22 Octombrie 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Mărturia Duhului
Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru… Romani 8:16
Când venim la Dumnezeu, suntem în pericol să începem să ne târguim cu El; vrem mărturia Duhului înainte de a face ceea ce ne cere Dumnezeu. ..De ce nu mi Se revelează Dumnezeu?” Nu o poate face; nu pentru că nu vrea. ci pentru că nu poate: tu îi stai în cale cât timp nu te lași cu totul în mâinile Lui. Imediat ce o faci. Dumnezeu va mărturisi despre Sine însuşi; El nu poate mărturisi despre tine. dar va mărturisi imediat despre natura Lui sfântă din tine. Dacă ai avea mărturia înainte de realitate, aceasta ar duce la trăiri sentimentale. Imediat ce acţionezi pe baza răscumpărării şi încetezi târguiala impertinentă cu Dumnezeu. El îţi dă mărturia Sa. De îndată ce abandonezi propriile tale raţionamente şi argumente. Dumnezeu mărturiseşte despre ceea ce a făcut El şi atunci te uimeşti de impertinenţa de care ai dat dovadă lăsându-L pe El să aştepte. Dacă te îndoieşti că Dumnezeu poate elibera de păcat, atunci sau lasă-L s-o facă. sau spune-I că nu poate. Nu cita pe cutare sau cutare persoană, ci aplică textul din Matei 11:28: „Veniţi la Mine…”. Vino dacă eşti trudit şi împovărat; cere dacă ştii că eşti rău (Luca 11:9-13).
Suntem înclinaţi să luăm simplitatea care vine din deciziile judecăţii noastre naturale drept mărturie a Duhului; dar Duhul mărturiseşte numai despre propria Sa natură şi despre lucrarea de Răscumpărare, niciodată despre raţiunea noastră. Dacă încercăm să-L facem să mărturisească despre raţiunea noastră, nu e de mirare că suntem în întuneric şi confuzie. Aruncă totul peste bord, încrede-te în Dumnezeu şi El îţi va da mărturia.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Pentru ce zici tu… „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Domnului meu”. ISAIA 40:27
Cu toate că şi nouă ni s-a întîmplat să gîndim în felul acesta, dar nu cu voce tare, ci în inimile noastre, nedreptăţind astfel pe Tatăl nostru bun! Dacă în viaţa noastră nu s-a petrecut totul cum am gîndit şi dorit noi, aceasta nu însemnează că Dumnezeu este străin de ce ni se întîmplă. Noi neam dat Lui acceptînd voia şi drumul Lui şi aşa cum a făcut odinioară cu Israel, El nu ne-a dus pe drumul cel mai direct, ci ne-a făcut să ocolim prin pustie (Ex. 13:17-18).
Totuşi să ştim bine: atunci cînd ne-am dat inimile lui Dumnezeu, El ne-a luat pe cuvînt; El a primit predarea noastră şi de atunci înainte ne-a condus pe Calea Lui, chiar dacă noi n-o înţelegem.
Dacă soarta noastră ne-ar părea astăzi întunecoasă şi nesigură, să nu ne îndoim de credincioşia lui Dumnezeu şi de prezenţa Lui permanentă. „El conduce pe orbi pe un drum necunoscut de ei” (Isa. 42:16). Să nu spunem deci că drumul şi situaţia noastră îi sînt ascunse; poate că pentru noi sînt de neînţeles, dar niciodată pentru El! Gîndul unui viitor necunoscut, uneori tulburător, nu există pentru El. El ştie mai dinainte cum ne va conduce. El cunoaşte natura poverii pe care o purtăm, pricina rugăciunilor noastre stăruitoare şi îngăduie această experienţă ca să încerce credinţa noastră, s-o facă să crească şi s-o facă să se odihnească în totul pe El şi pe făgăduinţele Lui. Aşa a lucrat altădată cu Avraam… aşa va lucra şi cu privire la noi. Şi în astfel de împrejurări, El ne cere credinţa şi recunoştinţa inimii noastre… să I le dăm. El are dreptul la ele. El va împlini ce-a prevăzut pentru viaţa noastră, căci „toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom.8:28).
„Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte nici nu se lasă… El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin… cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isa. 40:29, 31).
Sînt nenumărate exemple în Cuvîntul lui Dumnezeu în care vedem ce minunat a condus El paşii credincioşilor Lui, cînd treceau prin situaţii grele, neprevăzute şi fără o rezolvare după puterea lor. Însă atunci cînd s-au încrezut în Domnul Dumnezeul lor şi s-au bazat pe făgăduinţele Lui, au fost ajutaţi, făcînd uneori lucrări nemaipomenite ca să-i scape. Şi nu va face El şi astăzi şi pentru noi lucrări de mari izbăviri, El care n-a precupeţit nici chiar pe Fiul Său şi L-a dat la moarte pentru noi?
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi, la tăria credinţei voastre în Hristos”. Coloseni 2:5.
Pavel a văzut credinţa lor puternică în Hristos. O credinţă puternică are o mare valoare. „Căci este bine ca inima să fie întărită”. Unde există o credinţă puternică, acolo este şi o inimă întărită, acolo ne putem încrede în har.
Vers. 6 şi 7: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri”. Să sporeşti în mulţumire este ceva de preţ. Da, să sporim în mulţumire pentru ceea ce a făcut Isus, că El ne-a luat păcatele noastre şi nu mai vrea să-şi amintească de ele. În harul pe care l-am cunoscut, să ne întărim şi să rămânem în El plini de mulţumire. Vers. 8 şi 9: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii”. Aceasta este învăţătura despre Isus Hristos: „În El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” şi voi sunteţi desăvârşiţi în El. Cel care învaţă că, nimeni nu poate deveni desăvârşit acela se contrazice cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ceilalţi care nu pot s-o priceapă, dar care dau dreptate Cuvântului, acelora Dumnezeu le va deschide ochii. Dacă ai fost împotriva desăvârşirii în Hristos, atunci pocăieşte-te, ca să nu-ţi pară rău odată. (Evr.2:l). Ascultă dar, dacă ai urechi! Nu te mira şi nu te lăsa dus în eroare de înţelepciunea ta! Ascultă dar: „În El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii şi voi aveţi totul deplin în El”. Aceasta o spune desigur, acelora care s-au născut din Dumnezeu.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
A PLEDA PE BAZA PROPRIEI LUI PROMISIUNI
Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit şi prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie. 2 Samuel 7.29
David se sprijină pe o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi ne dă şi nouă în felul acesta o lecţie dublă şi anume: tot ce a spus Dumnezeu este adevărat. Şi noi putem să ne folosim de cuvintele Sale şi să I le aducem înainte la nevoie.Ce bine este că putem să aducem înaintea lui Dumnezeu, chiar cuvintele Lui. Este de mare preţ faptul că putem să sprijinim cererile noastre chiar pe cuvintele Lui.Noi ne rugăm Lui Dumnezeu nu pentru că ne îndoim, ci pentru că noi credem. Rugăciunea fără credinţă este ceva nepotrivit pentru copiii Lui Dumnezeu. Nu, Doamne, noi nu ne îndoim de cuvintele Tale şi credem că fiecare cuvânt al Tău este o temelie foarte tare pentru cea mai cutezătoare nădejde. Noi venim la Tine şi-ţi spunem: „Fă cum ai spus”. Binecuvântează casa slujitorului Tău; vindecă-i pe bolnavii noştri; izbăveşte-i pe cei ce se clatină din mijlocul nostru; adu înapoi pe cei ce se rătăcesc; întăreşte-i pe cei ce se tem de Tine. Doamne, dă-ne hrană şi îmbrăcăminte după cuvântul Tău; binecuvântează lucrarea mâinilor noastre, ca să facem cunoscută Evanghelia celor din jurul nostru. Fă din slugile noastre slujitori ai Tăi, din copiii noştri copii ai Tăi, fă ca binecuvântarea Ta să se întindă şi peste cei ce vor veni după noi şi atâta vreme cât vreun urmaş al nostru va fi pe pământ, el să-ţi rămână credincios.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl! loan 4,23.
Este harul care caută; și adorarea Tatălui se face în duh și adevăr din partea copiilor lui Dumnezeu. Creația laudă pe Dumnezeu, dar fără judecată. în Israel era o adorare exterioară cu mai multă sau mai puțină judecată, dar aceasta nu s-a făcut în duh și adevăr. Azi această adorare se face din partea credincioșilor în duh și adevăr, dar și aici trebuie să ne gândim că adorarea fiecăruia în parte este atât de binecuvântată și de importantă, dar totuși nu e ceea ce caută Dumnezeu. Adorarea pe care o caută Tatăl poate fi găsită numai în familia lui Dumnezeu, în unitatea ei aici unde creștinii sunt uniți de același Duh fiind adăugați la singurul Trup. Desigur trebuie ca fiecare mădular să aibă Duhul adorării; dacă acest duh nu este în fiecare este dizarmonie în adunare. Dar numai în unitatea credincioșilor și în deplina lor mulțumire se poate găsi adorarea care o caută Tatăl. Aici se găsește binecuvântarea deplină căci însuși Domnul este prezent, așa cum stă scris: „Te voi lăuda în mijlocul Adunării.” Locul adorării aici pe pământ se poate găsi numai în afara oricărei tabere religioase și noi trebuie să ieșim afară din ele pentru a ne putea bucura de prezența Domnului în mijlocul nostru și de a-i aduce adorarea care i se cuvine Lui însuși. Domnul Isus este în afara oricărei tabere; acolo a suferit El ocara. Este un loc de ocară, și pe cei care se adună în acest loc, Duhul Sfânt îi îmbărbătează cu cuvintele: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.”
Adorarea nu va lua sfârșit niciodată și aceasta e măreția ei. Ea începe aici pe pământ și se continuă în veșnicie. Cea mai înaltă ocazie de-a adora pe Tatăl este la Masa Domnului în prima zi a săptămânii în comuniune cu toți copiii lui Dumnezeu.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
O, Doamne, redă-mi bucuria unică a prezenţei Tale şi fă-mă al Tău şi din Tine în locul acesta. Parcă sunt nepotrivit pentru altceva, decât numai să nădăjduiesc în Tine., Arată-mi un semn spre bine” (Psalmul 86:17)
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«El le-a zis: ” Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni, „îndată ei au lăsat mrejile şi au mers după EL» MATEI 4, 19-20
Când Domnul îi spune lui Petru «altul… te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18), El defineşte un nou tip de urmare — total, făra proteste. Ea reprezintă de asemenea o a doua chemare la a-L urma pe Domnul. Petru a mai auzit o dată chemarea Lui, la Lacul Ghenezaret. După crucificarea şi învierea Sa, Isus 1-a mai chemat o dată pe Petru: «Vino după Mine» (loan 21,19). De ce îl chiamă oare Domnul pentru a doua oară? Pentru că există două modalităţi de a-L urma pe Hristos: una lăuntrică şi alta exterioară, de faţadă, pentru a salva aparenţele. Există o urmare exterioară, de suprafaţă a lui Isus, care nu este motivată de o înnoire a inimii, motiv pentru care persoana în cauză nu trăieşte o viaţă de biruinţă, roditoare. Dar urmarea în sfinţinie si în curăţie lăuntrică este consecinţa schimbării inimii de către Isus. Haideţi să ne cercetăm viaţa cu toată seriozitatea şi să ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să nu Te urmez doar de formă, fară ca inima mea să fie schimbată!» Cine îl urmează pe Domnul doar de ochii lumii nu poate experimenta puterea lui Dumnezeu în viaţa sa şi nu are siguranţa vieţii veşnice.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat!
Osea 14:4
Aceasta propoziţie este o fărâmă de divinitate în miniatură. Cel care îi înţelege sensul este un teolog, şi cel care se poate E cufunda în plinătatea ei este un învăţător al lui Israel. Este o condensare a mesajului glorios al mântuirii, care ne-a fost adusă prin Christos Isus, Răscumpărătorul nostru. Înţelesul se leagă de cuvintele „cu adevărat”. Acesta este modul glorios, potrivit, divin prin care coboară dragostea din cer pe pământ, o dragoste nemijlocită revărsată peste cei care o doresc, o caută şi o cer. Cste, într-adevăr, singura cale pentru ca Dumnezeu să ne iubească aşa cum suntem. Textul dă o lovitură de moarte oricărei potriviri: „îi voi iubi cu adevărat”. Dacă ar fi nevoie de o potrivire din partea noastră, Dumnezeu nu ne-ar putea iubi cu adevărat; iubirea Lui s-ar micşora din cauza neputinţei noastre. Dar El spune: „îi voi iubi cu adevărat”.
Noi ne plângem: „Doamne, inima mea este atât de împietrită”. El răspunde: „te voi iubi cu adevărat”. Noi spunem: „Dar nu îmi simt nevoia aşa cum ar trebui. Nu simt dorinţă sufletească, aşa cum aş vrea”. Şi El răspunde: „nu te iubesc fiindcă simţi sau doreşti. Te iubesc cu adevărat”. Aminteşte-ţi, dorinţa sufletului nu este o condiţie, fiindcă nu există condiţii. Legământul harului nu are condiţionări. Fără nici un merit al nostru, ne putem întemeia pe făgăduinţa lui Dumnezeu făcută prin Christos Isus, care a spus: „oricine crede în El, nu este judecat” (loan 3:18). Este o binecuvântare să ştii că harul lui Dumnezeu este cu adevărat al nostru, oricând, fără pregătire, fără potrivire, fără bani, fără preţ! „Îi voi iubi cu adevărat”. Aceste cuvinte alungă îndoielile; într-adevăr, textul a fost scris special pentru cei neascultători: „le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor; îi voi iubi cu adevărat” Neascultătorule, cu siguranţă că generozitatea făgăduinţei îţi frânge inima, aşa că întoarce-te şi caută faţa Tatălui tău.
Seara
Va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
Ioan 16:15
Sunt ocazii în care toate făgăduinţele şi doctrinele Bibliei nu ne sunt de nici un folos, dacă nu ne sunt oferite de o mână Sa blândă. Suntem însetaţi, dar suntem prea slăbiţi ca să ajungem la izvor. Când un soldat este rănit în luptă, nu-i este de nici un folos să ştie că la spital i se pot vindeca rănile, şi că există medicamente care îi pot alina durerile. Nevoia lui este să fie dus la spital, şi să i se îngrijească rănile. In acelaşi fel se întâmplă cu sufletele noastre. Ca să împlinească această nevoie, există Cineva, „şi anume Duhul adevărului” (loan 14:17) care ia făgăduinţele lui Isus şi ni le aplică nouă. Nu vă gândiţi că Christos şi-a aşezat bucuriile în locurile cereşti, şi că trebuie să urcăm noi înşine la ele. Nu, El vine lângă noi şi ne toarnă pace în inimi. Creştini, dacă sunteţi chinuiţi de tristeţe în seara aceasta, Tatăl vostru nu vă făgăduieşte ca să vă lase apoi să le scoateţi singuri din Cuvânt ca dintr-o fântână adâncă. El va scrie din nou în inimile voastre făgăduinţele pe care le-a scris în Cuvânt.
El vă va arăta dragostea Sa, şi, prin Duhul Său binecuvântat, vă va risipi îngrijorările şi necazurile. Intristatule, află că este privilegiul lui Dumnezeu să şteargă orice lacrimă din ochii copiilor Săi. Bunul Samaritean nu i-a spus omului rănit: „uite nişte ulei şi nişte vin”. El a turnat uleiul şi vinul pe rănile omului. In acelaşi fel, Isus nu îţi oferă numai vinul dulce al făgăduinţelor, ci îţi duce la buze potirul de aur şi îţi toarnă sângele vieţii în gură. Sărmanul pelerin, obosit şi slăbit, nu este întărit ca să poată umbla singur, ci este purtat pe aripi de vultur. Ce Evanghelie glorioasă avem, o Evanghelie care oferă totul neajutoraţilor, care ne aduce mai aproape când nu o putem ajunge, care ne aduce harul înainte să îl căutăm! Există multă glorie în felul în care este oferit darul, aceeaşi glorie care învăluie însuşi darul. Fericiţi sunt cei pentru care Duhul Sfânt îl aduce pe Isus mai aproape.
IZVOARE IN DEŞERT
Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului.Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Exod 3:1-2
Viziunea Îngerului Domnului a venit la Moise în timp ce era implicat în munca lui de fiecare zi. Exact acesta este locul în care Îi place Domnului să dea revelaţiile Sale. El caută un om care merge pe un drum obişnuit, şi „deodată [străluceşte] o lumină din cer în jurul lui” (Fapte 9:3). Şi „o scară rezemată de pământ” (Geneza 28:12) poate să ajungă din piaţă în cer, transformând o viaţă de rob în una de har.Preaiubite Tată, ajută-mă să Te aştept în timp ce călătoresc pe drumul obişnuit al vieţii. Nu cer experienţe senzaţionale. Să ai părtăşie cu mine în munca şi slujirea mea de fiecare zi, şi să fii însoţitorul meu când fac o călătorie obişnuită. Şi lasă viaţa mea umilă să fie transformată de prezenţa Ta.Unii creştini cred că ei trebuie să fie întotdeauna pe piscul bucuriei şi revelaţiei extraordinare, dar nu aceasta este calea lui Dumnezeu.
Acele vremuri de înaltă spiritualitate şi minunată comunicare cu lumea nevăzută nu ne-au fost promise nouă, ci o viaţă de zi cu zi în comuniune cu El ne-a fost promisă nouă. Şi aceasta ne este de ajuns, pentru că El ne va da acele vremuri de excepţională revelaţie dacă lucrul acesta este bun pentru noi.Numai trei ucenici au fost lăsaţi să vadă Transfigurarea, şi tot aceştia trei au experimentat şi întunericul din Ghetsimani. Nimeni nu poate rămâne pe muntele favorii pentru totdeauna, pentru că sunt responsabilităţi în vale. Hristos Şi-a împlinit lucrarea vieţii Lui nu în glorie, ci în vale, şi acolo a fost El cu adevărat şi în mod deplin Mesia.Valoarea viziunii şi gloria care o însoţeşte este darul ei de a ne echipa pentru slujire şi răbdare.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Ieremia 38.1428
Sărmanul Zedechia! Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie” la căpeteniile caldeenilor şi să se predea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu sar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi” (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândinduse şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi!
Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea so împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25). Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. În adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa io dădea lui Ieremia!
Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişânduse înaintea împăratului Agripa şi vorbindui „cu îndrăzneală” (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu … în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri” (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Luca 4:38-44
NU ESTE PĂCAT SĂ SPUI NU
Noroadele au început să-L caute in toate părţile, şi au ajuns până la El; voiau să-L oprească să nu plece de la ei. Luca 4:42
In timp ce Domnul Isus a fost pe pământ, a găsit uneori că era necesar să spună nu. În textul de azi, de exemplu, El a refuzat să rămână în Capernaum. Cu altă ocazie a refuzat planul fraţilor săi (Ioan 7:1-9), a refuzat să facă un semn miraculos pentru a-i convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a căzut niciodată în păcat, şi n-a devenit prea ocupat niciodată, deoarece El a ştiut cum să spună nu.
Unii credincioşi în Cristos nu ştiu cum să spună nu. O tânără mamă a dat de necazuri din această pricină. Cu doi copii preşcolari şi cu un altul pe drum, a devenit atât de ocupată cu treburile bisericii încât sănătatea ei era în pericol. A început să predea lecţii de şcoală duminicală la fetele din clasele 4 şi 5. A acceptat să fie directoarea grădiniţei bisericii. Când a fost aleasă preşedinta societăţii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Într-o dimineaţă s-a prăbuşit. Doctorul i-a spus în termeni categorici s-o ia mai încet! Şi-a dat demisia din societatea misionară şi a cerut să fie eliberată din funcţia de la grădiniţă. Acum o duce bine.
Poate că şi tu eşti un creştin care crezi că trebuie să spui da, la toate solicitările ce merită atenţie. Dar îţi neglijezi familia. Eşti obosit şi irascibil. Nu mai aştepţi cu nerăbdare duminicile. Dacă este adevărat, atunci trebuie să înveţi că nu este păcat să spui nu!- D.C.E.
Nu contează ce fac alţii.
E important să văd eu bine
Că viaţa mea e după planul
Ce-l are Domnul pentru mine. – Beers
Este mai bine să faci un singur lucru
pentru Dumnezeu, decât să promiţi
patruzeci pe care nu le poţi face.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Și, intrând într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la mal; și S-a așezat și, din corabie, învăța mulțimile. Luca 5.3
A fost o zi crucială în istoria lui Simon Petru atunci când Mântuitorul i-a făcut această cerință. Cu puțin timp înainte, Simon fusese adus la Domnul de către fratele său Andrei, întâlnire care a avut ca rezultat atașarea inimii sale de Domnul. Dar, la fel ca multe suflete convertite, Simon avea multe de învățat cu privire la răul din inima sa, iar această întâmplare remarcabilă de pe lacul Ghenezaret a reprezentat o imensă binecuvântare pentru el.
Mântuitorul era îmbulzit de mulțimea care dorea să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Văzând două corăbii în apropiere, El a cerut să folosească una. Simon a răspuns cu repeziciune și predicarea a continuat în aceste condiții neobișnuite. Apoi Domnul i-a spus lui Simon să iasă în larg și să arunce năvoadele pentru pescuire. Deși se trudise în zadar toată noaptea precedentă, Simon a ascultat de porunca Domnului și o mare mulțime de pești a fost prinsă, încât năvodul se rupea. A fost nevoie de o a doua corabie; ambele au fost umplute cu o așa mare cantitate de pește, încât începeau să se scufunde.
Niciodată Simon și tovarășii săi nu făcuseră o astfel de pescuire. Ea l-a așezat pe Simon în realitatea prezenței lui Dumnezeu. Tot răul din inima sa a fost descoperit înaintea propriilor săi ochi, după care a căzut la picioarele Domnului, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos!” (Luca 5.8). Simon fusese convertit la prima sa întâlnire cu Mântuitorul; acum să făcea însă o lucrare mai profundă în sufletul său. Când un om ajunge în acest punct, încrederea lui se concentrează în Cel care a murit și a înviat. Sărmanul pescar a fost îndată încurajat de Domnul: „De acum vei fi pescar de oameni”. În consecință, Simon și tovarășii săi și-au abandonat corăbiile și năvoadele și L-au urmat pe Mântuitorul în misiunea Sa de a salva sufletele oamenilor.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Dumnezeu este puternic …, îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
Iov 36.5,10
Un tânăr soldat era în război. Cineva împărțea Noul Testament pe câmpul de luptă. Tânărul își zise în sinea sa: „Aici au căutare armele și gloanțele, nu cărțile. Dacă armele nu ne salvează, cartea chiar că nu ne va salva”. Tânărul a primit totuși Noul Testament și l-a pus în buzunarul stâng al hainei. Ce s-a întâmplat mai târziu? O minune a lui Dumnezeu. Chiar în ziua aceea a început o mare luptă. În jur cădeau soldații răniți. Dintr-o dată a căzut și tânărul soldat lovit de un glonț. Se aștepta să curgă sânge. Când s-a dezbrăcat, glonțul era în cartea din buzunarul hainei. Tânărul s-a cutremurat ca de friguri. A fost degetul lui Dumnezeu. Din ziua aceea, tânărul și-a schimbat părerea și a început să gândească altfel despre credință și despre ocrotirea lui Dumnezeu.
Așteptăm o întâmplare, ca să ne schimbăm părerea? Să nu disprețuim înștiințările lui Dumnezeu! În curând, acest timp de har se va termina. Cu ce ne vom prezenta în fața lui Dumnezeu? Ce prăbușire veșnică va fi pentru sufletul care s-a încăpățânat să asculte înștiințările lui Dumnezeu! Din cauza necredinței, un astfel de suflet se va scufunda în valurile judecății divine. Să ne întoarcem cu grăbire la Mântuitorul pentru a fi salvați! Astăzi este ziua mântuirii.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND LUCRAREA TA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU (2)
„Să faceţi totul în Numele Domnului Isus…” (Coloseni 3:17)
Cercetările arată că cele mai frumoase clipe din viața noastră nu vin în urma divertismentului, a timpului liber sau a plăcerii; ci ele apar când suntem absorbiți de sarcini care ne provoacă, ne solicită și care se potrivesc ca o mănușă cu cele mai dezvoltate abilități ale noastre. În astfel de clipe, ne simțim atât de prinși într-o activitate, încât timpul pare oarecum suspendat, ignorat; suntem concentrați total, fără să fie nevoie să facem prea mari eforturi. Ne aflăm într-o profundă stare de conștiență, dar fără să fim conștienți de propria noastră persoană; suntem solicitați și provocați, dar fără să ne simțim stresați sau îngrijorați. Avem un nivel înalt al angajării și suntem una cu ceea ce facem.
Această stare poartă denumirea de „flux”, întrucât cei care o experimentează mărturisesc deseori că se simt atrași de ceva mai presus de ei. În ultimii treizeci de ani, s-au efectuat studii pe mii de subiecți pentru a explora acest fenomen al fluxului. În mod ironic, el este experimentat mai mult la locul de muncă decât în activitățile din timpul liber.
De fapt, fluxul atinge cele mai joase cote când nu ai nimic de făcut. Când stai degeaba, nu se produce niciun flux! Această imagine a fluxului este, în realitate, o descriere a ceea ce înseamnă exercitarea unei stăpâniri. Dumnezeu spune în Geneza că noi trebuie să „stăpânim” pământul sau să ne exercităm „domnia” (vezi Geneza 1:26, 28). Deseori ne gândim la aceste cuvinte în termenii unei „dominații” sau a dorinței de „a face pe șeful”. Însă adevărata idee din spatele lor este aceea că trebuie să-ți investești abilitățile pentru a crea valoare pe pământ, pentru a planta și a construi, a scrie și a organiza, a vindeca și a inventa modalități prin care să-i binecuvântăm pe ceilalți… și pentru a face ca Împărăția lui Dumnezeu să prospere!
Mana Zilnica 