Mana Zilnica

28 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Îl urma un tânăr, care avea o pânză de in înfășurată pe trupul gol; și l-au apucat, dar el, lăsând pânza de in în urmă, a fugit gol.

Marcu 14.51,52

Ioan Marcu (7)

Fără îndoială că acest verset unic și enigmatic face referire la Marcu însuși. La fel ca ceilalți scriitori ai Evangheliilor, el nu atrage atenția la sine însuși, însă, atunci când relatează că ucenicii Domnului „L-au părăsit și au fugit”, simte nevoia să arate că și el a făcut la fel (versetul 50). Deși era de bună seamă foarte tânăr la acel timp, el a urmat în noaptea rece mulțimea adunată în Ghetsimani, însă, oricare ar fi fost lucrul care l-a adus în acel loc periculos – curiozitatea sau atracția față de Domnul Însuși – Marcu era cu siguranță îmbrăcat într-un mod nepotrivit pentru o astfel de ocazie. Nu ne-am aflat și noi în situații pentru care nu eram pregătiți, în care a trebuit să fugim, fără să ne putem păstra poziția pentru Domnul? Marea lecție pentru noi însă nu este că Marcu a fugit, nici că, mai târziu, a falimentat în slujirea sa, ci că Dumnezeu, în cele din urmă, l-a folosit pentru a scrie a doua Evanghelie. El a scris Evanghelia care Îl prezintă pe Domnul Isus ca Slujitorul perfect. Acest lucru a implicat o schimbare minunată în viața lui mai târziu.

Slujitorul imperfect, care în grădină a fugit, care a părăsit lucrarea mai târziu, a devenit „de folos” (2 Timotei 4.11) și a fost folosit de Duhul lui Dumnezeu pentru a scrie Evanghelia în care Îl descrie pe Slujitorul perfect. Ce har și ce lecție pentru noi, care de asemenea suntem slujitori imperfecți!

Cer senin, de lumină ești plin!

Vino-n viața mea, vin, după tine suspin,

Cer senin, cer senin!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți … Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa.

Tit 3.3-5

Robert Moffat

Misionarul Robert Moffat (1795-1883) a lucrat timp de cinci decenii în Africa de Sud, la nord de râul Vasl, alături de locuitorii din Botswana. Abilitățile sale de fermier, de grădinar, de tâmplar și de fierar au atras aprecierea populației locale. Dincolo de toate acestea însă, principala sa preocupare a fost să le aducă vestea bună a lui Isus Hristos. Pentru a face acest lucru, el a tradus Biblia în limba Setswana.

Într-o zi, un localnic a venit la Moffat cu o nelămurire: „Domnule, aș vrea să vă întreb ceva: Oare oamenii care au scris Noul Testament i-au cunoscut pe locuitorii din Botswana? Am vorbit despre aceasta în satele noastre și mulți cred că da”. — „Cum ați ajuns la această întrebare?”, l-a întrebat Moffat. — „Vedeți, domnule”, a explicat băștinașul, „credem că ei ne-au cunoscut pe noi, pentru că toate lucrurile rele pe care le avem în inimile noastre sunt menționate în această carte”.

Prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, în acea perioadă mulți locuitori din Botswana L-au cunoscut pe Dumnezeul Mântuitor și au ajuns la o cunoaștere de sine reală. Prin credința în Hristos, ei au fost mântuiți și viața lor a fost înnoită.

„Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

Citirea Bibliei: Exod 32.11-20 · Luca 13.22-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI CREDINȚA! – Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa ta te-a mântuit…” (Luca 8:48)

Biblia ne spune despre „o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit… Isus a zis: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât.” (Luca 8:43-44, 46-47).

Sunt trei lecții importante în această relatare biblică:

1) Identifică și profită de momentul în care apare ocazia! Această femeie a înțeles că Domnul Isus vizita cetatea în care locuia, și nu știa dacă se va mai întoarce. Așa că a profitat. În viață există momente îngăduite de Dumnezeu când trebuie să-ți rearanjezi prioritățile, să învingi teama și să-ți pui în practică credința. Dacă nu o vei face, vei pierde favoarea pe care ți-o poate face Dumnezeu!

2) Fii dispus să încerci o abordare nouă. Pentru că nu a reușit să aibă parte de atenția lui Hristos din cauza mulțimii, această femeie a atins tivul hainei Sale și a fost vindecată. De multe ori, credința necesită pășirea în necunoscut. Prin credință vei face lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată și vei descoperi harul lui Dumnezeu așa cum nu l-ai mai experimentat niciodată.

3) Stabilește un precedent pe care să-l urmeze și ceilalți. Până atunci, niciun alt om din Scriptură nu mai fusese vindecat prin atingerea hainei Domnului Isus – și credința acelei femei a deschis o ușă ca și alții să-i urmeze exemplul. „Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.” (Matei 14:35-36).

Realitatea este că Dumnezeu caută oameni care sunt dispuși s-o rupă cu tradiția. Iar când îi găsește, El îi folosește pentru a-Și revela noi dimensiuni ale puterii Sale, ca și alții să fie binecuvântați și vindecați!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 149-150

Am ajuns la încheierea Psalmilor, a acestei „cărţi a încercării”, a cărei ultimă pagină nu va fi întoarsă decât la sfârşitul călătoriei noastre pe pământ. Şi constatăm că toate suferinţele care sunt descrise în ea au condus la acest rezultat final, lauda adusă lui Dumnezeu de către tot ce are suflare. Aşa să fie şi cu fiecare din încercările noastre: „să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos” (1 Petru 1.7).

Cartea Psalmilor a început cu Dumnezeu binecuvântându–l pe om şi se încheie cu omul binecuvântându–L pe Dumnezeu. Am auzit, pe rând, cântând aleluia: rămăşiţa mântuită (Psalmul 146), Ierusalimul (Psalmul 147), Creaţia (Psalmul 148). Psalmul 149 are ca subiect cântarea cea nouă a lui Israel şi ultimele judecăţi precedând Împărăţia.

Psalmul 150 răspunde la toate chestiunile cu privire la laudă: cine trebuie să fie adorat, unde (v. 1), pentru ce (v. 2), cum (v. 3–5) şi de către cine (v. 6) trebuie adusă închinarea către Dumnezeu.

Toată diversitatea de expresii ale laudei universale se armonizează într–un mod perfect, pentru că această cântare este unică: ea preamăreşte faptele puternice şi grandoarea infinită a Celui care va împlini atunci toate planurile Sale, pentru propria Lui glorie şi pentru binecuvântarea universală.

27 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

„Vei merge tu cu omul acesta?”. Și ea a zis: „Voi merge!”.

Geneza 24.58

Geneza 24 ne prezintă felul minunat în care lui Isaac îi este pregătită o soție. Acest capitol conține multe lecții pentru noi. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară, îl auzim pe slujitor vorbind despre stăpânul său Avraam și despre fiul acestuia, Isaac. El a vorbit în așa fel, încât a scos în evidență măreția lui Isaac și tot ceea ce îi aparținea.

Cum stau lucrurile cu noi? Este Domnul subiectul conversațiilor noastre? Sunt atrași alții către Domnul prin felul în care noi vorbim despre El? Îl cunoaștem suficient de bine pentru a vorbi despre El într-un fel care să-i atragă pe alții la El? Rebeca a auzit toate acele lucruri și inima i-a fost atrasă către cel despre care vorbea slujitorul, astfel încât, atunci când a fost întrebată dacă era gata să plece, ea și-a dat acordul imediat. Ce răspuns minunat! El ne amintește de cuvintele Domnului adresate ucenicilor Săi și nouă: „Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10.37).

Ea și-a dat seama că viitorul ei ca soție a lui Isaac nu putea fi comparat cu ceea ce ar fi fost viața ei dacă ar fi rămas acasă – o fată a cărei slujbă era să meargă la fântână ca să scoată apă pentru familie. Prin contrast, ea a ales să fie împreună cu cel pe care Dumnezeu îl alesese pentru o binecuvântare nespusă. Legăturile ei pământești n-au ținut-o pe loc și n-au exercitat pentru ea o atracție mai mare decât cea a aceluia despre care a auzit.

Nu este aceasta o provocare pentru noi? Suntem atrași de lucrurile lumii acesteia, sau de Hristos? Există vreun termen de comparație între ceea ce are lumea să ne ofere și ceea ce ne-a fost pregătit din veșnicie, anume a fi pentru totdeauna cu Domnul, în casa Tatălui? Facă Domnul ca această speranță slăvită să fie evidentă în viețile noastre încă de pe acum!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință”.

Luca 5.31,32

Nu pe drepți, ci pe păcătoși!

Să nu spuneți că ați fi prea răi; Hristos a venit, pentru că noi suntem răi!

Să nu spuneți că ați fi prea nefericiți; Hristos a venit, pentru că noi suntem nefericiți!

Să nu spuneți că răul ar fi prea mare; nimic nu-i prea mare pentru Dumnezeu!

Mulți oameni sunt dispuși să asculte câte ceva despre Dumnezeu, cu condiția să nu se spună prea mult despre dreptatea și sfințenia Sa. Dar nici despre har nu doresc să audă nimic, pentru că acest cuvânt implică vina, iar omul se simte astfel umilit.

Ceea ce este decisiv nu este ceea ce gândim noi despre Isus Hristos, ci mai degrabă relația personală pe care o avem cu El. Într-o zi, mulți Îi vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? … Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”. El le va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.22,23).

Credința nu este un salt în necunoscut. Este, într-adevăr, un salt în invizibil, dar spre o Persoană cunoscută.

Uneori suportăm încercările grele ale vieții cu mai multă răbdare decât iritările mici, zilnice. În greutățile mari simțim că este necesar să punem jos povara înaintea lui Dumnezeu, în timp ce problemele mici, zilnice, vrem să le rezolvăm singuri, cu propria noastră putere.

Citirea Bibliei: Exod 32.1-10 · Luca 13.18-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIMTE-TE BINE ÎN PIELEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

Când nu ai o părere bună despre tine, trăiești cu un sentiment al nesiguranței. Cauți mereu aprobarea celorlalți și când nu o primești, stima ta de sine este scăzută.

Prin urmare, îți poți petrece întreaga viață departe de potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în tine. Tu ești singura persoană de care nu poți scăpa, și până nu înveți să te accepți pe baza faptului că Dumnezeu te iubește și te acceptă așa cum ești, te vei lupta mereu cu nesiguranța. Oprește-te și gândește-te la o situație când te-ai aflat în preajma cuiva de care nu-ți place neapărat. Cum te-ai simțit? Nu prea bine, nu-i așa? Noi proiectăm asupra altora gândurile și sentimentele pe care le avem despre noi înșine, bune sau rele. Așa că dacă vrei ca ceilalți să aibă gânduri bune cu privire la tine, tu trebuie să ai o părere bună despre tine – bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia ne avertizează să nu avem o părere exagerat de bună despre noi înșine, dar să nu mergem nici în cealaltă extremă.

Când trăiești într-o continuă autorespingere, tu îi faci loc lui Satan – despre care Biblia spune că este ca un leu furios care caută pe cine să devoreze (vezi 1 Petru 5:8). S-ar putea să spui: „Dar nu a scris Pavel că „nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească”? (Romani 7:18). Ba da, însă lucrul acesta înseamnă că acele calități bune pe care le ai sunt dovada faptului că Dumnezeu lucrează în viața ta. Biblia ne spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7).

Așadar, în loc să te concentrezi asupra defectelor și a sentimentelor tale negative, mai bine caută și identifică prezența lui Dumnezeu în viața ta, și bazează-te pe puterea și pe potențialul care vin odată cu El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 148

Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1‑6) şi pe pământ (v. 7‑13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii” şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii”, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele” de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1‑3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut–o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor” (Fapte 3.21).

Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul” (Exod 10.9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i–l va da lui Israel, acestui popor care este „aproape de El”.

26 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și vițelul jertfei pentru păcat și țapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus în sfântul locaș pentru a face ispășire, să fie scoși afară din tabără; și să ardă în foc pielea lor și carnea lor și balega lor.

Levitic 16.27

Aceasta vorbește despre ceea ce a însemnat pentru Domnul Isus judecata lui Dumnezeu la cruce. Ca simbol, El trebuia să fie consumat în întregime; El trebuia să fie părăsit de Dumnezeu; sabia dreptății lui Dumnezeu trebuia să-L lovească în chip desăvârșit, până ce dreptatea lui Dumnezeu avea să fie pe deplin satisfăcută, până ce Domnul Isus avea să poarte tot ceea ce ar fi fost partea noastră în veșnicie, când noi am fi fost în iad. Acolo, la cruce, Domnul Isus a purtat în chip desăvârșit întreaga noastră vină. Chiar dacă au fost doar trei ore de întuneric, suferințele Sale au fost extrem de adânci, judecata lui Dumnezeu care s-a exercitat asupra Lui a fost cumplită. Nu, noi nu vom putea niciodată pricepe ce a însemnat crucea pentru Domnul Isus! Am putea noi oare înțelege ce a simțit El când Se plângea: „M-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele, … sunt mai multe decât perii capului meu” (Psalmul 40)? Putem noi înțelege ce a fost chinul acesta pentru Acela care a urât păcatul și despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune că ochii Săi sunt prea curați ca să vadă răul (Habacuc 1.13), că El a luat asupra Sa toate păcatele mele murdare și, așa cum scrie apostolul Petru, a trebuit să le poarte în trupul Său? El a trebuit să le poarte nu numai în exterior, ca pe o povară, ci a trebuit să le ia asupra Lui ca și cum ar fi fost propriile Sale păcate. Ce trebuie să fi însemnat aceasta pentru El, Cel Sfânt?

Putem noi înțelege ce a însemnat aceasta pentru El, Cel despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune că nu a cunoscut păcatul, dar care a fost făcut păcat? Este ca și cum El ar fi fost acest lucru îngrozitor pe care Dumnezeu l-a urât atât de mult – păcatul – izvorul din care ies toate faptele noastre rele. Putem noi pricepe ce a fost aceasta pentru Domnul Isus? Nu putem pătrunde, însă simțim noi oare ceva din aceasta când citim, în Psalmul 69, cum Se plânge: „Mă afund în noroi adânc și nu Mă pot ține”; și cum este apăsat de judecata lui Dumnezeu: „Toate valurile și talazurile Tale au venit peste Mine”; iar în Psalmul 22 cum strigă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit”? Ce trebuie să fi fost aceasta pentru El?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”.

Psalmul 110.1

Stai la dreapta Mea!

Cei mai mulți oameni L-au disprețuit pe Isus Hristos. În Psalmul 109, El rostește o plângere:

Mă înconjoară cu vorbe pline de ură și se războiesc fără temei cu Mine.

În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași; dar Eu alerg la rugăciune.

Ei Mi-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea.

Sunt sărac și lipsit și Îmi este rănită inima înăuntrul Meu.

Pier ca umbra care se lungește, sunt aruncat încoace și încolo ca o lăcustă.

Am ajuns de batjocura lor; când Mă privesc ei, dau din cap.

Însă Dumnezeu L-a onorat! În Psalmul 110, El Îi spune lui Isus Hristos: „Stai la dreapta Mea!”. Cu acest loc L-a învrednicit Dumnezeu! El avea un singur loc de cinste la dreapta Sa. Și acest unic loc este al Aceluia care pe pământ a fost disprețuit de oameni, dar care a trăit spre onoarea lui Dumnezeu.

În cuvântul „Stai!”, pe care Dumnezeu I-l spune Domnului Isus, sunt două aspecte. Pe de o parte, slujba Lui pe pământ s-a încheiat. Slujitorul neobosit al lui Dumnezeu poate să Se așeze (Marcu 16.19). Pe de altă parte, lucrarea Lui de răscumpărare este terminată. Nimic nu mai trebuie adăugat. Dumnezeu a primit-o pe deplin (Evrei 10.11,12).

Citirea Bibliei: Exod 31.12-18 · Luca 13.10-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBRĂCAȚI ÎN HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos…” (Romani 13:14)

Pentru că primele impresii contează, noi suntem sfătuiți „să ne îmbrăcăm adecvat” în funcție de eveniment. Și e un lucru bun. Dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, prima ta preocupare nu trebuie să fie cum te văd ceilalți, ci cum te vede Dumnezeu. La fel cum oglinda reflectă înfățișarea ta exterioară, ca să te poți aranja, Biblia îți descoperă starea ta lăuntrică, spirituală și îți spune ce să faci în privința ei. Apostolul Iacov scrie: „dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:23-25). De aceea este important să petreci timp în fiecare zi pentru a citi din Sfânta Scriptură; altfel vei trece prin viață ca un jerpelit spiritual. Apostolul Pavel scrie: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele.” Iar pastorul și autorul Chuck Swindoll spunea: „Dușmanul nr. 1 al schimbării este firea păcătoasă, împietrită și atotsuficientă, din noi. Ca un copil alintat, ea a fost mulțumită și răsfățată ani de zile, așa că nu se va da bătută cu una cu două… Firea pământească are o moarte lentă, amară și sângeroasă – și ea se zbate, dă din picioare și se luptă, în drum spre pieire.” Schimbarea de durată se petrece „la viteza întâi”, nu accelerat! Așa că așteaptă-te la eșecuri ocazionale și nu le lăsa să te abată de pe cale. Când simți că vrei să renunți la luptă, îngenunchează și roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să mergi pe cale. Și El te va ajuta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 147

Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: „Lăudaţi pe Domnul (Iah)”, altfel spus, „Aleluia (Halelu‑Iah)”. Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

În cine Îşi găseşte Domnul plăcerea? În cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3.8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care–l traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la „picioarele oamenilor” (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3.1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s–ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68.11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28.12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, „mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită” (v. 5)!

25 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât în părțile mai de jos ale pământului?

Efeseni 4.8

Demnitățile, pozițiile și slujbele pe care Domnul Isus înălțat le ocupă și le împlinește sunt de un caracter atât de măreț, încât implică faptul că El este și Cel care S-a coborât și Cel care fusese deja în ceruri „mai presus de toți”; după cum este scris: „Cine vine de sus este mai presus de toți” (Ioan 3.31). Demnitatea persoanei Sale este implicată în această taină a urcării și a coborârii. Provocarea din Efeseni 4.8,9 pare că sugerează aceasta; iar Epistola către Evrei ne explică mai pe larg motivele ei. Fiindcă ea ne spune că până să Se înalțe, El făcuse curățirea păcatelor noastre; că până să Se ridice la ceruri, El îl nimicise pe cel care avea puterea morții și îi eliberase pe captivii lui; că până să urce în înălțime, El fusese făcut desăvârșit ca Autor al mântuirii veșnice pentru cei dintre care facem parte și noi (capitolele 1, 2 și 5).

În aceste caractere, și în altele asemenea lor, a mers El la cer; iar când în cele din urmă S-a înălțat, El a umplut adevăratul sanctuar din ceruri, cortul pe care Domnul l-a ridicat, și nu omul, pentru a ne asigura acolo o moștenire veșnică (capitolele 8 și 9).

Cine se putea înălța într-o astfel de glorie și de putere ca acestea – și mult mai mari decât acestea – decât Cel care fusese deja în ceruri „mai presus de toți”? „Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât …?” Pozițiile pe care le ocupă ne spun cine este El. Suferințele Lui, îndurate în slăbiciune și în umilință, dezvăluie Persoana Lui în toată slava ei divină.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita.

Isaia 49.15

Dumnezeu are grijă de toți oamenii

Viața fetiței lor nu era ca a celor mai mulți copii de opt ani. În timp ce alți copii alergau și se jucau pe afară, ea zăcea pe un pat și era hrănită printr-un tub.

Nu putea zări decât luminile cele mai stridente și nu putea auzi decât sunetele cele mai puternice. Viața ei consta din seringi, asistente medicale, pereți albi și goi…

Familia și prietenii au creat în jurul ei o atmosferă de dragoste, prin grija și compasiunea lor iubitoare, și erau convinși că fetița putea să o simtă, deoarece din când în când ea le mai zâmbea. Înainte să-și aniverseze a noua zi de naștere, fetița a închis ochii pentru totdeauna.

Copii precum această fetiță ne amintesc că lumea nu este rezervată pentru cei bogați, cei perfecți sau cei frumoși. Fiecare persoană – indiferent de starea sa fizică, spirituală și emoțională – a fost creată de Dumnezeu. Fiecare persoană are aceeași valoare și importanță înaintea Creatorului său ca toate celelalte persoane.

Poate aveți în cercul vostru de cunoscuți un astfel de caz. Nu uitați că Domnul îl înconjoară pe acel copil cu o dragoste specială. Perspectiva lui Dumnezeu trece de orizontul nostru mărginit.

Să nu subapreciem niciodată valoarea pe care un om o are în ochii lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Exod 31.1-11 · Luca 13.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MIJLOCEȘTE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri…” (1 Timotei 2:1).

Apostolul Pavel scrie aici (1 Timotei 2:1-4): „Vă îndemn dar… să faceţi… mijlociri… pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” Mijlocirea înseamnă „medierea între părți în vederea reconcilierii celor ce au diferențe de opinii sau certuri.” Întâlnim această mijlocire în fiecare zi în sistemul juridic, când avocații acționează în numele clienților lor. O vedem de asemenea în Sfânta Scriptură.

Când poporul a făcut un vițel de aur și s-a închinat înaintea lui, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru ei, spunând: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” (Exodul 32:31-32). Și a funcționat! Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Mai târziu, când poporul Israel s-a întors din nou către dumnezei falși, Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” (1 Samuel 7:5) Prin urmare, Domnul a „tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor” și i-a năucit atât de tare, încât în acea zi au fost „bătuți dinaintea” lui Israel (vezi 1 Samuel 7:10).

Mijlocirea este un lucru pe care îl faci singur și presupune o muncă intensă. Epafra era un mijlocitor. Apostolul Pavel spune despre el: „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12) Chiar și atunci când nimic altceva nu dă rezultate, rugăciunea de mijlocire are efect!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 146

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a–L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi”, declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34.1). Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai–marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144.4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte. Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, S–a făcut recunoscut ca Dumnezeu puternic şi plin de dragoste (Luca 4.18,19 şi 13.13).

24 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trezindu-Se dis-de-dimineață, pe când era încă noapte, a ieșit și a mers într-un loc pustiu și Se ruga acolo.

Marcu 1.35

Citind în Evanghelia după Marcu și ajungând la versetul 35 din primul capitol, a trebuit să mă opresc și să-I mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă o lumină ca din cer m-a făcut să înțeleg că niciodată nu mă voi trezi prea de dimineață pentru Domnul, în sensul că încercările mele de fiecare zi încep imediat ce deschid ochii, însă El este de mult treaz și gata să mă ajute să trec prin ele. El o ia întotdeauna înaintea mea și înaintea încercărilor mele. Și la El este harul necesar pentru a trece prin toate, oricâte ar fi ele. Este un lucru minunat să ne apropiem de El cu acest simțământ, că, înainte ca eu să mă trezesc dimineața, El deja Se gândește la mine și așteaptă să-I aduc înainte problemele prin care voi trece.

Versetul citat mai sus este deosebit de frumos. Domnul trebuia să treacă prin multe cetăți și avea multe lucrări de făcut în ele, multe nevoi de împlinit și multe suferințe de alinat; durerile multor oameni Îl înconjurau, dis-de-dimineață, însă niciodată nu-L luau prin surprindere, nici nu-L copleșeau, fiindcă Se trezea înaintea tuturor și era pregătit pentru toate câte aveau să-I fie aduse înainte. Resursele aflate în El erau suficiente pentru nevoile zilei, iar El privea și aborda toate aceste nevoi în deplină comuniune cu Tatăl Său. Fiecare caz care I se prezenta fusese tratat mai înainte în rugăciune și în mijlocire în locurile singuratice în care El Se ruga.

Isaia 50.4 are o aplicație deosebită aici. „Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.” Minunată descriere a vieții de slujire a Domnului pe pământ!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.

1 Ioan 5.13

Să știți că aveți viața veșnică

În pauza de prânz, două colege vorbesc despre credința pe care o are fiecare. Prima crede că trăiește decent și că face fapte bune. Cu acestea speră să obțină un loc în cer și nu vede de ce Dumnezeu nu ar accepta-o, câtă vreme purtarea ei este una corectă. Cea de-a doua este convinsă că este mântuită prin credința personală în Mântuitorul Isus Hristos.

O a treia colegă li se alătură în conversație: „Cu toții sperăm că vom ajunge într-o bună zi în cer. Dar cine poate fi sigur de aceasta?”. Atunci cea de-a doua, luând Noul Testament, le citește colegelor ei textul biblic de astăzi. Apoi le explică: „Vedeți voi, aici nu scrie «ca să sperați», ci «ca să știți că aveți viața veșnică»! Atunci când ne încredem în Domnul Isus, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre, putem fi siguri că vom ajunge la Dumnezeu în ceruri. Când încercăm să ne câștigăm cerul prin fapte bune, ne zbatem în zadar. În Biblie mai citim: «Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni» (Efeseni 2.9) și «Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii» (Romani 3.28). Nu vom fi niciodată atât de buni, încât Dumnezeu să ne poată accepta”.

Mulți oameni gândesc precum prima. Încearcă să-I fie plăcuți lui Dumnezeu prin propriile eforturi și totuși nu sunt niciodată siguri dacă este suficient comportamentul lor bun. De ce nu capitulează înaintea lui Dumnezeu? Sunt prea mândri să accepte harul Său și să creadă în Isus Hristos?

Citirea Bibliei: Exod 30.17-38 · Luca 12.49-59

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI – Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)

Noi, oamenii, suntem atrași în mod firesc de persoanele care ne iubesc… atunci oare de ce ne este atât de greu să mergem la Dumnezeu în rugăciune? Pentru că avem nevoie de o descoperire proaspătă a dragostei Sale pentru noi! Apostolul Pavel s-a rugat ca biserica din Efes să poată pricepe „care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos” (Efeseni 3:18). Cuvintele „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” se referă la ceva mai presus de ceea ce așteptăm sau merităm noi. Adevărul este că Dumnezeu nu te-ar putea iubi mai mult decât te iubește chiar acum! „Cum este dragostea Sa?” întrebi tu. Privește la cruce! Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, pe pământ, și singurul care ar fi avut nevoie de mântuire – Domnul Isus ar fi murit pentru tine. Iar dacă te întrebi: „Cât costă dragostea Sa?,” află că e foarte scumpă, dar nu te costă nimic, și nu pune nicio condiție. N-ai făcut nimic s-o meriți, și dacă păcătuiești, nu o pierzi. Nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39). Odată ce accepți asta, îți poți recunoaște defectele, poți căuta ajutorul lui Dumnezeu, te poți întări și poți folosi darurile pe care El ți le-a dat. Când crezi că Dumnezeu te iubește pe baza a ceea ce ești în Hristos, ai cea mai înaltă stimă de sine – născută din dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine. Și pentru că iubirea Lui este singura „dragoste desăvârșită”, ea izgonește „teama.” Așadar, de ce îți este frică? Că nu vei primi ceea ce ai nevoie? Că vei pierde ceea ce ai? Apostolul Ioan ne spune următoarele: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18) Roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ți dea o descoperire proaspătă a dragostei Lui pentru tine. Și nu uita: pentru că te iubește, El te prețuiește, te ocrotește și te îngrijește!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 145

Hristos, Căruia David Îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22.25″). Şi noi putem cânta cu El: „Te voi înălţa, Dumnezeul meu, în fiecare zi Te voi binecuvânta, în vecii vecilor”.

Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va „răsuna amintirea” ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14‑20 îi enumeră diversele ei manifestări: „Domnul susţine” (Psalmul 37.24), deschide ochii (Psalmul 146.8), dă hrană, satură (Psalmul 107.9), este alături de cei care–L cheamă (Psalmul 34.17,18), împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care–L iubesc. Da, „noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1.16).

Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, „Te voi înălţa”, „voi binecuvânta”, „voi lăuda”, „voi spune”, „voi rosti lauda”, nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.

23 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Marcu, vărul lui Barnaba, despre care ați primit porunci (dacă va veni la voi, primiți-l!).

Marcu, Aristarh, Dima, Luca, împreună-lucrători cu mine.

Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, pentru că îmi este folositor pentru slujbă.

Coloseni 4.10; Filimon 24; 2 Timotei 4.11

Ioan Marcu (6)

Marcu a fost restabilit în relația sa cu Domnul, însă avea nevoie să fie restabilit și în lucrare, la fel cum a fost cazul lui Petru în Ioan 21. Pavel a fost instrumentul pentru această restabilire. Colosenii se pare că știau despre Pavel că nu fusese de acord ca Marcu să fie luat în cea de-a doua călătorie misionară (Fapte 15.38) și deci că ar fi putut fi reticent să-și pună încrederea în Marcu, dacă acesta i-ar fi vizitat pe coloseni. Astfel că acum Pavel nu numai că transmite salutările acestuia, ci și pregătește calea pentru el – cuvântul „porunci” poate avea referire la acest lucru: colosenii trebuiau să-l primească.

În Fapte 15.38, Pavel i-a amintit lui Barnaba că Marcu îi părăsise în lucrare, însă acum citim, în epistolele sale către coloseni și către Filimon, că îl privea ca pe un împreună-lucrător. Este minunat să-l vedem pe Marcu între cei trei frați menționați ca fiind o mângâiere pentru Pavel (Coloseni 4.10,11).

Versetele 10 și 11 din 2 Timotei 4 sunt deopotrivă dulci și amare. „Dima m-a părăsit, iubind veacul de acum” – iată o atenționare pentru noi toți. Pavel îl inclusese pe Dima alături de Marcu în lista celor care lucrau împreună cu el, în Filimon 24, însă acum Dima pornise într-o direcție greșită. Ce minunat că Pavel poate scrie despre Marcu: „Îmi este folositor pentru slujbă”! Aceasta este o dovadă clară cu privire la puterea de restabilire a harului lui Dumnezeu, manifestată în viața lui Marcu. Pavel nu numai că-l recomandă înaintea colosenilor, însă îl dorește alături de sine și îl roagă pe Timotei să-l aducă. Acest har minunat este la dispoziția noastră și astăzi.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.

Ioan 16.33

Privește la Domnul Isus!

Dacă privim la împrejurări, frica și îngrijorările se furișează pe nesimțite în inima noastră. Domnul Isus ne încurajează să privim la El în mijlocul dificultății și astfel găsim pace la El.

Poate ne este teamă de ceea ce ne stă înainte. Ne facem griji pentru locul de muncă, pentru că situația economică s-a înrăutățit. Sau ne temem de o operație și ne întrebăm: Cum va fi? Domnul știe temerile noastre și ne încurajează: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41.10). În greutățile prin care trecem, El nu ne lasă singuri nici măcar o secundă. El ne asigură: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

Poate nu putem dormi noaptea și întoarcem îngrijorările pe toate părțile. Nu găsim odihnă, pentru că problemele zilnice ne împovărează mult. Nu știm cum să rezolvăm obligațiile de a doua zi. Domnul nostru cunoaște îngrijorările care ne fură somnul. El ne spune: „Cei care Mă așteaptă nu se vor rușina” (Isaia 49.23).

Cu privire la viitor, El are aceste cuvinte pline de încurajare: „Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Matei 6.34).

Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla

Pe drumul meu sau în viața mea,

Fie ce-o fi, în orice zi,

Tatăl ceresc mă va călăuzi. —W. C. Martin

Citirea Bibliei: Exod 30.1-16 · Luca 12.35-48

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA PENTRU SCRIPTURĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105)

Psalmistul David subliniază două lucruri importante care se întâmplă atunci când citim Biblia:

1) Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea spirituală în care ne aflăm. În vremurile Bibliei, nu existau drumuri pavate, așa că oaspeții se opreau să-și spele praful, noroiul sau mizeria de pe picioare, înainte de-a intra într-o casă. Asta face pentru noi citirea Scripturii: ne arată acele compartimente ale vieții care au nevoie de-o primenire serioasă. David a spus: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9)

2) Biblia ne arată direcția în care trebuie s-o luăm: „Cuvântul Tău este… o lumină pe cărarea mea.” Când te confrunți cu o situație importantă și nu știi încotro s-o apuci, Dumnezeu te va călăuzi prin Scriptură. David, care iubea Cuvântul lui Dumnezeu și medita asupra lui, s-a rugat: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Multe dintre păcatele pe care le facem ar putea fi evitate dacă ne-am oferi timp suficient ca să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. El știe ce ne așteaptă, noi nu știm!

Așadar, „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:5) La fel cum copiii trebuie învățați să-și cultive gustul pentru mâncarea sănătoasă și nu pentru cea nesănătoasă, și tu trebuie să-ți cultivi gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119:140) Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea dragoste pentru Cuvântul Său. Este o rugăciune la care El va răspunde!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 144

„Învaţă–mă să fac voia Ta”, era rugăciunea Psalmului 143 (v. 10). Acum, în Psalmul 144, David cere: „deprinde–mi mâinile pentru luptă”. Şi lupta creştină are „legile” ei (2 Timotei 2.5), iar fiecare creştin care „vrea să placă celui care l–a înscris la oaste” (2 Timotei 2.4) trebuie să facă, într–un fel, pregătire militară. Cu toate acestea însă, pentru câştigarea victoriei, creştinul nu se bizuie nici pe experienţa dobândită, nici pe curajul lui. Domnul ~ aşa cum declară psalmistul ~ este „cetăţuia mea, turnul meu înalt, scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc” (v. 2).

Eliberarea de sus care va veni ca răspuns la strigătul rămăşiţei (v. 5–11) va deschide în sfârşit porţile binecuvântărilor mileniale (v. 12‑15). Să nu uităm niciodată că, spre deosebire de Israel, popor pământesc, creştinul are acum binecuvântări spirituale, „în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). În consecinţă, aceste binecuvântări ~ ca şi Hristos ~ nu pot fi atinse de încercările de pe pământ, iar noi le putem gusta chiar şi în cele mai mari dificultăţi. Invers, dacă totul pare să meargă bine cu sănătatea noastră, cu afacerile şi cu viaţa de familie, să nu tragem concluzia că şi sufletul nostru prosperă, nici că avem aprobarea Domnului. S–ar putea să fie cu totul altfel”

22 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu numeri rătăcirile mele; pune lacrimile mele în burduful Tău: nu sunt ele în cartea Ta?

Psalmul 56.8

Dumnezeu are un „burduf” și o „carte”, care nu trebuie înțelese în mod literal, însă care sunt cu totul reale.

Eforturile făcute de vrăjmaș împotriva poporului lui Dumnezeu sunt prezentate în mod accentuat în acest psalm: „Toată ziua vrăjmașii mei ar vrea să mă înghită” (versetul 2). Despre vrăjmașii săi, David scrie: „Îmi urmăresc pașii” (versetul 6); vrăjmașul mă urmărește și dorește să mă facă să mă împiedic.

Mai era însă Cineva care veghea asupra lui David și care lua seama la orice detaliu. „Burduful” este un recipient făcut din piele de animale, în care călătorii își păstrau apa necesară. Avem un joc de cuvinte aici: „rătăciri” și „burduf” sunt doi termeni foarte asemănători în limba ebraică. Dumnezeu este Cel care adună lacrimile noastre în „burduful” Său, lacrimi vărsate în timpul rătăcirilor noastre de aici de pe pământ. Nicio astfel de lacrimă nu este pierdută. Unii pot spune că în cer nu mai există lacrimi, deci de ce le-ar strânge Dumnezeu? Drept răspuns, John Bunyan, care a suferit mult pentru Hristos, a spus cu privire la acest verset: «Dumnezeu strânge lacrimile noastre în burduf, pentru a le putea șterge în cer» (vedeți Apocalipsa 21.4).

Dumnezeu are o „carte” în care scrie toate lacrimile rătăcirilor noastre. Putem spune că „burduful” arată cantitatea lacrimilor, în timp ce „cartea” înregistrează detaliile legate de vărsarea lor. Da, vrăjmașul ne urmărește, însă și Dumnezeu ne urmărește. David trecea prin momente dificile când a scris acest psalm; fusese luat captiv de filisteni în Gat. Dumnezeu însă știa totul despre aceasta. Da, El cunoaște toate lucrurile cu privire la noi! Următorul verset ne spune: „Știu aceasta, pentru că Dumnezeu este pentru mine” (versetul 9). Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă de El [Dumnezeu], ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.

Evrei 4.13

Atenție! Radar!

Un șofer auto este surprins de o cameră radar fixă depășind viteza legală. Mânios, frânează imediat, lasă mașina la marginea drumului, ia un ciocan din portbagaj, aleargă spre radar și îl distruge. Șoferul însă nu știe că respectiva cameră foto este cuplată online la rețeaua poliției. Poza lui este deja memorată.

Și pe șoseaua vieții noastre se află multe „camere radar fixe”. Este Cineva care înregistrează totul despre noi și care din când în când ne atenționează. Este Dumnezeul cel viu, care este atotștiutor! El vede toate greșelile noastre. În fața Lui nu putem mușamaliza nimic. El înregistrează încălcările noastre și cere pentru ele o mare „pedeapsă” – pedeapsa veșnică în iad.

Dumnezeu ne atenționează și îngăduie greutăți în viața noastră, ca să ne întoarcem de la calea greșită și să-L căutăm. El dorește să ne vedem greșeala și să ne plecăm înaintea Lui.

Atunci El ne arată că un Altul a plătit „amenda”. Isus Hristos a suferit în locul nostru judecata divină, ca noi să scăpăm de condamnarea veșnică și să găsim pace cu Dumnezeu.

Prin credință putem să luăm pentru noi aceste cuvinte:

„El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Exod 29.31-46 · Luca 12.22-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ SĂ MEDITEZI? – Fundația S.E.E.R. România

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)

Un alt sens al cuvântului meditare este – să nu se supere nimeni – rumegare… adică ceea ce fac unele mamifere când își re-mestecă mâncarea, care a fost retrimisă din reticulum înapoi în gură, pentru a fi mestecată mai bine. Vaca mănâncă iarbă, mestecă atât cât poate și apoi o înghite. Mâncarea este depozitată o vreme într-una din camerele stomacului (vaca are un singur stomac, împărțit însă în patru compartimente). Puțin mai târziu, ea regurgitează mâncarea cu aromă nouă, o mai mestecă puțin și o înghite din nou. Asta înseamnă rumegare… prin ea, vaca extrage fiecare gram de nutrient din iarbă.

Ce putem învăța de aici? Meditația este pur și simplu o digestie a gândirii. Meditația nu înseamnă să-ți pui mintea în pauză ca să nu se mai gândească la nimic. Din contră, înseamnă să te gândești serios la ceea ce citești. De exemplu, citești un verset și întrebi: „Ce semnificație are el pentru viața mea?” Vorbești cu tine însuți despre el, și vorbești și cu Dumnezeu. Biblia spune: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:8-9). Din aceste versete reiese că noi trebuie să medităm la diferite categorii de lucruri, și implicit să evităm să ne gândim la lucrurile opuse lor. În Coloseni 3:16, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi.” Acest lucru înseamnă să consacri timp, în fiecare zi – cel puțin 15 minute – să stai liniștit, să citești un pasaj din Biblie și să cugeți la ceea ce citești. Apoi să vorbești cu Domnul despre asta în rugăciune. Acesta este punctul de plecare pentru schimbare și creștere spirituală!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 143

„Ascultă-mi rugăciunea”, strigă cel credincios din adâncul necazului, „nu–mi ascunde faţa Ta, răspunde-mi”. Ce contrast între această nelinişte şi siguranţa plină de pace pe care o poate avea astăzi creştinul! Cel credincios este sigur că are întotdeauna acces, prin Isus, la Tatăl (Evrei 4.16). Şi totuşi, ar trebui să fie însufleţit de o aceeaşi puternică dorinţă de comuniune: „sufletul meu însetează după Tine, ca un pământ uscat” (v. 6; comp. cu Psalmul 63.1). Da, în fiecare zi, chiar de dimineaţă, am nevoie să aud nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci bunătatea Lui, deschizându-mi inima pentru a-L asculta (v. 8).

Acest sentiment al dragostei Domnului îmi va întări încrederea în El şi mă va face întâi să-L rog să-mi arate drumul Lui, apoi să mă conducă pe el. Dacă pe El Îl numesc Dumnezeul meu, şi pe mine, slujitorul Lui (v. 12), aceasta mă angajează să fac ce-I place Lui. Înainte de toate însă trebuie să fiu învăţat de El, apoi Duhul Său cel bun „să mă conducă într-o ţară a dreptăţii” (v. 10). În realitate, aceste cereri sunt legate unele de altele. Pe de o parte, comuniunea cu Domnul este necesară pentru a-I cunoaşte voia, iar pe de altă parte, nu putem gusta comuniunea decât ascultând de această voie!

21 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că nu vreau, fraților, să fiți neștiutori că părinții noștri toți erau sub nor și toți au trecut prin mare; și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare.

1 Corinteni 10.1,2

Creștinul trebuie să înțeleagă diferența dintre Marea Roșie și Iordan. Ambele reprezintă imagini ale morții lui Hristos, însă, dacă în prima vedem separarea de Egipt, în cea de-a doua vedem intrarea în țara Canaan. Credinciosul nu este doar separat de această lume rea, prin crucea lui Hristos, ci el este și adus la viață din mormântul lui Hristos: „Ne-a adus la viață împreună cu Hristos și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus” (Efeseni 2.5,6). Deși este înconjurat de lucrurile Egiptului, el se află, în ce privește experiența practică, în pustie; în același timp, el este purtat înspre cer prin energia credinței, către acel loc în care Isus este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Astfel, cel credincios nu doar că are „iertate toate greșelile”, ci este asociat cu un Hristos înviat în ceruri. El nu doar că este mântuit de Hristos, ci este unit cu El pentru totdeauna. Ceva mai puțin decât aceasta nu ar putea satisface dragostea lui Dumnezeu și nici nu ar putea împlini planurile Sale cu privire la Adunare.

Înțelegem noi aceste lucruri? Credem în ele? Le realizăm în mod concret? Le manifestăm puterea? Binecuvântat să fie harul care le-a făcut să reprezinte un adevăr inalterabil cu privire la fiecare mădular al Trupului lui Hristos, fie că acesta este ochi, mână sau picior! Adevărul cu privire la aceste lucruri nu depinde de manifestarea, de realizarea sau de înțelegerea noastră, ci doar de „sângele scump al lui Hristos”, care ne-a șters toată vina și care a pus temelia tuturor sfaturilor lui Dumnezeu cu privire la noi. În aceste binecuvântări se află odihna pentru orice inimă zdrobită și pentru orice conștiință apăsată.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați …, ci cu sângele scump al lui Hristos.

1 Petru 1.18,19

Prețul răscumpărării

În decursul istoriei au fost plătite adesea sume mari de bani în schimbul eliberării ostaticilor. În Antichitate, pirații au cerut 20 de talanți de argint pentru generalul roman Iulius Cezar. În anul 1194 au fost solicitate 150.000 de monede de argint pur (între 23,5 și 30 de tone) pentru regele englez Richard Inimă de Leu. Probabil că cea mai scumpă răscumpărare din istorie a fost cea a regelui incaș Atahualpa în 1532-1533, care a plătit peste 6 tone de aur și 11 tone de argint cuceritorului spaniol Francisco Pizarro pentru eliberare, și totuși a fost executat de acesta.

Cereri spectaculoase de răscumpărare în istoria mai recentă a Germaniei au fost: 7 milioane de mărci germane pentru Teo Albrecht (1971) (proprietar al lanțului de supermarketuri Aldi), 21 de milioane de mărci germane pentru Richard Oetker (1976) (fiul renumitului August Oetker) și 30 de milioane de mărci germane pentru Jan Philipp Reemtsma (1996) (savant literar german și activist politic).

Dar prețul plătit ca păcătoșii să poată fi salvați este cu mult mai mare. Prețul nu a constat în lucruri trecătoare, precum argintul sau aurul, ci a fost „sângele scump al lui Hristos”. Domnul Isus Hristos a devenit Mijlocitorul între Dumnezeu și om și „S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.6). Acum toți oamenii pot fi salvați, pentru că răscumpărarea este suficientă pentru toată lumea, și pentru dumneavoastră!

Citirea Bibliei: Exod 29.19-30 · Luca 12.13-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE FRUMOS, TRĂIEȘTE FRUMOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbele 4:23)

Cineva a spus o vorbă înțeleaptă: „Tu nu ești ceea ce gândești că ești, ci ceea ce crezi, aceea ești!” Schimbarea care durează începe cu o minte înnoită. Cum poți deveni creștin? Pocăindu-te de păcate și punându-ți încrederea în Hristos. Cuvântul grecesc pentru pocăință este metanoia, care înseamnă schimbarea gândirii. Noi nu suntem schimbați prin puterea voinței, ci prin puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când îl folosim pentru a ne înnoi mintea în fiecare zi. Biblia ne învață că modul nostru de gândire determină ceea ce simțim, iar ceea ce simțim determină modul în care acționăm. Așadar, dacă dorești să-ți schimbi faptele, trebuie să te întorci la sursă – și să-ți schimbi modul de a gândi. Uneori faptele tale pot fi rezultatul nemulțumirii. De ce?

Pentru că ne simțim nemulțumiți. Și știi de ce te simți nemulțumit? Pentru că ai gânduri de nemulțumire. Același lucru este adevărat cu privire la mânie, îngrijorare, pofte și alte tipare de gândire distrugătoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Când ai la temelia vieții tale adevărul – când trăiești având gânduri potrivite, nu concepții greșite sau convingeri false, și-ți fundamentezi viața pe gândirea din Cuvântul lui Dumnezeu – vei fi eliberat! Vei vedea că vechile tale obiceiuri, sentimente și fapte vor începe să se năruie. Iar când înlocuiești gândurile rele cu altele bune – cu gânduri biblice – primești putere de la Dumnezeu ca să trăiești viața de binecuvântare de care El dorește să te bucuri!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 141, 142

Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5.8sf.). Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3.8,9). „Pune, Doamne, o strajă gurii mele”, cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39.1‑3). Inima de asemenea trebuie „păzită” cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). În ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe „un untdelemn minunat”, păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16.5,10; Galateni 6.1).

Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte „în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului” (Evrei 11.38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4). Însă credinţa pe care o are îi permite să strige: „Doamne, Tu eşti scăparea mea” (v. 5).

„Cei drepţi mă vor înconjura” (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.

20 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată.

Psalmul 127.3

Chiar dacă în Scriptură nu sunt îndemnuri sau porunci adresate în mod direct mamelor, există multe mențiuni despre ele în Biblie și paginile ei abundă de exemple pentru instruirea acestora în dreptate și evlavie. Din acestea, ca și din observațiile desprinse din viața de fiecare zi, înțelegem cu ușurință că mamele ocupă locul cel mai important sau mai influent în cămin și au un rol hotărâtor, fie în bine, fie în rău, asupra copiilor care sunt sub influența și sub îngrijirea ei.

Mama le transmite copiilor tonul moral și virtuțile, în timp ce tatăl le transmite statutul social. Aceasta este semnificația expresiei atât de des întâlnită, în cărțile istorice ale Bibliei, cu privire la împărații lui Israel și ai lui Iuda: „Numele mamei sale era …”. Istoria dovedește faptul că mamele au avut o mare putere morală și o mare influență asupra copiilor, fie în bine, fie în rău. Cât de important este deci pentru mame să aibă o gândire spirituală, căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, astfel încât ele să-și împlinească rolul încredințat de Dumnezeu în casele lor, spre gloria Domnului, și să-și îndrume copiii în mod corect spre Domnul!

Cuvintele adresate de fiica lui Faraon mamei lui Moise, în Exod 2.9, au fost adesea citate ca un moto privitor la ceea ce Dumnezeu spune, ca să zicem așa, oricărei mame atunci când îi încredințează un copil. „Ia copilul acesta și alăptează-mi-l, și îți voi plăti.” Aceasta este porunca Domnului pentru orice mamă în ale cărei brațe El pune un nou-născut. Ce privilegiu binecuvântat să hrănești și să crești un copil pentru Domnul! Ce măreață și nobilă lucrare este încredințată unei mame și ce minunată răsplată din partea cerului le va fi dată celor care se vor dovedi credincioase față de ceea ce le-a fost încredințat!

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Amos 4.12; Luca 10.20

Mormântul cu numele meu

Industriașul Carl Mez (1808-1877) a traversat într-o zi de iarnă cimitirul din Königsfeld. Un strat de zăpadă acoperea majoritatea pietrelor funerare. Pe una dintre ele fără zăpadă, protejată de ramurile unui brad, ochii bărbatului s-au oprit asupra inscripției pe care era scris „Carl Mez”. Era chiar numele său! Nu-l cunoștea pe omonimul său care se odihnea aici. Dar faptul că propriul său nume era atât de vizibil în cimitir l-a tulburat și s-a întrebat: „Unde aș fi dacă trupul meu ar fi îngropat sub această piatră?”.

L-a străbătut un fior rece, care reflecta starea sa interioară. Carl Mez a îngenuncheat, mărturisindu-și păcatele și indiferența față de dragostea lui Dumnezeu. Mesajul evangheliei, pe care îl auzise de multe ori, dar pe care îl ignorase, a devenit deodată viu. Carl Mez și-a predat inima Domnului în rugăciune, s-a întors la Dumnezeu și a primit pace interioară. De atunci, modul său de viață a arătat Cui îi aparține.

Dumnezeu folosește astfel de „coincidențe” pentru a ne atrage atenția. Iar dacă ne vorbește prin situații extreme, ating acestea oare urechea noastră? Ele ni se adresează personal: Ce înseamnă pentru mine Isus Hristos și moartea Lui pe cruce? Unde voi fi eu atunci când numele meu – poate mai devreme decât m-am așteptat – va fi gravat pe o piatră de mormânt?

Citirea Bibliei: Exod 29.1-18 · Luca 12.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană”. (Proverbele 20:30)

Un alt mod prin care ne schimbă Dumnezeu este prin circumstanțe. Probleme, greutăți, necazuri, încercări și stres, toate acestea ne atrag atenția.

C.S. Lewis a spus: „Durerea insistă să fie băgată în seamă. Dumnezeu ne șoptește în plăcerile noastre, dar strigă la noi în durerile noastre.” Traducerea realizată de autorul și clericul anglican John B. Phillips, a versetelor din Romani 8:28-29, sună așa: „Acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu, care sunt chemați după planul Lui, tot ceea ce li se întâmplă se încadrează într-un tipar al binelui. Dumnezeu i-a ales să poarte asemănarea familială cu Fiul Său.”

Nimic nu poate surveni în viața ta fără permisiunea Tatălui tău ceresc; totul trebuie „filtrat prin Tatăl”. Partea interesantă este că Dumnezeu se folosește de circumstanțe, dar pe El nu-L interesează sursa lor.

Deseori noi singuri ne facem probleme.

Alteori, ele sunt cauzate de ceilalți.

Sigur, și diavolul pricinuiește anumite lucruri.

Însă sursa necazurilor și-a problemelor nu este relevantă.

Dumnezeu a zis: „toate lucrurile lucrează… spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său… i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” Iar acest lucru înseamnă că nu există nicio împrejurare din care să nu putem învăța, dacă ne păstrăm atitudinea corectă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 140

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne–a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de‑a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care‑şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să–mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3.13; 7.17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6.6). Moartea m–a scăpat de „omul cel vechi”; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să–l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. „Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, ~ spune cel credincios ~ Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei” (v. 7).

„Coiful mântuirii” este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6.17).

19 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter și, punând-o în mijloc, I-au spus: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului, săvârșind adulterul. Iar Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea: Tu deci ce zici?”.

Ioan 8.3-5

Acești oameni religioși stăteau înaintea Domnului ca instrumente ale vrăjmășiei lui Satan împotriva lui Hristos. Fără repulsie față de păcat și fără nicio dragoste față de legea sfântă a lui Dumnezeu, ei sunt gata să folosească păcatul femeii și legea lui Dumnezeu în încercarea lor de a-L condamna pe Hristos. Domnul nu răspunde direct întrebării puse de acești oameni răi. El Se pleacă și scrie pe pământ, ca și cum n-ar da atenție întrebării lor. Astfel le este dat timp pentru a-și cântări adevăratele motive care îi făceau să acționeze. Fără să ia aminte la acest avertisment (dacă într-adevăr aceasta este semnificația întârzierii Domnului), ei continuă să-L întrebe. Rezultatul este că Domnul refuză să ia locul de Judecător, menținându-Și locul de Învățător (versetul 2), și lucrează ca Lumină a lumii, prin care omul este expus, iar Dumnezeu este revelat.

În primul rând, Domnul menține autoritatea legii la care acești oameni apelaseră. El permite ca efectele ei să fie manifestate și îi lasă pe aceia care sunt gata să execute legea să constate dacă nu sunt ei înșiși condamnați de ea. „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Domnul Se pleacă din nou și scrie pe pământ.

În al doilea rând, vedem efectul cuvintelor lui Dumnezeu față de aceia care se opun lui Hristos. Ei sunt în totul expuși și condamnați ca păcătoși. Poate că, într-adevăr, ei au împlinit cerințele legii în privința păcatului concret al femeii; dar, în prezența lui Hristos, care este Lumina, ei au descoperit că legea este o sabie care îi taie chiar pe aceia care o folosesc. Tocmai legea prin care ei căutau să o condamne pe femeie îi condamna pe ei înșiși.

În al treilea rând, femeia este lăsată singură, o păcătoasă rămasă fără cuvinte și convinsă de starea ei, stând în prezența Mântuitorului care refuză să o condamne. Nu ni se spune dacă ea s-a folosit, prin credință, de harul care se afla în Hristos. Știm doar că ea se afla în prezența Aceluia care a venit nu să condamne lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors slăvindu-L cu glas tare pe Dumnezeu. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit.

Luca 17.15,16

Zece leproși

Pe drum spre Ierusalim, Domnul Isus a întâlnit zece leproși. În perioada aceea, boala de care sufereau ei era considerată incurabilă. Din cauza pericolului de contaminare, aceștia trăiau izolați de societate.

Când L-au văzut pe Isus, au început să strige: „Isuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi!”. El le-a poruncit: „Duceți-vă, arătați-vă preoților!”. Leproșii au pornit imediat la drum. Și ce s-a întâmplat? În timp ce mergeau, ei au fost vindecați de lepră! Isus Hristos i-a vindecat! Acum puteau să ducă iarăși o viață normală ca toți ceilalți oameni. Cum au reacționat?

Nouă dintre ei au mers pe drumul lor mai departe. Ei erau, fără îndoială, bucuroși că au fost vindecați, însă nu I-au mulțumit Salvatorului lor.

Numai unul s-a întors, L-a proslăvit pe Dumnezeu cu glas tare și a căzut înaintea lui Isus cu adâncă mulțumire. Cât de mult L-a întristat pe Domnul faptul că ceilalți nouă au rămas indiferenți față de El!

Care este situația noastră? Odinioară am fost și noi „incurabili” din cauza păcatelor noastre. Dar apoi L-am întâlnit prin credință pe Mântuitorul care ne-a iertat toată vina. Îi mulțumim oare Mântuitorului nostru că ne-a salvat de la moartea veșnică și că ne-a dăruit viața veșnică? Venim în fiecare duminică la adunare cu inimi mulțumitoare pentru a-L lăuda și pentru a-L adora?

Citirea Bibliei: Exod 28.31-43 · Luca 11.43-54

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Toată Scriptura este… de folos ca să înveţe…” (2 Timotei 3:16)

Unul dintre modurile prin care Dumnezeu ne schimbă este prin Cuvântul Său. „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Există o povestire despre un canibal din insulele din mările Sudului care L-a primit pe Hristos și s-a convertit. El stătea lângă o oală mare și citea din Biblie, când un antropolog s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Ce faci?” Canibalul a răspuns: „Citesc Biblia.” Antropologul a râs batjocoritor și a spus: „Nu știi că omul modern și civilizat a respins această carte? Nu e decât o grămadă de minciuni. Nu ar trebui să-ți irosești timpul citind-o.” Canibalul l-a măsurat din cap până-n picioare și i-a răspuns încet: „Domnule, dacă nu ar fi fost Cartea aceasta, ați fi în oală acum!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu îi schimbase viața acestui om, și meniul!

Dacă îți dorești cu seriozitate să-ți schimbi viața, trebuie să aprofundezi Sfânta Scriptură. Trebuie s-o citești, s-o studiezi, s-o memorezi, să meditezi la ea, să vorbești despre ea și s-o aplici. „Dar credința mea este slabă”, spui tu. Citești Biblia regulat? O studiezi? O memorezi? Nu?! Atunci cum te aștepți ca credința ta să crească? Biblia spune: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Concluzie: Duhul Sfânt al lui Dumnezeu folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne face să semănăm mai mult cu Fiul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 139

„Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1.5). „Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui” (citiţi Evrei 4.13). Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3.8; Ioan 3.19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu!

O altă nebunie este să se ascundă de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: „Cercetează-mă, Dumnezeule”, şi din nou cercetează-mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe „vreo cale a întristării”. Însă „condu-mă pe calea eternă”!