Mana Zilnica

25 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât în părțile mai de jos ale pământului?

Efeseni 4.8

Demnitățile, pozițiile și slujbele pe care Domnul Isus înălțat le ocupă și le împlinește sunt de un caracter atât de măreț, încât implică faptul că El este și Cel care S-a coborât și Cel care fusese deja în ceruri „mai presus de toți”; după cum este scris: „Cine vine de sus este mai presus de toți” (Ioan 3.31). Demnitatea persoanei Sale este implicată în această taină a urcării și a coborârii. Provocarea din Efeseni 4.8,9 pare că sugerează aceasta; iar Epistola către Evrei ne explică mai pe larg motivele ei. Fiindcă ea ne spune că până să Se înalțe, El făcuse curățirea păcatelor noastre; că până să Se ridice la ceruri, El îl nimicise pe cel care avea puterea morții și îi eliberase pe captivii lui; că până să urce în înălțime, El fusese făcut desăvârșit ca Autor al mântuirii veșnice pentru cei dintre care facem parte și noi (capitolele 1, 2 și 5).

În aceste caractere, și în altele asemenea lor, a mers El la cer; iar când în cele din urmă S-a înălțat, El a umplut adevăratul sanctuar din ceruri, cortul pe care Domnul l-a ridicat, și nu omul, pentru a ne asigura acolo o moștenire veșnică (capitolele 8 și 9).

Cine se putea înălța într-o astfel de glorie și de putere ca acestea – și mult mai mari decât acestea – decât Cel care fusese deja în ceruri „mai presus de toți”? „Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât …?” Pozițiile pe care le ocupă ne spun cine este El. Suferințele Lui, îndurate în slăbiciune și în umilință, dezvăluie Persoana Lui în toată slava ei divină.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita.

Isaia 49.15

Dumnezeu are grijă de toți oamenii

Viața fetiței lor nu era ca a celor mai mulți copii de opt ani. În timp ce alți copii alergau și se jucau pe afară, ea zăcea pe un pat și era hrănită printr-un tub.

Nu putea zări decât luminile cele mai stridente și nu putea auzi decât sunetele cele mai puternice. Viața ei consta din seringi, asistente medicale, pereți albi și goi…

Familia și prietenii au creat în jurul ei o atmosferă de dragoste, prin grija și compasiunea lor iubitoare, și erau convinși că fetița putea să o simtă, deoarece din când în când ea le mai zâmbea. Înainte să-și aniverseze a noua zi de naștere, fetița a închis ochii pentru totdeauna.

Copii precum această fetiță ne amintesc că lumea nu este rezervată pentru cei bogați, cei perfecți sau cei frumoși. Fiecare persoană – indiferent de starea sa fizică, spirituală și emoțională – a fost creată de Dumnezeu. Fiecare persoană are aceeași valoare și importanță înaintea Creatorului său ca toate celelalte persoane.

Poate aveți în cercul vostru de cunoscuți un astfel de caz. Nu uitați că Domnul îl înconjoară pe acel copil cu o dragoste specială. Perspectiva lui Dumnezeu trece de orizontul nostru mărginit.

Să nu subapreciem niciodată valoarea pe care un om o are în ochii lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Exod 31.1-11 · Luca 13.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MIJLOCEȘTE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri…” (1 Timotei 2:1).

Apostolul Pavel scrie aici (1 Timotei 2:1-4): „Vă îndemn dar… să faceţi… mijlociri… pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” Mijlocirea înseamnă „medierea între părți în vederea reconcilierii celor ce au diferențe de opinii sau certuri.” Întâlnim această mijlocire în fiecare zi în sistemul juridic, când avocații acționează în numele clienților lor. O vedem de asemenea în Sfânta Scriptură.

Când poporul a făcut un vițel de aur și s-a închinat înaintea lui, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru ei, spunând: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” (Exodul 32:31-32). Și a funcționat! Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Mai târziu, când poporul Israel s-a întors din nou către dumnezei falși, Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” (1 Samuel 7:5) Prin urmare, Domnul a „tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor” și i-a năucit atât de tare, încât în acea zi au fost „bătuți dinaintea” lui Israel (vezi 1 Samuel 7:10).

Mijlocirea este un lucru pe care îl faci singur și presupune o muncă intensă. Epafra era un mijlocitor. Apostolul Pavel spune despre el: „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12) Chiar și atunci când nimic altceva nu dă rezultate, rugăciunea de mijlocire are efect!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 146

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a–L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi”, declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34.1). Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai–marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144.4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte. Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, S–a făcut recunoscut ca Dumnezeu puternic şi plin de dragoste (Luca 4.18,19 şi 13.13).