat pe Domnul Isus să-l cheme pentru a-I deveni ucenic. Iar când l-a chemat, Matei nu a ezitat, „s-a sculat și a mers după El”.

Sheila Schuller Coleman subliniază: „Unde toți ceilalți au văzut un paria, Isus a văzut un tânăr care promite… unde toți ceilalți au văzut un trădător, Isus a văzut un urmaș loial. Unde toți ceilalți au văzut un ratat, Isus a văzut un titan al credinței. Nu contează cine suntem, educația noastră, pedigriul nostru, relațiile noastre sau trecutul nostru. Domnul Isus are un plan și are nevoie de fiecare dintre noi pentru a duce la îndeplinire scopul nostru divin, dat de Dumnezeu.”

E normal să simți teamă când te confrunți cu schimbarea și cu nesiguranța, dar Dumnezeu spune: „Îndrăzniţi… nu vă temeţi!” (Matei 14:27)

Un învățător biblic a scris: „Dumnezeu cunoaște efortul nostru plin de provocări. El știe că nu abilitățile și resursele noastre sunt ceea ce ne dă putere în călătoria noastră (Filipeni 4:13). Când ne este teamă că nu putem face ceea ce ne-a spus Dumnezeu să facem, și ne este frică că nu ne va ocroti și nu Se va îngriji de noi, îmbrățișăm minciuna potrivit căreia împrejurările noastre sunt mai mari decât Dumnezeu. Atunci credința noastră este pusă pe altarul propriilor noastre percepții. Dacă semănați cu mine, vă este deseori frică de ceea ce se află în spatele cortinei chemării lui Dumnezeu, unde – în mod frustrant – El nu ne dă voie să tragem cu ochiul. El lasă trasă cortina viitorului nostru, ca să învățăm să trăim prin credință și nu prin vedere, ca să avem siguranța nădejdii noastre, și să fim siguri de Dumnezeu, chiar și când nu vedem modul în care lucrează în împrejurările noastre prezente”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: