20 Martie 2023
Și Ilie și-a luat mantaua și a înfășurat-o și a lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și într-alta; și au trecut amândoi pe uscat … Și a fost așa: pe când mergeau ei încă și vorbeau, iată un car de foc și cai de foc; și i-au despărțit pe cei doi; și Ilie s-a suit la ceruri într-un vârtej de vânt.
2 Împărați 2.8,11
Ilie, aflat pe nisipul pustiei, a avut privilegiul de a privi în sus și de a vedea cum, neîmpiedicat de împrejurările umilitoare ale bolii și ale morții, cerul i se deschide pentru a-l primi. Niciuna dintre urmările căderii n-a fost partea profetului în ce privește plecarea sa din această lume. El a schimbat mantia de profet cu carul de foc. A putut da drumul cu bucurie mantiei sale pe pământ, în timp ce era înălțat la cer. Pentru el, pământul nu era decât un fir de praf pieritor și întinat în creația lui Dumnezeu și a fost fericit să dea deoparte tot ceea ce marca legătura sa cu el.
Ce poziție minunată! Și totuși, aceasta este singura poziție pe care orice credincios ceresc trebuie să o ocupe. Firea și pământul nu mai au niciun drept asupra celui care crede în Isus. Crucea a rupt toate lanțurile care odinioară îl țineau legat de pământ. Așa cum Iordanul l-a separat pe Ilie de Canaan și l-a adus în pustie pentru a întâlni carul Domnului, la fel crucea l-a așezat pe cel credincios într-o nouă poziție. L-a introdus în împrejurările pustiei și, de asemenea, în sfera de dincolo de moarte, fără vreo altă nădejde înaintea sa, decât răpirea sa de pe acest pământ, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh.
Aceasta este partea reală, de necontestat, a fiecărui credincios, oricât de slab sau de neștiutor ar fi el. Fericita ei experimentare în mod practic este, bineînțeles, un lucru diferit. Pentru așa ceva avem nevoie să stăm mult în prezența lui Dumnezeu și să exersăm judecata de sine. Carnea și sângele nu pot niciodată să înțeleagă fericirea omului ceresc.
C. H. Mackintosh
Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până sus; Tu ai făcut lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?
Psalmul 71.19
Cum este Dumnezeu?
Pe întreg pământul, dintotdeauna, oamenii și-au făcut propriile lor închipuiri despre Dumnezeu.
Unii se gândesc la El ca fiind un Dumnezeu mânios, care, de exemplu, nu dă ploaie atunci când oamenii nu respectă orânduirile Sale. Cu jertfe costisitoare, ei încearcă să-I domolească mânia, dar nu știu niciodată dacă acestea sunt acceptate.
Alții, dimpotrivă, Îl văd ca pe un Dumnezeu bun, care nu este chiar așa de exigent cu greșelile făpturilor Sale. Ei speră că El va închide un ochi la judecata de apoi și că în felul acesta totul va fi bine.
Asemenea imaginații sunt greșite. Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să citim Biblia, pentru că El S-a descoperit în ea: „Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul” (Habacuc 1.13). Dumnezeu este sfânt și urăște păcatul. El nu poate suferi răul în prezența Lui.
„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos” (Efeseni 2.4,5). La cruce, Dumnezeu L-a dat pe Isus pentru noi la moarte, ca El să ne poată grația. Jertfa Lui a îndeplinit toate cerințele sfinte ale lui Dumnezeu pentru ispășirea păcatelor noastre. De aceea, Dumnezeu ne invită acum să venim la El cu o mărturisire sinceră a vinei noastre. Doar așa, El ne iartă și ne primește pe baza morții lui Isus Hristos.
Citirea Bibliei: Ieremia 1.1-19 · Luca 19.28-38
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CINE TE SFĂTUIEȘTE? – Fundația S.E.E.R. România
„Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!” (Proverbele 19:20)
Poate că ești priceput în ceea ce faci; s-ar putea chiar să fii mai priceput decât majoritatea, însă fără ajutorul celorlalți, nu vei ajunge să fii atât de bun pe cât ai putea fi! Nu-ți vei atinge potențialul maxim fără un bun sfătuitor. E imposibil. De ce un jucător de tenis de talie mondială ar avea nevoie de un antrenor, mai ales de unul care nu este la fel de bun pe teren ca el?
Tenismenul american André Agassi a răspuns la această întrebare în felul următor: „Tenisul necesită ajustări (subtile, dar cruciale pentru câștigarea unui meci) și Gill, antrenorul meu este cel mai bun la așa ceva. Cu cât îmbătrânesc eu, cu atât mai valoros devine el!” De ce oare? Pentru că vârsta și experiența nu te fac neapărat mai bun, ba de multe ori nu fac decât să adâncească monotonia în care te afli.
În viață, ca în sport, nu vei ajunge niciodată în punctul în care să nu ai nevoie de un sfat bun. Cu toate acestea, mulți dintre noi acționăm crezând (eronat!) că nu avem nevoie de sfătuitori, pentru că știm noi ce e de făcut. Și facem greșeala de a ne măsura și compara cu ceilalți, în loc să ne vedem talentele pe care le-a pus Dumnezeu în noi – iar în final ne mirăm că nu ne atingem potențialul!
Autoevaluarea este importantă, dar evaluarea făcută de ceilalți este crucială. Un antrenor bun îți măsoară performanța în raport cu calitățile tale, nu cu ale altcuiva. De ce? Pentru că el știe de ce ești în stare și te va împinge până la limită. Și, apropo, antrenorii buni stau mereu pe scenă și observă, și nu în birou așteptând un raport. Asta pentru că se investesc personal în succesul tău; o victorie în dreptul tău este și o victorie a lor!
Rut a avut nevoie de Naomi, iar Timotei a avut nevoie de Pavel… Pe tine, cine te sfătuiește?
de Jean Koechlin
Proverbe 26:1-12
Nu gloria este ceea ce i se potriveşte nebunului pentru a-l determina să apuce pe calea înţelepciunii, ci loviturile (v. 1‑8)! În general, disciplina Domnului şi mustrarea celui drept ne împing mai mult spre progres decât o fac complimentele sau onorurile. Să nu fim însă lipsiţi de inteligenţă, precum aceste animale domestice pe care doar biciul şi frâul le fac să asculte „când nu vor să se apropie” (v. 3; Psalmul 32.9)! Cu cât mai de preferat este, în adevăr, să dobândim înţelepciunea lăsându–ne instruiţi de Cuvânt, decât trecând prin experienţe dureroase!
Exemplul profetului Mica înaintea lui Ahab ne arată că versetul 4 şi versetul 5 nu sunt contradictorii (1 Împăraţi 22.13‑28). Răspunzându-i împăratului nebun după nebunia lui (1 Împăraţi 22.15), Mica îi atingea conştiinţa, îl punea în încurcătură. Răspunzându-i apoi potrivit gândurilor divine, şi nu după nebunia sa, omul lui Dumnezeu îi arăta lămurit că era străin de gândurile lui Dumnezeu (1 Împăraţi 22.17). Să ne lăsăm şi noi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu pentru a şti, după caz, pe care dintre aceste două răspunsuri să i le prezentăm nebunului.
Un mers şchiopătat, atât în cazul celui drept (cap. 25.26), cât şi în cazul nebunului (cap. 26.7,9), înlătură toată forţa mărturiei verbale. Să veghem ca umblarea noastră să pregătească evanghelia păcii (Efeseni 6.15).
Mana Zilnica 