6 Martie 2023
[Ahazia] a umblat în căile casei lui Ahab, pentru că mama lui îi era sfătuitoare la facerea răului.
2 Cronici 22.3
Lecții din viața lui Ahazia (1) – Ce fel de influență exercităm?
Ahazia a fost probabil pus împărat de către popor cu puțin timp înaintea morții tatălui său, Ioram, care nu-și mai putea împlini responsabilitățile, din cauza bolii cu care fusese lovit de Domnul. Însă, în ciuda faptului că văzuse tot ceea ce tatăl său făcuse, precum și tot ceea ce i se întâmplase, Ahazia n-a învățat lecțiile importante din viața tatălui său. N-a învățat nimic nici din viața bunicului său, Iosafat, căci avea paisprezece ani când acesta a murit. În plus, din nefericire, mama sa, Atalia, fiica lui Ahab, i-a fost sfătuitor în răul pe care l-a făcut.
Ce fel de sfătuitori suntem și ce fel de influență exercităm asupra celor din jurul nostru? Pentru bine, sau pentru rău? Oricare ar fi vârsta noastră, întotdeauna avem o influență asupra altora, mai tineri sau mai în vârstă decât noi. Întotdeauna avem un impact asupra altora, fie pentru bine, fie pentru rău, fie pentru a-i face mai râvnitori, fie pentru a-i face mai indiferenți față de Domnul.
Apostolul Pavel a spus: „Fiți împreună-imitatori ai mei, fraților, și ațintiți-vă privirea la cei care umblă așa cum ne aveți model pe noi” (Filipeni 3.17). Pavel a fost un bun sfătuitor și un exemplu la care ceilalți puteau lua aminte. Atalia însă a fost un sfătuitor pentru practicarea nelegiuirii, lucru foarte trist pentru acest tânăr de douăzeci și doi de ani, fiindcă se pare că n-a existat nimeni în jurul său care să-i dea un sfat bun și evlavios, atunci când avea cea mai mare nevoie de el. Toate influențele evlavioase fuseseră eliminate de la curtea împărătească.
Ce bine să fim cu toții ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei să fie, anume „un model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție” (1 Timotei 4.12)! Să mergem înaintea Domnului și să-I cerem să ne facă să exercităm o influență benefică și să fim buni sfătuitori, pentru a ne provoca unii pe alții la dragoste și la fapte bune (Evrei 10.24)!
A. Leclerc
Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
Iov 33.14
„Invitațiile” lui Dumnezeu
Într-o dimineață, mă deplasam cu mașina către casă. Era în zori și eram foarte obosit. În loc să opresc într-o parcare și să mă odihnesc puțin, mi-am continuat drumul. Nu peste mult timp am ațipit la volan, iar mașina a ieșit de pe carosabil cu o viteză destul de mare, ajungând direct pe câmp. Din fericire, am ieșit de pe șosea exact acolo unde câmpul și drumul se aflau la același nivel. Am scăpat cu viață, ieșind din mașină fără nicio zgârietură. Însă nu m-am gândit nicio clipă că ar fi cazul să-mi schimb gândirea și atitudinea față de Dumnezeu. Vedeam totul ca pe o simplă întâmplare din care am scăpat cu bine.
Dumnezeu îi vorbește însă fiecărui om în parte. După un timp de la accidentul rutier am suferit un accident vascular cerebral grav, în urma căruia n-am mai putut vorbi. Următorii doi ani i-am petrecut mai mult la recuperare. Această perioadă a însemnat pentru mine un timp prielnic să-mi analizez viața și astfel am conștientizat faptul că supraviețuirea mea din accidentul vascular cerebral, precum și celelalte experiențe limită erau de fapt „invitațiile” lui Dumnezeu de a-mi preda viața în mâinile Mântuitorului Isus Hristos. Acele săptămâni de ședere pe pat au contribuit semnificativ la schimbarea mea, astfel că eu am părăsit cu totul viața de creștin de nume.
Întâmplările din viață nu sunt altceva decât „invitațiile” lui Dumnezeu de a ne schimba gândirea și atitudinea față de El și de a veni cu starea noastră rea la Mântuitorul, pentru a primi iertare.
Citirea Bibliei: Exod 34.27-35 · Luca 15.11-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (5) – Fundația S.E.E.R. România
„Să izbăvească pe toți aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor”. (Evrei 2:15)
Iată un mare și important adevăr al Scripturii: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14-15).
Teologul și istoricul luteran Adolf von Harnack a spus: „Mormântul lui Hristos a fost locul în care s-a născut convingerea indestructibilă că moartea a dispărut și că există viață veșnică. E inutil să-l cităm pe Platon, să arătăm spre religia persană ori spre ideile și literatura iudaismului târziu. Toate acestea pălesc; însă certitudinea învierii și a vieții veșnice, care este strâns legată de mormântul din grădina lui Iosif, e vie și nu va pieri! Pe convingerea că Isus trăiește ne întemeiem în continuare acea nădejde a cetățeniei noastre din Cetatea Eternă, care face ca viața noastră pământească să merite a fi trăită și acceptată!” Hristos i-a eliberat pe cei „care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Așadar, tu nu mai trebuie să te temi de moarte!
Dr. Simon Greenleaf, profesor de drept regal la Harvard, una dintre cele mai proeminente autorități mondiale în domeniul juridic, a aplicat competențele și imensele sale cunoștințe asupra dovezii învierii lui Isus Hristos și a dezvăluit toate pistele care duc spre dovada aceasta, ce rezistă celor mai înverșunate critici. Greenleaf a ajuns la concluzia că dovezile sunt atât de numeroase și de puternice, încât în orice sală de judecată imparțială de pe pământ, învierea ar fi proclamată ca adevăr istoric. Ce concluzie trebuie să tragă de aici orice credincios? Adevărul că Învierea lui Hristos garantează învierea noastră!
de Jean Koechlin
Proverbe 19:1-14
Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n–a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul ~ şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul ~ să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).
O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2.6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost „Cel Sărac”. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22.23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14.21; 16.22). „Bogăţia aduce mulţi prieteni” (v. 4; cap. 14.20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea „victimei” lor (cap. 18.24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care–i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17.17).
Mana Zilnica 