19 Februarie 2023
Cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter și, punând-o în mijloc, I-au spus: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului, săvârșind adulterul. Iar Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea: Tu deci ce zici?”.
Ioan 8.3-5
Acești oameni religioși stăteau înaintea Domnului ca instrumente ale vrăjmășiei lui Satan împotriva lui Hristos. Fără repulsie față de păcat și fără nicio dragoste față de legea sfântă a lui Dumnezeu, ei sunt gata să folosească păcatul femeii și legea lui Dumnezeu în încercarea lor de a-L condamna pe Hristos. Domnul nu răspunde direct întrebării puse de acești oameni răi. El Se pleacă și scrie pe pământ, ca și cum n-ar da atenție întrebării lor. Astfel le este dat timp pentru a-și cântări adevăratele motive care îi făceau să acționeze. Fără să ia aminte la acest avertisment (dacă într-adevăr aceasta este semnificația întârzierii Domnului), ei continuă să-L întrebe. Rezultatul este că Domnul refuză să ia locul de Judecător, menținându-Și locul de Învățător (versetul 2), și lucrează ca Lumină a lumii, prin care omul este expus, iar Dumnezeu este revelat.
În primul rând, Domnul menține autoritatea legii la care acești oameni apelaseră. El permite ca efectele ei să fie manifestate și îi lasă pe aceia care sunt gata să execute legea să constate dacă nu sunt ei înșiși condamnați de ea. „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Domnul Se pleacă din nou și scrie pe pământ.
În al doilea rând, vedem efectul cuvintelor lui Dumnezeu față de aceia care se opun lui Hristos. Ei sunt în totul expuși și condamnați ca păcătoși. Poate că, într-adevăr, ei au împlinit cerințele legii în privința păcatului concret al femeii; dar, în prezența lui Hristos, care este Lumina, ei au descoperit că legea este o sabie care îi taie chiar pe aceia care o folosesc. Tocmai legea prin care ei căutau să o condamne pe femeie îi condamna pe ei înșiși.
În al treilea rând, femeia este lăsată singură, o păcătoasă rămasă fără cuvinte și convinsă de starea ei, stând în prezența Mântuitorului care refuză să o condamne. Nu ni se spune dacă ea s-a folosit, prin credință, de harul care se afla în Hristos. Știm doar că ea se afla în prezența Aceluia care a venit nu să condamne lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
H. Smith
Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors slăvindu-L cu glas tare pe Dumnezeu. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit.
Luca 17.15,16
Zece leproși
Pe drum spre Ierusalim, Domnul Isus a întâlnit zece leproși. În perioada aceea, boala de care sufereau ei era considerată incurabilă. Din cauza pericolului de contaminare, aceștia trăiau izolați de societate.
Când L-au văzut pe Isus, au început să strige: „Isuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi!”. El le-a poruncit: „Duceți-vă, arătați-vă preoților!”. Leproșii au pornit imediat la drum. Și ce s-a întâmplat? În timp ce mergeau, ei au fost vindecați de lepră! Isus Hristos i-a vindecat! Acum puteau să ducă iarăși o viață normală ca toți ceilalți oameni. Cum au reacționat?
Nouă dintre ei au mers pe drumul lor mai departe. Ei erau, fără îndoială, bucuroși că au fost vindecați, însă nu I-au mulțumit Salvatorului lor.
Numai unul s-a întors, L-a proslăvit pe Dumnezeu cu glas tare și a căzut înaintea lui Isus cu adâncă mulțumire. Cât de mult L-a întristat pe Domnul faptul că ceilalți nouă au rămas indiferenți față de El!
Care este situația noastră? Odinioară am fost și noi „incurabili” din cauza păcatelor noastre. Dar apoi L-am întâlnit prin credință pe Mântuitorul care ne-a iertat toată vina. Îi mulțumim oare Mântuitorului nostru că ne-a salvat de la moartea veșnică și că ne-a dăruit viața veșnică? Venim în fiecare duminică la adunare cu inimi mulțumitoare pentru a-L lăuda și pentru a-L adora?
Citirea Bibliei: Exod 28.31-43 · Luca 11.43-54
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Toată Scriptura este… de folos ca să înveţe…” (2 Timotei 3:16)
Unul dintre modurile prin care Dumnezeu ne schimbă este prin Cuvântul Său. „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Există o povestire despre un canibal din insulele din mările Sudului care L-a primit pe Hristos și s-a convertit. El stătea lângă o oală mare și citea din Biblie, când un antropolog s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Ce faci?” Canibalul a răspuns: „Citesc Biblia.” Antropologul a râs batjocoritor și a spus: „Nu știi că omul modern și civilizat a respins această carte? Nu e decât o grămadă de minciuni. Nu ar trebui să-ți irosești timpul citind-o.” Canibalul l-a măsurat din cap până-n picioare și i-a răspuns încet: „Domnule, dacă nu ar fi fost Cartea aceasta, ați fi în oală acum!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu îi schimbase viața acestui om, și meniul!
Dacă îți dorești cu seriozitate să-ți schimbi viața, trebuie să aprofundezi Sfânta Scriptură. Trebuie s-o citești, s-o studiezi, s-o memorezi, să meditezi la ea, să vorbești despre ea și s-o aplici. „Dar credința mea este slabă”, spui tu. Citești Biblia regulat? O studiezi? O memorezi? Nu?! Atunci cum te aștepți ca credința ta să crească? Biblia spune: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Concluzie: Duhul Sfânt al lui Dumnezeu folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne face să semănăm mai mult cu Fiul lui Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Psalmul 139
„Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1.5). „Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui” (citiţi Evrei 4.13). Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3.8; Ioan 3.19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu!
O altă nebunie este să se ascundă de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: „Cercetează-mă, Dumnezeule”, şi din nou cercetează-mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe „vreo cale a întristării”. Însă „condu-mă pe calea eternă”!
Mana Zilnica 