24 Martie 2023
În ceea ce a murit, a murit față de păcat o dată pentru totdeauna; iar în ceea ce trăiește, trăiește față de Dumnezeu.
Romani 6.10
Pentru o clipă, a părut că moartea Îl are în stăpânire pe Domnul și Mântuitorul nostru. Pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, pentru a judeca păcatul, pentru a distruge puterea lui Satan și pentru a înfăptui eliberarea noastră, El a trebuit să coboare în moarte. Dacă pentru scurt timp a părut că Satan a triumfat, victoria este însă o dată pentru totdeauna de partea Domnului nostru. Înviat din morți, Hristos nu mai moare, moartea nu mai stăpânește asupra Lui și noi ne bucurăm de roadele biruinței Sale.
Dar cât L-a costat această victorie! Cât de cutremurător este gândul că Cel desăvârșit, sfânt și fără păcat a trebuit să fie făcut păcat, luând cauza noastră în mâna Sa, luând locul nostru pe deplin! Nu înseamnă că El personal ar fi putut vreodată să devină altceva decât era, dar, prin faptul că El, în har, S-a făcut de bunăvoie răspunzător în locul nostru, a trebuit ca Judecătorul divin să Se poarte față de El ca și cum El ar fi fost în acea stare în care ne găseam noi prin natura noastră, în păcat. Acesta a fost lucrul îngrozitor pus înaintea inimii Lui în Ghetsimani: a trebuit să moară pentru păcat, ca înlocuitor al nostru, să guste moartea în toată grozăvia ei, ca plată a păcatului.
Dumnezeu fie lăudat, lucrarea măreață este împlinită! Cel care odinioară a fost părăsit de Dumnezeu din cauza noastră domnește astăzi glorificat la dreapta lui Dumnezeu. „În ceea ce trăiește, trăiește față de Dumnezeu”; și putem spune bucuroși că și noi avem parte cu El în această viață.
R. Brockhaus
Sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos.
Romani 8.38,39
Pe morișcă gravase: „Dumnezeu este dragoste”
Un fermier a montat de frontonul șurii lui noi o morișcă de vânt pe care erau gravate cuvintele: „Dumnezeu este dragoste”. Omul care i-a făcut acoperișul l-a întrebat cu cinism: „Vreți să spuneți prin aceasta că dragostea lui Dumnezeu este capricioasă ca și vântul?”. — „Nu!”, a răspuns serios săteanul. „Dimpotrivă! Morișca de vânt îmi va aduce aminte tot timpul că dragostea lui Dumnezeu stă în spatele a toate – indiferent dacă bate o briză plăcută sau un vânt rece ca gheața.”
Mulți cred în bunătatea lui Dumnezeu atât timp cât nu au probleme și când totul le merge bine. Dar imediat ce se arată o furtună, ei nu mai vor să audă de un Dumnezeu al dragostei. Unii chiar au renunțat cu totul la El. Dacă te numeri printre acești oameni, atunci nu-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu. El Și-a arătat dragostea prin faptul că „L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).
Apostolul Pavel, cel care ne-a lăsat scris textul versetului de astăzi, știa bine ce vorbește. Deși încercările prin care trecea erau nespus de grele (2 Corinteni 11.23-27), el nu s-a îndoit niciodată de dragostea lui Dumnezeu. La fel ca Pavel, oricine crede poate experimenta astăzi că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8.28)! Să nu punem aceasta niciodată sub semnul întrebării!
Citirea Bibliei: Ieremia 5.1-31 · Luca 20.20-40
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FĂ-ȚI ORDINE ÎN SUFLET! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)
Toți avem „poduri” și „beciuri” emoționale, în care îngrămădim lucruri care nu ne sunt de folos.
La fel este și în relațiile noastre. E greu ca o relație să înflorească, dacă niciuna dintre părți nu aruncă gunoiul (mental și emoțional). Vorbim aici despre regrete, pe care le avem pentru greșelile din trecut; resentimente ascunse, cărora nu le dăm drumul pentru că avem impresia că celălalt ne-a greșit; dureri pe care le ascundem sub norii mâniei, ai scepticismului și ai izolării. Dacă ești genul de persoană care adună resentimente și care se agață de greșelile din trecut (chiar și de cele proprii), știi cum e să te simți copleșit de mizeria mentală și emoțională. A te „agăța” de suferințe, a alimenta resentimentele îți mănâncă sufletul, îți consumă fericirea și îți fură orice propășire. Asemeni sentimentului de vinovăție, acest gunoi te ține închis în trecut. Dacă un fost iubit te-a rănit și nu ai uitat niciodată, de fiecare dată când soțul sau soția ta îți face ceva asemănător, vei reacționa cu o fervoare nejustificată, ca și cum ar fi persoana care te-a rănit inițial. Prin urmare, soțul (sau soția ta) se supără și rămâne uimit(ă) de reacția ta exagerată la o greșeală mică, nesemnificativă… Nu vei ști ce ai în viața ta, ca să nu mai spunem că nu vei ști de ce ai nevoie, până când nu cureți mizeria trecutului, ca să poți experimenta binecuvântările prezentului.
Totul se reduce la ascultarea de aceste două versete:
1) „Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12), și
2) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou” (Isaia 43:18-19).
Așadar, astăzi fă-ți ordine în suflet!
de Jean Koechlin
Proverbe 28:1-14
Versetul 1 ne aduce aminte de spaimele anunţate ca pedeapsă asupra Israelului vinovat (Levitic 26.36‑38). În general, comportamentul unui om depinde de starea conştiinţei sale (v. 1). Dacă este vorba de o conştiinţă rea, omul va fi întotdeauna neliniştit şi va vedea pericole peste tot; dimpotrivă, dacă este bună, el va fi siguranţă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (1 Ioan 3.21; Geneza 3.8).
Versetul 13 este fundamental: îi arată păcătosului calea pocăinţei şi a iertării. De asemenea, explică din ce cauză unii creştini nu fac niciun progres. Pentru a regăsi calea comuniunii cu Dumnezeu, este absolut necesar să‑şi mărturisească greşelile. Şi apoi, tot absolut necesar, este să le abandoneze, cu ajutorul Domnului. Dacă mărturisirea însă nu este făcută cinstit, am putea spune că echivalează cu a‑şi bate joc de Dumnezeu.
Pe scurt, multe lucruri pe care noi nu le înţelegem decurg din starea noastră morală. De exemplu, înţelepciunea adevărată este partea acelora care-L caută pe Domnul. Ei înţeleg totul (v. 5), în timp ce există oameni care nu încetează să pună aceleaşi întrebări, iar aceasta pentru că, în esenţă, Persoana lui Hristos nu are nicio valoare pentru ei.
Versetul 9 ne arată că ascultarea de Dumnezeu şi împlinirea rugăciunilor sunt legate una de alta (comp. cu Ioan 15.7).
Mana Zilnica 