28 Mai 2023
Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu.
1 Ioan 3.1
În Cuvântul lui Dumnezeu citim că noi, cei care am găsit pacea cu Dumnezeu prin faptul că am primit, prin credință, lucrarea Domnului Isus, avem parte de numeroase binecuvântări. Aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că ni s-au iertat păcatele, ci și că am devenit copii ai lui Dumnezeu și că am primit o viață nouă. Această viață nouă este numită „viață veșnică” și este viața Domnului Isus Însuși; aici El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică (1 Ioan 5.20). Coloseni 3.4 ne spune clar că Hristos este viața noastră. Din Efeseni 1.3 aflăm, pe de altă parte, că noi suntem binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos. Domnul Isus ne numește, în Ioan 20, frați ai Săi și ne spune: „Mă duc la Tatăl Meu și Tatăl vostru”. Iar în Ioan 14, El ne spune că Se va întoarce în casa Tatălui Său. Aceasta este casa unde El a locuit veșnic. Tatăl este Tatăl cel veșnic, iar Fiul este Fiul cel veșnic. Casa Tatălui nu este deci cerul creat și nici cerul veșnic. Și El a mers înapoi acolo unde n-a fost niciodată vreo creatură, căci creaturile își au casa în creație. El spune în continuare: „Mă duc să vă pregătesc un loc”. Cu alte cuvinte, El spune: «Mă duc înapoi, acolo unde Eu am fost dintotdeauna, în acel cer care este umplut cu dragostea Tatălui față de Fiul Său. Și Eu merg acolo să vă pregătesc un loc și, după ce fac aceasta, revin ca să vă iau și pe voi acolo – în acel loc în care n-a fost niciodată vreo creatură sau vreun înger, în care locuiesc din veșnicie numai Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt». Acolo vom fi noi conduși, pentru ca acolo să ne bucurăm de tot ce a fost partea Fiului și pentru ca acolo să ne găsim plăcerea în tot ce a fost partea Tatălui, așa cum găsim ca principiu în 1 Ioan 1.3: „Și părtășia noastră” – și aceasta înseamnă că avem ceva în comun – „este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos”. Vedem deci că ceea ce Domnul ne-a câștigat este mult mai mult decât faptul că judecata a fost îndepărtată de la noi și că nu vom fi aruncați în iad.
Înțelegem apoi că, pentru ca Dumnezeu să ne poată da toate acestea, trebuie să fie un motiv bine întemeiat. Acest motiv ne este prezentat foarte clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Este ceea ce Domnul Isus a înfăptuit la cruce.
H. L. Heijkoop
În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și a stat lângă mare.
Matei 13.1
Domnul Isus a stat jos
În timpul slujbei Sale pentru oameni, Domnul Isus a străbătut kilometri fără număr prin țara Israel. Totuși, în câteva locuri ni se spune despre El că „a stat”.
În Matei 13.1, Isus a ieșit din casă și a stat lângă lacul Ghenezaret. Fiindcă oamenii din Israel Îl respinseseră, El S-a îndepărtat de acest popor și Și-a îndreptat mesajul Său către toți oamenii, indiferent de naționalitate. Cu un calm desăvârșit, El le-a spus mulțimilor câteva pilde despre Împărăția cerului și Și-a luat timp special pentru a-i învăța pe ucenicii Săi acest nou adevăr.
Altă dată, Domnul a urcat pe munte și a stat jos acolo (Matei 15.29). Au venit mulți oameni la El și au adus cu ei paralizați, orbi și muți, pe care i-au așezat la picioarele Lui. El S-a îngrijit de ei și i-a vindecat. Fiecare a avut parte de ajutorul Mântuitorului.
În Marcu 12.41 citim că Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri din templu. De acolo, El a privit cât puneau oamenii și a evaluat darul lor. Cât de mult S-a bucurat când o sărmană văduvă a venit și I-a dat lui Dumnezeu tot câștigul ei, arătând astfel că ea aștepta totul de la El!
În tot ce făcea Domnul Isus strălucea gloria Sa. Indiferent că S-a ridicat sau că a stat jos, El a acționat întotdeauna în mod desăvârșit.
Ce Domn vrednic de adorare!
Citirea Bibliei: Ieremia 52.17-34 · Romani 16.17-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi…” (Proverbele 22:29)
Înțeleptul Solomon scrie: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dar iscusința nu se transmite genetic, ci trebuie să depui eforturi ca s-o dobândești. Uneori lucrul acesta înseamnă să lucrezi până târziu, să-ți împingi limitele și să refuzi să te mulțumești cu puțin. Când te uiți la adevărații artizani, simți stimă față de ei, nu-i așa?
Observă atenția lor la detalii, refuzul lor de a face „lucru de mântuială”, răbdarea lor, dedicarea lor și mândria lor la locul de muncă. Ei inspiră încredere și respect. Nu există o demonstrație mai practică a creștinismului adevărat! Când ei vorbesc, lumea ascultă. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, încearcă să-ți împărtășești credința celor care te consideră necinstit, nepoliticos și indiferent. Trebuie să păstrezi tăcere, până îți câștigi dreptul de a fi ascultat!
Biblia spune că indiferent care ar fi meseria ta, trebuie „să faci totul în Numele Domnului Isus, și să mulțumești, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17) Pentru că Îl reprezinți pe Hristos, iar Duhul Sfânt locuiește în tine, tu trebuie să ridici la nivel de excelență standardul în domeniul tău de activitate. Dacă ești patronul unei companii, angajații și clienții tăi trebuie să aibă încredere că nu vor obține de la tine nimic altceva decât ce este mai bun!
Un lucrător iscusit nu poate să piardă pentru că Dumnezeu promite că munca sa va atrage inevitabil atenția celor care îl vor promova și îl vor recompensa (vezi Proverbele 22:29). Poate va începe de jos, dar la fel ca frișca, locul lui va fi în vârf. Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au început ca robi în Babilon. Dar au ajuns să fie consilierii cei mai apropiați ai împăraților. De ce? „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele.” (Daniel 1:20)
Dacă rămâi dependent de Dumnezeu, și tu poți fi ca ei!
de Jean Koechlin
Osea 11:1-11
Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.
După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s-o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându-l în braţe, dându‑i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să‑l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N–au cunoscut că Eu îi vindecam” (v. 3).
Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te–ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă–te atras, adus de corzile dragostei Sale.
Mana Zilnica 