27 Octombrie 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Metoda misiunii
„Duceți-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.” Matei 28:19
Isus Cristos n-a spus: „Duceţi-vă şi mântuiţi oameni” (mântuirea este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu), ci: „Duceţi-vă faceţi ucenici din toate neamurile”. Dar nu poţi face ucenici dacă eşti tu însuţi un ucenic. Când ucenicii s-au întors din prima lor misiune, erau plini de bucurie pentru că până şi demonii le erau supuşi: Isus le-a spus: „Nu vă bucuraţi de succesul in lucrare; marele secret al bucuriei este să aveţi o relaţie bună cu Mine”. Esenţial în viața unui misionar este ca el să rămână credincios chemării lui Dumnezeu şi să înţeleagă că singurul lui scop este să facă din bărbaţi și femei ucenici ai lui Isus. Exisiă o pasiune pentru suflete care nu izorăşte din Dumnezeu, ci din dorinţa de a-i converti pe oameni la propriul nostru punct devedere.
Pentru un misionar, provocarea nu decurge din faptul că e greu să-i aduci pc oameni la mântuire, că e dificil să-i aduci înapoi pe cei care au căzut sau că eşti întâmpinat de o barieră de indiferenţă crasă. Nu, ci provocarea decurge din relaţia lui personală cu Isus Cristos. „Crezi că pot face lucrul acesta?” Domnul ne pune mereu această întrebare, ea ne stă in faţă în fiecare caz pe care-l întâlnim. Marea provocare este: Îl cunosc eu cu adevărat pe Domnul cel înviat? Cunosc puterea Duhului Său care locuieşte în mine? Sunt eu destul de înţelept în ochii lui Dumnezeu şi destul de nechibzuit din punctul vedere al lumii, încât să mă bazez pe ce a spus Isus Cristos? Sau abandonez poziţia măreaţă şi supranaturală, care este singura chemare a misionarului, şi anume aceea de încredere nemărginită în Cristos Isus? Dacă folosesc orice altă metodă, mă depărtez de metoda arătată de Domnul nostru: „Toată puterea Mi-a fost dată de… de aceea, duceți-vă”.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină;” IOAN 19:41
Numai Biblia poate să armonizeze astfel de contraste şi ele sînt adeseori, relaţia unor lucruri de o primă importanţă. Şi iată aici unul „Era o grădină în locul unde a fost răstignit Domnul Isus”. Crucea Domnului Hristos, tulburările Lui sufleteşti suferinţele Lui, sîngele şi rănile Lui, într-un cuvînt Patima Lui, pe de o parte, şi apoi o grădină cu florile, parfumurile şi fructele ei, toate frumuseţile minunate ale unei renaşteri de primăvară ale naturii, pe de altă parte. Moartea şi viaţa puse într-un contrast impresionant.Care este mesajul aici pentru viaţa spirituală a credinciosului? Unde este plantată o cruce, acolo este o grădină. Unde nu este crucea Domnului Hristos, nu sînt nici flori, nici parfum, nici fructe. Poate că sînt frunze dar nu roade; poate că este o oarecare profesiune de credinţă dar nu este parfum, acel parfum „de la viaţă la viaţă”. Sînt forme de evlavie, dar nici viaţă, nici florile harului, nici frumuseţea caracterului Domnului Isus. Crucea ne-a adus viaţă. Viaţa aparentă a frumoasei grădini, s-a veştejit de mult.Voi care în situaţia aceasta realizaţi ce vă lipseşte, iată răspunsul la dorinţa voastră. Este adevărat că Domnul a fost răstignit pentru voi, dar aţi fost voi răstigniţi împreună cu El? Este crucea în viaţa vostră? Căci acolo unde este plantată o cruce în vieţile noastre este şi o grădină, dar o grădină dumnezeiască. Nu vă miraţi de greutăţile pe care le aveţi în prezent, primiţi crucea în viaţa voastră, crucea care poate se împotriveşte planurilor şi gîndurilor voastre personale! Nu vă luptaţi cu încercarea voastră, ci primiţi-o din mîna Lui. Nu v-aţi aşteptat la încercarea care a venit, poate aţi murmurat; încetaţi de a rezista crucii! Domnul vrea să planteze crucea în grădina voastră ca să producă flori, parfumuri şi roade care nu se vestejesc ci care au o valoare veşnică.
Aţi cerut Tatălui vostru ceresc să vă binecuvinteze şi iată El vă trimite răspunsul Lui: crucea. L-aţi rugat să schimbe lucrurile în voi şi din viaţa voastră de aceea lucrarea Lui în voi începe cu crucea. El alege acest drum, această împrejurare, lectura voastră din dimineaţa aceasta casă dea o grădină vieţii voastre şi această grădină este locul unde a fost răstignit Domnul nostru. „Cînd disciplina şi-a adus roadele, în loc să ne gîndim la noi înşine, vedem în ea pe Dumnezeu care lucrează ca să zdrobească voinţa noastră şi să atingă răul din inimile noastre ca să ne supunem Lui. Dacă disciplina crucii ne descurajează, este în noi o voinţă care nu vrea să fie zdrobită”. J.N.D.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul.” Osea 2:19-20.
Citim despre mireasă în Ezechiel 16: „Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău, şi am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău!” Da, ţi-am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău! „Te-am înmulţit ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită ţi-a crescut părul. Dar erai goală, goală de tot. Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a mea. Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn. Ți-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am îmbrăcat în mătase. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână şi o salbă la gât; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap. Astfel ai fost împodobită cu aur şi argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire cu mătase şi cu cusături cu fir.” Da, Dumnezeu a împodobit-o, ca să arate asemenea unei fiice de împărat. Aşa face întotdeauna Dumnezeu. După aceasta mai este scris şi ce a făcut mireasa: „Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ai ajuns chiar o împărăteasă”
Ferice de acela care poate spune prin harul lui Dumnezeu: Aceasta am experimentat-o, aceasta a făcut El cu mine!
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
SLUJBA LUI, FAŢA LUI, NUMELE LUI
Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Apocalipsa 22.3-4
Trei binecuvântări alese vor fi partea noastră când vom fi în slavă.
1. „Robii Lui îi vor sluji.” Noi vom sluji Domnului Isus. Nici un alt stăpân nu ne va mai apăsa şi nici o altă slujbă nu ne va obosi. Noi îi vom sluji întotdeauna în chip desăvârşit, fără oboseală şi fără greşală. Pentru un om sfânt, acesta este cerul: să slujească numai Domnului Cristos; şi, a fi socotit de Domnul Cristos ca slujitor al Său pentru veşnicie, aceasta este cea mai înaltă dorinţă a inimii noastre.
2. Ei vor vedea faţa Sa.” Aceasta este cea mai mare cinste şi slavă pentru cel credincios şi totodată şi răsplata lui. Atunci noi Îl vom cunoaşte pe Stăpânul nostru, căci îl vom vedea aşa cum este. A vedea faţa lui Isus este cea mai mare favoare pe care poate s-o dorească orice slujitor credincios al Lui. Ce ar fi putut să ceară mai mult Moise, decât: „Fă-mă să văd faţa Ta”?
3. „Numele Său va fi pe frunţile lor.” Ei Îl vor privi pe Domnul lor, până ce numele Său va fi ca o imagine pe fruntea lor. Lucrarea ascunsă a harului înăuntrul fiecăruia, devine puţin câte puţin vizibilă pe faţa oricui trăieşte în legătură directă cu Cristos.
Doamne, dă-mi aceste trei haruri de aici de pe pământ, ca să le pot avea în toată plinătatea în cerul Tău prea fericit.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe ISUS, Fiul lui DUMNEZEU să rămânem tari în mărturisirea noastră. Evr. 4,14.
Cuvântul lui Dumnezeu ni-L prezintă pe Domnul nostru ca: „Mare Preot” și ni-L prezintă în comparație cu preoția pământească, dar într-o mărime foarte mare. Aaron în ziua ispășirii pășea pe calea de la tabăra israeliților prin curtea cortului în cort și apoi în Sfânta Sfintelor, unde stătea chivotul, o pildă a tronului lui Dumnezeu, unde Dumnezeu își revela prezența. Aceasta este o slabă pildă despre calea Marelui nostru Preot. După desăvârșirea lucrării, El a fost înălțat de pe pământ ca în locașul sfânt al cerului să-și ocupe locul la dreapta lui Dumnezeu. Acolo apare El acuma în fața lui Dumnezeu, pentru noi. Dacă privim acum Persoana Sa vedem pe „Isus Fiul lui Dumnezeu.” Isus purta acest Nume când a venit în chip de om pe acest pământ și a intrat în situația omului de pe pământ dar ca omul din cer, desăvârșit și fără păcat. Totodată era „Fiul lui Dumnezeu.” Acest Nume l-a moștenit deja din veșnicie în fața tuturor ființelor cerești. Acest Nume vorbește de mărimea Lui cea mare. Ce bogați ne-am făcut prin faptul că avem un așa Mare Preot, Fiul lui Dumnezeu care lucrează sus pentru noi. El se înfățișează tot timpul în fața lui Dumnezeu pentru noi și ne porată acolo, ca Aaron odinioară purtând pe umerii lui tari toate semințiile și pe piept la inimă inscripția numelui poporului Israel. Tot la fel și Domnul, dar într-un chip desăvârșit ne poartă pe umerii Lui ca și la inima Lui unde este izvorul dragostei. El ne prezintă ca niște ființe slabe, care au nevoie de ajutor în fața lui Dumnezeu. În felul acesta nu suntem niciodată uitați sau lăsați singuri.
Să nu uităm nici astăzi că Domnul Isus ne-a lăsat o pildă ca să călcăm pe urmele Lui. Să căutăm să-L cunoaștem mai adânc ca să înfăptuim în viață chipul Lui cel sfânt.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Doamne, azi fii Dumnezeu, mare, bun, plin de viaţă şi libertate; vino cu har şi putere. Te slăvesc pentru frumuseţea dimineţii.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«In lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. » lOAN 10,33
Cum poţi să experimentezi în starea ta actuală puterea lui Isus, care este deasupra tuturor problemelor, temerilor sau necazurilor tale care par de nerezolvat? Simplu, dacă eşti dispus să discuţi totul cu El. Vei experimenta biruinţa Lui în măsura în care îi împărtăşeşti totul. Nici eu nu-mi pot rezolva problemele de unul singur, dar I le pot aduce Lui la cunoştinţă. Şi când îi spun Lui absolut tot ce mă frământă, El îmi ia problemele şi în schimb îmi toarnă în suflet bucuria şi pacea Sa.
Te simţi în pericol? Atunci spune-I lui Isus. Acţionează cum au fåcut odinioară ucenicii. în timp ce erau cu barca pe mare şi Domnul Isus adormise la cârmă obosit, s-a iscat brusc o furtună. Valurile loveau cu putere mica barcă; ucenicii şi-au pierdut toată încrederea şi I-au spus lui Isus. Imediat au constatat cu surprindere că puterea Lui este mai mare ca a valurilor ameninţătoare şi mai presus de cea a furtunii înspăimântătoare. Isus «S-a sculat, a certat vânturile si marea şi s-a făcut o linişte mare» (Matei 8,26). Fii credincios şi vorbeşte cu El despre toate problemele care te frământă! Atunci valurile şi uraganul din jurul tău se vor potoli şi se va face linişte.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
Adevărat este cuvântul acesta. 2 Timotei 2:11
Pavel are patru asemenea cuvinte „adevărate”. Primul este în 1 Timotei 1:15 – „o, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Christos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu”. Următorul este in 1 Timotei 4:8-9 – „Evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Iată un cuvânt adevărat, şi cu totul vrednic de primit”. Al treilea este în 2 Timotei 2:11-12 – „adevărat este cuvântul acesta… dacă răbdăm, vom şi împăraţi împreună cu El”: Al patrulea este în Tit 3:8 – „adevărat este cuvântul acesta… cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune”. Putem lega aceste cuvinte credincioase. Primul se bazează pe faptul că mântuirea noastră veşnică este gratuită datorită harului lui Dumnezeu, după cum ni se arată în misiunea marelui Răscumpărător. Următorul afirmă dubla binecuvântare pe care am obţinut-o prin această mântuire? binecuvântări de sus şi de jos – a timpului şi a veşniciei. Al treilea arată spre îndatoririle la care sunt chemaţi cei aleşi. Suntem rânduiţi să suferim pentru Christos cu făgăduinţa că „dacă răbdăm, vom şi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12). Ultima tratează forma activă a serviciului creştin, îndemnându-ne să rămânem în faptele bune. Deci avem rădăcina mântuirii în harul gratuit; în al doilea rând, avem privilegiile mântuirii în viaţa de acum şi în cea viitoare; şi avem două mari ramuri ale suferinţei cu Christos şi slujirii cu Christos, pline de roadele Duhului. Păstrează aceste cuvinte credincioase. Lasă-le să-ţi călăuzească viaţa, mângâierea şi învăţarea. Apostolul neamurilor le-a demonstrat credincioşia; sunt credincioase şi acum. Nici un cuvânt nu va cădea la pământ Ele sunt vrednice de a fi primite. Să le primim acum şi să le demonstrăm credincioşia. Scrie aceste patru cuvinte în cele patru colţuri ale casei tale.
Seara
Toţi am ajuns ca nişte necuraţi. Isaia 64:6
Credinciosul este o creaţie nouă. El aparţine unei generaţii sfinte, unui popor special. Duhul lui Dumnezeu este în el, şi, în toate privinţele, este departe de omul firesc. Totuşi, până la urmă, creştinul este încă un păcătos. Este păcătos din cauza nedesăvârşirii naturii sale, şi va continua să fie aşa până al sfarşitul vieţii sale pământeşti. Degetele înnegrite ale păcatului lasă pete pe hainele noastre albe. Păcatul deteriorează pocăinţa noastră înaintt ca marele Olar să o finiseze pe roată. Cel mai bun lucru pe cart l-am putea face independent de meritele lui Isus ne măreşti numărul păcatelor. Fiindcă, chiar atunci când suntem curaţi în ochii noştri, suntem, ca şi cerurile, necuraţi în ochii lui Dumnezeu (vezi Iov 15:15). De vreme ce El şi-a învinuit îngerii de nebuniţi cu cât mai mult ne va învinui pe noi, chiar în cea mai îngereasca stare a minţii. Cântările care se înalţă spre cer şi caută să întreacă corurile îngereşti au dezacorduri omeneşti. Rugăciunea care mişcă braţul lui Dumnezeu este rugăciunea rănită şi zdrobită, şi mişcă braţul Său doar fiindcă Marele Mijlocitor a intervenit în îndepărtarea păcatului. Cea mai aurită credinţă şi cel mai înalt grad de sfinţire la care un creştin poate ajunge pe pământ conţine atâta zgură în ea însăşi încât nu merită decât focul. In fiecare seară, când ne uităm în oglindă, vedem un păcătos, şi simţim nevoia să mărturisim: „toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6). O, cât de preţios este sângele lui Christos pentru nişte inimi ca ale noastre! Ce dar nepreţuit este neprihănirea Sa desăvârşită! Cât de strălucitoare este speranţa noastră de desăvârşire în lumea viitoare! Deşi păcatul locuieşte în noi, chiar acum, puterea lui este zdrobită; el nu mai are stăpâniri, Este ca un şarpe cu spinarea ruptă. Suntem într-o luptă amară cu el, dar avem de-a face cu un duşman învins. Peste puţin timp vom intra victorioşi în oraşul în care nu există nimic necurat (vezi Apocalipsa 21:27).
IZVOARE IN DEŞERT
Toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. (Psalmul 42:7)
Sunt valurile LUI, chiar dacă se sparg peste noi,
Ascunzând faţa Lui în stropi înăbuşitori şi spumă;
Sau line şi sclipitoare, întind o cărare înaintea noastră,
Şi spre limanul nostru ne duc în siguranţă acasă.
Sunt valurile LUI, chiar dacă pentru mângâierea şi siguranţa noastră
El umblă pe ele, potolind toată frica noastră;
Sau la strigătele noastre nu vine nici un ajutor, nici un răspuns,
Şi în tăcerea singuratică nu este nimeni pe-aproape.
Sunt valurile LUI, chiar dacă ne luptăm din greu
Prin valurile mânate de furtuna care nu se mai opreşte,
În timp ce un adânc cheamă un alt adânc cu zgomot mare;
Sau la cuvântul Lui ele se liniştesc în pace.
Sunt valurile LUI, chiar dacă El le desparte,
Făcându-ne să mergem pe uscat acolo unde au curs apele;
Sau lasă talazurile tumultoase să se ridice în jurul nostru,
Aruncându-se nestânjenite peste singurul nostru drum.
Sunt valurile LUI, şi El ne conduce prin ele;
Aşa ne-a promis, aşa va face dragostea Lui.
Păzindu-ne şi conducându-ne, călăuzindu-ne şi susţinându-ne,
Până în portul Său sigur, El ne va ajuta să trecem cu bine prin toate.
Annie Johnson Flint
Stai neclintit în locul în care Domnul tău drag te-a pus, şi fă tot ce poţi acolo. Dumnezeu ne trimite încercări sau teste, şi pune viaţa înaintea noastră ca un adversar faţă către faţă. Prin greutatea unui conflict serios El Se aşteaptă ca noi să creştem puternici. Copacul plantat acolo unde vânturile puternice îi îndoaie ramurile şi-i apleacă trunchiul, deseori aproape să fie rupt, este de obicei mai puternic înrădăcinat decât un copac care creşte într-o vale ferită unde furtunile nu aduc niciodată nici o solicitare şi nici o încordare.Acelaşi lucru este adevărat şi în viaţa omului. Caracterul cel mai puternic şi cel mai minunat creşte în condiţii vitrege.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Ieremia 42.722
În Isaia 30.2, Domnul declarase: „plecând să coboare în Egipt, ei nau întrebat gura Mea” (citiţi tot paragraful), în timp ce aici Dumnezeu chiar a fost consultat, prin intermediul profetului Său; poporul însă Îl va asculta numai dacă răspunsul Său va corespunde intenţiilor lor.
Se scurg zece zile. Profetul nu se grăbeşte să răspundă, aşteptând el însuşi descoperirea gândului divin.
Pentru ce întârzie adesea Domnul în împlinirea rugăciunilor noastre? Vrea să pună la încercare încrederea noastră în El! Şi, cum credinţa este întotdeauna răbdătoare, numai cu timpul se poate vedea dacă rugăciunea noastră a fost cea a credinţei sau dacă, dimpotrivă, obosiţi de aşteptare, am sfârşit prin a căuta noi înşine o soluţie a dificultăţilor noastre.
Întrebarea era: să coboare în Egipt, sau să rămână în ţară?! Prin gura lui Ieremia, Domnul le făcuse cunoscut răspunsul Său plin de har şi totodată de netăgăduit: Rămâneţi în ţară! Veţi fi binecuvântaţi în ea! Împăratul Babilonului va fi înclinat spre bunăvoinţă şi spre milă! Dacă veţi merge în Egipt, aceasta va fi spre pierzarea voastră!
Prieteni credincioşi, oricare ar fi drumul care ne stă înainte, să ne păzim să ne angajăm pe el înainte de a cunoaşte voia Domnului!
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Exodul 21:1-6
O ROBIE CARE ELIBEREAZĂ
El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui. Coloseni 1:13
Dumnezeu urăşte sclavia, dar aceasta era atât de adânc înrădăcinată în societatea din timpul lui Moise, încât El a modificat-o în loc s-o desfiinţeze. El a asigurat o cale pentru ca sclavii din poporul Israel să-şi dobândească eliberarea, dar unii dintre ei nu doreau să-şi schimbe rolurile. Îşi arătau această dorinţă supunându-se voluntar la o ceremonie simplă în care sclavul se aşeza cu una din urechi lângă uşiorul uşii şi urechea îi era străpunsă, ca semn al consacrării din dragoste pentru o viată de slujire. Deveneau astfel sclavi din alegere, nu din necesitate. Şi acest fel de sclavie duce la libertate.
Când devenim creştini, noi, ca şi cei ce treceau prin ceremonia străpungerii urechii, schimbăm robia involuntară pe o sclavie din
alegere. Toţi cei necredincioşi rămân robii „puterii întunericului” (Col. 1:13). Această robie poate fi faţă de un ritual religios, faţă de droguri sau băutură, ambiţie sau mândrie, sau faţă de poftele cărnii. Cei care cred că adevărata libertate este să poţi face ceea ce vrei, nu-şi dau seama că felul de viaţă fără restricţii şi la întâmplare este cea mai grea robie. Cei care trăiesc astfel se jefuiesc singuri de orice sens şi scop şi în final pierd capacitatea de-a dobândi satisfacţii adevărate.
Cei care aleg să-I fie robi lui Isus Cristos găsesc adevărata libertate. Alegerea aduce eliberare de frică, eliberare din neputinţă, eliberare de puterea păcatului, libertatea de a fi tot ceea ce vrea Dumnezeu să fii. Ai ales robia care duce la libertate? – H.V.L.
Cristos sfarmă cătuşele nelegiuirii
Ca să-I ştiu legăturile desăvârşirii;
Această libertate prin sângele-Ţi divin
Ţi-aduc ca rob pentru vecie şi mă-nchin. – F. Hess
Prin credinţa în Cristos trecem din sclavia păcatului în libertatea mântuirii
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Și toți fiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel, și au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, și au postit în ziua aceea până seara, și au adus arderi-de-tot și jertfe de pace înaintea Domnului. Și fiii lui Israel L-au întrebat pe Domnul, … zicând: „Să mai ies încă la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez?”. Și Domnul a zis: „Suiți-vă, pentru că mâine îi voi da în mâna ta”.
Judecători 20.26-28
Judecătorii lui Israel – Falimentul moral – O biruință costisitoare
Israel ceruse ca Beniamin să-i predea pe bărbații nelegiuiți din Ghibea. Beniamiții refuzaseră, așa că israeliții s-au pregătit de război. Patruzeci de mii de soldați, a zecea parte din bărbații lui Israel, aveau să lupte împotriva a douăzeci și șase de mii șapte sute de războinici din Beniamin. Atunci, în cele din urmă, L-au întrebat pe Dumnezeu, însă doar pentru a le arăta care seminție să înceapă lupta. Dumnezeu le-a spus că Iuda trebuia să înceapă. Și noi acționăm frecvent în aceeași manieră: ne mâniem din cauza vreunui lucru, decidem în grabă ce trebuie să facem, începem să acționăm și apoi Îi cerem lui Dumnezeu să ne arate cum să facem ceea ce noi am decis că trebuie să facem. Este aceasta calea de a dobândi binecuvântarea Sa? Trebuie El ca doar să pună ștampila aprobării Sale pe planurile întocmite de noi?
Aceste acțiuni au avut ca rezultat o înfrângere categorică. Israeliții s-au îmbărbătat, s-au aliniat din nou pentru luptă, însă de data aceasta au plâns și L-au întrebat pe Domnul dacă să mai meargă sau nu la luptă împotriva fratelui lor Beniamin. Dumnezeu le-a spus să meargă – poporul lui Dumnezeu trebuie să trateze răul din mijlocul lui! În ziua următoare au fost învinși din nou, deși n-au mai pierdut la fel de mulți oameni.
Deși răul trebuie neapărat tratat, acest lucru nu trebuie făcut într-o manieră rece, plină de judecată. Tot Israelul trebuia să fie zdrobit înaintea lui Dumnezeu. Faptul că apoi s-au smerit, au plâns, au postit, au adus arderi-de-tot și jertfe de pace și au întrebat dacă să meargă din nou la luptă împotriva fratelui lor Beniamin sau să renunțe a adus asigurarea din partea lui Dumnezeu că vor birui. Judecata de sine este vitală atunci când acționăm pentru judecarea răului!
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11.28
Sofia Petrovna a crescut într-o familie religioasă, ca multe altele. În tinerețe a trăit ca toți oamenii, în plăcerile vieții, deși viața ei, după cum mărturisea ea însăși, era deșartă și lipsită de sens. Dar Mântuitorul, care nu obosește căutând pe cei pierduți, a bătut la ușa inimii ei. O vecină de-a Sofiei nu era întoarsă la Dumnezeu, dar avea o Evanghelie pe care o citea, în serile lungi de iarnă, cu voce tare celor ce doreau să asculte. Printre ascultători se număra și Sofia Petrovna. Tânăra asculta cu atenție mesajul Evangheliei. Și întotdeauna când cineva ascultă bătaia Mântuitorului la ușa inimii, prin cuvintele Evangheliei, și deschide ușa inimii, în viața acelei persoane se produce marea schimbare. Mântuitorul dăruiește pace și odihnă acelui suflet. Sofia Petrovna avea atunci 29 de ani și lucra ca educatoare la o grădiniță de copii. Muncea cu însuflețire și cu talent. Colegii de muncă au observat schimbarea din viața ei. În viața celui care-L primește pe Hristos ca Mântuitor întotdeauna se vede schimbarea; aceasta nu este rezultatul unui cod de legi, ci o urmare firească a faptului că acel om a primit o natură nouă, că a primit viața veșnică dăruită de Mântuitorul. Însă vrăjmașul de moarte al omului nu privește cu ochi buni astfel de convertiri de la păcat la adevărata evlavie. Primii pași în credință și primele încercări merg aproape întotdeauna împreună.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU LĂSA CA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ! (1)
„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6)
Te-a chemat Dumnezeu să faci ceva de care nu te simți în stare? Ai cumva în minte o mulțime de alte persoane care ar fi mai potrivite pentru această slujbă? Nu contează ce simți, Dumnezeu nu a ales pe altcineva! El te-a ales pe tine în ciuda limitărilor și incertitudinilor tale. Faptul că nu te simți potrivit nu-L surprinde. De fapt, „puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)
John Walker a scris: „Poți să-ți ascunzi slăbiciunile de ceilalți, dar nu le poți ascunde de Dumnezeu. El te-a creat (crezi că a făcut o greșeală?). El te-a creat cu slăbiciuni, pentru a te ține pe genunchi. Dacă slăbiciunile nu te-ar împinge spre Dumnezeu, te-ai umple de mândrie, iar El nu va îngădui să le folosești ca pe o scuză ca să-ți eviți misiunea sau să-ți ignori scopul.
Dacă Dumnezeu te cheamă să faci o lucrare grandioasă, El te va echipa ca s-o duci la capăt prin Duhul Sfânt, care va lucra din lăuntrul tău. Așa că, îndreaptă-ți atenția spre puterea Lui, nu spre a ta… Nu te gândi la cât ești de nepregătit pentru acea sarcină. Nu uita, Dumnezeu este mai mare decât orice lucru cu care te confrunți, oricât de copleșitor ar putea părea!” Biblia spune că noi „am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Planurile lui Dumnezeu nu sunt doar idei bune și inspirate. El te-a creat pentru un scop specific, și Cel care „a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…”
Așadar, în loc să lași ca frica să te oprească, las-o să te motiveze – ca să te ridici și să te apuci de treabă!
Mana Zilnica 