27 Februarie 2023
„Vei merge tu cu omul acesta?”. Și ea a zis: „Voi merge!”.
Geneza 24.58
Geneza 24 ne prezintă felul minunat în care lui Isaac îi este pregătită o soție. Acest capitol conține multe lecții pentru noi. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară, îl auzim pe slujitor vorbind despre stăpânul său Avraam și despre fiul acestuia, Isaac. El a vorbit în așa fel, încât a scos în evidență măreția lui Isaac și tot ceea ce îi aparținea.
Cum stau lucrurile cu noi? Este Domnul subiectul conversațiilor noastre? Sunt atrași alții către Domnul prin felul în care noi vorbim despre El? Îl cunoaștem suficient de bine pentru a vorbi despre El într-un fel care să-i atragă pe alții la El? Rebeca a auzit toate acele lucruri și inima i-a fost atrasă către cel despre care vorbea slujitorul, astfel încât, atunci când a fost întrebată dacă era gata să plece, ea și-a dat acordul imediat. Ce răspuns minunat! El ne amintește de cuvintele Domnului adresate ucenicilor Săi și nouă: „Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10.37).
Ea și-a dat seama că viitorul ei ca soție a lui Isaac nu putea fi comparat cu ceea ce ar fi fost viața ei dacă ar fi rămas acasă – o fată a cărei slujbă era să meargă la fântână ca să scoată apă pentru familie. Prin contrast, ea a ales să fie împreună cu cel pe care Dumnezeu îl alesese pentru o binecuvântare nespusă. Legăturile ei pământești n-au ținut-o pe loc și n-au exercitat pentru ea o atracție mai mare decât cea a aceluia despre care a auzit.
Nu este aceasta o provocare pentru noi? Suntem atrași de lucrurile lumii acesteia, sau de Hristos? Există vreun termen de comparație între ceea ce are lumea să ne ofere și ceea ce ne-a fost pregătit din veșnicie, anume a fi pentru totdeauna cu Domnul, în casa Tatălui? Facă Domnul ca această speranță slăvită să fie evidentă în viețile noastre încă de pe acum!
A. Blok
Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință”.
Luca 5.31,32
Nu pe drepți, ci pe păcătoși!
Să nu spuneți că ați fi prea răi; Hristos a venit, pentru că noi suntem răi!
Să nu spuneți că ați fi prea nefericiți; Hristos a venit, pentru că noi suntem nefericiți!
Să nu spuneți că răul ar fi prea mare; nimic nu-i prea mare pentru Dumnezeu!
Mulți oameni sunt dispuși să asculte câte ceva despre Dumnezeu, cu condiția să nu se spună prea mult despre dreptatea și sfințenia Sa. Dar nici despre har nu doresc să audă nimic, pentru că acest cuvânt implică vina, iar omul se simte astfel umilit.
Ceea ce este decisiv nu este ceea ce gândim noi despre Isus Hristos, ci mai degrabă relația personală pe care o avem cu El. Într-o zi, mulți Îi vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? … Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”. El le va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.22,23).
Credința nu este un salt în necunoscut. Este, într-adevăr, un salt în invizibil, dar spre o Persoană cunoscută.
Uneori suportăm încercările grele ale vieții cu mai multă răbdare decât iritările mici, zilnice. În greutățile mari simțim că este necesar să punem jos povara înaintea lui Dumnezeu, în timp ce problemele mici, zilnice, vrem să le rezolvăm singuri, cu propria noastră putere.
Citirea Bibliei: Exod 32.1-10 · Luca 13.18-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SIMTE-TE BINE ÎN PIELEA TA! – Fundația S.E.E.R. România
„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)
Când nu ai o părere bună despre tine, trăiești cu un sentiment al nesiguranței. Cauți mereu aprobarea celorlalți și când nu o primești, stima ta de sine este scăzută.
Prin urmare, îți poți petrece întreaga viață departe de potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în tine. Tu ești singura persoană de care nu poți scăpa, și până nu înveți să te accepți pe baza faptului că Dumnezeu te iubește și te acceptă așa cum ești, te vei lupta mereu cu nesiguranța. Oprește-te și gândește-te la o situație când te-ai aflat în preajma cuiva de care nu-ți place neapărat. Cum te-ai simțit? Nu prea bine, nu-i așa? Noi proiectăm asupra altora gândurile și sentimentele pe care le avem despre noi înșine, bune sau rele. Așa că dacă vrei ca ceilalți să aibă gânduri bune cu privire la tine, tu trebuie să ai o părere bună despre tine – bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu!
Biblia ne avertizează să nu avem o părere exagerat de bună despre noi înșine, dar să nu mergem nici în cealaltă extremă.
Când trăiești într-o continuă autorespingere, tu îi faci loc lui Satan – despre care Biblia spune că este ca un leu furios care caută pe cine să devoreze (vezi 1 Petru 5:8). S-ar putea să spui: „Dar nu a scris Pavel că „nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească”? (Romani 7:18). Ba da, însă lucrul acesta înseamnă că acele calități bune pe care le ai sunt dovada faptului că Dumnezeu lucrează în viața ta. Biblia ne spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7).
Așadar, în loc să te concentrezi asupra defectelor și a sentimentelor tale negative, mai bine caută și identifică prezența lui Dumnezeu în viața ta, și bazează-te pe puterea și pe potențialul care vin odată cu El!
de Jean Koechlin
Psalmul 148
Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1‑6) şi pe pământ (v. 7‑13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii” şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii”, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele” de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1‑3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut–o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor” (Fapte 3.21).
Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul” (Exod 10.9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i–l va da lui Israel, acestui popor care este „aproape de El”.
Mana Zilnica 