1 Aprilie 2022
DOMNUL ESTE APROAPE
Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.
Evrei 12.5,6
Disciplinarea (1)
Există trei feluri de a răspunde la disciplinare.
În primul rând, o putem „disprețui”, socotind-o ca fiind ceva obișnuit, ceva ce li se întâmplă tuturor. Nu vedem mâna lui Dumnezeu în ea.
În al doilea rând, ne putem „descuraja” sub disciplinare, considerând-o ca pe ceva prea greu pentru noi, imposibil de îndurat. Nu vedem inima Tatălui în ea, nici nu recunoaștem scopul Său de har, anume acela de a ne face părtași sfințeniei Lui.
În al treilea rând, putem fi „supuși” ei, pentru a deveni deprinși prin ea. În felul acesta putem secera „rodul dătător de pace al dreptății”.
Nu trebuie să îndrăznim să „disprețuim” un lucru trimis de mâna lui Dumnezeu! Nu trebuie să ne „descurajăm” atunci când trecem printr-o încercare în care inima iubitoare a Tatălui nu va îngădui să fim apăsați peste puterile noastre, ci, odată cu încercarea, va pregăti și o cale de ieșire, ca să o putem răbda! De asemenea, El ne explică scopul disciplinării Sale și ne asigură că fiecare lovitură a nuielei Sale este o dovadă a dragostei Lui și un răspuns direct la rugăciunea lui Hristos, din Ioan 17.11, în care El ne încredințează grijii „Tatălui Sfânt”, pentru a fi păziți potrivit cu acel nume și cu tot ceea ce implică el.
C. H. Mackintosh
Cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu.
Romani 8.8
Plivirea buruienilor – școala duminicală
Un bărbat îi spunea unui predicator al evangheliei că el consideră că nu este bine ca în primii ani de viață copiii să fie influențați religios prin școală duminicală și prin cursuri biblice. Nimeni nu trebuie să dirijeze gândurile copiilor într-o anumită direcție. Când vor fi destul de mari, vor putea să-și formeze ei înșiși o opinie.
Predicatorul nu a spus nimic. Puțin mai târziu l-a invitat pe acel bărbat să-i vadă grădina. Vizitatorul a găsit o grădină plină de buruieni. „Aceasta nu este o grădină; aici cresc numai buruieni!”, a exclamat el mirat. Proprietarul i-a spus: „Nu am vrut să influențez în niciun fel libertatea grădinii și am lăsat-o să se dezvolte singură și să dea la iveală ce îi place!”.
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, omul poate să dea numai „buruieni”, deoarece, de la căderea în păcat, în inima lui nu este nimic bun, ci numai rău. De aceea este necesar să le spunem oamenilor cât mai devreme posibil și să le arătăm că au nevoie de un Mântuitor.
Dar mai este ceva ce ne presează să luăm de timpuriu o decizie pentru Isus. Cu cât înaintăm în vârstă și cu cât amânăm pe mai târziu întoarcerea la Dumnezeu, cu atât inima se împietrește mai mult față de invitația Mântuitorului. Cât de îngrozitor este să tot așteptăm… până când inima se face atât de tare, încât nu mai reacționează la chemarea Lui! Fiecare om este chemat să vină astăzi la Domnul!
Citirea Bibliei: Naum 2.1-13 · Proverbe 30.11-23
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUNE-ȚI FIREA PĂMÂNTEASCĂ PE ALTAR! – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul… Domnul să ne ceară socoteală…” (Iosua 22:23).
În Biblie, altarul a reprezentat un loc de jertfă sau un loc pentru arderea tămâiei.
A reprezentat jertfa adusă Domnului prin oferirea celei mai bune oi din turmă.
A reprezentat închinarea înaintea lui Dumnezeu și punerea Lui mai presus de orice lucru din viață.
A reprezentat smerenia, prin recunoașterea nevoii de Dumnezeu și a dependenței totale de El.
Însă este posibil să zidim un altar pentru „noi înșine”. Prin aceasta, noi îi luăm lui Dumnezeu locul Său de drept din viețile noastre, și începem să ne punem pe noi înșine pe primul loc. Cu alte cuvinte, zidim un altar închinat interesului propriu, promovării de sine, auto-conservării, măririi și înălțării propriei noastre persoane. De aceea Domnul Isus stabilește următorul standard pentru ucenici și este un standard înalt: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). „Crucea” ta are un singur scop și anume, acela de a-ți răstigni propriul „eu”.
Apostolul Pavel scrie: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Să reținem cuvintele „a face să moară.” Trupul tău, sau eul tău și firea pământească, nu se va supune și nu va muri de bună voie; el trebuie răstignit în fiecare zi. Și puterea de a face lucrul acesta poate fi accesată numai petrecând timp în rugăciune cu Dumnezeu și înnoindu-ți mintea constant prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Așadar, astăzi alegerea îți aparține; pentru a zidi un altar închinat Domnului, trebuie mai întâi să-ți pui „eul” pe altar. Ești pregătit?
de Jean Koechlin
Ezechiel 33: 1-20
La începutul acestei noi diviziuni, Domnul îi reaminteşte profetului ordinele santinelei (vezi cap. 3.16): de a-l avertiza pe cel rău, de a-l îndemna să se depărteze de pe calea lui nelegiuită. Aceasta este şi misiunea fiecărui răscumpărat al Domnului, deoarece el cunoaşte din Cuvânt însemnătatea timpului de faţă. Dacă trâmbiţa mea dă un sunet confuz (1 Corinteni 14.8) sau dacă rămâne mută, Dumnezeu Se va folosi de o altă santinelă, însă eu îmi voi fi ratat misiunea, iar pentru aceasta mi se va cere socoteală. Apostolul Pavel împlinise cu credincioşie această slujbă la Efes şi el le putea spune bătrânilor: „Sunt curat de sângele tuturor; n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare” (Fapte 20.26,27,31).
Versetul 10 se poate aplica tuturor acelora care au conştienţa poverii păcatelor lor, fără însă a-L cunoaşte încă pe Dumnezeul care iartă. Ca răspuns la acest exerciţiu, Domnul repetă preţioasa Sa declaraţie din capitolul 18.23: „Viu sunt Eu, că n-am nicio plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (v. 11). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3.16).
Mana Zilnica 