2 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.
Apocalipsa 3.5
Promisiunile făcute biruitorilor (9) – Numele scris în cartea vieții
Domnul Isus le-a promis biruitorilor din Sardes că vor fi îmbrăcați în veșminte albe și că vor umbla cu El. Binecuvântată promisiune! Faptele și umblarea lor în separare de rău pe pământ, deși uitate de oameni și făcute probabil în secret, nu vor fi uitate de Dumnezeu (Evrei 6.10; Matei 6.4,6). Ei vor fi răsplătiți în mod public, într-o manifestare glorioasă, în scena cerească viitoare (Apocalipsa 19.8). Ce încurajare pentru inimile noastre!
Aici însă, acestor biruitori li se promite încă și mai mult: numele lor nu vor fi șterse din cartea vieții. Unii consideră că siguranța mântuirii este pusă la îndoială în acest verset. Totuși, dacă îl înțelegem așa cum trebuie, el este mai degrabă o confirmare puternică a siguranței pe care cel credincios o are în Hristos. Adunării din Sardes îi mergea numele că trăiește, însă era moartă. Cei mai mulți dintre cei care o formau erau mărturisitori fără viață, ale căror nume erau scrise în registrele adunării, pe când cei credincioși, care formau o rămășiță disprețuită, aveau numele șterse din aceste registre. Promisiunea Domnului este o confirmare a siguranței lor, nu o punere la îndoială a ei: deși autoritățile religioase le pot șterge numele din scriptele de pe pământ, Hristos nu le va șterge nicidecum numele din cartea vieții.
Și, pentru a confirma această promisiune uimitoare, Domnul Isus mai spune că El Însuși va mărturisi numele biruitorilor înaintea Tatălui Său și înaintea îngerilor. Biruitorii mărturisiseră numele lui Hristos înaintea oamenilor – aceasta este esența a ceea ce este un biruitor, după cum vedem în 1 Ioan 5.4,5 (citiți și Romani 10.9,10; Matei 10.32). Ce privilegiu scump avem să-L mărturisim pe Domnul nostru Isus Hristos aici, pe pământ!
B. Reynolds
Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să înțeleagă bunătățile Domnului.
Psalmul 107.43
Oamenii de știință și credința
Necredința afirmă că, dacă ești om de știință (sau dacă accepți descoperirile științei), nu poți crede ce spune Biblia. Dar, dacă analizăm cu atenție istoria științei și citim despre adevărații oameni de știință care au descoperit lucruri valoroase, vom rămâne uimiți că ei au fost creștini autentici care au crezut în Dumnezeu. De pildă, Johannes Kepler L-a recunoscut pe Dumnezeu drept „Creatorul plin de bunăvoință care a adus la viață natura din nimic”. Despre credința creștină, el a spus: „Cred numai și numai în lucrarea lui Isus Hristos. În El găsim singurul refugiu, singura mângâiere!”.
Robert Boyle nu a considerat că există vreun conflict între știință și credința sa creștină și a crezut din toată inima în Hristos ca Mântuitor și Domn al său. Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus Hristos și despre multe alte lucrări minunate făcute de El în timpul vieții Sale pe pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este Dumnezeu și Om”.
Sir Isaac Newton a fost unul dintre cei mai mari oameni de știință. El a spus: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul aflat la o distanță potrivită de soare. Așa ceva nu s-a produs din întâmplare”.
Louis Pasteur credea că „știința îi aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu” și a afirmat: „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai uimit sunt de lucrarea Creatorului”.
Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RESPONSABILITATEA UNUI TATĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Voi, părinţilor… pe copiii voştri… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)
Taților, copiii voștri merită să aibă părinți care să fie modele de viață creștină înaintea lor, să îi învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum să primească darul vieții veșnice. Este înțelept să stabilești această rânduială în familia ta, când îți dedici viața lui Isus Hristos.
Autorul și învățătorul de școală biblică, Gordon MacDonald, povestește despre 3 cioplitori în piatră din epoca medievală, care lucrau la un proiect de construcție, iar un trecător i-a întrebat ce fac. „Primul a răspuns că așază pietre una peste alta. Al doilea a spus că ajută la construirea unui zid. Cel de-al treilea cioplitor însă a fost cel care a dovedit o prețuire autentică a muncii sale, când a răspuns: „Ridic o catedrală măreață!”
Pune unor tătici o aceeași întrebare, despre rolul lor în familie, și probabil vei obține același contrast. Unul poate îți va spune: „Susțin o familie.” Dar un altul va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii!” Primul își vede datoria de tată ca pe o slujbă de a pune pâine pe masă. Dar cel de-al doilea vede lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: el participă la modelarea de vieți!”
Reuben Archer Torrey, marele teolog, misionar și învățător evanghelic american, a spus cândva: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi determinat până când nu-și vede nepoții.” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți doar fii și fiice, voi creșteți viitori tați și viitoare mame. Voi modelați astăzi viețile care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Și pentru a reuși, trebuie să vă țineți copiii strâns cu o mână, și să vă agățați de Dumnezeu cu cealaltă!
de Jean Koechlin
Ezechiel 33: 21-33
Ezechiel primeşte ştirea luării Ierusalimului. Domnul îi precizase încă din prima zi a captivităţii în ce fel va fi el avertizat cu privire la aceasta (comp. v. 21,22 cu cap. 24.25-27). Acum Domnul va face ţara pustie din pricina mândriei celor rămaşi în Iudeea.
Sfârşitul capitolului (v. 30-33) este deosebit de solemn. Ne arată care a fost aprecierea pusă în dreptul cuvintelor lui Ezechiel: ele au fost considerate „o cântare foarte plăcută, un glas plăcut”. Din nefericire, nimeni nu le-a împlinit; şi fără‑ndoială că acesta este motivul pentru care profetul a rămas mut pentru un timp (v. 22); era o judecată asupra poporului, nu asupra lui, pentru că trâmbiţa unei santinele nu răsună pentru a te bucura de melodia ei: ea este un semnal de alarmă. Vai de cei care n-au ţinut seama de ea!
Nu este şi astăzi la fel? Mulţi aşa-zişi creştini par să asculte cu plăcere predicile, dar nu sunt deloc dispuşi să pună în practică ceea ce sunt învăţaţi. De unde provine aceasta? Din lipsă de sinceritate! Manifestarea exterioară nu corespunde cu adevărata stare a inimii (v. 31b). Domnul va spune despre Israel: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura lor şi Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13; Marcu 7.6).
Mana Zilnica 