23 Februarie 2023
Marcu, vărul lui Barnaba, despre care ați primit porunci (dacă va veni la voi, primiți-l!).
Marcu, Aristarh, Dima, Luca, împreună-lucrători cu mine.
Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, pentru că îmi este folositor pentru slujbă.
Coloseni 4.10; Filimon 24; 2 Timotei 4.11
Ioan Marcu (6)
Marcu a fost restabilit în relația sa cu Domnul, însă avea nevoie să fie restabilit și în lucrare, la fel cum a fost cazul lui Petru în Ioan 21. Pavel a fost instrumentul pentru această restabilire. Colosenii se pare că știau despre Pavel că nu fusese de acord ca Marcu să fie luat în cea de-a doua călătorie misionară (Fapte 15.38) și deci că ar fi putut fi reticent să-și pună încrederea în Marcu, dacă acesta i-ar fi vizitat pe coloseni. Astfel că acum Pavel nu numai că transmite salutările acestuia, ci și pregătește calea pentru el – cuvântul „porunci” poate avea referire la acest lucru: colosenii trebuiau să-l primească.
În Fapte 15.38, Pavel i-a amintit lui Barnaba că Marcu îi părăsise în lucrare, însă acum citim, în epistolele sale către coloseni și către Filimon, că îl privea ca pe un împreună-lucrător. Este minunat să-l vedem pe Marcu între cei trei frați menționați ca fiind o mângâiere pentru Pavel (Coloseni 4.10,11).
Versetele 10 și 11 din 2 Timotei 4 sunt deopotrivă dulci și amare. „Dima m-a părăsit, iubind veacul de acum” – iată o atenționare pentru noi toți. Pavel îl inclusese pe Dima alături de Marcu în lista celor care lucrau împreună cu el, în Filimon 24, însă acum Dima pornise într-o direcție greșită. Ce minunat că Pavel poate scrie despre Marcu: „Îmi este folositor pentru slujbă”! Aceasta este o dovadă clară cu privire la puterea de restabilire a harului lui Dumnezeu, manifestată în viața lui Marcu. Pavel nu numai că-l recomandă înaintea colosenilor, însă îl dorește alături de sine și îl roagă pe Timotei să-l aducă. Acest har minunat este la dispoziția noastră și astăzi.
S. Attwood
V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16.33
Privește la Domnul Isus!
Dacă privim la împrejurări, frica și îngrijorările se furișează pe nesimțite în inima noastră. Domnul Isus ne încurajează să privim la El în mijlocul dificultății și astfel găsim pace la El.
Poate ne este teamă de ceea ce ne stă înainte. Ne facem griji pentru locul de muncă, pentru că situația economică s-a înrăutățit. Sau ne temem de o operație și ne întrebăm: Cum va fi? Domnul știe temerile noastre și ne încurajează: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41.10). În greutățile prin care trecem, El nu ne lasă singuri nici măcar o secundă. El ne asigură: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).
Poate nu putem dormi noaptea și întoarcem îngrijorările pe toate părțile. Nu găsim odihnă, pentru că problemele zilnice ne împovărează mult. Nu știm cum să rezolvăm obligațiile de a doua zi. Domnul nostru cunoaște îngrijorările care ne fură somnul. El ne spune: „Cei care Mă așteaptă nu se vor rușina” (Isaia 49.23).
Cu privire la viitor, El are aceste cuvinte pline de încurajare: „Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Matei 6.34).
Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla
Pe drumul meu sau în viața mea,
Fie ce-o fi, în orice zi,
Tatăl ceresc mă va călăuzi. —W. C. Martin
Citirea Bibliei: Exod 30.1-16 · Luca 12.35-48
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DRAGOSTEA PENTRU SCRIPTURĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105)
Psalmistul David subliniază două lucruri importante care se întâmplă atunci când citim Biblia:
1) Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea spirituală în care ne aflăm. În vremurile Bibliei, nu existau drumuri pavate, așa că oaspeții se opreau să-și spele praful, noroiul sau mizeria de pe picioare, înainte de-a intra într-o casă. Asta face pentru noi citirea Scripturii: ne arată acele compartimente ale vieții care au nevoie de-o primenire serioasă. David a spus: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9)
2) Biblia ne arată direcția în care trebuie s-o luăm: „Cuvântul Tău este… o lumină pe cărarea mea.” Când te confrunți cu o situație importantă și nu știi încotro s-o apuci, Dumnezeu te va călăuzi prin Scriptură. David, care iubea Cuvântul lui Dumnezeu și medita asupra lui, s-a rugat: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Multe dintre păcatele pe care le facem ar putea fi evitate dacă ne-am oferi timp suficient ca să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. El știe ce ne așteaptă, noi nu știm!
Așadar, „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:5) La fel cum copiii trebuie învățați să-și cultive gustul pentru mâncarea sănătoasă și nu pentru cea nesănătoasă, și tu trebuie să-ți cultivi gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119:140) Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea dragoste pentru Cuvântul Său. Este o rugăciune la care El va răspunde!
de Jean Koechlin
Psalmul 144
„Învaţă–mă să fac voia Ta”, era rugăciunea Psalmului 143 (v. 10). Acum, în Psalmul 144, David cere: „deprinde–mi mâinile pentru luptă”. Şi lupta creştină are „legile” ei (2 Timotei 2.5), iar fiecare creştin care „vrea să placă celui care l–a înscris la oaste” (2 Timotei 2.4) trebuie să facă, într–un fel, pregătire militară. Cu toate acestea însă, pentru câştigarea victoriei, creştinul nu se bizuie nici pe experienţa dobândită, nici pe curajul lui. Domnul ~ aşa cum declară psalmistul ~ este „cetăţuia mea, turnul meu înalt, scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc” (v. 2).
Eliberarea de sus care va veni ca răspuns la strigătul rămăşiţei (v. 5–11) va deschide în sfârşit porţile binecuvântărilor mileniale (v. 12‑15). Să nu uităm niciodată că, spre deosebire de Israel, popor pământesc, creştinul are acum binecuvântări spirituale, „în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). În consecinţă, aceste binecuvântări ~ ca şi Hristos ~ nu pot fi atinse de încercările de pe pământ, iar noi le putem gusta chiar şi în cele mai mari dificultăţi. Invers, dacă totul pare să meargă bine cu sănătatea noastră, cu afacerile şi cu viaţa de familie, să nu tragem concluzia că şi sufletul nostru prosperă, nici că avem aprobarea Domnului. S–ar putea să fie cu totul altfel”
Mana Zilnica 