Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Octombrie 2016

​TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
 
Substituirea
El S-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21
Părerea modernă asupra morţii lui Isus este că El a murit pentru păcatele noastre din milă faţă de noi. Dar concepţia Noului Testa­ment este că El a purtat păcatul nu fiindu-i milă de noi, ci identificându-se cu noi. Păcatele noastre sunt îndepărtate datorită morţii lui Isus şi explicaţia morţii Lui este ascultarea de Tatăl Său, nu mila faţă de noi. Suntem primiţi înaintea lui Dumnezeu nu pentru că am ascultat sau pentru că am promis să renunţăm la unele lucruri, ci datorită morţii lui Cristos, şi numai ei. Noi spunem că Isus Cristos a venit să reveleze faptul că Dumnezeu este Tată, să arate iubirea şi bunătatea lui Dumnezeu. Noul Testament spune că El a venit ca să poarte păcatul lumii. Revelarea Tatălui este pentru cei care L-au cunoscut pe Isus ca Mântuitor. Isus Cristos n-a vorbit niciodată lumii despre Sine ca fiind Cel care L-a revelat pe Tatăl, ci ca fiind o piatră de poticnire (vezi loan 15:22-24). Cuvintele din Ioan 14:9 au fost spuse ucenicilor Săi.
    Nu se spune nicăieri în Noul Testament că Cristos a murit pentru mine şi de aceea eu am scăpat de pedeapsa păcatului. Ceea ce ne Învaţă insă Noul Testament este că „El a murit pentru toţi” şi că, prin identificare cu moartea Sa, eu pot fi eliberat de păcat şi primesc însăţi dreptatea Sa. Substituirea despre care vorbeşte Noul Testa­ment are două aspecte: ..Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El”. Nu poate fi vorba de Cristos pentru mine, până când nu sunt hotărât să-L las pe Cristos să ia chip in mine.
 
MANA DE DIMINEAŢĂ
 
„Ci v-aţi apropiat… de sîngele stropirii care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel”. EVREI 12:22,24
Aici, Epistola către Evrei declară că sîngele Domnului Isus „vorbeşte”; valoarea dumnezeiască a acestui sînge se exprimă în termeni precişi înaintea Tatălui ceresc, înaintea Diavolului şi de asemenea în inimile celor răscumpăraţi. Am cerut noi vreodată Mîntuitorului nostru ca sîngele Lui să vorbească inimii noastre? Poziţia noastră înaintea Tatălui nostru ceresc depinde de sîngele Fiului Său.
Zi după zi sîngele vorbeşte şi spune Tatălui că dreptatea a fost făcută, că păcatul a fost şters şi că nimeni nu mai poate osîndi pe copilul lui Dumnezeu. El vorbeşte şi spune că păcătosul mizerabil este acum fiul şi moştenitorul Aceluia pe care L-a ofensat înainte, atît de mult. Pentru ca acest sînge să fie vărsat, Tatăl a dat pe Fiul Său şi El ne dă toate lucrurile împreună cu El (Rom. 8:32). El nu reţine nici un bine, nici din punct de vedere omenesc nici din punct de vedere spiritual, aceora în care acest sînge a împlinit o astfel de schimbare. Da, glasul sîngelui există cu adevărat înaintea Tatălui ceresc. Acest măreţ adevăr trebuie să fie pricina rugăciunilor şi laudelor noastre. Şi înaintea lui Satan sîngele acesta vorbeşte în termeni precişi, juridici şi fără rezerve. Sîngele îi spune nu numai că el a fost biruit, dar şi că noi sîntem smulşi de sub puterea lui.
Din robi şi prizonieri cum eram, sîntem eliberaţi prin acest sînge scump al Domnului Isus Hristos, care a proclamat în tot iadul că nu mai este nici o osîndire pentru noi, adică pentru cei ce sînt în Hristos. Satan încearcă să ne tulbure prin gînduri cu privire la greşelile şi slăbiciunile noastre. El nu are dreptul acesta cîtă vreme sîngele vorbeşte. Să facem să fie auzit glasul sîngelui de îndată ce acuzatorul vrea să-şi facă auzit glasul învinuirilor lui. „Ei l-au biruit prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor…” (Apoc. 12:11).
Iată protejarea zilnică a trupului, sufletului şi duhului nostru, nouă care am intrat în locurile cereşti şi care ne întărim chemarea şi alegerea noastră datorită puterii sîngelui vărsat şi al cărui glas nu va înceta niciodată să vorbească în favoarea noastră cît timp mai sîntem aici pe pămînt. „Sîngele Domnului Isus este răspunsul lui Dumnezeu la toate acuzaţiile lui Satan împotriva celui credincios. Astfel, acuzaţiile lui cad şi aceasta este o sursă neîntreruptă de pace. Sîngele legămîntului, este dovada că neascultarea a fost ispăşită şi că ascultarea a fost împlinită”. J.N.D
 
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
 
„Nu vă înşelaţi: tovărăşiile rele strică obiceiurile  bune”. 1 Cor. 15:33.
Nu demult mi-a scris cineva care a dat crezare învăţăturii străine că: toată lucrarea în legătură cu evanghelizarea este de la Satan. Aşa se pare că astfel de expresii ar trebui să fie de-ajuns ca oricine să poată recunoaşte învăţătura falsă, deoarece Isus spune: „Duceţi-vă în toată lumea, propovăduiţi Evanghelia la orice făptură şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Acesta este un cuvânt important: „Învăţaţi-i să păzească”. A spune oamenilor ce să facă şi cum să fie, este uşor; dar să-i înveţi să păzească, aceasta este altceva. Cel care crede cu adevărat, ceea ce este scris în Biblie, acela va observa unde ajung aceia care nu vor să primească mântuirea. Se poate ca cineva să spună că nu există iad, pentrucă dacă ar fi, aceia ar mărturisi de orice în afară de dragoste. Dar de ce este aşa de mult scris despre iad în Biblie? Avem noi un Dumnezeu care n-are dragoste?
Cum se poate numi sau califica faptul acela că, Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu pentru noi toţi, ne-a împăcat şi ne-a izbăvit şi a plătit în întregime plata păcatelor noastre şi totuşi nu vrei fericirea aceasta? Îl caracterizezi pe Dumnezeu ca pe cineva care n-are dragoste? Oamenii fără Dumnezeu spun că, dacă Dumnezeu ar fi Dumnezeul dragostei atunci n-ar fi războaie şi alte lucruri asemănătoare pe acest pământ. Ei nu se gândesc la faptul acela că, ceea ce seamănă omul aceea va şi secera şi că războaiele sunt judecăţi ale lui Dumnezeu pentrucă Dumnezeu vrea să atragă oamenii la El, înainte de a fi prea târziu, înainte de ziua în care se va spune: „Timp nu va mai fi”. Apostolii învaţă că aceia care nu vor asculta de Evanghelie vor suporta chinul focului veşnic. Și atunci „timp nu va mai fi”. Nu degeaba au fost scrise aceste lucruri.
 
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
 
MENŢINE DEOSEBIREA
Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine. Exod 8.23
     Faraon are un popor şi Domnul de asemenea are un popor. Aceste două popoare pot să trăiască alături unul de altul şi să treacă prin aceleaşi împrejurări, dar între ele există o diferenţă pe care Domnul o va da la iveală. Chiar dacă trec prin aceleaşi împrejurări, se va vedea o deosebire clară între poporul ales al lui Dumnezeu şi copiii lumii acesteia.Îndeosebi în timpul judecăţilor Lui Dumnezeu, El devine un loc de scăpare sfânt pentru sfinţii Săi. Această deosebire începe să se vadă la credincioşi din momentul întoarcerii lor, atunci când păcatele lor sunt iertate, în timp ce cei necredincioşi rămân sub judecată. Din momentul întoarcerii la Dumnezeu, ei ajung un neam aparte, care trăieşte sub o călăuzire nouă şi se bucură de alte avantaje. Casele lor sunt apărate de puhoiul de rele care năpădesc asupra egiptenilor şi-i chinuiesc. Ei sunt păziţi de întinăciunile cărnii, ca şi de stricăciunea care vine din prefăcătorie şi din avere, sunt păziţi de grijile care rod sufletul, şi de ura care face prăpăd în atâtea familii.Rămâi în siguranţă, fii credincios în încercare, căci chiar atunci când ai avea o mulţime de întristări, tu eşti scutit de rele şi mai mari care bântuie casele şi inimile slujitorilor stăpânului acestui veac. Domnul face deosebire între tine şi ei. Veghează şi păstrează această deosebire în duhul tău, în năzuinţele tale, în caracterul tău şi în legăturile tale cu cei din jurul tău.
 
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
 
Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac! Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. Luca 23,24.
Centrul tuturor căilor și hotărârilor lui Dumnezeu este Domnul ISUS, Fiul dragostei Lui. Pe Golgota vedem că omul nu numai că și-a arătat mânia ca dușmanul lui Dumnezeu, dar a pus pe Domnul slavei Cel curat și fără vină, ca centru între cei doi tâlhari. Ajunși pe Golgota, L-au răstignit pe „El și doi tâlhari, unul la dreapta și celălalt la stânga Lui” -exprimând prin aceasta că El a fost socotit cel mai mare tâlhar. Contrar cu această acțiune, harul se arată în chip desăvârșit prin cuvintele Domnului: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac.” Aceste cuvinte ne mai arată legătura măreață care există între Fiu și Tată căruia Îi era pe deplin supus. Ostașii care-L dezbrăcaseră pe Domnul și au auzit cerința Lui către Tatăl nu s-au sinchisit să împartă hainele Lui, și pentru cămașa Lui să tragă la sorți. Iosif care este o imagine a Domnului Isus Hristos a fost dezbrăcat de haina lui pestriță înainte de a fi aruncat în groapă, dar nu avea să vadă ce au făcut frații lui cu haina. Dar Domnul Isus pe cruce a trebuit să vadă ce se face cu hainele Lui. Când a decăzut primul om, a recunoscut că e gol și Dumnezeu l-a îmbrăcat cu piei de la animale. Pe Cel curat și fără păcat L-a dezbrăcat omul și apoi L-a țintuit pe cruce. Acum putem să înțelegem pe Domnul când spunea: „Toate oasele aș putea să mi le număr, ei însă pândesc și mă privesc, își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea” și „Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.” (Ps. 22. vers. 17 și 69.19).
 
Crucea este SIMBOLUL umilirii, a prigonirii, a suferinței pe care lumea i-a oferit-o altădată Fiului lui Dumnezeu și pe care ea continuă să o ofere și astăzi tuturor acelora care stau lângă Stăpânul lor.
 
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
 
Doamne, la Tine vin. Dă-mi un flux minunat din viaţa Ta până când gândirea mea, imaginaţia mea şi vorbirea mea vor fi în întregime din Tine. Ce măreţ ai reînnoit duhul meu şi mi-ai redat bucuria mântuirii Tale!
 
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
 
„Fiul lui David, ai milă de mine!” Isus S-a oprit şi a zis: „ Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. ” Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus.” MARCU 10,48-50
Orbul Bartimeu a auzit că Isus din Nazaret trece pe acolo şi a început să strige din răsputeri: «Fiul lui David, ai milă de mine!» (Marcu 10,48). Acest strigăt i-a deranjat în mod evident pe «cei evlavioşi», dar Bartimeu nu a lăsat să-i scape ocazia şi a strigat şi mai tare. Ce efect a avut acest strigăt din adâncul inimii? Isus S-a oprit imediat. L-a făcut însă sănătos pe loc?
I-a vindecat oare orbirea imediad? La început nu, ci l-a încurajat cu dragoste să-I spună păsul, durerea. El l-a întrebat «Ce vrei să-ţi fac?» (Marcu 10,51), cu toate că era evident pentru oricine că Bartimeu era orb. Şi noi trebuie să-I aducem la cunoştinţă dorinţele noastre fară ocoliş. Când Bartimeu I-a spus Domnului ce doreşte, El i-a răspuns: «»Du-te, credinţa ta te-a mântuit. „îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus» (Marcu 10,52).
 
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
lată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri” Matei 6:9
Aceasta rugăciune începe aşa cum trebuie să înceapă orice rugăciune adevărată, în spiritul adopţiei: „Tatăl nostru”. Nu există rugăciune primită care să nu înceapă cu gândul: „mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18). Acest spirit copilăresc ajunge până la măreţia Tatălui „în ceruri”, şi conduce la devotată adoraţie: „sfinţească-se numele Tău” (Matei 6:9). Şoapta copilului – „Ava, Tată”, se amestecă cu strigătele heruvimilor: „Sfânt, sfânt, sfânt”. Este un singur pas de la închinarea adevărată la un spirit misionar fierbinte, izvorât din dragoste filială şi adoraţie respectuoasă. „ Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (vers. 10). Urmează apoi expresia inimii, dependenţa de Dumnezeu: „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” (vers. 11). Fiind iluminat de Duhul, cel care se roagă descoperă că nu este numai dependent, ci şi păcătos, şi de aceea cere îndurare: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (vers. 12). Omul iertat cu adevărat se păzeşte să nu greşească din nou; îndreptăţirea conduce la dorinţa de sfinţire. „Şi ne iartă nouă greşelile noastre” (vers. 12) este îndreptăţirea. „Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” (vers. 13) este sfinţirea în forma ei negativă şi pozitivă. Fiind iertat, având îndreptăţirea lui Christos şi cunoscând primirea lui Dumnezeu, cel care se roagă mijloceşte cu umilinţă pentru perseverenţă. „Şi nu ne duce în ispită” (vers. 13). Ca rezultat al acestor cereri, urmează o expresie de laudă triumfătoare: „căci a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava în veci. Amin” (vers. 13). Ne bucurăm că Regele nostru domneşte în providenţă şi va domni în har de la o margine a pământului la alta, şi că domnia Sa nu va avea sfârşit. De aceea, acest scurt model de rugăciune conduce sufletul de la simţământul adopţiei la părtăşia cu Domnul nostru care domnește. Doamne, învață-ne să ne rugăm.
Seara
Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L, cunoască. Luca 24:16
Ucenicii ar fi trebuit să-L cunoască pe Isus. Îi auziseră vocea atât de des, şi îi priviseră faţa de atâtea ori, încât este de mirare că nu L-au recunoscut. Nu este acesta şi cazul tău, cumva? Nu l-ai văzut pe Isus în ultima vreme. Ai fost la Cina Lui, dar nu L-ai întâlnit. Poate că te afli în mijlocul întunericului în seara aceasta, şi chiar dacă el îţi spune: „Eu sunt; nu vă temeţi” (Matei 14:27), tu nu îl poţi vedea. Ochii noştri sunt „împiedicaţi”, îi cunoaştem vocea; I-am privit faţa; ne-am sprijinit fruntea de pieptul Său. Totuşi, deşi Christos este foarte aproape de noi, spunem: „dacă aş şti măcar unde să-L găsesc!” Ar trebui să-L cunoaştem pe Isus, fiindcă Scriptura reflectă imaginea Lui, Totuşi, cât de posibil este să deschidem această Carte preţioasă şi să nu-L vedem pe Prea Iubitul! Dragul meu copil al lui Dumnezeu, este aceasta situaţia ta? Isus „îşi paște turma între crini” (Cânt. 2:16), între crinii Cuvântului, şi tu păşeşti printre aceşti crini, dar nu îl vezi. El este obişnuit să păşească pe paginile Scripturii, si să comunice cu poporul Său, aşa cum vorbea Tatăl Său cu Adam în răcoarea zilei. Totuşi, tu te afli în grădina Scripturii, şi nu îl poţi vedea, deşi El este întotdeauna acolo. De ce nu îl vedem? In cazul nostru, ca şi în cazul ucenicilor, lipsa vederii trebuie asociată cu necredinţa. Ei nu se aşteptau să-l vadă pe Isus, şi de aceea nu L-au recunoscut. Într-un sens mai larg, în lucrurile spirituale, noi primim de la Domnul ceea ce aşteptăm. Numai credinţa ne poate face în stare să-L vedem pe Isus. Înalţă această rugăciune: „Doamne, deschide-mi ochii, ca să-L pot vedea pe Mântuitorul lângă mine”. Este o binecuvântare să vrei să-L vezi, dar este o binecuvântare şi mai mare să-L priveşti! El este bun cu cei care îl caută. Totuşi, pentru cei care îl găsesc, El este mai preţios decât orice!
 
IZVOARE IN DEŞERT
 
El va şedea, va topi şi va curăţa argintul. (Maleahi 3:3)
Tatăl nostru, care caută să-i desăvârşească pe sfinţii Săi în sfinţenie, ştie ce valoare are focul cuptorului pentru rafinare. Metalurgul va avea cea mai mare grijă de metalele cele mai preţioase. El supune metalul unui foc de înaltă temperatură, pentru că numai focul cuptorului de rafinare poate topi metalul, poate curăţa zgura şi permite metalului pur rămas să ia o formă nouă şi perfectă în matriţă. Un bun meşter rafinor nu părăseşte niciodată creuzetul ci, aşa cum ne arată versetul de mai sus, „va şedea“ lângă el astfel încât focul să nu devină nici măcar cu un grad prea fierbinte şi să strice metalul. Şi îndată ce se ia şi ultima bucăţică de zgură de pe suprafaţă şi el îşi vede chipul reflectat în metalul pur, el stinge focul.
                                                                                       Arthur Tappan Pierson
El şedea lângă un foc încălzit de şapte ori,
    În timp ce privea minereul preţios,
Şi El S-a aplecat mai aproape cu o privire cercetătoare
    În timp ce-l încălzea din ce în ce mai mult.
El ştia că avea un minereu care putea rezista testului,
    Şi dorea ca cel mai fin aur
Să-l transforme într-o coroană pe care s-o poarte Împăratul,
    Împodobită cu pietre scumpe de o valoare inestimabilă.
Aşa că a pus aurul nostru în focul care arde,
    Deşi noi am fi cerut o amânare,
Şi El a urmărit zgura pe care noi n-o văzusem,
    Şi ea s-a topit şi a dispărut.
Şi aurul devenea din ce în ce mai strălucitor,
    Dar ochii noştri erau atât de înceţoşaţi de lacrimi,
Încât am văzut numai focul – nu şi mâna Meşterului,
    Şi ne-ntrebam cu teamă arzătoare.
Şi totuşi aurul nostru strălucea cu o strălucire tot mai mare,
    În timp ce oglindea un Chip de sus,
Care Se apleca peste foc, deşi nevăzut de noi,
    Cu o privire de nespusă iubire.
Am putea crede că inimii Lui iubitoare îi place
    Să ne provoace o clipă de durere?
Nicidecum! Căci El a văzut prin crucea prezentă
    Bucuria câştigului etern.
Aşa că a aşteptat acolo cu un ochi veghetor,
    Cu o dragoste care este puternică şi sigură,
Şi aurul Lui n-a suferit nici un pic de căldură mai mult
    Decât era necesar ca să-l facă pur.
 
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
 
Ieremia 44.1‑10
„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?“ (Şihor, un braţ al Nilului) − întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să‑i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.
„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?“ (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului (Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).
Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s‑au smerit nici până în ziua aceasta…“ mândria nu le era zdrobită… (v. 10; cap. 43.2).
 
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
 
Text: Ioan 10:11-18   
OPŢIUNI DE A TRAI
Nimeni nu Mi-o ia cu sila (viaţa Mea), ci o dau eu de la Mine.  Ioan 10:18
Poţi fi stăpân pe viaţa ta atunci când vei muri? Doctorii şi preoţii care se ocupă de consilierea spirituală a celor pe moarte, au observat că oamenii adesea îşi întârzie moartea prin propria lor voinţă până când vre-un eveniment important a avut loc. De exemplu, un studiu a arătat că 46 la sută din cei ce au murit, au murit în primele trei luni după data lor de naştere, şi numai 8 la sută, în primele trei luni înainte de data naşterii lor. Cercetări suplimentare indică o scădere inexplicabilă a numărului de morţi

înaintea alegerilor prezidenţiale şi, în sânul populaţiei evreieşti, înainte de Yom Kippur, ziua ispăşirii.
 Intr-un sens, Isus însuşi a rezistat morţii până înaintea unui eveniment special – sărbătoarea Paştelor. Urât de duşmanii Săi, care complotau să-L ucidă, El a evitat cu grijă aceste planuri diabolice. Omeneşte vorbind, ar fi fost mai uşor pentru El să le cedeze intenţiilor mai înainte şi să scape de umilinţa morţii pe cruce. Cu toate acestea, El a aşteptat. Ascultător de Tatăl Său, El a ales să trăiască până când îi va sosi „ceasul” să moară.
 Cu toate că noi nu putem fi ca Isus, adică să ştim cum şi când vrea Dumnezeu să murim, putem să ne hotărâm să împlinim scopul Lui cu noi. Suferinţele bătrâneţii ne pot crea dorinţa de-a pleca acasă, ca să fim cu Domnul, dar ca şi Cristos, putem alege să ascultăm de voia Tatălui atâta timp cât mai suntem conştienţi să ne rugăm şi să arătăm dragoste celor din jurul nostru.                                                  M.R.D.H
Dumnezeu mi-a dat o viaţă, pe care
S-o am, ştiind că este trecătoare.
Trebuie s-o trăiesc cum se cuvine,
Căci viaţa ce o am nu-mi aparţine. – Anonim
Să ai grijă cum trăieşti, şi Domnul se va îngriji de moartea ta.                                                                                                      Whitefield
 
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
 
Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu.

1 Ioan 5.1
„Oricine“ este un cuvânt care include întreaga umanitate. Orice ființă omenească este inclusă aici. Noi, cei care credem, facem parte din familia lui Dumnezeu. Niciun credincios nu poate fi mai puțin decât copil al lui Dumnezeu. Unii pot fi mai onorați decât alții, unii pot fi mai puternici decât alții, însă toți sunt copii ai lui Dumnezeu.
Să savurăm privilegiile noastre și, căutând să creștem în cunoașterea gândurilor lui Dumnezeu, să ne bucurăm tot mai mult de relația noastră minunată cu El! Știm că există în familia lui Dumnezeu copii care, din cauza slăbiciunii, ezită să se bucure de relația lor. Totuși, acest lucru este greșit, așa cum este greșit ca, într-o familie de pe acest pământ, un copilaș să spună: «Fiindcă sunt doar un copilaș, nu fac parte din familie».
Dificultatea constă în faptul că, în cazul unui prunc în Hristos, slăbiciunea și ignoranța specifice vârstei fragede se combină cu puterea și cu voința proprie a unui bărbat, căci el este, de asemenea, un om nou în Hristos; el încă are carnea în el, iar lecția că această carne nu folosește la nimic se învață foarte greu. Prin urmare, el ascultă mai des de sfaturile cărnii decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Ai crezut cu adevărat în El? Atunci ai viață veșnică, prin har. Aceasta este simplitatea credinței!
H F Witherby
 
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
 
… Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Și a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.

Apocalipsa 21.5
Toate s-au făcut noi
Între un bărbat de curând venit pe calea credinței în Mântuitorul și un prieten de-al său a avut loc o discuție:
– Deci, spui că L-ai primit pe Mântuitorul în viața ta. Asta înseamnă că tu știi multe lucruri despre El. Spune-mi în ce țară S-a născut, câte predici a ținut, pe unde a călătorit, câte minuni a făcut?
– Prietene, nu știu să-ți răspund la toate întrebările tale. Dar știu un lucru sigur: de când m-am întors la Mântuitorul, s-a schimbat totul în viața mea. Am fost un bețiv, aveam datorii mari, familia era amenințată cu dezbinarea, soția și copiii se îngrozeau când mă întorceam acasă. Dar acum am terminat cu beția, nu mai avem datorii, suntem o familie unită și fericită. În fiecare seară, copiii mă așteaptă cu bucurie să ajung acasă. Toate s-au făcut noi prin credința în Mântuitorul. Asta știu cu siguranță.
Da, Mântuitorul nu peticește viața noastră. El face totul nou în viața acelor persoane care vin cu credință în fața Domnului. Omului îi trebuie o fire (natură) nouă. Dar cum să o dobândească? Crezând cuvintele lui Dumnezeu despre Fiul Său: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu“. Primește-L pe Mântuitorul și totul se va schimba!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: