21 Februarie 2023
Pentru că nu vreau, fraților, să fiți neștiutori că părinții noștri toți erau sub nor și toți au trecut prin mare; și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare.
1 Corinteni 10.1,2
Creștinul trebuie să înțeleagă diferența dintre Marea Roșie și Iordan. Ambele reprezintă imagini ale morții lui Hristos, însă, dacă în prima vedem separarea de Egipt, în cea de-a doua vedem intrarea în țara Canaan. Credinciosul nu este doar separat de această lume rea, prin crucea lui Hristos, ci el este și adus la viață din mormântul lui Hristos: „Ne-a adus la viață împreună cu Hristos și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus” (Efeseni 2.5,6). Deși este înconjurat de lucrurile Egiptului, el se află, în ce privește experiența practică, în pustie; în același timp, el este purtat înspre cer prin energia credinței, către acel loc în care Isus este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Astfel, cel credincios nu doar că are „iertate toate greșelile”, ci este asociat cu un Hristos înviat în ceruri. El nu doar că este mântuit de Hristos, ci este unit cu El pentru totdeauna. Ceva mai puțin decât aceasta nu ar putea satisface dragostea lui Dumnezeu și nici nu ar putea împlini planurile Sale cu privire la Adunare.
Înțelegem noi aceste lucruri? Credem în ele? Le realizăm în mod concret? Le manifestăm puterea? Binecuvântat să fie harul care le-a făcut să reprezinte un adevăr inalterabil cu privire la fiecare mădular al Trupului lui Hristos, fie că acesta este ochi, mână sau picior! Adevărul cu privire la aceste lucruri nu depinde de manifestarea, de realizarea sau de înțelegerea noastră, ci doar de „sângele scump al lui Hristos”, care ne-a șters toată vina și care a pus temelia tuturor sfaturilor lui Dumnezeu cu privire la noi. În aceste binecuvântări se află odihna pentru orice inimă zdrobită și pentru orice conștiință apăsată.
C. H. Mackintosh
Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați …, ci cu sângele scump al lui Hristos.
1 Petru 1.18,19
Prețul răscumpărării
În decursul istoriei au fost plătite adesea sume mari de bani în schimbul eliberării ostaticilor. În Antichitate, pirații au cerut 20 de talanți de argint pentru generalul roman Iulius Cezar. În anul 1194 au fost solicitate 150.000 de monede de argint pur (între 23,5 și 30 de tone) pentru regele englez Richard Inimă de Leu. Probabil că cea mai scumpă răscumpărare din istorie a fost cea a regelui incaș Atahualpa în 1532-1533, care a plătit peste 6 tone de aur și 11 tone de argint cuceritorului spaniol Francisco Pizarro pentru eliberare, și totuși a fost executat de acesta.
Cereri spectaculoase de răscumpărare în istoria mai recentă a Germaniei au fost: 7 milioane de mărci germane pentru Teo Albrecht (1971) (proprietar al lanțului de supermarketuri Aldi), 21 de milioane de mărci germane pentru Richard Oetker (1976) (fiul renumitului August Oetker) și 30 de milioane de mărci germane pentru Jan Philipp Reemtsma (1996) (savant literar german și activist politic).
Dar prețul plătit ca păcătoșii să poată fi salvați este cu mult mai mare. Prețul nu a constat în lucruri trecătoare, precum argintul sau aurul, ci a fost „sângele scump al lui Hristos”. Domnul Isus Hristos a devenit Mijlocitorul între Dumnezeu și om și „S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.6). Acum toți oamenii pot fi salvați, pentru că răscumpărarea este suficientă pentru toată lumea, și pentru dumneavoastră!
Citirea Bibliei: Exod 29.19-30 · Luca 12.13-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDEȘTE FRUMOS, TRĂIEȘTE FRUMOS! – Fundația S.E.E.R. România
„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbele 4:23)
Cineva a spus o vorbă înțeleaptă: „Tu nu ești ceea ce gândești că ești, ci ceea ce crezi, aceea ești!” Schimbarea care durează începe cu o minte înnoită. Cum poți deveni creștin? Pocăindu-te de păcate și punându-ți încrederea în Hristos. Cuvântul grecesc pentru pocăință este metanoia, care înseamnă schimbarea gândirii. Noi nu suntem schimbați prin puterea voinței, ci prin puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când îl folosim pentru a ne înnoi mintea în fiecare zi. Biblia ne învață că modul nostru de gândire determină ceea ce simțim, iar ceea ce simțim determină modul în care acționăm. Așadar, dacă dorești să-ți schimbi faptele, trebuie să te întorci la sursă – și să-ți schimbi modul de a gândi. Uneori faptele tale pot fi rezultatul nemulțumirii. De ce?
Pentru că ne simțim nemulțumiți. Și știi de ce te simți nemulțumit? Pentru că ai gânduri de nemulțumire. Același lucru este adevărat cu privire la mânie, îngrijorare, pofte și alte tipare de gândire distrugătoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Când ai la temelia vieții tale adevărul – când trăiești având gânduri potrivite, nu concepții greșite sau convingeri false, și-ți fundamentezi viața pe gândirea din Cuvântul lui Dumnezeu – vei fi eliberat! Vei vedea că vechile tale obiceiuri, sentimente și fapte vor începe să se năruie. Iar când înlocuiești gândurile rele cu altele bune – cu gânduri biblice – primești putere de la Dumnezeu ca să trăiești viața de binecuvântare de care El dorește să te bucuri!
de Jean Koechlin
Psalmul 141, 142
Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5.8sf.). Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3.8,9). „Pune, Doamne, o strajă gurii mele”, cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39.1‑3). Inima de asemenea trebuie „păzită” cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). În ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe „un untdelemn minunat”, păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16.5,10; Galateni 6.1).
Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte „în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului” (Evrei 11.38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4). Însă credinţa pe care o are îi permite să strige: „Doamne, Tu eşti scăparea mea” (v. 5).
„Cei drepţi mă vor înconjura” (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.
Mana Zilnica 