18 Martie 2023
Isus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod”.
Ioan 12.23,24
Când Domnul Isus era la sărbătoarea Paștelui în Ierusalim, câțiva greci care se aflau acolo s-au apropiat de Filip cu rugămintea: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus” (versetul 21). Filip i-a vorbit lui Andrei despre dorința grecilor, după care au mers amândoi și I-au spus lui Isus.
Modul în care Domnul Isus a răspuns poate părea ciudat, însă El le-a spus că, pentru ca aceia dintre națiuni să aibă vreo parte cu El, era necesară moartea Sa. El era într-adevăr bobul de grâu care urma să cadă în pământ. Bobul de grâu trebuie să moară înainte să se poată înmulți și să poată aduce mult rod. Remarcați că aici Domnul nu vorbește despre culesul viei, care îl simbolizează pe Israel, ci de secerișul grâului, care simbolizează națiunile. Domnului Isus Îi păsa de națiuni la fel de mult ca de Israel, însă era necesar ca națiunilor să li se reamintească faptul că erau străine de cetățenia lui Israel, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume (Efeseni 2.12).
Domnul Isus a fost singurul Om fără păcat. El a fost bobul de grâu, nu un bob de grâu. Niciun alt om nu poate ocupa acest loc. Cu privire la Domnul Isus este spus că „El a murit pentru toți” (2 Corinteni 5.15). El este Omul care, de asemenea, este „mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin” (Romani 9.5). El nu este finit, ci infinit. Prin urmare, jertfa Lui are o valoare infinită, nelimitată. Deși valoarea ei este la dispoziția tuturor oamenilor, doar cei care o primesc prin credință sunt mântuiți pentru eternitate.
L. M. Grant
M-am deprins să fiu mulțumit în mine însumi, în împrejurările în care mă găsesc.
Filipeni 4.11
„Mai mult!”
Când fetița noastră a învățat să vorbească, ea avea o vorbă preferată: „Mai mult!”, și arăta spre felia de pâine cu marmeladă. Când primea câteva monede pentru pușculița ei, ea întindea mâna și spunea: „Mai mult!”. Într-o dimineață, când am plecat la muncă, ea chiar a strigat: „Mai mult, tata!”.
La fel ca fetița noastră, mulți oameni cer mai mult de la viață. Ei strigă tare după „mai mulți” bani, „mai multă” libertate, „mai multă” distracție. Însă „mai mult” nu este niciodată suficient. Pentru a întrerupe acest cerc vicios, avem nevoie de puterea Domnului. Numai El ne poate da mulțumirea interioară, pentru a putea spune și noi împreună cu Pavel: „M-am deprins să fiu mulțumit în mine însumi”.
Expresia „m-am deprins” arată că Pavel nu întâmpina orice situație cu un zâmbet mulțumitor. În viața lui au fost deopotrivă înălțimi și văi, abundență și lipsuri, bucurii și necazuri. Dar, în viața lui, Pavel a experimentat din plin că în Isus Hristos avea totul pentru a fi fericit și mulțumit. „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Timotei 6.6).
Drept urmare, Pavel spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4.13). Domnul Isus i-a dat putere divină atât să înfrunte timpurile de lipsuri, cât și să se împotrivească tentației bogăției.
Dacă observăm și la noi tentația aceasta, de a râvni după tot mai mult, să ne aducem aminte că vom fi mulțumiți doar când vom dori și vom avea „mai mult” din Isus Hristos.
Citirea Bibliei: Exod 40.1-16 · Luca 19.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDINCIOȘIA LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE TINE – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13)
Iată un lucru de care trebuie să te bucuri foarte tare: credincioșia lui Dumnezeu față de tine nu depinde de credincioșia ta față de El. Biblia spune: „Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios…” Păcatele tale te scot în afara voii lui Dumnezeu, dar ele nu te vor scoate din aria Sa de acțiune.
Catherine Marshall a povestit despre un moment personal de încercare, pe care l-a traversat după ce a scris romanul intitulat „Gloria”. Începuse să scrie la această carte în 1969, dar a abandonat proiectul după doi ani și jumătate. Pentru ea, manuscrisul nepublicat a fost ca „un deces în familie.” În încercarea de a-și împăca gândurile și sentimentele aflate în conflict, a petrecut o vreme la un centru de refacere. Și în timp ce se afla acolo, a recitit pasajul din cartea Numeri despre „șerpii înfocați” care au năvălit peste israeliți. Israeliții și-au dat seama că șerpii erau o pedeapsă pentru păcatul lor și au strigat către Domnul în semn de pocăință. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.” (Numeri 21:8). Catherine Marshall a înțeles că (la fel cum israeliții au luat lucrul care i-a rănit, l-au ridicat spre Dumnezeu și au fost vindecați) și noi putem să recunoaștem greșelile și păcatele noastre, să le aducem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să credem că El ne iartă și ne vindecă. Ea a scris apoi: „Când cineva dintre noi o ia pe o cale greșită (sau doar nesigură) în viață, devenind arogant, fără credință, irascibil sau fricos – Dumnezeu îi va arăta o cale de scăpare.”
Chiar și când rătăciți, Dumnezeu vă iubește atât de mult, încât vă va atrage înapoi la Sine, din nou. Pentru că deși noi „suntem necredincioși, El rămâne credincios” Cuvântului Său!
de Jean Koechlin
Proverbe 25:1-15
Aici începe cea de-a treia parte a cărţii. Slujitorii lui Ezechia ~ ai acestui împărat care a făcut ce este bine şi drept şi adevărat, ~ acţionând din toată inima potrivit legii şi poruncilor (2 Cronici 31.20,21) au aşezat pe primul loc cele cu privire la împăraţi: gloria lor (v. 2: care nu este nicidecum cea din 2 Cronici 32.27), inima lor (v. 3), tronul lor (v. 5), ceea ce se cuvine în prezenţa lor (v. 6). Majoritatea acestor proverbe se slujesc de comparaţii poetice, pentru a ne ajuta astfel să le înţelegem şi să le reţinem mai uşor.
Versetele de la 8 la 10 ne invită să acţionăm cu prudenţă şi cu discreţie faţă de aproapele nostru, de teamă să nu fim apoi daţi de ruşine.
Versetele de la 11 la 15 vorbesc despre cuvinte. Un cuvânt potrivit este un rod al dreptăţii divine (aur), întotdeauna însoţit însă de har (argint). Chiar dacă este vorba de o mustrare, cuvântul va trebui să aibă preţ pentru urechea care ştie să asculte (v. 12).
Versetul 13 ne aminteşte ceea ce trebuie să fim: soli credincioşi. „Dacă ne achităm cu credincioşie de solia pe care Dumnezeu ne–a încredinţat–o, aducem nu numai înviorare celor care o primesc, ci şi satisfacţie pentru inima Celui care ne–a trimis. Ne gândim noi suficient la aceasta?” (H.R.).
Mana Zilnica 