24 Februarie 2023
Și, trezindu-Se dis-de-dimineață, pe când era încă noapte, a ieșit și a mers într-un loc pustiu și Se ruga acolo.
Marcu 1.35
Citind în Evanghelia după Marcu și ajungând la versetul 35 din primul capitol, a trebuit să mă opresc și să-I mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă o lumină ca din cer m-a făcut să înțeleg că niciodată nu mă voi trezi prea de dimineață pentru Domnul, în sensul că încercările mele de fiecare zi încep imediat ce deschid ochii, însă El este de mult treaz și gata să mă ajute să trec prin ele. El o ia întotdeauna înaintea mea și înaintea încercărilor mele. Și la El este harul necesar pentru a trece prin toate, oricâte ar fi ele. Este un lucru minunat să ne apropiem de El cu acest simțământ, că, înainte ca eu să mă trezesc dimineața, El deja Se gândește la mine și așteaptă să-I aduc înainte problemele prin care voi trece.
Versetul citat mai sus este deosebit de frumos. Domnul trebuia să treacă prin multe cetăți și avea multe lucrări de făcut în ele, multe nevoi de împlinit și multe suferințe de alinat; durerile multor oameni Îl înconjurau, dis-de-dimineață, însă niciodată nu-L luau prin surprindere, nici nu-L copleșeau, fiindcă Se trezea înaintea tuturor și era pregătit pentru toate câte aveau să-I fie aduse înainte. Resursele aflate în El erau suficiente pentru nevoile zilei, iar El privea și aborda toate aceste nevoi în deplină comuniune cu Tatăl Său. Fiecare caz care I se prezenta fusese tratat mai înainte în rugăciune și în mijlocire în locurile singuratice în care El Se ruga.
Isaia 50.4 are o aplicație deosebită aici. „Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.” Minunată descriere a vieții de slujire a Domnului pe pământ!
J. T. Mawson
V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.
1 Ioan 5.13
Să știți că aveți viața veșnică
În pauza de prânz, două colege vorbesc despre credința pe care o are fiecare. Prima crede că trăiește decent și că face fapte bune. Cu acestea speră să obțină un loc în cer și nu vede de ce Dumnezeu nu ar accepta-o, câtă vreme purtarea ei este una corectă. Cea de-a doua este convinsă că este mântuită prin credința personală în Mântuitorul Isus Hristos.
O a treia colegă li se alătură în conversație: „Cu toții sperăm că vom ajunge într-o bună zi în cer. Dar cine poate fi sigur de aceasta?”. Atunci cea de-a doua, luând Noul Testament, le citește colegelor ei textul biblic de astăzi. Apoi le explică: „Vedeți voi, aici nu scrie «ca să sperați», ci «ca să știți că aveți viața veșnică»! Atunci când ne încredem în Domnul Isus, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre, putem fi siguri că vom ajunge la Dumnezeu în ceruri. Când încercăm să ne câștigăm cerul prin fapte bune, ne zbatem în zadar. În Biblie mai citim: «Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni» (Efeseni 2.9) și «Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii» (Romani 3.28). Nu vom fi niciodată atât de buni, încât Dumnezeu să ne poată accepta”.
Mulți oameni gândesc precum prima. Încearcă să-I fie plăcuți lui Dumnezeu prin propriile eforturi și totuși nu sunt niciodată siguri dacă este suficient comportamentul lor bun. De ce nu capitulează înaintea lui Dumnezeu? Sunt prea mândri să accepte harul Său și să creadă în Isus Hristos?
Citirea Bibliei: Exod 30.17-38 · Luca 12.49-59
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI – Fundația S.E.E.R. România
„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)
Noi, oamenii, suntem atrași în mod firesc de persoanele care ne iubesc… atunci oare de ce ne este atât de greu să mergem la Dumnezeu în rugăciune? Pentru că avem nevoie de o descoperire proaspătă a dragostei Sale pentru noi! Apostolul Pavel s-a rugat ca biserica din Efes să poată pricepe „care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos” (Efeseni 3:18). Cuvintele „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” se referă la ceva mai presus de ceea ce așteptăm sau merităm noi. Adevărul este că Dumnezeu nu te-ar putea iubi mai mult decât te iubește chiar acum! „Cum este dragostea Sa?” întrebi tu. Privește la cruce! Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, pe pământ, și singurul care ar fi avut nevoie de mântuire – Domnul Isus ar fi murit pentru tine. Iar dacă te întrebi: „Cât costă dragostea Sa?,” află că e foarte scumpă, dar nu te costă nimic, și nu pune nicio condiție. N-ai făcut nimic s-o meriți, și dacă păcătuiești, nu o pierzi. Nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39). Odată ce accepți asta, îți poți recunoaște defectele, poți căuta ajutorul lui Dumnezeu, te poți întări și poți folosi darurile pe care El ți le-a dat. Când crezi că Dumnezeu te iubește pe baza a ceea ce ești în Hristos, ai cea mai înaltă stimă de sine – născută din dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine. Și pentru că iubirea Lui este singura „dragoste desăvârșită”, ea izgonește „teama.” Așadar, de ce îți este frică? Că nu vei primi ceea ce ai nevoie? Că vei pierde ceea ce ai? Apostolul Ioan ne spune următoarele: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18) Roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ți dea o descoperire proaspătă a dragostei Lui pentru tine. Și nu uita: pentru că te iubește, El te prețuiește, te ocrotește și te îngrijește!
de Jean Koechlin
Psalmul 145
Hristos, Căruia David Îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22.25″). Şi noi putem cânta cu El: „Te voi înălţa, Dumnezeul meu, în fiecare zi Te voi binecuvânta, în vecii vecilor”.
Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va „răsuna amintirea” ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14‑20 îi enumeră diversele ei manifestări: „Domnul susţine” (Psalmul 37.24), deschide ochii (Psalmul 146.8), dă hrană, satură (Psalmul 107.9), este alături de cei care–L cheamă (Psalmul 34.17,18), împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care–L iubesc. Da, „noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1.16).
Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, „Te voi înălţa”, „voi binecuvânta”, „voi lăuda”, „voi spune”, „voi rosti lauda”, nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.
Mana Zilnica 