Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 2 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.

    Apocalipsa 3.5


    Promisiunile făcute biruitorilor (9) – Numele scris în cartea vieții

    Domnul Isus le-a promis biruitorilor din Sardes că vor fi îmbrăcați în veșminte albe și că vor umbla cu El. Binecuvântată promisiune! Faptele și umblarea lor în separare de rău pe pământ, deși uitate de oameni și făcute probabil în secret, nu vor fi uitate de Dumnezeu (Evrei 6.10; Matei 6.4,6). Ei vor fi răsplătiți în mod public, într-o manifestare glorioasă, în scena cerească viitoare (Apocalipsa 19.8). Ce încurajare pentru inimile noastre!

    Aici însă, acestor biruitori li se promite încă și mai mult: numele lor nu vor fi șterse din cartea vieții. Unii consideră că siguranța mântuirii este pusă la îndoială în acest verset. Totuși, dacă îl înțelegem așa cum trebuie, el este mai degrabă o confirmare puternică a siguranței pe care cel credincios o are în Hristos. Adunării din Sardes îi mergea numele că trăiește, însă era moartă. Cei mai mulți dintre cei care o formau erau mărturisitori fără viață, ale căror nume erau scrise în registrele adunării, pe când cei credincioși, care formau o rămășiță disprețuită, aveau numele șterse din aceste registre. Promisiunea Domnului este o confirmare a siguranței lor, nu o punere la îndoială a ei: deși autoritățile religioase le pot șterge numele din scriptele de pe pământ, Hristos nu le va șterge nicidecum numele din cartea vieții.

    Și, pentru a confirma această promisiune uimitoare, Domnul Isus mai spune că El Însuși va mărturisi numele biruitorilor înaintea Tatălui Său și înaintea îngerilor. Biruitorii mărturisiseră numele lui Hristos înaintea oamenilor – aceasta este esența a ceea ce este un biruitor, după cum vedem în 1 Ioan 5.4,5 (citiți și Romani 10.9,10; Matei 10.32). Ce privilegiu scump avem să-L mărturisim pe Domnul nostru Isus Hristos aici, pe pământ!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să înțeleagă bunătățile Domnului.

    Psalmul 107.43


    Oamenii de știință și credința

    Necredința afirmă că, dacă ești om de știință (sau dacă accepți descoperirile științei), nu poți crede ce spune Biblia. Dar, dacă analizăm cu atenție istoria științei și citim despre adevărații oameni de știință care au descoperit lucruri valoroase, vom rămâne uimiți că ei au fost creștini autentici care au crezut în Dumnezeu. De pildă, Johannes Kepler L-a recunoscut pe Dumnezeu drept „Creatorul plin de bunăvoință care a adus la viață natura din nimic”. Despre credința creștină, el a spus: „Cred numai și numai în lucrarea lui Isus Hristos. În El găsim singurul refugiu, singura mângâiere!”.

    Robert Boyle nu a considerat că există vreun conflict între știință și credința sa creștină și a crezut din toată inima în Hristos ca Mântuitor și Domn al său. Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus Hristos și despre multe alte lucrări minunate făcute de El în timpul vieții Sale pe pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este Dumnezeu și Om”.

    Sir Isaac Newton a fost unul dintre cei mai mari oameni de știință. El a spus: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul aflat la o distanță potrivită de soare. Așa ceva nu s-a produs din întâmplare”.

    Louis Pasteur credea că „știința îi aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu” și a afirmat: „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai uimit sunt de lucrarea Creatorului”.

    Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RESPONSABILITATEA UNUI TATĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Voi, părinţilor… pe copiii voştri… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)


    Taților, copiii voștri merită să aibă părinți care să fie modele de viață creștină înaintea lor, să îi învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum să primească darul vieții veșnice. Este înțelept să stabilești această rânduială în familia ta, când îți dedici viața lui Isus Hristos.

    Autorul și învățătorul de școală biblică, Gordon MacDonald, povestește despre 3 cioplitori în piatră din epoca medievală, care lucrau la un proiect de construcție, iar un trecător i-a întrebat ce fac. „Primul a răspuns că așază pietre una peste alta. Al doilea a spus că ajută la construirea unui zid. Cel de-al treilea cioplitor însă a fost cel care a dovedit o prețuire autentică a muncii sale, când a răspuns: „Ridic o catedrală măreață!”

    Pune unor tătici o aceeași întrebare, despre rolul lor în familie, și probabil vei obține același contrast. Unul poate îți va spune: „Susțin o familie.” Dar un altul va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii!” Primul își vede datoria de tată ca pe o slujbă de a pune pâine pe masă. Dar cel de-al doilea vede lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: el participă la modelarea de vieți!”

    Reuben Archer Torrey, marele teolog, misionar și învățător evanghelic american, a spus cândva: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi determinat până când nu-și vede nepoții.” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți doar fii și fiice, voi creșteți viitori tați și viitoare mame. Voi modelați astăzi viețile care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Și pentru a reuși, trebuie să vă țineți copiii strâns cu o mână, și să vă agățați de Dumnezeu cu cealaltă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 33: 21-33


    Ezechiel primeşte ştirea luării Ierusalimului. Domnul îi precizase încă din prima zi a captivităţii în ce fel va fi el avertizat cu privire la aceasta (comp. v. 21,22 cu cap. 24.25-27). Acum Domnul va face ţara pustie din pricina mândriei celor rămaşi în Iudeea.

    Sfârşitul capitolului (v. 30-33) este deosebit de solemn. Ne arată care a fost aprecierea pusă în dreptul cuvintelor lui Ezechiel: ele au fost considerate „o cântare foarte plăcută, un glas plăcut”. Din nefericire, nimeni nu le-a împlinit; şi fără‑ndoială că acesta este motivul pentru care profetul a rămas mut pentru un timp (v. 22); era o judecată asupra poporului, nu asupra lui, pentru că trâmbiţa unei santinele nu răsună pentru a te bucura de melodia ei: ea este un semnal de alarmă. Vai de cei care n-au ţinut seama de ea!

    Nu este şi astăzi la fel? Mulţi aşa-zişi creştini par să asculte cu plăcere predicile, dar nu sunt deloc dispuşi să pună în practică ceea ce sunt învăţaţi. De unde provine aceasta? Din lipsă de sinceritate! Manifestarea exterioară nu corespunde cu adevărata stare a inimii (v. 31b). Domnul va spune despre Israel: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura lor şi Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13; Marcu 7.6).

  • 1 Aprilie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

    Evrei 12.5,6


    Disciplinarea (1)

    Există trei feluri de a răspunde la disciplinare.

    În primul rând, o putem „disprețui”, socotind-o ca fiind ceva obișnuit, ceva ce li se întâmplă tuturor. Nu vedem mâna lui Dumnezeu în ea.

    În al doilea rând, ne putem „descuraja” sub disciplinare, considerând-o ca pe ceva prea greu pentru noi, imposibil de îndurat. Nu vedem inima Tatălui în ea, nici nu recunoaștem scopul Său de har, anume acela de a ne face părtași sfințeniei Lui.

    În al treilea rând, putem fi „supuși” ei, pentru a deveni deprinși prin ea. În felul acesta putem secera „rodul dătător de pace al dreptății”.

    Nu trebuie să îndrăznim să „disprețuim” un lucru trimis de mâna lui Dumnezeu! Nu trebuie să ne „descurajăm” atunci când trecem printr-o încercare în care inima iubitoare a Tatălui nu va îngădui să fim apăsați peste puterile noastre, ci, odată cu încercarea, va pregăti și o cale de ieșire, ca să o putem răbda! De asemenea, El ne explică scopul disciplinării Sale și ne asigură că fiecare lovitură a nuielei Sale este o dovadă a dragostei Lui și un răspuns direct la rugăciunea lui Hristos, din Ioan 17.11, în care El ne încredințează grijii „Tatălui Sfânt”, pentru a fi păziți potrivit cu acel nume și cu tot ceea ce implică el.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu.

    Romani 8.8


    Plivirea buruienilor – școala duminicală

    Un bărbat îi spunea unui predicator al evangheliei că el consideră că nu este bine ca în primii ani de viață copiii să fie influențați religios prin școală duminicală și prin cursuri biblice. Nimeni nu trebuie să dirijeze gândurile copiilor într-o anumită direcție. Când vor fi destul de mari, vor putea să-și formeze ei înșiși o opinie.

    Predicatorul nu a spus nimic. Puțin mai târziu l-a invitat pe acel bărbat să-i vadă grădina. Vizitatorul a găsit o grădină plină de buruieni. „Aceasta nu este o grădină; aici cresc numai buruieni!”, a exclamat el mirat. Proprietarul i-a spus: „Nu am vrut să influențez în niciun fel libertatea grădinii și am lăsat-o să se dezvolte singură și să dea la iveală ce îi place!”.

    Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, omul poate să dea numai „buruieni”, deoarece, de la căderea în păcat, în inima lui nu este nimic bun, ci numai rău. De aceea este necesar să le spunem oamenilor cât mai devreme posibil și să le arătăm că au nevoie de un Mântuitor.

    Dar mai este ceva ce ne presează să luăm de timpuriu o decizie pentru Isus. Cu cât înaintăm în vârstă și cu cât amânăm pe mai târziu întoarcerea la Dumnezeu, cu atât inima se împietrește mai mult față de invitația Mântuitorului. Cât de îngrozitor este să tot așteptăm… până când inima se face atât de tare, încât nu mai reacționează la chemarea Lui! Fiecare om este chemat să vină astăzi la Domnul!

    Citirea Bibliei: Naum 2.1-13 · Proverbe 30.11-23

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUNE-ȚI FIREA PĂMÂNTEASCĂ PE ALTAR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul… Domnul să ne ceară socoteală…” (Iosua 22:23).


    În Biblie, altarul a reprezentat un loc de jertfă sau un loc pentru arderea tămâiei.

    A reprezentat jertfa adusă Domnului prin oferirea celei mai bune oi din turmă.

    A reprezentat închinarea înaintea lui Dumnezeu și punerea Lui mai presus de orice lucru din viață.

    A reprezentat smerenia, prin recunoașterea nevoii de Dumnezeu și a dependenței totale de El.

    Însă este posibil să zidim un altar pentru „noi înșine”. Prin aceasta, noi îi luăm lui Dumnezeu locul Său de drept din viețile noastre, și începem să ne punem pe noi înșine pe primul loc. Cu alte cuvinte, zidim un altar închinat interesului propriu, promovării de sine, auto-conservării, măririi și înălțării propriei noastre persoane. De aceea Domnul Isus stabilește următorul standard pentru ucenici și este un standard înalt: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). „Crucea” ta are un singur scop și anume, acela de a-ți răstigni propriul „eu”.

    Apostolul Pavel scrie: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Să reținem cuvintele „a face să moară.” Trupul tău, sau eul tău și firea pământească, nu se va supune și nu va muri de bună voie; el trebuie răstignit în fiecare zi. Și puterea de a face lucrul acesta poate fi accesată numai petrecând timp în rugăciune cu Dumnezeu și înnoindu-ți mintea constant prin Cuvântul lui Dumnezeu.

    Așadar, astăzi alegerea îți aparține; pentru a zidi un altar închinat Domnului, trebuie mai întâi să-ți pui „eul” pe altar. Ești pregătit?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 33: 1-20


    La începutul acestei noi diviziuni, Domnul îi reaminteşte profetului ordinele santinelei (vezi cap. 3.16): de a-l avertiza pe cel rău, de a-l îndemna să se depărteze de pe calea lui nelegiuită. Aceasta este şi misiunea fiecărui răscumpărat al Domnului, deoarece el cunoaşte din Cuvânt însemnătatea timpului de faţă. Dacă trâmbiţa mea dă un sunet confuz (1 Corinteni 14.8) sau dacă rămâne mută, Dumnezeu Se va folosi de o altă santinelă, însă eu îmi voi fi ratat misiunea, iar pentru aceasta mi se va cere socoteală. Apostolul Pavel împlinise cu credincioşie această slujbă la Efes şi el le putea spune bătrânilor: „Sunt curat de sângele tuturor; n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare” (Fapte 20.26,27,31).

    Versetul 10 se poate aplica tuturor acelora care au conştienţa poverii păcatelor lor, fără însă a-L cunoaşte încă pe Dumnezeul care iartă. Ca răspuns la acest exerciţiu, Domnul repetă preţioasa Sa declaraţie din capitolul 18.23: „Viu sunt Eu, că n-am nicio plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (v. 11). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3.16).

  • 31 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

    Romani 5.6


    Adevărul cel mare pe care trebuie să-l învățăm este că, atunci când eram fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei păcătoși. Suntem greoi când este vorba să învățăm acest lucru, că nu avem nicio putere. Primul om pe care îl vei întâlni pe stradă va recunoaște oarecum că este păcătos, dar, dacă îi spui că nu este nicio putere în firea lui, el nu va fi de acord, crezând că are totuși ceva putere.

    Firea păcătoasă rămâne în noi ca trunchiul cel vechi în pomul altoit, ca un lucru ostil Duhului, pentru ca prin ea să fim încercați și umiliți, în așa fel încât să putem birui și să ne deprindem simțurile să deosebească binele și răul. Dar firea păcătoasă niciodată nu se schimbă în cea nouă; ea este o natură ostilă și condamnată. După cădere, omul a devenit atât de rău, încât Dumnezeu a trebuit să nimicească lumea. Când Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, oamenii L-au răstignit. Când a venit Duhul, firea păcătoasă a poftit împotriva Lui. Iar când omul s-a dus în al treilea cer, s-a umplut de mândrie; dacă ar fi fost al patrulea cer, s-ar fi mândrit și mai mult. La aceasta ajunge omul.

    Dar este un remediu. Unde? În moarte! Atunci când Hristos a murit și a înviat, El a devenit puterea vieții în oameni. Dar El n-a iertat firea păcătoasă; nu există iertare pentru ea, nu este îndreptare pentru ea, ci doar condamnare. Dacă mă gândesc la cruce, la cea mai măreață faptă a harului, găsesc că acolo Dumnezeu a condamnat păcatul. O putere care face mereu rău nu este iertată, ci am nevoie să fiu scăpat de ea. „Purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus” (2 Corinteni 4.10), lăsăm crucea să fie singurul loc pentru firea păcătoasă, deoarece nu mai suntem în firea păcătoasă (altfel nici n-am putea face acest lucru).

    Spui tu cu toată sinceritatea: „în mine, adică în firea mea, nu locuiește nimic bun”? Crezi acest lucru cu privire la tine? Nu vei obține o libertate deplină, până ce nu vei fi sigur de acest lucru. Și nu vei ști ce este statornicia și stabilitatea în sufletul tău, până ce nu îl vei fi învățat.

    1. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă curățești”. Lui Isus I S-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc. Fii curățit!”.

    Marcu 1.40-42


    Leprosul se îndoia de voința Domnului

    Mai demult, lepra era incurabilă. Cel care era lepros avea o înfățișare desfigurată, extremitățile mutilate și era condamnat la o singurătate dezolantă. Lepra era contagioasă și de aceea un lepros era dat afară din comunitate.

    Omul lepros din Evanghelia după Marcu avea o înfățișare care provoca dezgust. Familia și prietenii îl părăsiseră. Când a venit la Isus, s-a aruncat „cu fața la pământ” și L-a rugat să-l ajute. Se vedea limpede că omul era deznădăjduit (Luca 5.12).

    Omul era pe deplin convins că Domnul are puterea să-l vindece și a spus: „Poți …”. El avea o credință mare! Dar ceva îl făcea nesigur: nu știa dacă Isus voia. El a spus cam așa: „Știu că Tu poți, dar nu sunt sigur dacă vrei!”. Ce regretabil este că leprosul nu cunoștea dragostea lui Isus!

    Poate vă aflați într-o situație în care credeți că Domnul poate, însă nu sunteți sigur dacă El și vrea. – Ce a făcut Domnul aici? Lui Isus I S-a făcut milă de el și i-a zis: „Da, voiesc. Fii curățit!”. El S-a atins de bolnav și acesta a fost imediat sănătos. Domnul Isus Se uită și la dumneavoastră cu milă. El poate și vrea să-Și arate puterea pentru a vă ajuta și a vă binecuvânta.

    Citirea Bibliei: Naum 1.1-15 · Proverbe 30.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DARNIC! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă va fi la tine vreun sărac… să-ți deschizi mâna…” (Deuteronomul 15:7-8).


    Dumnezeu le-a dat iudeilor următoarea poruncă: „Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău cel lipsit ci să-ți deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui” (Deuteronomul 15:7-8).

    Dărnicia este cel mai nobil gest al omenirii. Oamenii darnici își concentrează timpul și eforturile pe ceea ce pot dărui altora, nu pe ce pot obține de la alții. Și cu cât dăruiești mai mult, cu atât mai bună devine atitudinea ta.

    Mulți oameni nu înțeleg acest concept. Ei cred că suma averilor tale determină suma pe care ar trebui s-o dăruiești. Nu ceea ce ai contează, ci ceea ce faci cu ceea ce ai! Și lucrul acesta este determinat de atitudinea ta. O zicală cunoscută spune astfel: „Noi trăim prin ceea ce câștigăm, dar ne facem o viață prin ceea ce dăruim.” Slujirea altora este ceva ce poți începe să faci chiar de astăzi. Lucrul acesta ar putea fi: să petreci mai mult timp cu familia, să ajuți un coleg care dă dovadă de potențial, să ajuți oamenii din biserică sau din comunitate – de fapt, totul se reduce la amânarea împlinirii propriilor tale dorințe pentru a binecuvânta pe altcineva.

    Biblia ne învață: „Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit” (Proverbele 31:9). Singura cale prin care poți păstra o atitudine de generozitate este să-ți faci obiceiul de a dărui din timpul tău, din atenția ta, din banii tăi și din resursele tale.

    Autorul Richard Foster spune: „Simplul fapt de a renunța la bani sau la alte lucruri produce ceva în noi: distruge demonul lăcomiei.” Gândește-te la ce dăruiești deja, în ce proiecte ți s-a cerut să dăruiești și la ce ți-ar plăcea să contribui. Motivele pentru care dai curs unei rugăminți de a oferi sprijin financiar sau pentru care refuzi, pot să fie valide, dar sunt ele de la Dumnezeu? Gândește-te cum te simți când dăruiești, și lasă aceste sentimente să te călăuzească, întotdeauna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 32: 17-32


    Acest capitol şi următoarele pot părea dificile de înţeles, însă profeţiile pe care ele le conţin se pot înţelege mai uşor dacă le vom încadra între evenimentele de la sfârşit, atunci când toate puterile omeneşti şi naţionale care se vor fi luptat împotriva lui Israel vor fi zdrobite, pentru a face loc împărăţiei lui Hristos.

    În această plângere (v. 16), soarta naţiunilor ne este prezentată într–o formă simbolică. Ele se întâlnesc în Şeol, în mijlocul celor „ucişi de sabie” (v. 21; expresia se întâlneşte de trei ori în capitolul 32). Cea dintâi naţiune este Asiria ~ asirianul din ultimele zile, copacul puternic despre a cărui cădere ni s-a istorisit în capitolul 31. Este apoi Elamul (Persia), urmat de Meşec şi de Tubal (Rusia). Acolo sunt şi edomiţii (v. 29), prinţii Nordului (v. 30), sidonienii, precum şi „Faraon şi toată mulţimea lui” (v. 31). Mari sau mici, popoarele, după ce au „ţinut” pentru un timp mai lung sau mai scurt „actualitatea” pe scena mondială, se regăsesc în acest sinistru loc de întâlnire. Ce s-a ales de măreţia lor? La ce le-a folosit vitejia? Groaza pe care o răspândeau nu mai înspăimântă pe nimeni; dimpotrivă, „îşi poartă ruşinea” (v. 30). Tot ceea ce contează atât de mult în „ţara celor vii” (v. 26) este fără valoare în pragul veşniciei.

    O singură întrebare se va pune atunci pentru oricine: este scris numele tău în cartea vieţii? (Apocalipsa 20.15).

  • 30 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Din nou deci i-a întrebat: „Pe cine căutați?”. Și ei au spus: „Pe Isus din Nazaret”. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă”.

    Ioan 18.7,8


    Ce minunat să privim la felul în care Domnul Se poartă aici! Deși era în mare pericol, El nu face nimic pentru Sine, ci Își arată grija față de ucenicii Săi și Se așază pe Sine între ei și vrăjmașii Săi. Acest lucru ne amintește de David, care și-a pus viața în pericol luptând împotriva leului și ursului, pentru a-și salva oile.

    În această împrejurare, Domnul i-a protejat pe ai Săi de un pericol fizic, însă, pentru noi, El a mers mult mai departe, astfel că, la cruce, S-a așezat între noi și un Dumnezeu sfânt. În relatarea din Ioan, mulțimea a venit să-L prindă pe Domnul, însă, în cazul nostru, păcatele erau acelea care Îl făceau pe Dumnezeu un Judecător față de noi. El declarase că urmarea păcatului era moartea, iar această moarte se cuvenea oricărui om care păcătuia. Știm că Domnul a constituit o excepție de la aceasta, fiindcă El n-a făcut păcat, n-a cunoscut păcat și în El n-a fost păcat. Totuși, El S-a așezat de bunăvoie între omul păcătos și Dumnezeul cel drept. A acceptat să fie făcut păcat și a luat asupra Sa pedeapsa care se cuvenea păcatului. El a spus: „Lăsați-i pe aceștia să se ducă”; și a murit pentru ca noi să fim liberi.

    Care va fi deci răspunsul nostru la un asemenea act de jertfire? Este acela de a căuta să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și, fiind liberi, de a ne devota voii și dorințelor Sale, în dragoste și în ascultare. Acest lucru ne aduce aminte de robul evreu care a refuzat să plece liber și a ales să rămână rob, pentru a-l sluji pe stăpânul său, fiindcă îl iubea și fiindcă se bucurase vreme de atâția ani de îngrijirea sa (Exod 21.2-6). Fie ca și noi să ne folosim libertatea pentru a-I sluji în dragoste Stăpânului nostru!

    1. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.

    Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

    Isaia 33.17; 2 Corinteni 5.8


    Să privim la lucrurile nepieritoare

    Un colecționar de obiecte de artă se afla pe moarte. Când a văzut crucifixul în mâinile preotului care fusese chemat la patul lui, a aruncat o privire interesată asupra lui și a murmurat: „Fildeș… lucrare din Würzburg… valoare medie”. Apoi a închis pentru totdeauna ochii. – Toată viața și-o petrecuse ca expert și verificase și evaluase lucrări de artă punând următoarele întrebări: Cine este artistul? Din ce perioadă provine lucrarea? Ce valoare are? – Chiar și în pragul morții nu a putut să-și desprindă sufletul de lucrurile pământești.

    Biblia ne arată, dimpotrivă, sfârșitul măreț al unor bărbați ai credinței, care se află în deplină contradicție cu exemplul amintit mai sus: Când era pe moarte, Iacov L-a adorat pe Dumnezeu, sprijinit pe căpătâiul toiagului său. Când fiul său, Iosif, și-a încheiat viața, nu le-a vorbit fiilor săi despre trecutul său glorios ca prim-ministru al Egiptului, ci le-a poruncit să-i ducă oasele în țara pe care le-a promis-o Dumnezeu (Evrei 11.21,22). Când Pavel se afla în fața morții de martir, dorea mult să se mute și să fie împreună cu Hristos (Filipeni 1.23). Când Ștefan era omorât cu pietre, el și-a înălțat ochii spre cer și L-a văzut pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7.56).

    Citirea Bibliei: Mica 7.1-20 · Proverbe 29.20-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNEȘTE CU DEMNITATE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Apoi Dumnezeu a zis: „…el să stăpânească…” (Geneza 1:26)


    La creație, Dumnezeu a spus un lucru interesant referitor la noi: „să stăpânim.” Cu alte cuvinte, El ne-a investit cu autoritate deplină pentru gestionarea propriei noastre vieți. Noi slujim ca agenți ai Lui pe pământ și trebuie să ne asigurăm că voia Lui este respectată. Însă trebuie să fim atenți, deoarece Satan va încerca să ne facă să-i dăm lui dreptul nostru de a stăpâni, sau să ne amăgească să credem că noi nu avem nicio putere, și că el o are din plin. Sau ne va încuraja să stăpânim peste viețile noastre pe baza propriilor noastre judecăți nedrepte și a părerilor noastre distorsionate.

    Numai când stăpânești cu înțelepciune și trăiești după legile din Cuvântul lui Dumnezeu vei înțelege complet și deplin planul Său pentru viața ta!

    Dumnezeu domnește peste tot universul, însă El ți-a încredințat ție domnia în sfera ta de influență; „Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (Psalmul 115:16). Dumnezeu îți dă putere să faci alegerile corecte și să iei deciziile bune, și El Își exercită reacțiile pe măsura faptelor tale. Uneori stăm cu mâinile încrucișate, așteptând ca Dumnezeu să intervină, când de fapt El vrea ca noi să facem prima mișcare. Un pastor spunea odată că Dumnezeu „a păstrat o bază de granițe suverane, o sferă în care nu va lăsa omul să pătrundă, dar în același timp a deschis un orizont pe care noi îl administrăm, și în care El va răspunde în consecință.”

    De exemplu, dacă vrei să ai o recoltă bogată, trebuie să semeni mult.

    Dacă vrei să fii iertat, trebuie să-i ierți pe ceilalți.

    Dacă vrei să umbli în binecuvântarea Lui, trebuie să umbli în ascultare.

    Ești chemat să „domnești în viaţă prin Acel unul singur, care este Isus Hristos.” (Romani 5:17).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 30: 1-19


    Domnul n–a uitat că Egiptul nu încetase să fie o cursă pentru poporul Său. Şi El va dovedi aceasta! În plus, El i–a dat lui Nebucadneţar această ţară ca răsplată pentru lucrarea făcută împotriva Tirului (cap. 29.19,20). Loviturile pe care avea să le primească Egiptul ne amintesc de urgiile care, în timpul Exodului, pustiiseră ţara, râul şi canalele lui, idolii săi, locuitorii săi. Cea mai grozavă urgie a fost moartea întâilor născuţi, când Domnul i–a judecat pe toţi zeii Egiptului (v. 13; Exod 12.12). La fel ca altădată, aceste mari judecăţi aveau ca scop să le arate egiptenilor cine este Domnul (comp. v. 19 cu Exod 7.5).

    Într-adevăr, împlinirea tuturor acestor pedepse împotriva naţiunilor urmărea un scop, aşa cum se repetă, ca un refren, la sfârşitul fiecărei profeţii: „vor şti că Eu sunt Domnul” (23.49; 24.27; 25.5,7,11,17; 26.6; 28.24,26; 29.21; 30.19,26). Imposibil să nu iei cunoştinţă de Dumnezeul sfânt şi de cerinţele Lui în ceea ce priveşte păcatul! Astăzi însă, El încă Se descoperă ca Dumnezeul Mântuitor, în Isus Hristos. Îl cunoaşteţi voi în felul acesta? Toţi cei care nu vor să–L cunoască acum în har vor avea de–a face cu El mai târziu în judecată (Amos 4.12).

  • 29 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez”.

    Ioan 5.17


    Această afirmație ne dezvăluie gloria Persoanei Sale. Într-un mod cu totul corect, iudeii interpretează aceste cuvinte ca semnificând faptul că El era „egal cu Dumnezeu”. Ele afirmă în mod clar dumnezeirea Sa și astfel constituie revelația gloriei Persoanei Sale. De asemenea, aceste cuvinte arată egalitatea dintre Fiul și Tatăl, întrucât Fiul face tot ceea ce Tatăl face. Mai mult, Fiul nu lucrează independent de Tatăl. Totul este făcut într-un acord perfect, într-o identitate desăvârșită de gânduri și de afecțiuni, fiindcă „Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El”.

    Totuși, după ce a devenit Om, Domnul are grijă să mențină tot ceea ce este corect și perfect pentru această poziție. Astfel, în timp ce Își afirmă gloria de a fi egal cu Tatăl, El spune: „Fiul nu poate face nimic de la Sine”. Deși este egal cu Tatăl, El primește totul de la Tatăl. Egalitatea dintre Tatăl și Fiul nu înseamnă independența Unuia față de Celălalt, ca și cum ar exista doi Dumnezei. Existența a două Ființe supreme și atotputernice, în independență una față de cealaltă, este o imposibilitate. Prin urmare, Domnul spune: „Pentru că orice face El [Tatăl], acestea le face și Fiul la fel”.

    Totuși, faptul că Fiul nu face nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând, ne arată clar că tot ceea ce Fiul face constituie manifestarea Tatălui. Dacă iudeii Îl vedeau pe Fiul, ei Îl vedeau pe Tatăl; dacă Îl respingeau pe Fiul, Îl respingeau pe Tatăl. Pasajul acesta nu doar că ne prezintă gloria Fiului, ci ne spune și că El Îl prezenta pe Tatăl în tot ceea ce făcea. În capitolul 4 din această Evanghelie, noi suntem aduși la Tatăl prin intermediul izvorului de apă vie care țâșnește în viața veșnică și, în consecință, ne închinăm. Aici, Tatăl este adus la noi în Persoana Fiului.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci Isus a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”.

    Ioan 8.31,32


    Și-a izgonit soția nevăzătoare când ea s-a pocăit

    Trăia în China și era comunist. Luptase permanent împotriva diferitelor religii și a evangheliei. Dar, pe neașteptate, soția lui a devenit creștină. Această schimbare l-a surprins foarte mult, deoarece ea era oarbă și trăia foarte retrasă. A încercat totul pentru a o îndepărta de la credință. Văzând că nu reușește cu nimic, într-o seară a izgonit-o din casă.

    Unde să meargă femeia? Era oarbă! S-a așezat pe scările casei. Tremurând de frig, a început să se roage pentru soțul ei. Și, într-adevăr, el a avut remușcări și i s-a făcut milă de ea. A chemat-o în casă și i-a spus: „Să ne împăcăm! Spune-mi, ce aș putea face pentru tine?”. – „Am nevoie de încurajare”, a răspuns ea. „Vrei să-mi citești ceva din Biblie?”

    Soțul s-a decis cu greu să-i citească, dar, trecând peste voința lui, i-a îndeplinit această dorință. Curând, acest fapt a devenit obișnuință și îi citea zilnic soției din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu timpul, și interesul lui a început să crească. Apoi a venit și ziua în care Dumnezeu a ascultat rugăciunile soției: acest comunist L-a primit pe Isus ca Mântuitor al lui personal! Mai târziu a făcut parte dintr-un grup de credincioși care duceau în țara lor, în condiții dificile, vestea bună despre răscumpărarea prin credința în Isus.

    „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5.16)!

    Citirea Bibliei: Mica 6.1-16 · Proverbe 29.10-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEPĂȘEȘTE GRANIȚA „DAR DACĂ” – Fundația S.E.E.R. România

    „Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11).


    Pastorul Andy Stanley scrie: „Pe măsură ce avansezi în relația ta cu Dumnezeu, El te va pune la încercare să vadă cât de strâns îți ții portofelul. E o chestiune de credință. Din când în când, Dumnezeu îți va arăta că trebuie să ieși din zona confortului tău financiar. Și dacă îți dorești cu adevărat să-L ai pe Dumnezeu la cârma finanțelor tale, trebuie să-L asculți. Există o graniță pe care trebuie să fii dispus s-o treci. Trebuie să fii dispus să ajungi acolo unde nu te mai poți baza pe rezervele proprii, ci doar pe cele ale lui Dumnezeu, Cel care îți poartă de grijă. Nu vorbim aici despre comportamentul iresponsabil în privința banilor. Vorbim de o atitudine în care glasul lui Dumnezeu se aude mai puternic decât gândurile de tipul „dar dacă”, din viața ta. Gândește-te la granița aceea ca la granița lui „dar dacă.” Vei știi că te-ai apropiat de ea când dorința ta de fi generos este asaltată de gânduri precum: „Dacă rata dobânzii se schimbă?” sau „Dacă crește inflația?”

    Această graniță diferă de la persoană la persoană. Oricât de înspăimântător ți s-ar putea părea uneori, Dumnezeu îți dăruiește sămânța bunăstării cu un singur scop: ca s-o semeni. Dacă nu ne deschidem palmele ca să lăsăm sămânța să-și ia zborul, nu vom ști niciodată ce rod poate El să scoată din ea.” Iată un principiu biblic de care poți fi sigur întotdeauna: „Cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6).

    Când faci pasul credinței și treci granița lui „dar dacă”, Dumnezeu îți promite că: „În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11). Așadar, pune-te în mișcare; începe să semeni și privește să vezi ce se întâmplă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 28:20-26; 29:1-7


    După Tir, este rândul ca Sidonul, cetatea vecină şi aliată, să fie obiectul unei scurte profeţii. Sidonul de asemenea făcea parte dintre cetăţile care dispreţuiseră casa lui Israel (v. 24,26) şi care aveau să-L cunoască pe Domnul prin judecăţile Sale.

    Patru capitole (29-32) sunt acum consacrate aproape în întregime Egiptului. Rivală Asiriei şi apoi Babilonului, această naţiune a jucat un rol considerabil în istoria lui Israel. Şi ea aspira spre o dominaţie universală, însă Dumnezeu a dat această putere lui Nebucadneţar, Egiptul ajungând, la rândul său, o provincie a marelui imperiu babilonian. Ne–am putea întreba de ce Dumnezeu a decis ca una dintre aceste naţiuni păgâne să domine lumea în locul celeilalte. Iată, unul dintre motivele pentru care Egiptul a fost doborât a fost falsa încredere pe care Israel şi–o pusese în el (cap. 29.6,16). Nu trebuia ca Iuda şi împăraţii lui să aibă dreptate să se sprijine pe Egipt.

    De aceea a fost Egiptul „trestia frântă care, dacă se va rezema cineva pe ea, îi va înţepa mâna şi o va străpunge” (v. 6,7; Isaia 36.6). De câte ori, în credincioşia Sa, Domnul ne lipseşte şi pe noi de sprijinul pe care-l căutăm la oameni tocmai pentru a ne arăta deşertăciunea acestora şi pentru a ne învăţa să ne sprijinim numai pe El!

  • 28 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia.

    Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

    Fapte 7.2,55


    Chemarea lui Dumnezeu l-a separat pe Avraam de lume, iar aceasta a fost în vederea aducerii lui într-o altă lume – într-o țară despre care Dumnezeu a spus că i-o va arăta. Acum citim că Însuși Dumnezeul gloriei i S-a arătat lui Avraam, pentru a-l aduce pe Avraam în gloria lui Dumnezeu. În felul acesta, cuvântarea minunată a lui Ștefan, care începe cu Dumnezeul gloriei care S-a arătat unui om pe pământ, se încheie cu un Om care Se arată în gloria lui Dumnezeu, în cer.

     

    La sfârșitul cuvântării sale, Ștefan a privit țintă către cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Privind la Hristos în glorie, putem vedea planul minunat pe care Dumnezeu îl are în inima Sa atunci când ne cheamă afară din această lume. El ne-a chemat la glorie, ca să fim asemenea lui Hristos și cu Hristos, într-o scenă în care totul vorbește despre Dumnezeu și despre ceea ce El este în dragostea infinită a inimii Sale.

     

    Dumnezeu nu i-a spus lui Avraam că, dacă va răspunde chemării Sale, îi va da imediat țara în stăpânire, ci că îi va arăta țara. La fel, dacă răspundem chemării Sale, El ne va face, ca și pe Ștefan, să-L vedem pe Împărat în frumusețea Sa, precum și țara cea îndepărtată. Privim în sus și Îl vedem pe Hristos în glorie.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său.

    1 Ioan 5.11


    Darul nespus de mare

    Mulți oameni au ideea preconcepută că Dumnezeu a stabilit multe cerințe. Dar Noul Testament ne arată că Dumnezeu dă mai înainte de a pretinde ceva de la om. Și ce dă El? Darul Lui cel mai mare este Isus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu. Prin și cu Hristos, Dumnezeu vrea – dacă noi credem în Fiul Lui – să ne dăruiască nespus de mult. Printre daruri se numără:

    • Iertarea păcatelor și viața veșnică,
    • Un Mântuitor și un Ajutor, un Domn pe care merită să-L urmăm,
    • Cineva care ne iubește și pe care să-L iubim,
    • Un Izvor de bucurie permanentă pentru inimă,
    • Siguranță pentru inimă,
    • Deplină pace pentru suflet,
    • armă tare, cu care putem să biruim răul,
    • Dreptul de a ne numi copii ai lui Dumnezeu.

    Fiecare om poate primi aceste daruri prin credință. Acceptați aceste daruri oferite de Dumnezeu! Nimeni nu o poate face în locul dumneavoastră.

    Orice ofertă expiră la un moment dat; tot așa este și cu oferta lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Mica 5.1-15 · Proverbe 29.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    INVESTEȘTE PENTRU ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)


    Domnul Isus a dat următorul sfat unor oameni care erau îngrijorați în privința banilor: „Nu vă îngrijoraţi… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele… toate aceste lucruri vi se vor da…” (Matei 6:31-33) – cu o condiție: să cauți Împărăția lui Dumnezeu! El va face lucrul acesta zi de zi dacă trăiești pentru El și dacă faci ca Împărăția Lui să fie principala ta preocupare.

    Care este teama ta cea mai mare? Că nu vei avea destui bani sau că nu vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu peste finanțele tale? Dacă frica ta este că nu vei avea destul, atunci trebuie s-o biruiești. Dar dacă ți-e teamă că pierzi implicarea lui Dumnezeu în finanțele tale, atunci investește în ceva care nu va da faliment niciodată: Împărăția lui Dumnezeu. Vei semăna din abundență, și în consecință vei experimenta o pace care nu poate fi explicată rațional, și o bucurie care vine în urma faptului că știi că Dumnezeu este Cel care-ți asigură spatele, Cel ce te finanțează și Cel ce te binecuvântează.

    Biblia ne spune: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Niciunul dintre noi nu poate scăpa de colapsul financiar. Un pastor spunea: „Când apare neprevăzutul, vom fi afectați. Averea noastră și probabil și venitul nostru vor suferi modificări.” Și în astfel de vremuri, când totul pare un haos general, tânjim să avem siguranța că nu suntem singuri. Vrem să știm cu certitudine că atunci când ne aruncăm poverile financiare asupra Tatălui nostru ceresc, El de fapt va avea mare grijă de noi. În mod ironic, pacea minții în domeniul financiar nu vine din rezervele proprii, ci din dărnicia pe care o arăți atunci când totul pare să nu aibă niciun sens. Disponibilitatea ta de a dărui acum este cea care garantează promisiunea lui Dumnezeu de a-ți da înapoi atunci când ai nevoie. De aceea este imperativ să semeni din abundență, de câte ori poți, pentru Împărăția lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 28:1-19


    Strălucitul prinţ al Tirului, care se semeţeşte ca un dumnezeu, este obiectul unei profeţii personale. Pedeapsa care se abate asupra lui ne aminteşte de aceea care l-a lovit pe Irod pentru că acceptase măgulirile tirienilor şi ale sidonienilor: „Glas de Dumnezeu, nu de om„ (Fapte 12.20-23). Sub această imagine a împăratului Tirului însă, Dumnezeu vrea să ne vorbească despre un personaj misterios şi redutabil, Satan însuşi. Prinţul lumii acesteia, cel căruia Tir îi este o imagine, se foloseşte de bogăţiile ei pentru a satisface poftele oamenilor şi a-i ţine în robie prin ele. Din versetele 12-15 aflăm că Satan n-a fost dintotdeauna Cel Rău, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al celor credincioşi. Heruvim strălucitor, „plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe” (v. 12), el a fost perfect în căile lui, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în el (v. 15). Inima lui s-a ridicat până într-atât încât a dorit să-şi părăsească poziţia de creatură şi să devină ca Dumnezeu (v. 2; Isaia 14.13).

    Mândria este numită „vina diavolului” (1 Timotei 3.6), deoarece ispitirea care l-a făcut pe diavol să cadă, „eu sunt un dumnezeu” (v. 2), prezintă acelaşi motiv cu ispitirea cu care diavolul l-a făcut şi pe om să cadă, „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Dar Satan a fost învins de Hristos la cruce şi Biblia ne descoperă soarta grozavă care-l aşteaptă (Apocalipsa 20.10).

  • 27 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

    Isaia 53.6


    Da, El Însuși a făcut aceasta! Iată adevărata esență a acestei întregi lucrări! Dumnezeu a așezat păcatele noastre asupra lui Isus, iar El ne spune acest lucru în Cuvântul Său, astfel ca noi să-l cunoaștem potrivit autorității divine – o autoritate care nu poate minți. Dumnezeu a plănuit acest lucru și Dumnezeu l-a făcut – totul este de la Dumnezeu, de la început și până la sfârșit, iar noi nu avem decât să ne bazăm pe el, cu credința unui copilaș. Cum știu că Isus mi-a purtat păcatele în trupul Său, pe lemn? Prin aceeași autoritate care îmi spune că am avut păcate care au trebuit purtate. Dumnezeu, în dragostea Lui neasemuită, mă asigură – pe mine, un păcătos sărman, vinovat și care merita iadul – că El Însuși a rezolvat chestiunea păcatelor mele într-o manieră care a adus glorie numelui Său, în prezența întregului univers.

    Dar cât de adâncă este taina crucii! Îl văd acolo pe Dumnezeu Însuși îndepărtând păcatele mele, așa cum El le-a cunoscut și le-a cântărit. Îl văd așezându-le pe capul binecuvântatului meu Înlocuitor și pedepsindu-L pe El pentru ele. Văd toate valurile și talazurile mâniei drepte a lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să mistuie sufletul și trupul meu în iad pentru eternitate; le văd abătându-se asupra Omului care a stat în locul meu, care m-a reprezentat înaintea lui Dumnezeu și care a purtat tot ceea ce eu meritam. Erau în joc gloria lui Dumnezeu, sfințenia Lui, măreția Lui eternă și cerințele înalte ale guvernării Sale.

    Lăudat să fie Dumnezeul oricărui har care, în loc să ne trimită în iad din cauza păcatelor noastre, L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru acele păcate! Și, în toată această desfășurare a planului minunat de răscumpărare, Îl vedem pe Dumnezeul cel sfânt cum rezolvă problema păcatelor noastre și execută judecata asupra lor în Persoana Fiului Său preaiubit, etern și egal cu El Însuși, pentru ca torentul dragostei Sale să se poată revărsa în inimile noastre.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!

    Matei 27.42


    Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (4)

    În a doua parte a versetului se spune: „pe Sine nu Se poate mântui!”. Sunt adevărate aceste cuvinte?

    Pe de o parte, nu, pentru că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Împăratul lui Israel”, Alesul lui Dumnezeu, are „toată puterea în cer și pe pământ”. El este Creatorul și Susținătorul tuturor oamenilor. Cu câteva ore înainte, El le-a adeverit acest lucru. Ei au vrut să-L prindă și, când le-a spus: „Eu sunt”, „ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ” (Ioan 18.6).

    Pe de altă parte, da, pentru că El vrea să-i mântuiască pe alții, și astfel nu a putut să Se mântuiască pe Sine. El a atârnat acolo, pentru că:

     

    • fusese vestit în Vechiul Testament ca Acela care „va mântui pe poporul Său de păcatele lui” (Matei 1.21);
    • a fost ascultător de Dumnezeul și Tatăl Său; de aceea S-a lăsat crucificat și S-a înjosit „până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8);
    • ne iubește; El a venit „să mântuiască ce era pierdut” (Matei 18.11). În calitate de Păstorul cel Bun, El „Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

    El nu a vrut și nu a putut să Se mântuiască pe Sine, pentru că în urmă cu două mii de ani El Se gândea la noi! Și, pentru că nu S-a salvat pe Sine, poate acum să-i salveze pe alții!

    Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISEȘTE-L PE DOMNUL ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.” (Ioan 4:35)


    Domnul Isus a zis: „Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.”

    Astăzi, cineva care îți este apropiat s-ar putea să aibă nevoie disperată de dragostea lui Dumnezeu. Oare nu ar merita, cu riscul de-a fi respins, să cauți acea persoană care este pregătită și deschisă să răspundă la această dragoste? General vorbind, există cinci motive pentru care nu ne împărtășim credința mai des:

    1) Credem că este doar datoria predicatorului s-o facă (dar vezi Faptele Apostolilor 1:8).

    2) Nu suntem siguri de propria noastră mântuire (vezi Ioan 3:16).

    3) Ne este teamă să nu fim respinși (vezi Luca 12:8-9).

    4) Nu ne-am asumat responsabilitatea personală de a învăța cum să le spunem altora despre credința noastră (vezi 1 Petru 3:15).

    5) Dragostea noastră pentru Hristos s-a răcit (vezi Apocalipsa 2:4-5).

    Josh McDowell povestește despre un director de resurse umane căruia îi plăcea să-i facă pe potențialii angajați să se relaxeze, după care îi privea drept în ochi și îi întreba despre scopul lor în viață. Majoritatea erau șocați și se pierdeau cu firea în fața acestei întrebări. Într-o zi, după ce a discutat cu un bărbat pe nume Bob, directorul s-a aplecat spre el, l-a privit în ochi și l-a întrebat: „Și care este scopul tău în viață?” Fără să clipească, Bob a răspuns: „Să merg în rai și să iau cu mine cât de mulți oameni pot.” Directorul acela a povestit: „Pentru prima oară în cariera mea, am rămas fără cuvinte.”

    Astăzi, destinul veșnic al cuiva poate depinde de disponibilitatea ta de a-i spune despre dragostea lui Dumnezeu. Acesta este planul lui Dumnezeu, și cuvântul Lui pentru tine azi: să le spui și altora despre Domnul Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 26:1-6; 27:1-11


    Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.

    Capitolul 27 îi enumeră clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fi bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.

    Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar „aurul curăţit prin foc”, al dreptăţii divine, sau „hainele albe”, ale umblării practice, sau „alifia” pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra” decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!

  • 26 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Galateni 2.20


    Acestea sunt cuvintele unui suflet care a înțeles că nu reprezintă nimic și că în el însuși nu există viață și nicio sursă de bunătate, ci că acestea se găsesc doar în Hristos. El știe că Dumnezeu Îl vede ca fiind „răstignit cu Hristos”. Totuși, Hristos a înviat, iar ceea ce lucrează în cel credincios este puterea acestei vieți de înviere, făcând inima să se reverse în adorare față de Domnul și să-I atribuie Lui, care trăiește în el, orice gând bun, orice cuvânt și orice faptă bună.

    Viața veche a fost în întregime dată la o parte, ca fiind cu totul lipsită de valoare, însă n-a fost eradicată, fiindcă, vorbind din punct de vedere practic, deseori se întâmplă să fim umiliți prin manifestările ei păcătoase. Totuși, în ochii lui Dumnezeu, ea a fost înlăturată prin moartea lui Hristos. Prin urmare, ne putem socoti morți pentru păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, Domnul nostru. Aceasta este o chestiune de credință, nu de simțăminte sau de experiențe, deși, atunci când este recunoscută prin credință, vor exista cu siguranță simțăminte și experiențe potrivite cu această viață nouă. Ea este însă făcută o realitate pentru suflet doar prin credință.

    Credinciosul trebuie să trăiască prin credință – prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta nu este un crez, nici un set de reguli prin care viața noastră să fie reglementată, ci credința îndreaptă ochii, în mod simplu, doar către Hristos. El este Standardul și nu poate exista vreunul mai înalt. Nici legea din Vechiul Testament nu poate lua acest loc al Său, fiindcă ea nu poate fi la înălțimea inimii lui Dumnezeu. Doar Hristos, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, poate ocupa acest loc. „Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți. Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății” (Romani 6.17,18).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.

    Romani 15.4


    „Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”

    Tribul Guanano din America de Sud este format din aproximativ o mie de aparținători. Unii dintre ei sunt creștini. De câțiva ani dețin Noul Testament în propria lor limbă. Ei au comparat vestea bună și istorisirile din Biblie cu tradițiile lor. Un bărbat din tribul Guanano a relatat:

    „Noi avem propria noastră explicație la întrebarea de unde venim. Când am auzit versiunea lui Dumnezeu, că totul a început de la Adam și Eva, nu am putut să cred. M-am gândit că acestea sunt pur și simplu istorisirile omului alb. Dar, auzind tot mai mult despre istoria lui Dumnezeu cu omul, am înțeles tot mai bine că Biblia este adevărată și am fost convins. Tradițiile noastre nu ne-au dat nicio speranță. Conform lor, viața se termină la mormânt, rămânând doar plânsul și deznădejdea. Cuvintele lui Dumnezeu ne-au condus însă dincolo de mormânt. Acolo, la Hristos, vom avea parte de o glorie de neimaginat și îi vom revedea și pe cei dragi ai noștri. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”.

    „De aceea, aduceți-vă aminte că odinioară … erați fără Hristos, … fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.11-13).

    Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FIREA PĂMÂNTEASCĂ ȘI OMUL CEL NOU – Fundația S.E.E.R. România

    „Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora…” (Galateni 5:17).


    Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17).

    Astăzi vom vorbi despre patru principii imperative care te vor ajuta să câștigi bătăliile zilnice dintre firea pământească și omul cel nou:

    1) Fii cinstit! Recunoaște faptul că trupul tău va căuta întotdeauna satisfacție în lucrurile rele… și că nu-și va lua nicio zi liberă!

    2) Fii smerit! Recunoaște faptul că ești lipsit de putere și nu poți câștiga lupta fără ajutorul lui Dumnezeu. Prin dedicarea ta față de El, poți să beneficiezi de puterea Sa în acele momente cruciale ale fiecărei încercări. Și abilitatea ta de a face lucrul acesta va crește pe măsură ce exersezi tot mai mult disciplina spirituală. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât devii mai puternic atunci când te confrunți cu ispita și cu necazul.

    3) Fii disciplinat! E o chestiune personală; nimeni nu o poate face în locul tău. Apostolul Pavel scrie: „păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12). Dacă altcineva trebuie să-ți pună frâu, și nu tu, acest lucru nu va da rezultate!

    4) Fii treaz! În calitatea sa de militar, David ar fi trebuit s-o știe mai bine, dar Satan l-a surprins cu garda jos. Drept urmare, a ajuns să comită adulter cu Batșeba și apoi a regizat omorârea soțului ei în încercarea de a-și acoperi păcatul. S-ar putea să spui că ție nu ți se poate întâmpla așa ceva. Chiar crezi acest lucru? Iată ce spune apostolul Pavel, cel mai mare dintre apostoli (1 Corinteni 9:27): „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 25:1-17


    Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni l–a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „Îşi bate joc de cei batjocoritori”, afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).

    Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

  • 25 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și șarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veți muri. Pentru că Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era plăcut pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea inteligență; și a luat din rodul lui și a mâncat; și a dat și soțului ei care era cu ea și el a mâncat.

    Geneza 3.4-6


    Când vorbim despre căderea omului, de obicei ochiul nostru nu bate mai departe de faptul că Adam și Eva au păcătuit, că au încălcat porunca lui Dumnezeu. În felul acesta, ei au devenit păcătoși care trebuiau să moară, fiindcă „plata păcatului este moartea”. Din punct de vedere spiritual, ei au murit imediat, iar mai târziu aveau să moară și din punct de vedere fizic. Moartea a fost starea în care ei au ajuns. Dacă nu se întâmpla ceva prin care să fie scoși din această stare, ar fi fost pierduți pentru totdeauna.

    Dar aceasta nu este totul. Ceea ce ei au făcut a fost cu mult mai grav decât atât, pentru că adevărata semnificație a ceea ce șarpele a șoptit în urechea Evei a fost aceasta: «Ceea ce Dumnezeu v-a spus nu este adevărat; El nu este drept față de voi; nu vă iubește».

    Eva nu l-a contrazis pe șarpe, ci l-a crezut. Acțiunile ei au dovedit acest lucru. Dacă L-ar fi crezut pe Dumnezeu atunci când El a zis că aveau să moară dacă mâncau din rodul acelui pom, n-ar fi mâncat din el. Iată ceea ce face ca păcatul omului să fie atât de cumplit. Nu este vorba doar de mâncatul din rodul unui pom interzis, ci de faptul că omul l-a crezut pe Satan, în loc să-L creadă pe Dumnezeu! Prin aceasta, Dumnezeu a fost dezonorat, iar gloria Lui a fost afectată – fapte nespus mai grave decât a mânca din rodul unui pom interzis.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Isus a zis:] „Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit”.

    Ioan 10.9


    Trebuia doar să apăsați clanța

    Câțiva turiști au vrut să viziteze un castel vechi. Când s-au prezentat la administratorul castelului, acesta le-a dat o cheie și le-a spus: „Deschideți dumneavoastră poarta și așteptați-mă acolo; voi veni imediat”. Unul dintre ei a introdus cheia în broasca porții, dar nu a reușit să o învârtă. În zadar au încercat și ceilalți, până când a apărut administratorul.

    „Nu putem deschide poarta”, a spus unul dintre turiști. „O, scuzați-mă”, a răspuns administratorul, „am uitat că înaintea dumneavoastră a intrat un alt grup de vizitatori în curtea castelului și poarta nu era încuiată. Trebuia doar să apăsați clanța pentru a intra.”

    Când este vorba despre intrarea în cer, în comuniunea veșnică cu Dumnezeu, oamenii se comportă la fel. Dumnezeu Însuși a deschis ușa harului pentru mântuirea noastră, prin Fiul Său Isus Hristos și prin jertfa Sa de împăcare de la cruce. La aceasta nu putem adăuga nimic prin propriile noastre sforțări.

    Ușa este deschisă! Noi trebuie numai să intrăm prin credință: Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața veșnică.

    „Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

    Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETUL SUPRAVIEȚUIRII ÎN VREMURI GRELE – Fundația S.E.E.R. România

    „Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus…” (Filipeni 3:8).


    Secretul supraviețuirii în vremuri grele nu constă în lucrurile pe care le știi, ci în persoanele pe care le cunoști. Tu spui: „În momentul de față, am mai multe necazuri decât a avut Iov!” Ei bine, atunci când lumea lui Iov s-a prăbușit, el a spus: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:10-12).

    Nici viața apostolului Pavel nu a fost una comodă, iar el se descrie: „am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:26-28).

    Parcurgând această listă plină de necazuri, prima întrebare care ne vine în minte este: „Cum a reușit?” Apostolul Pavel a deținut secretul supraviețuirii în vremuri grele. Care era oare? El a lăsat ca necazurile să-l apropie de Domnul: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).

    Îți dorești și tu să ai biruință în vremuri grele, la fel ca Iov și Pavel? Atunci apropie-te mai mult de Domnul – acesta este secretul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 24:1-27


    Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemnă care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 Împăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.

    Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt.

    Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn” pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul (comp. cu Psalmul 131.2). Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!

  • 24 Martie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar sper în Domnul Isus să vi-l trimit în curând pe Timotei, ca să fiu și eu înviorat, când voi afla cele despre voi. Pentru că nu am pe nimeni de același gând, care să se îngrijească în adevăr de cele despre voi; pentru că toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos. Cunoașteți însă încercarea lui, că a slujit împreună cu mine pentru evanghelie ca un copil pentru tatăl său. Pe el deci sper să-l trimit îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

    Filipeni 2.19-23


    Timotei (5) – Căutarea intereselor lui Hristos

    Adunarea din Filipi era în pericol. Două surori cu experiență în Domnul erau certate una cu cealaltă. Astfel de probleme se înmulțesc rapid! Adunarea îi trimisese prin Epafrodit un dar lui Pavel, care era întemnițat la Roma. Găsim în capitolul 2 al acestei epistole de mulțumire a lui Pavel patru exemple minunate cu privire la adevărata smerenie: pe Domnul nostru Isus, Exemplul suprem; pe Pavel, care se compară pe sine cu o jertfă de băutură turnată peste jertfa și peste lucrarea credinței filipenilor; pe Timotei; pe Epafrodit.

    Pavel îl recomandă pe Timotei și scoate în evidență caracterul său de multe ori pus la încercare și dovedit a fi nespus de ales. Timotei fusese cu Pavel și cu Sila atunci când aceștia ajunseseră pentru prima dată la Filipi (Fapte 16). El slujise atunci ca un fiu împreună cu tatăl său. Acum Pavel îl trimitea pe Timotei acolo, ca pe unul care împărtășea împreună cu el aceleași simțăminte de grijă pentru starea sfinților. Lui Timotei îi păsa de sfinți. El nu încerca să-și facă un nume sau să dobândească vreo poziție, ci căuta interesele Domnului Isus Hristos.

    La fel cum odinioară Iosif i-a căutat pe frații săi, la fel cum Fiul lui Dumnezeu a venit să-i caute pe cei pierduți și la fel cum Pavel avea o grijă constantă pentru toate adunările, tot așa Timotei căuta interesele altora, nu pe ale sale. Facă Domnul ca acest lucru să fie mereu înaintea ochilor tuturor fraților și surorilor, în slujirea lor pentru Domnul! În această lume, în timp ce toți caută propriile interese, atitudinea care va face bucurie inimii Domnului nostru este aceasta: „Nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare și la cele ale altora” (Filipeni 2.4).

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.

    Ioan 15.11


    „Fericiți doar când nu sunt nefericiți”

    Toți oamenii doresc să aibă parte de fericire. Unii cheltuie mulți bani și își cumpără cu ei doar o fericire îndoielnică, superficială. Alții sunt mai rezervați. Ei stau de partea actorului francez Jean Anouilh, pe care colegii săi l-au numit „cel mai sceptic om al secolului”. Anouilh a spus odată: „Cei care se descurcă în viață sunt fericiți doar când nu sunt nefericiți!”.

    Domnul Isus Hristos este Unicul care poate da adevărata bucurie netrecătoare. Când îngerul a anunțat nașterea Sa, a spus: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie”. Isus le-a spus mereu ucenicilor Săi că legătura vie cu Dumnezeu îi va face fericiți și că vor avea o bucurie deplină a inimii.

    Această bucurie, despre care vorbește Isus Hristos, nu depinde de împrejurările exterioare ale vieții. Acestea sunt de multe ori apăsătoare, chiar și pentru oamenii credincioși. Necazurile vieții pot să le răpească uneori bucuria exterioară, nu însă bucuria adâncă a inimii. În Ioan 15, Domnul Isus ne spune în ce consta bucuria Lui: El savura dragostea Tatălui Său, rămânând în ea. Această bucurie nu I-o putea lua nimeni și nimic.

    Dragostea divină merge mult mai departe decât dragostea omenească, pentru că ea vine de sus și este fără margini. Marele Dumnezeu îi iubește pe ai Săi, le va purta de grijă și le va da pace în sufletul lor, chiar dacă împrejurările exterioare sunt potrivnice.

    Citirea Bibliei: Mica 1.1-16 · Proverbe 27.19-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARMONIA DIN FAMILIA TA (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” (Proverbele 14:29)


    Nu este bine să-i permiți mâniei să explodeze de față cu cei pe care ți i-a dat Dumnezeu în grijă. Biblia ne învață: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).

    Satan nu vrea altceva decât să câștige o cale de a pătrunde în familia ta și s-o transforme într-un iad; de fiecare dată când izbucnești în mânie, pierzi teren în fața lui. De aceea Sfânta Scriptură ne spune: „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.”

    Soluția pentru gestionarea mâniei este găsirea unor modalități sănătoase de-a o putea exprima, într-o așa manieră, încât să nu ajungă să rănească mai mult decât să ajute. E important să-ți împărtășești sentimentele, dar întotdeauna trebuie s-o faci într-un mod corect. Pentru că, la urma urmelor, nu ne interesează cine are dreptate și cine greșește, sau cine poate striga cel mai tare. Ne interesează să găsim soluția cea mai bună pentru toți. Înțelege un lucru: nimeni nu poate fi tot ce vrei tu tot timpul. E cu neputință să ai o relație de durată, plină de dragoste, fără să înveți să accepți slăbiciunile omenești. Așadar, în loc să rămâi cantonat pe defectele fiecăruia, concentrează-te asupra calităților colective ale familiei.

    Neuropsihologul Paul Pearsall spune: „Cei mai mulți dintre noi ne-am da viața pentru un membru al familiei și cu toate acestea, de prea multe ori ne trăim viața, de zi cu zi, ca și cum familia ar fi un lucru de la sine înțeles.” Învață să te stăpânești; familia ta o merită. La urma urmelor, cine altcineva te iubește indiferent de ceea ce faci? Și unde altundeva poți merge ca să găsești mângâierea și tăria ce rezultă dintr-un astfel de sistem de sprijin? Așa că, păstrează armonia în familia ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezechiel 22:1-7;23-31


    Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă” (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul” şi care, precum Moise, „să stea la spărtură” înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!

    Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.

    Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne