3 Martie 2023
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3.16,17
Ce lucru binecuvântat este să știm că avem în mâini o Carte atât de perfectă, încât nicio frază, nicio propoziție și niciun cuvânt nu pot fi adăugate la ea! Nu vorbim, bineînțeles, despre diversele traduceri și versiuni, ci despre Scripturi, așa cum au fost ele date de Dumnezeu – despre revelația Lui perfectă. La aceasta nu se poate face absolut nicio modificare. Așa cum mâna omului nu putea avea îndrăzneala să atingă creația lui Dumnezeu, în dimineața când toți fiii lui Dumnezeu cântau împreună, tot așa ea nu poate adăuga nici măcar o iotă la Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. De cealaltă parte, a scoate o iotă din el înseamnă a spune că Duhul Sfânt a scris lucruri care nu sunt necesare. Astfel, Cartea divină este bine păzită din toate părțile. Este înconjurată cu un gard de protecție, pentru ca nicio mână omenească să nu-i atingă conținutul sacru.
«Vrei să spui», ar putea întreba cineva, «că fiecare cuvânt, de la Geneza și până la Apocalipsa, este inspirat în mod divin?». Da, exact aceasta vreau să spun! Fiecare cuvânt din Cartea sfântă este de origine divină. A pune acest lucru la îndoială înseamnă a ataca însăși temelia credinței creștine. O singură piatră dacă ar fi luată din această arcadă, totul s-ar prăbuși.
Această redută nu trebuie niciodată cedată, ci trebuie apărată cu strășnicie de orice atac al necredinței. Dacă este cedată, totul este iremediabil pierdut. Nu avem nimic altceva pe care să ne sprijinim. Fie Cuvântul lui Dumnezeu este perfect, fie suntem lăsați fără nicio temelie divină pentru credința noastră! Dacă ar fi un cuvânt în plus sau unul în minus în revelația pe care Dumnezeu ne-a dat-o, atunci cu adevărat am fi ca o corabie fără pânze și fără cârmă, dusă încoace și încolo pe oceanul tulburat al gândurilor raționaliștilor. Pe scurt, dacă nu am avea o revelație absolut perfectă, am fi cei mai nenorociți dintre oameni.
C. H. Mackintosh
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.
1 Ioan 1.7
Două săgeți în tolbă (2)
După ce i-am citit bătrânului câteva versete din Biblie, m-am rugat împreună cu el și I-am cerut lui Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, astfel că acel om să conștientizeze pericolul care îl amenința, să fie salvat și să ne revedem în cer.
Când mi-am luam rămas bun, bărbatul a spus: „Dacă există un cer, atunci vreau să intru și eu în el; dacă dumneavoastră greșiți și doar eu am dreptate, amândoi am câștigat. Dar, dacă dumneavoastră aveți dreptate și eu greșesc, atunci dumneavoastră ați câștigat și eu am pierdut. Dumneavoastră aveți două săgeți în tolbă – eu am doar una”.
Trei săptămâni mai târziu am vrut să-l vizitez din nou, dar venisem prea târziu. Plănuise să trăiască încă trei ani. A mai avut parte însă de mai puțin de trei săptămâni.
Soția lui mi-a spus despre soțul ei că el nu și-a mai găsit liniștea după vizita mea. Când a observat că i se apropie sfârșitul, a luat-o pe soția lui de mână, a privit-o drept în ochi și a spus: „Cred în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul și în Dumnezeu Duhul Sfânt. Cred în cer și în iad”. Acestea au fost ultimele lui cuvinte.
Credința sinceră poate să dea sufletului împovărat pace.
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).
Citirea Bibliei: Exod 33.12-23 · Luca 14.12-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Știm, în adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 5:1)
Când moare un credincios, nu face decât să părăsească această formă, această etapă mai neînsemnată a existenței, ca să intre într-una glorioasă! Să ne gândim la prima lege a termodinamicii, care spune că nicio energie (cum ar fi sufletul și duhul) și nicio materie (precum trupul) nu se distrug, ci ele se transformă în alte forme, dar nu pot fi anihilate. Burris Jenkins a explicat-o astfel: „Nici măcar un atom din întreaga creație nu-și poate înceta existența, conform oamenilor de știință; el își schimbă doar forma. Nu putem arde nimic complet; noi doar îl schimbăm din stare solidă în stare gazoasă. Nici energia sau forța nu pot fi distruse vreodată; ele doar trec de la o formă la alta.” Dacă o persoană încetează să mai existe în această lume, acea persoană va exista cu siguranță în lumea de apoi.
Așadar, când murim, ce se întâmplă? Biblia spune: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.” (2 Corinteni 5:1-5).
Dacă Isus Hristos este Mântuitorul tău, gândește așa: ultima ta zi de pe pământ va fi cea mai frumoasă zi pe care ai avut-o vreodată! Pentru că urmează ceva mult mai frumos, minunat, glorios!
de Jean Koechlin
Proverbe 17:1-14
Pacea într–o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, „ca şi cum s–ar da drumul apelor”. Încercaţi apoi să le prindeţi! Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm! Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a–l acoperi (v. 9). „Dragostea acoperă toate fărădelegile” (cap. 10.12; 1 Petru 4.8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până într–atât încât să–ţi fie ruşine să le pronunţi din nou.
Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).
Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curăţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3.3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să–L lăsăm să o facă (Iov 23.10).
Mana Zilnica 