Mana Zilnica

Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini.

Isaia 46.4

O veche fotografie

Făcând ordine într-un sertar, George a găsit o fotografie din anii săi de școală. Au trecut șaptezeci de ani de când a fost făcută această fotografie în curtea școlii. Pe atunci el avea doisprezece ani.

Acest băiat vesel, îmbrăcat cu pantaloni scurți, care stă în partea dreaptă a dirigintelui lor este chiar el, George. Alături este Ferdinand, apoi Marius, iar lângă sunt Petru și Paul, cei doi prieteni nedespărțiți. Oare câți dintre acești cincisprezece băieți din fotografie mai trăiesc? Numai cinci…

George devine gânditor. Dacă el va fi următorul care va pleca de pe pământ? George este pregătit! De mai bine de șaizeci de ani are speranța vie care trece dincolo de viața pământească. El știe că Domnul Isus a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele lui. Mântuitorul Însuși îi dă siguranța aceasta prin cuvintele Sale: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Dar oare cei zece băieți care nu mai trăiesc L-au primit prin credință pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor personal…? Amintirile acestea îl fac pe George să preamărească harul măreț al lui Dumnezeu. Acest har l-a ocrotit din tinerețe și îi va fi pe deplin la dispoziție până la sfârșitul vieții sale pe pământ. Știind aceasta, este liniștit și consolat.

Citirea Bibliei: Iona 2.1-10 · Proverbe 26.20-28

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-L BĂGA ÎN SEAMĂ PE PÂRÂȘUL TĂU – Fundația S.E.E.R. România

„Pârâșul… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).

Un angajat al unei companii avea obiceiul de a le juca feste noilor angajați. Se apropia de ei și le șoptea: „Ei știu ce ai făcut!” după care pleca zâmbind. La început, persoana părea mirată. Apoi devenea agitată și se întreba: „Ce am făcut?” Apoi se gândea: „Cine sunt ei?” „Ce știu ei?” și „Ce spun ei despre mine?” Și pentru că până și cei mai nevinovați oameni au tendința instinctivă de a se ascunde și de a tăinui lucruri, noul angajat rămânea o zi întreagă cuprins de agitație.

Exact la fel procedează și Satan! El seamănă defăimare! Dar avem o veste bună: „pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” (Apocalipsa 12:10-11). Există o strategie eficace prin care putem reduce la tăcere vocea pârâșului. Care este aceasta? Adu-i aminte că sângele lui Isus Hristos te-a curățat de orice păcat. La fel cum Domnul Isus l-a învins pe Satan în pustie, tu îl poți învinge de fiecare dată bazându-te pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu dorește să te condamne. El dorește să știi că ești iubit, iertat și acceptat pe deplin. Apostolul Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?… Hristos… stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:33-34). Așa că nu te mai învinovăți. Domnul Isus a venit ca să te elibereze, să-ți spună că pedeapsa pentru păcatul tău a fost îndepărtată și că puterea ei asupra vieții tale a fost înfrântă. Dumnezeu te consideră neprihănit prin sângele lui Hristos – și așa trebuie să te vezi și tu! (cum scrie în 2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”).

de Jean Koechlin

Ezechiel 20:1-14

Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat ~ prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic ~ lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor.

Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n–au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11).

În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (Ioan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18).

Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 mart. 2022

20 Martie 2022

Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, … prin credința în sângele Lui.

Romani 3.24,25

Eficacitatea sângelui lui Hristos (3) – Îndreptățirea

Sângele lui Hristos este atât de valoros pentru Dumnezeu, încât el răspunde tuturor cerințelor Sale guvernamentale cu privire la lumea păcătoasă. Dumnezeu a fost pe deplin glorificat cu privire la chestiunea păcatului, iar aceasta în chiar locul în care numele Său a fost în mod public dezonorat prin păcatul și prin răzvrătirea noastră. Și să nu uităm niciodată că El Însuși, în dragostea Sa minunată, a pregătit această ispășire – „În aceasta este dragostea, nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4.10). Sfințenia Sa a cerut, iar dragostea Sa a furnizat ispășirea necesară. În consecință, El poate acum să fie proclamat înaintea întregii lumi ca fiind un Dumnezeu al harului, căci acum El șade pe scaunul îndurării, așteptând să primească și să ierte pe orice păcătos care vine la El prin credința în sângele lui Hristos.

Ispășirea fiind împlinită, Dumnezeu este liber în har și în dreptate să-l binecuvânteze pe păcătos. Oricine se apropie de Dumnezeu prin credința în Hristos este îndreptățit. În virtutea sângelui care a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu – toate cerințele guvernării Sale sfinte și toate cerințele gloriei Sale – El poate, rămânând drept, să îndreptățească pe orice suflet care crede. Oricât s-ar strădui omul, el nu va putea niciodată împlini cerințele unui Dumnezeu sfânt. Oricine se plasează pe terenul lucrărilor ca mijloc de mântuire este pierdut fără speranță. Dar cum poate avea omul dreptatea lui Dumnezeu? Răspunsul ne este dat de apostol: „fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui, pentru arătarea dreptății Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduința lui Dumnezeu, spre arătarea dreptății Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept și să-l îndreptățească pe acela care este din credința în Isus” (Romani 3.24-26) – răscumpărare, ispășire și îndreptățire prin sânge!

E. Dennett

Preoții cei mai de seamă împreună cu cărturarii și bătrânii își băteau și ei joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit.

Matei 27.41,42

Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (3)

Conducătorii poporului L-au batjocorit, spunând: „Pe alții i-a mântuit”. Conștienți sau inconștienți, ei au spus ceva foarte important și adevărat: Isus a salvat oameni din păcatele lor și i-a vindecat de bolile lor. Amândouă acțiunile sunt cuprinse în cuvântul „mântuit”.

Mai-marii poporului nu au putut tăgădui că El a vindecat orbi și șchiopi, ba chiar că a înviat morți. Isus Hristos a făcut și mai mult: El a mântuit oameni pentru cer, le-a dat viață nouă, veșnică. El a spus: „Păcatele îți sunt iertate” (Marcu 2.5) și „Eu le dau viața veșnică” (Ioan 10.28). Domnul Isus a stat pe cruce, pentru că dorea să-i salveze pe oameni pentru cer.

Dar cuvintele batjocoritoare ale conducătorilor poporului erau în același timp false: Isus Hristos nu doar a mântuit (în trecut), El mântuiește și acum (în prezent). Când era răstignit pe cruce, Isus l-a mântuit pe tâlharul care s-a îndreptat către El și mântuiește și astăzi pe oricine vine la El (Luca 23.43).

Cuvintele lor au produs în același timp tristețe. Vorbind despre mântuire, ei s-au gândit la Isus și la ceilalți, dar nu la ei înșiși. Ei au spus: „Pe alții i-a mântuit”. Pe alții – dar nu pe noi! Sau mai personal: Pe alții – dar nu pe mine! De ei depindea primirea mântuirii! Dumnezeu „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți” (1 Timotei 2.4). Deci, dacă eu nu apuc mâna Lui întinsă, atunci arăt că nu vreau să fiu mântuit!

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

coordonatori Bob & Debby Gass

TE LUPȚI CU SCHIMBAREA? – Fundația S.E.E.R. România

„Suntem schimbaţi… din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Se spune că rutina este un mormânt cu două ieșiri. Și odată ce intri într-o rutină, e greu să scapi din ea, mai ales dacă este confortabilă. Și nu vei deveni niciodată ceea ce dorește Dumnezeu să devii, sau tot ce ai putea fi, câtă vreme te împotrivești schimbării și insiști să rămâi așa cum ești.

Există două tipuri de schimbare:

1) Schimbarea pe care trebuie s-o faci tu personal. Astronautul James Irwin a spus: „S-ar putea să credeți că mersul pe lună a fost cel mai științific proiect realizat vreodată, dar de fapt ei ne-au aruncat literalmente în direcția lunii. Am fost nevoiți să adaptăm cursul la fiecare zece minute și am aterizat la numai 4,5 metri în raza de 800 de metri a țintei noastre.” În acea misiune, orice schimbare, oricât de mică, a fost esențială pentru succes. S-o recunoaștem, nu ne plac schimbările, așa că încercăm să ne opunem sau să le amânăm cât mai mult posibil. Cu toate acestea, schimbarea este singurul lucru care aduce creștere. Biblia ne spune: „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste” (Proverbele 13:18). Oamenii înțelepți sunt dispuși să-și schimbe gândirea, dar cei nebuni nu o fac niciodată.

2) Schimbarea pe care numai Dumnezeu o poate face. Planul Său pentru viața ta este să dezvolte în caracterul tău calitățile Domnului Isus. Și pentru că lucrul acesta nu se poate împlini prin propriul tău efort, Cuvântul Său spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Ce produce schimbarea? Apropierea de puterea lui Dumnezeu în fiecare zi.

de Jean Koechlin

Ezechiel 19:1-14

Ca şi parabola celor doi vulturi mari, din capitolul 17, cea a leoaicei şi a puilor ei îi pune în scenă pe cei din urmă împăraţi ai lui Iuda, precum şi istoria lor tragică, aşa cum o găsim relatată la sfârşitul cărţilor Împăraţi şi Cronici. Fiii credinciosului Iosia, Ioahaz şi Ioiachim, au confirmat în întregime ceea ce Domnul declarase în capitolul anterior. Pentru propriile lor păcate au suferit pedeapsa aceşti împăraţi răi, iar în ce priveşte dreptatea tatălui lor, aceasta n-a putut să-i salveze (vezi cap. 18.5 şi 18.10-13).

Din nou se vorbeşte despre captivitatea ultimului împărat al lui Iuda şi de distrugerea prin foc a viei lui Israel. Poate că unii se întreabă de ce aceste evenimente ocupă atâta spaţiu în Cartea Sfântă, când ele nu ocupă aproape deloc manualele de istorie. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, ele sunt una din marile cotituri ale istoriei omenirii. Centrul guvernării Lui părăsea de acum Israelul pentru multe secole. Ierusalimul înceta să mai fie locul în care Îşi aşezase locuinţa Sa pe pământ. Începea vremea naţiunilor; ea durează încă şi acum şi nu va lua sfârşit decât atunci când va începe domnia lui Hristos şi când Israel va fi restaurat.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 mart. 2022

19 Martie 2022

Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla. Și ziua aceea era sabat … Și, pentru aceasta, iudeii Îl persecutau pe Isus și căutau să-L omoare, pentru că făcea acestea în sabat.

Ioan 5.9,16

Semnificația sabatului este aceasta: «odihnă după lucrare» – așa cum Dumnezeu, în creație, „în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse” (Geneza 2.2; Exod 20.11). Odihna creației a fost întreruptă prin păcat, iar acum nu mai poate fi odihnă pentru Dumnezeu și nici pentru om, câtă vreme omul se află sub puterea păcatului și a morții. Atunci când, prin lucrarea și prin puterea lui Hristos, omul este eliberat de păcat și vindecat, în „ziua aceea” va fi adevăratul sabat.

Această odihnă nu poate fi obținută prin eforturile omului sub lege. Legea spunea: „Fă acestea și vei trăi”, însă omul n-a putut ține legea. Încercarea lui de a o ține n-a făcut decât ca păcatul său să se manifeste și mai mult, ca și totala lui slăbiciune. Prin urmare, el s-a dovedit incapabil să obțină odihna lui Dumnezeu prin faptele sale.

Totuși, omul, ignorant cu privire la adevărata semnificație a sabatului, insistă asupra păzirii lui exterioare, în vederea dobândirii reputației religioase. Și pe măsură ce face acest lucru, el rămâne cu totul indiferent la păcatul care a întrerupt odihna. Binecuvântarea odihnei sabatului era pentru un popor care ținea legea, nu pentru un popor care o încălca. Însă, în timp ce omul se poate mulțumi să se odihnească în prezența păcatului și a nenorocirii provocate de păcat, Dumnezeu nu Se poate odihni acolo unde există păcat și nenorocire. Sfințenia Lui cere ca El să judece păcatul, iar dragostea Lui Îl determină să lucreze pentru binecuvântarea păcătosului.

H. Smith

Dar va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă.

1 Împărați 8.27

Unde este Dumnezeu?

Oamenii au încercat să-L localizeze spațial pe Dumnezeu. Grecii credeau că zeii lor trăiau pe Muntele Olimp, iar teutonii și-au localizat zeii în Valhalla. Matematicianul și astronomul francez Pierre S. M. Laplace (1749-1827) a afirmat: „Am explorat întregul univers, dar nu L-am găsit niciunde pe Dumnezeu”. Astronautul sovietic Andriyan Nikolayev, 1962, de la bordul lui Vostok 3, a constatat ceva asemănător: „Nu L-am întâlnit pe Dumnezeu în zborul meu”. Dumnezeu este prezent peste tot. Cel care a creat spațiul nu poate face parte din spațiu. Mai degrabă, El pătrunde în fiecare colțișor al spațiului, fiind omniprezent.

Pavel le-a explicat atenienilor păgâni de la Areopag: „În El [Dumnezeu] avem viața, mișcarea și ființa” (Fapte 17.28). Și psalmistul spune: „Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine” (Psalmul 139.3,5). Dumnezeu este peste tot și pătrunde oriunde.

Ideea matematică a spațiilor multidimensionale (spațiul nostru are trei dimensiuni) ne poate ajuta să dăm un răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeu?”. Spațiul (n)–dimensional este doar o subclasă a spațiului (n + 1)–dimensional. Deci spațiul cvadridimensional (sau hiperspațiul) nu poate fi absorbit de cel tridimensional, dar îl penetrează complet.

Biblia descrie aceasta în 1 Împărați 8.27: „Dar va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă”.

Citirea Bibliei: Obadia 12-21 · Proverbe 26.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

CEL MAI DUR INAMIC AL TĂU – TU ÎNSUȚI – Fundația S.E.E.R. România

„Să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).

Richard C. Halverson, fost capelan al Senatului Statelor Unite ale Americii, a spus: „Vrei să ieși învingător? Concurează cu tine însuți, nu cu altcineva…”

Faptul că ți-ai depășit rivalul nu înseamnă că ai alergat cât ai putut tu de bine. Poți ieși victorios în competiția cu ceilalți, și totuși să nu-ți atingi potențialul. Pentru a fi cel mai bun, trebuie să concurezi cu tine însuți. E cea mai importantă competiție a vieții.

Învinsul este câștigător – indiferent câte pierderi a avut – dacă se cucerește pe sine însuși!

Câștigătorul este un învins – indiferent de numărul victoriilor sale – dacă pierde lupta cu sine însuși.

Alexandru cel Mare a cucerit lumea, dar și-a blestemat lipsa stăpânirii de sine. Victoria asupra altora poate fi de fapt exact ceea ce contribuie la neputința câștigătorului de a-și cuceri propriul sine. Victoria îl face mândru, arogant, independent, necugetat – și uneori crud. Altfel spus, nu ceea ce ți se întâmplă aduce o schimbare în viața ta, ci modul în care gestionezi situația.

Cel ce încetează să se maturizeze spiritual pentru că are impresia că știe mai multe din Scriptură, decât alții, sau că are un succes mai mare în lucrare, este totuși departe de a fi ceea ce a avut Hristos în plan pentru el. Comparativ cu alții, s-ar putea să arăți bine, dar planul lui Dumnezeu este să producă în tine calitățile de caracter ale lui Hristos.

Biblia ne spune (1 Petru 2:21-23): „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător”.

de Jean Koechlin

Ezechiel 18:19-32

Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23).

Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă” (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?” (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. Ce întrebare! În dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!” (v. 32).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 mart. 2022

18 Martie 2022

Fiți tari și curajoși, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor; pentru că Domnul Dumnezeul tău, El Însuși va merge cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi … Și Domnul Însuși va merge înaintea ta: El va fi cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!

Deuteronom 31.6,8

V-ați întrebat ce l-a făcut pe Moise să reziste în acel timp deosebit de dificil cât a fost conducător al lui Israel? A fost oare educația primită în Egipt sau puterea lui proprie? Nu, fiindcă vedem că nu o dată Moise a dorit să renunțe, din cauza presiunii. El a fost întărit prin promisiunea prezenței lui Dumnezeu.

După moartea lui Moise, Iosua a fost așezat în fruntea poporului, iar Domnul i-a făcut aceeași promisiune, pe care o găsim în primul capitol al cărții care îi poartă numele. Ambii bărbați au avut nevoie de această promisiune, care i-a ajutat să conducă poporul și să ducă luptele care le-au stat înainte.

Astăzi, creștinul are și el de dus multe lupte, iar uneori acestea par copleșitoare. Avem însă aceeași promisiune de care Moise și Iosua s-au bucurat și pe care au putut să se sprijine. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). De asemenea, citim: „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulțumiți cu ce aveți în prezent; pentru că El a spus: «Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi», încât să spunem cu îndrăzneală: «Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme»” (Evrei 13.5,6).

Este mângâietor să știm că cel credincios nu este niciodată singur. Puterea pentru luptă sau pentru lucrare nu este de la noi, ci vine de la Domnul. Nu contează cât de mare este povara sau cât de grea este lupta, fiindcă Domnul Isus este cu noi și nu trebuie să ne temem, căci El este ajutorul nostru. Trebuie să ne predăm Lui și să-L lăsăm să împlinească în noi și prin noi ceea ce El dorește.

T. Hadley, Sr.

Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor!

Isaia 42.18

Orbi față de Dumnezeu?

Dumnezeu a creat lumea în culori minunate. El putea să o creeze în alb-negru, însă din mâinile Sale creatoare a ieșit o lume scăldată în mii de culori. Iarna ne bucurăm de albastrul intens al cerului deasupra povârnișurilor acoperite cu albul scânteietor al zăpezii; primăvara, de verdele crud al pomilor; vara, de galbenul puternic și de roșul aprins al florilor; seara ne minunăm de culorile superbe ale unui apus de soare pe fundalul unui cer crepuscular. Toate aceste momente dau naștere în inimile noastre la fericire, mulțumire, bucurie…

Adesea nu observăm nimic din toate aceste frumuseți, având în fața ochilor doar viețile și pretențiile noastre. Suntem orbi față de frumusețea naturii și față de Dumnezeul care a creat-o. În Biblie, orbii sunt o imagine a oamenilor care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Isus Hristos le-a redat unor orbi lumina ochilor, când a fost pe pământ ca Om, și aceștia I-au adus slavă lui Dumnezeu.

Și astăzi sunt oameni „orbi față de Dumnezeu”. Ei văd, savurează, se bucură de culori, dar nu recunosc faptul că Dumnezeu a făcut toate acestea! Dumnezeu vrea să ne dăruiască bucurie, dar nu numai prin culorile creației. El L-a dat pe singurul Său Fiu, pe Isus Hristos, pentru noi. Recunoaștem noi aceasta? Sau suntem orbi și nu recunoaștem că El a murit, ca să ne salveze de păcatele noastre?

Isus Hristos spune: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine … alifie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi” (Apocalipsa 3.18).

Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ PACEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace…” (Isaia 55:12).

Dumnezeu Își descoperă voia pe mai multe căi. Iar una dintre ele este faptul că simțim un sentiment de pace atunci când facem ceea ce este bine. Apostolul Pavel scrie: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15). Asta înseamnă că trebuie să adopți „legea păcii.” În alt loc, tot Pavel spune: „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:7).

Tu nu ai nevoie de toate răspunsurile pentru a avea pace.

Generalul american Eisenhower, socotit „cel mai bun comandant pe care l-au avut în istorie” și ulterior președinte al Statelor Unite, a fost pus în fața asumării responsabilității pentru una dintre deciziile cele mai grele puse vreodată pe umerii unei singure persoane: alegerea datei calendaristice pentru D-Day (ziua debarcării trupelor aliate în Normandia, Franța, în 6 iunie 1944). Dacă ar fi stabilit-o greșit, mii de soldați ai trupelor aliate ar fi putut muri. Și ce să mai vorbim de presiune! Însă el era comandantul suprem și singurul care putea lua decizia. Privind în urmă la acea zi, el a scris: „Știam că nu am înțelepciunea necesară și m-am întors către Dumnezeu. L-am rugat să-mi dea înțelepciune. M-am lăsat cu totul în mâinile Sale și El mi-a dat călăuzire clară. M-a ajutat să văd ce era bine și m-a înzestrat cu îndrăzneala de a lua decizia corectă. Și în cele din urmă, mi-a dat liniște sufletească, știind că, în urma călăuzirii lui Dumnezeu pentru luarea deciziei, puteam lăsa rezultatele în seama Lui.”

Simți și tu o neliniște pentru că trebuie să iei o anumită decizie (una care nu te va afecta doar pe tine, ci și pe alții)? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te, încrede-te în călăuzirea lui Dumnezeu, roagă-L să-ți dea pacea Sa, și fii convins că El va produce rezultatele cele mai bune!

de Jean Koechlin

Ezechiel 17:22-24; 18:1-9

Misterul din capitolul 17 se sfârşeşte într-un mod divin. Domnul vorbeşte acolo despre vlăstarul pe care El Însuşi ~ şi nu vulturul cel mare de astă dată ~ îl va lua din acelaşi cedru regal al lui David şi îl va planta pe un munte înalt şi măreţ, ca să fie un copac mare şi plin de roade. Înţelegem că este vorba despre Domnul Isus şi de domnia Lui viitoare (comp. cu Isaia 11.1 şi cu Psalmul 2.6).

În capitolul 18, Domnul are o dispută cu oamenii din Israel care, în loc să se smerească văzând cum se împlinesc pedepsele, caută să se justifice printr‑un proverb neruşinat inventat de ei (v. 2): „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”; cu alte cuvinte: generaţia noastră plăteşte pentru cele de dinainte; părinţii noştri au păcătuit, iar noi suportăm consecinţele (vezi Ieremia 31.29,30). Prin aceasta, ei Îl acuzau pe Dumnezeu de nedreptate. Acest capitol însă spulberă raţionamentele lor perverse; ei seceră ceea ce ei înşişi au semănat (Galateni 6.7).

Nu recunoaştem noi, prin aceşti oameni, trista înclinaţie a inimii noastre, de a arunca asupra altora responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli? Acest fapt trădează orbirea şi mândria noastră şi deopotrivă ne face să pierdem lecţiile salvatoare pe care ni le dă Domnul (vezi Geneza 3.12 şi Romani 2.1).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 mart. 2022

17 Martie 2022

Și, când a ajuns la locul acela, le-a spus: „Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită”.

Luca 22.40

Care este cauza celor mai multe căderi? După părerea mea, neglijarea rugăciunii personale. Bineînțeles, întregul motiv al căderii nu va fi cunoscut pe deplin decât atunci când vom fi în cer, însă îmi pot da aici o părere, ca slujitor al lui Hristos și ca atent cercetător al inimii. Cred deci că, în general, căderea începe odată cu neglijarea rugăciunii personale.

Cuvântul lui Dumnezeu citit fără rugăciune, predicile ascultate fără rugăciune, logodnele făcute fără rugăciune, călătoriile plănuite fără rugăciune, locuințele alese fără rugăciune, prieteniile formate fără rugăciune – iată exemple de pași descendenți, prin care mulți creștini ajung într-o stare de paralizie spirituală sau într-un punct în care Dumnezeu îngăduie să aibă o cădere dureroasă. Acesta este procesul prin care este format un Lot șovăielnic, sau un Samson instabil, sau un Solomon robit de soții, sau un Asa inconsecvent, sau un Iosafat indulgent, sau o Marta copleșită de griji. Adesea istoria unor astfel de cazuri este aceasta: ei au devenit neglijenți cu privire la rugăciunea personală.

Putem fi cu totul siguri că oamenii vor cădea în ascuns înainte de a cădea în mod public. La fel ca Petru, ei vor neglija atenționările Domnului cu privire la veghere și la rugăciune, iar apoi, precum sărmanul ucenic, atunci când puterea naturală dispare, în ceasul ispitirii, se leapădă de Domnul lor. Doresc ca niciunul dintre cei care citesc aceste rânduri să nu cadă vreodată, însă trebuie să luăm cu toții seama la acest lucru: să luăm în serios viața de rugăciune!

J. C. Ryle

Iacov a părăsit Beer-Șeba; și fiii lui Israel au pus pe tatăl lor, Iacov, cu copilașii și soțiile lor, în carele pe care faraon le trimisese ca să-l transporte.

Geneza 46.5

Iacov se muta la batranete

Poate și dumneavoastră sunteți în vârstă și trebuie să vă hotărâți dacă veți mai rămâne în locuința actuală sau dacă vă veți muta într-o rezidență pentru vârstnici.

Și Iacov a trebuit să ia o decizie importantă la o vârstă înaintată. El a aflat că fiul său, pe care îl crezuse mort, mai trăia, iar Iosif l-a rugat să vină în Egipt, ca să locuiască la el. Iacov însă nu a fost sigur dacă va proceda corect plecând în Egipt, deoarece știa că în viața lui nu luase întotdeauna decizii corecte. De aceea s-a rugat lui Dumnezeu înainte de a face acest pas și a primit răspunsul să se mute la fiul său. Și dumneavoastră puteți să aduceți în rugăciune înaintea lui Dumnezeu o astfel de decizie. El vă va arăta care este calea corectă.

Iacov nu a ezitat când a avut un răspuns clar de la Dumnezeu, ci a mers hotărât pe calea arătată. Tot așa, și dumneavoastră puteți face pași siguri la bătrânețe, dacă Dumnezeu v-a arătat calea.

Fiii lui Iacov l-au însoțit. Cât de bine este când la bătrânețe copiii sau aparținătorii le acordă sprijin persoanelor vârstnice atunci când acestea fac un schimb de locuințe!

Iacov a trebuit să părăsească țara Canaan, dar s-a bucurat mult de revederea cu Iosif. Gândul că mergem în întâmpinarea Domnului Isus, adevăratul nostru Iosif, ne revigorează și nouă simțirile.

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

coordonatori Bob & Debby Gass

DEPENDENȚA DE APROBAREA ALTORA – Fundația S.E.E.R. România

„Frica de oameni este o cursă…” (Proverbele 29:25).

Există o mulțime de lucruri care pot da dependență, cum ar fi: alcoolul, drogurile, relațiile intime, jocurile de noroc și chiar mâncarea. Însă știai că poți fi dependent și de aprobarea celorlalți?

Când Moise a ales judecători ca să-l ajute la guvernarea poporului Israel, el le-a spus: „Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni.” (Deuteronomul 1:17) E un sfat pe care ar fi trebuit să-l urmeze și apostolul Petru; citim în Galateni 2:12: „Înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.” „Dacă lui Petru i s-a întâmplat asta, de ce nu mi s-ar putea întâmpla și mie?” – întrebi tu. Când identitatea ta este împachetată în acceptarea de către alții, te pregătești pentru dependența de aprobarea lor, pentru că sentimentul valorii proprii este mereu la loc de frunte.

Un renumit autor francez a spus: „Ne-am obișnuit atât de mult să purtăm măști în societate, încât până la urmă nu mai suntem în stare să ne recunoaștem.” Nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Aprobarea sau dezaprobarea cuiva nu te poate afecta – decât dacă-i dai credit. Domnul Isus a vorbit fără a simți nevoia de a crea o impresie; de aceea El a fost liber să rostească adevărul în dragoste. Cineva a subliniat, cu înțelepciune, că atunci când suntem tineri ne preocupă ceea ce cred ceilalți și încercăm să le fim pe plac; când ajungem la vârsta de mijloc, obosim să tot încercăm să fim pe placul tuturor; și pe măsură ce îmbătrânim și devenim mai înțelepți, ne dăm seama că, de cele mai multe ori, ceilalți nici măcar nu se gândeau la noi! Dar vor fi și momente când a fi pe placul lui Dumnezeu înseamnă a fi la dispoziția oamenilor – și atunci tu trebuie să accepți lucrul acesta!

de Jean Koechlin

Ezechiel 17:1-21

Parabola celor doi vulturi impunători şi a viţei, explicată în versetele 11–21, relatează sub o formă imaginară evenimentele care se desfăşurau atunci. Împăratul Babilonului „cel dintâi mare vultur” îl deportează pe Ioiachin, lăstarul slab al cedrului regal, şi ia sub tutelă viţa lui Iuda. Îl pune în fruntea sa pe Zedechia, făcând legământ cu el şi punându-l „să jure pe Dumnezeu” (2 Cronici 36.13). Împăratul lui Iuda însă nu ezită să încalce acest jurământ. Astfel, împăratul Babilonului, instrument în mâna Domnului, îl pedepseşte pe domnitorul neloial şi-l duce în captivitate.

Crima lui Zedechia fusese deosebit de gravă, în special pentru că fapta sa dezonorase Numele Domnului înaintea naţiunilor. El arătase prin aceasta cât de puţin respectau acest nume tocmai aceia peste care fusese aşezat (Exod 23.21). Ca răscumpăraţi ai Domnului Isus, suntem responsabili de a cinsti în faţa lumii „numele frumos care a fost chemat peste noi” (Iacov 2.7). Cei care sunt în jurul nostru ne observă cu mult mai multă atenţie decât ne imaginăm noi; ei accentuează fără milă inconsecvenţele noastre, pentru că le folosesc pentru a se scuza pe ei. Şi cum am putea să-i conducem la un Salvator faţă de Care vom fi arătat atât de puţin ataşament?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 mart. 2022

16 Martie 2022

Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

La cruce, Dumnezeu a fost glorificat într-o manieră și într-o măsură în care nu mai fusese niciodată până atunci. Când Hristos a fost făcut păcat pentru mine la cruce, în acele momente a dovedit lumii că șarpele a mințit atunci când a insinuat că Dumnezeu nu-l iubea cu adevărat pe om. Adam și Eva au păcătuit crezându-l pe șarpe. Mai mult, Domnul a dovedit că plata păcatului este moartea. Când El a plătit pentru păcat, murind în locul nostru, Dumnezeu a fost dovedit a fi drept și a fost glorificat.

Hristos a suferit pe deplin judecata pe care noi am meritat-o, în toată severitatea ei, chiar dacă El era sfânt și nevinovat. Judecata lui Dumnezeu nu a fost atenuată de faptul că El era Fiul Său. Pe cruce, El a oferit dovada supremă despre dragostea lui Dumnezeu. Mai înainte, Dumnezeu declarase: „Acesta este Fiul Meu preaiubit”. Totuși, atunci când Fiul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?”, nu a venit niciun răspuns din cer. El era părăsit, iar acest lucru îl putem înțelege doar atunci când recunoaștem că Hristos a fost părăsit fiindcă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să nu pierim. Vreme de patru mii de ani, această dragoste a fost manifestată prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni, în general, și față de poporul Său pământesc, în particular. La cruce a fost demonstrat clar ceea ce afirmă Romani 5.8: „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. Prin urmare, dacă Satan ne spune: «Nu este adevărat că Dumnezeu te iubește», putem privi la cruce. Un Dumnezeu care Îl judecă pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să nu fim judecați, este cu siguranță un Dumnezeu plin de dragoste.

H. L. Heijkoop

Scapă-ți viața, … scapă la munte, ca să nu pieri!

Geneza 19.17

Alarma de incendiu

Eram cu toată echipa mea de la serviciu la munte, într-o frumoasă pensiune, și participam la un seminar. Într-o seară m-am pus în pat obosit și am adormit imediat. Noaptea m-am trezit auzind un sunet pătrunzător și neplăcut. Mort de oboseală, m-am întors în așternut de pe o parte pe alta – dar sunetul nu amuțea. După un timp s-a făcut liniște și am putut dormi mai departe. Dimineața am aflat că noaptea se dăduse alarma de incendiu. A fost o alarmă de incendiu – și eu am rămas în cameră! Nu am luat-o în serios, am ignorat-o, a fost iritantă pentru mine, ba chiar m-am supărat pe ea! Dar, de fapt, trebuia să-mi salveze viața! Am fost bucuros când am aflat că a fost doar o alarmă falsă.

Există oameni care se comportă în viața lor ca și mine în acea noapte. Ei trăiesc și dorm nestingheriți și nederanjați. Dacă Dumnezeu le vorbește și îi face să tresară, atunci nu iau în serios vorbirea Lui. Ei simt ca o povară atenționările Sale și încearcă să aducă la tăcere glasul conștiinței lor. Mesajul Bibliei îi supără; ei nu citesc Scriptura, deoarece cuvintele ei îi neliniștesc; nu citesc cu regularitate nici măcar un calendar ca acesta, pentru că și el le vorbește despre căință și pocăință.

O alarmă de incendiu salvează vieți! Cuvintele cărții lui Dumnezeu strigă: „Scapă-ți viața!”. Și nu este o alarmă falsă!

Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-I LUI DUMNEZEU PRIMELE CLIPE ALE ZILEI! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeul meu, pe Tine Te caut…” (Psalmul 63:1)

Ce faci în primele momente ale zilei? Pornești televizorul, te duci repede la baie, îți citești mesajele, trezești copiii, dai buzna în bucătărie să-ți iei cafeaua, sau te uiți pe lista cu „lucruri de făcut”? În loc să faci toate acestea, încearcă să stai liniștit și să-L lași pe Dumnezeu să-ți vorbească. Cu mintea goală și cu inima deschisă, El îți va da perspective, idei, soluții la probleme și cunoștința faptului că El va fi cu tine astăzi.

Autoarea Colleen Townsend Evans scria: „Tăcerea nu trebuie să fie stânjenitoare sau jenantă, căci a sta cu Cel pe care Îl iubești fără a fi nevoie de cuvinte este o formă frumoasă și satisfăcătoare de comunicare. Îmi aduc aminte că uneori copiii obișnuiau să alerge spre mine, turuind toți deodată despre evenimentele care li s-au întâmplat – era minunat să-i ascult împărtășindu-și sentimentele… Dar alteori veneau la mine dorind doar să-i țin în brațe, să le mângâi părul și să-i alint până adormeau. Uneori, la fel se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. Câteodată, cele mai puternice rugăciuni ale noastre vor fi gânduri și nu cuvinte. Cuvintele ne sunt limitate de vocabular, dar gândurile noastre lăuntrice sunt ca o arenă de o capacitate infinită, în care Dumnezeu ne poate da idei care schimbă viața.” Apostolul Pavel scrie: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). Așadar, taci și lasă-L să-Și exprime gândurile prin tine.

Biblia spune: „Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20).

Dumnezeu te poate face să „știi” ce trebuie să faci, așa că dă-i Lui primele clipe ale zilei tale!

de Jean Koechlin

Ezechiel 16:44-63

Relaţia specială pe care Ierusalimul o avea cu Domnul făcea ca păcatele sale să cântărească mult mai greu. În privinţa aceasta, Sodoma era mai puţin vinovată decât Ierusalimul şi chiar decât Samaria, care, cu toate acestea, era obiectul celei mai puternice dispreţuiri din partea iudeilor (v. 52; Ioan 4.9). Ştim, de altfel, că, pe cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, Satan îi face uneori să cadă mult mai jos decât ceilalţi oameni, deoarece, prin ei, el va încerca să terfelească gloria Domnului.

Condiţia păcatului descris în versetul 49 ar trebui să ne pună pe gânduri: „îngâmfare, belşug de pâine şi lipsă de grijă” împreună cu consecinţa inevitabilă a egoismului.

Cu un astfel de punct de plecare, Sodoma a ajuns la păcate îngrozitoare, care au atras „pieirea” ei (2 Petru 2.6). Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor, versetele 60-63 ne învaţă că nu aceasta va fi în final soarta care îl aşteaptă pe nerecunoscătorul Ierusalim. Necredincioşia lui nu a putut schimba credincioşia Soţului divin. Cetatea vinovată va fi încă o dată obiectul unei îndurări chiar mai mari decât cea de la început. Cu adevărat, rămânem copleşiţi în faţa cuvintelor de îndurare cu care se încheie acest capitol plin de atâtea crime şi urâciuni: „când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu” (v. 63; Romani 11.33).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 mart. 2022

15 Martie 2022

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, … către Timotei, adevăratul meu copil în credință … Așa te-am rugat când mergeam spre Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții învățături străine, nici să nu ia aminte la mituri și la genealogii fără sfârșit … Iar dacă voi întârzia, ca să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului … Fii model pentru credincioși.

1 Timotei 1.1-4; 3.15; 4.12

Timotei (4) – Un model de evlavie

Timotei a continuat să crească spiritual și astfel a devenit tot mai folositor în lucrarea Domnului. Prima epistolă a lui Pavel către el arată că fusese lăsat în Efes, atunci când Pavel plecase în Macedonia. În această cetate importantă, în care Pavel lucrase vreme de trei ani, Timotei trebuia să-i păzească pe sfinți de învățătorii falși și de doctrinele eronate ale acestora, în special de doctrinele care foloseau legea în mod greșit. O astfel de eroare este întâlnită și în zilele noastre, când se afirmă că legea este regula de trăire creștină. Legea însă nu este pentru oamenii drepți, ci pentru cei nelegiuiți și nesupuși (1 Timotei 1.9,10).

Lui Timotei i-au fost date multe sfaturi și instrucțiuni cu privire la multiple subiecte referitoare la rânduiala divină din Adunarea Dumnezeului viu. Din învățătura prezentată în prima epistolă trimisă lui de Pavel vedem standardele lui Dumnezeu și îndrumările Lui cu privire la felul în care dorește ca cei ai Săi să trăiască, să umblă și să se închine împreună. Vedem rolul bărbaților și cel al femeilor, calificările necesare pentru slujire, relațiile dintre diferitele grupuri sociale, evlavia în contrast cu lăcomia, precum și alte subiecte vitale.

Peste tot în această epistolă, lui Timotei i se arată cum trebuia să trăiască și să se comporte, ca frate tânăr care avea responsabilitatea unei poziții de conducere. A fi un exemplu de evlavie, în orice aspect al vieții, este un lucru care nu poate fi suficient accentuat în zilele noastre. Timotei trebuia să ia seama la citire, la îndemnare, la învățătură, să nu neglijeze darul care era în el, să mediteze, să ia seama la sine însuși, să stăruie, să se păstreze pe sine curat, să fugă de rău, să urmărească binele, să lupte lupta cea bună a credinței.

E. P. Vedder, Jr.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu … pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Program antivirus

Fiecare utilizator de calculator se teme de viruși, adică de programe de computer „dăunătoare”, care se infiltrează în programele inițiale „bune” și le fac să nu mai funcționeze corect.

Omul a fost inițial o ființă „bună”, creat după chipul lui Dumnezeu, până când a permis ca în inima lui să intre un „virus” pe care Biblia îl numește păcat. Acest virus îngrozitor ne-a făcut egoiști și din cauza lui ne-am abătut de la Dumnezeu, Creatorul nostru bun. Toate grozăviile pe care le vedem pe acest pământ (război, nedreptate, distrugere, oprimare…) sunt urmări ale păcatului. Dar și tot răul din gândirea mea și din acțiunile mele (mânie, invidie, răutate…) este păcat.

Mă bucur că am instalat pe calculator un program antivirus, care poate să identifice la timp virusul și să-l îndepărteze. „Programul antivirus” al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, este Cuvântul Său, Biblia. Ea ne arată interiorul nostru în care este ascuns păcatul: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, atât încheieturile cât și măduva, și judecă gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12). Dar tot ea ne curăță și ne aduce în legătură cu Dumnezeu: „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul. … Porunca Domnului este curată și luminează ochii” (Psalmul 19.7,8,12).

Citirea Bibliei: Amos 7.1-17 · Proverbe 24.23-34

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ÎNTĂREȘTI CĂSNICIA – Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9).

Pentru a avea o relație de căsătorie puternică, trebuie să fii conștient de următoarele trei lucruri:

1) Căsnicia este una dintre țintele preferate ale lui Satan. El s-a mâniat că familia lui Iov era o sursă de încântare pentru Dumnezeu. Așadar, dacă în familia ta există armonie și binecuvântare, el va încerca s-o atace. El dorește să fie terță parte în relația voastră; să semene agitație și dezamăgire, folosindu-se de slăbiciunile voastre. El stârnește așteptări nerealiste și îți deturnează concentrarea de pe slujire pe egocentrism. Îți alimentează imaginația prin relații nesănătoase, până când prezența lui Dumnezeu încetează să mai fie scopul uniunii voastre, și acel climat plin de pace din căminul vostru dispare. Ferește-te de aceste atacuri și protejează-ți familia.

2) Mentalitatea îți determină starea de spirit. Gândurile au prezență. În momentul în care o persoană intră într-o încăpere, plină cu oameni, ea poate simți conflict sau mulțumire, gelozie sau bucurie etc. Atitudinile sunt contagioase; ca un termostat, ele determină climatul din familia ta. Un bărbat a observat că anumite show-uri de televiziune au alimentat un anumit neastâmpăr carnal în el, până acolo că s-a trezit că-și compară soția cu senzualitatea celor de pe scenă. O femeie a identificat apariția unei gelozii inexplicabile față de soțul său în vizionarea telenovelei sale preferate. Orice emoție are un loc în care se naște, așa că fii cu băgare de seamă la orice schimbare din mediul familial și din viața ta lăuntrică.

3) Înțelegerea se poate obține prin ascultare. Dragostea înseamnă să asculți mai mult și să vorbești mai puțin. Ascultă suficient de mult ca emoțiile ascunse să se exprime. Ascultă suficient de atent ca să câștigi înțelegere. Ascultă cu exactitate ca să poți evalua care sunt adevăratele nevoi ale soției tale/soțului tău. Întrebările pe care le pui pot să-i arate cât de mult îți pasă, așa că pune-le cu blândețe, în mod repetat, și procesează înainte de a reacționa. În felul acesta îți poți întări căsnicia. Așa să ne ajute Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Ezechiel 16:1-22

În acest capitol care ne dă fiori găsim descrisă purtarea dezgustătoare a Ierusalimului faţă de Domnul Căruia Îi datora totul. Originea necurată şi sărăcia lucie a fetiţei dispreţuite şi abandonate în „câmp deschis” chiar de la naştere (aşa cum încă mai practică unele triburi păgâne) fac să izbucnească întreaga compasiune a Aceluia care, găsind–o în această stare mizeră, a vrut să o facă să trăiască şi apoi să o onoreze prin legământul cu El, nescăpând nicio ocazie de a o face fericită. Această grijă divină, la rândul ei, face să izbucnească o josnică nerecunoştinţă din partea aceleia care s-a dedat la cea mai rea idolatrie şi care, pentru poftele-i desfrânate, s-a folosit de darurile Binefăcătorului ei.

Această istorie sfâşietoare este, de fapt, istoria oricărui om. Dumnezeu Şi-a găsit făptura în cea mai cumplită stare de neputinţă şi de degradare morală (comp. cu Luca 10.30‑35). A făcut totul pentru a o smulge din aceasta şi pentru a-i da o viaţă nouă. Cum a răspuns omul la un asemenea har?

Dragi prieteni, este deosebit de solemn să ne gândim că această comportare incalificabilă este şi a noastră ori de câte ori folosim pentru satisfacerea poftelor noastre lucrurile care aparţin Domnului şi care trebuie să servească doar gloriei Sale, fie că este vorba de bunurile noastre, fie de trupul nostru (1 Corinteni 6.19,20)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 mart. 2022

14 Martie 2022

Și celui care învinge … îi voi da steaua de dimineață.

Apocalipsa 2.26,28

Promisiunile făcute biruitorilor (7) – Steaua de dimineață

Această uimitoare promisiune este legată de cea precedentă (biruitorul va cârmui națiunile cu un toiag de fier). Ambele promisiuni au fost date aceleiași adunări (Tiatira) și sunt de asemenea strâns legate în ce privește tema lor: promisiunea venirii Domnului și rezultatele binecuvântate ale acestei veniri.

Cine sau ce este steaua de dimineață? Domnul Isus, în Apocalipsa 22.16, Se numește pe Sine „Steaua strălucitoare de dimineață”. Acest lucru arată că promisiunea Sa este una care aparține în exclusivitate Adunării. Când promisiunea venirii Sale este dată lui Israel în Vechiul Testament, Hristos este descris ca fiind „Soarele dreptății”, care va aduce „vindecarea în aripile Lui” (Maleahi 4.2). El Se va arăta lumii – lui Israel și națiunilor – și, venind în gloria Sa, ca Soare al dreptății, va risipi întunericul gros al lumii acesteia. Cu Adunarea însă, lucrurile vor sta diferit. Steaua de dimineață anunță zorile. În timp ce lumea este cufundată în somn, Hristos va veni și îi va răpi pe cei credincioși – „Astfel deci să nu dormim, ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji; pentru că cei care dorm, dorm noaptea; și cei care se îmbată, se îmbată noaptea” (1 Tesaloniceni 5.6,7).

El este Steaua de dimineață fiindcă este Speranța noastră, iar noi veghem și Îl așteptăm ca pe „o lumină strălucind într-un loc întunecos, până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile noastre” (2 Petru 1.19). Avem deja promisiunea că vom domni împreună cu El – acel „toiag de fier” – atunci când Împărăția Sa va fi instituită, după ce El va veni ca Soare al dreptății. Însă promisiunea cu privire la steaua de dimineață ne arată că El Însuși va fi de asemenea partea noastră. Ne poate lumea oferi ceva care să se poată compara cu aceasta?

B. Reynolds

Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dar comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nespus de măreață să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.

2 Corinteni 4.6,7

Rezistența la îngheț

Era iarnă și un ger năpraznic domnea peste toată țara. Nici grădina nu a fost cruțată. Plantele care mai rămăseseră erau acoperite cu un strat gros de chiciură cristalină. Întreaga vegetație părea distrusă. Când s-a mai încălzit puțin, gheața s-a topit și, în mijlocul plantelor, care deveniseră negre din cauza gerului, s-a văzut culoarea verde a straturilor de salată. Contrastul era izbitor: înaintea înghețului toate plantele fuseseră verzi, iar acum doar frunzele de la câteva plante își mai păstraseră puterea vieții, deoarece Creatorul le-a dat proprietatea remarcabilă de a rezista gerului.

Prieteni credincioși, și noi suntem foarte slabi din punct de vedere spiritual, dar Dumnezeul nostru a așezat în noi, prin harul Său, o comoară: viața Lui, pe Însuși Hristos.

Toți oamenii au parte de încercări; nici noi nu suntem scutiți de ele. Uneori plângem și suspinăm din cauza tristeții și a suferinței, dar nu ne întristăm ca „ceilalți, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4.13).

În slăbiciunea noastră, El vrea să ne dea harul Său și puterea Sa, care sunt suficiente pentru toate nevoile și necazurile, încât lumina divină să poată străluci în noi.

Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MEREU CINSTIT! – Fundația S.E.E.R. România

„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă… duc la moarte.” (Proverbele 21:6)

Într-o zi, un predicator se plimba pe-o stradă și a văzut un grup de băieți adunați în jurul unui câine. „Ce faceți?” i-a întrebat el. Unul dintre băieți i-a răspuns: „Acesta este un câine vagabond din cartier. Toți îl vrem, dar numai unul dintre noi îl poate lua acasă. Așa că am hotărât ca acela dintre noi care spune cea mai mare minciună, să-l păstreze.” Predicatorul le-a zis: „Măi băieți, nu ar trebui să vă luați la întrecere spunând minciuni!” Și s-a lansat într-o predică începând cu „Minciuna este un păcat” și încheind cu „Când eram de seama voastră, nu spuneam niciodată minciuni.” S-a lăsat o liniște de mormânt. Apoi, tocmai când credea că băieții l-au înțeles, unul dintre ei a oftat adânc și a spus: „În regulă, dați-i câinele predicatorului!”

Lăsând gluma la o parte, hai să vedem împreună câteva riscuri la care te expui atunci când minți:

1) Trebuie să ții minte tot ce ai spus și memoria ta nu este atât de bună, așa că ai șanse să fii demascat.

2) Trebuie să trăiești în continuare cu tine însuți, știind că ai mințit și că asta contravine caracterului tău. Iar acesta este un lucru greu.

3) Când te hotărăști să te rogi, primul lucru care îți vine în minte este ultimul lucru despre care dorești să discuți cu Dumnezeu: minciunile tale.

4) Contrar credinței populare care spune că fructul interzis este dulce, să știi că este foarte amar. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Iar tu va trebui să trăiești cu acest gust al minciunii în gură.

Nu-i așa că ar fi mai bine să fii cinstit?

de Jean Koechlin

Ezechiel 14:12-23; 15:1-8

Domnul îi face cunoscute robului său „judecăţile cumplite” pe care le-a rezervat: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma (v. 21). De asemenea, îi declară că nici chiar prezenţa a trei oameni remarcabili ai lui Dumnezeu, precum Noe, Daniel şi Iov, nu ar fi suficientă pentru a cruţa această ţară vinovată. Domnul pune alături numele acestor trei martori de excepţie, care au trăit în epoci atât de diferite (Daniel încă trăia în Babilon), pentru a aminti atât faptul că teama de Dumnezeu şi dreptatea pot fi practicate în orice vremuri, oricât de întunecate, ca cea care precedă potopul, cât şi faptul că El răspunde printr-o eliberare individuală (Proverbe 11.8). Astfel, nimeni nu este îndreptăţit să se dezvinovăţească de purtarea sa, invocând mediul în care trăieşte şi influenţele pe care le suportă.

În capitolul 15 este reluată imaginea viei lui Israel (vezi şi cap. 17.6; 19.10). Dacă tot n-a adus roade, atunci „n–ar putea fi oare folosit măcar lemnul ei (v. 3)? În niciun caz! Este fără valoare, numai bun de ars! Ce soartă teribilă au mlădiţele sterile ale viei lui Israel” şi cele pe care Tatăl va fi nevoit să le taie din adevărata viţă (Ioan 15.1,2)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 mart. 2022

13 Martie 2022

Și să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său.

Levitic 16.14

Eficacitatea sângelui lui Hristos (2) – Ispășirea

Sângele jertfelor din vechime, la fel ca sângele lui Hristos pe care îl simboliza, era în întregime pentru Dumnezeu. Sângele era adus mai presus de toate pentru gloria Sa și pentru împlinirea cerințelor Sale cu privire la păcătos. În consecință, primul aspect al valorii sângelui lui Hristos este cel al ispășirii. Semnificația și adevărul cu privire la aceasta pot fi văzute în felul cum Aaron folosea sângele jertfei pentru păcat în marea Zi a Ispășirii. El trebuia „să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său. Și să înjunghie țapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, și să aducă sângele lui înăuntrul perdelei și cu sângele lui să facă așa cum a făcut cu sângele vițelului și să-l stropească pe scaunul îndurării și înaintea scaunului îndurării” (Levitic 16.14,15). Sângele trebuia stropit de șapte ori înaintea scaunului îndurării, ca mărturie pentru om. Ca mărturie pentru Dumnezeu, era de ajuns să fie stropit o singură dată.

Scaunul îndurării din cortul întâlnirii reprezenta tronul lui Dumnezeu – tronul lui Iahve în mijlocul lui Israel. De aceea se spune despre El că locuia între heruvimi (Psalmul 80.1). Sângele pus pe scaunul îndurării împlinea deci cerințele tronului lui Dumnezeu cu privire la păcătos. El a răspuns tuturor cerințelor unui Dumnezeu sfânt (vorbim acum despre sângele lui Hristos) cu privire la păcătoșii vinovați. El a satisfăcut cerințele Sale drepte și a glorificat toate atributele caracterului Său. Sângele a așezat temelia pe care El poate să fie drept și să ierte pe orice păcătos care Se apropie de El crezând în valoarea sângelui stropit. Aceasta este ispășirea – temelia pe care Dumnezeu poate acum acționa în har față de întreaga lume și pe care poate trimite prin ambasadorii Săi mesajul de chemare către toți păcătoșii – chiar și către cei mai răi și mai vinovați dintre ei – de a fi împăcați cu El (2 Corinteni 5.20,21).

E. Dennett

Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, zicând: „Tu, care distrugi templul și îl zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”.

Matei 27.39,40

Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (2)

Trecătorii își băteau joc și își arătau tot disprețul lor, în timp ce „dădeau din cap”.

Ce I-au reproșat ei acum Omului de pe cruce? Aceleași cuvinte pe care le reproșaseră și cu puțin timp în urmă: „Acesta a zis: Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să-l zidesc în trei zile”. Dar Domnul Isus nici măcar nu a spus aceste cuvinte! El a spus: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica …”, referindu-Se la „templul trupului Său” pe care îl vor strica ei. El le vorbise deci despre moartea și învierea Sa, iar ei s-au gândit la templul pe care Irod l-a zidit timp de 46 de ani, și susțineau că El vrea să-l strice. Cât de adevărată este expresia: „Toată ziua ei îmi sucesc cuvintele și toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău” (Matei 26.61; Ioan 2.18-22; Psalmul 56.5)!

Ei au adăugat: „Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”. – Trei zile mai târziu, mormântul a fost gol și Fiul lui Dumnezeu a fost „dovedit cu putere … prin învierea morților” (Romani 1.4). Dar nici atunci nu au crezut. Isus spusese: „Nu vor fi înduplecați nici chiar dacă ar învia cineva dintre cei morți” (Luca 16.31).

Ei nu au crezut, pentru că nu au vrut! Oare este astăzi altfel?

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

FII RĂBDĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:3)

Răbdarea te motivează și te pune în mișcare atunci când prietenii te dezamăgesc, când descurajarea îți șoptește „renunță,” și când îndoiala îți spune: „e cu neputință.” E ancora ta în furtunile vieții, busola ta când te-ai pierdut și avântul care te ridică pe culme. Apostolul Iacov ne spune: „încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” Acea răbdare care vrea să-ți spună „perseverează și nu te da bătut”, îți dezvoltă credința. Când procesul s-a încheiat, Dumnezeu va pune capăt încercării, nu înainte. Iată trei versete biblice pe care trebuie să te bazezi când ți se testează credința:

1) „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca…” (Isaia 43:1-2).

2) „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

3) „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:1-10).

Așadar fii răbdător, situația prin care treci chiar acum va avea o răsplată mare la sfârșit.

de Jean Koechlin

Ezechiel 14:1-11

Câţiva dintre bătrânii lui Israel îi fac o vizită lui Ezechiel cu o intenţie care pare bună: aceea de a-L întreba pe Domnul. Profetul însă este avertizat de Dumnezeul Său să nu se lase înşelat de aparenţe. Inimile acelor oameni erau pline de idoli, care constituiau un adevărat zid de despărţire între El şi ei. „Toţi s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor” (v. 5, comp. cu Luca 16.15).

Să reţinem această lecţie importantă: pentru a cunoaşte şi a înţelege gândul Domnului, condiţia primordială este nu gradul nostru de inteligenţă, nu experienţa noastră creştină sau cunoaşterea Bibliei, ci starea de inimă. Este ea dreaptă faţă de Dumnezeu? Sau ascunde lucruri nemărturisite, idoli adânc înrădăcinaţi? Poate că acesta este motivul pentru care uneori Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre. Să ne întipărim bine în minte acest Cuvânt al Domnului: „Fără Mine nu puteţi face nimic”, împreună cu preţiosul îndemn de pe faţa cealaltă: „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face” (Ioan 15.5,7).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 mart. 2022

12 Martie 2022

Fiți și voi îndelung-răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.

Nu se va teme de o veste rea; inima lui este tare, încrezându-se în Domnul.

Iacov 5.8; Psalmul 112.7

Există două lucruri care împreună formează bucuria creștinului, care constituie puterea sa pe drumul credinței și obiectul constant dinaintea inimii sale: primul, comuniunea prezentă cu Dumnezeu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos; al doilea, nădejdea venirii Domnului. Aceste două lucruri nu pot fi separate fără ca sufletul să nu sufere pierdere, fiindcă ambele sunt necesare pentru real profit al sufletului nostru.

Niciun lucru nu ne poate separa de acest veac rău, așa cum o face așteptarea venirii Domnului. Dacă nu așteptăm venirea Sa, Hristos nu va fi cu adevărat un Obiect înaintea sufletelor noastre și nici nu vom putea să înțelegem gândul și planurile lui Dumnezeu cu privire la această lume.

Iar dacă această nădejde este separată de comuniunea prezentă cu Dumnezeu, nu vom avea putere. Inima va fi slăbită prin faptul că mintea va fi prea mult preocupată și apăsată de răul din jur.

Nu-L putem aștepta cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu din cer fără ca, în același timp, să vedem lepădarea Lui totală de către lume. Vedem că lumea se îndreaptă într-o direcție greșită, că înțelepții ei nu au nicio înțelepciune, că totul se îndreaptă către judecată și că principiile răului sunt tot mai fără frâu. Sufletul devine astfel apăsat, iar inima se umple de întristare. Însă dacă, prin har, creștinul are o comuniune prezentă cu Dumnezeu, sufletul său este stabil, liniștit și fericit înaintea lui Dumnezeu, fiindcă există în El un belșug de binecuvântare pe care nicio împrejurare nu-l poate afecta, nici schimba.

J. N. Darby

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre … Dar Dumnezeu … ne-a iubit.

Efeseni 2.1,4

Generalul Bravo

Un istoric relatează despre războiul de eliberare mexican de la începutul secolului al XIX-lea următoarele: „Nicolás Bravo ținea câteva sute de spanioli în prizonierat. Apoi tatăl său a fost trădat și a căzut în mâinile spaniolilor. Aceștia cereau ca Bravo să li se predea, altfel îi vor omorî tatăl. Bravo nu a vrut să capituleze, însă i-a oferit pe prinșii săi în schimbul tatălui său. Dar împăratul spaniol a refuzat și l-a spânzurat pe bătrân ca pe un infractor. – Astfel, viața prizonierilor a fost pecetluită.

Bravo a fost adânc îndurerat și a ordonat pregătirea execuției. Toată noaptea însă nu a putut să doarmă la gândul că, din răzbunare pentru moartea tatălui său, sute de oameni nevinovați vor muri. Spre dimineață, planul lui era hotărât. El i-a adunat pe prizonieri și le-a spus: «Știți că trebuia să primiți eliberarea în schimbul vieții tatălui meu. Dar împăratul nu a acceptat și l-a omorât pe tatăl meu. Eu însă nu vreau să fac asemenea lui. Vă dăruiesc viața și eliberarea. Mergeți unde vreți!». La început, oamenii au fost suspicioși, dar apoi au răsuflat ușurați și au strigat plini de bucurie: «Noi nu plecăm de aici. Acum vom lupta cu tine pentru libertatea Mexicului. Trăiască generalul nostru!»”.

Această întâmplare ne amintește de harul măreț pe care ni l-a arătat Dumnezeu! Noi eram dușmanii Lui și mari păcătoși și nu puteam să schimbăm nimic la această stare. Dar El ne-a mântuit nu doar din generozitate, ci din dragoste, făcându-ne copiii Săi. – Nu se cuvine să-I slujim acum cu tot ce avem?

Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNGRIJORA, DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” (2 Tesaloniceni 3:3)

Cea mai mare parte a îngrijorărilor noastre poate fi rezumată în două cuvinte: „Dar dacă?”

Dar dacă rezultatul analizelor medicale iese prost, dacă economia se prăbușește, dacă mă părăsește soțul/soția, dacă îmi pierd locul de muncă… lista este nesfârșită. „Frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18) și când te concentrezi asupra îngrijorărilor, și nu asupra credincioșiei lui Dumnezeu, îl lași pe Satan să te tulbure. Dar nu trebuie să-i dai voie! Domnul Isus ne îndeamnă: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Iar înțeleptul Solomon spune: „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” (Proverbele 15:15). Dacă îți este teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor (mâine), oprește-te și uită-te în urmă (ieri), la credincioșia lui Dumnezeu față de tine și alege să nu te îngrijorezi în prezent (azi). El este „credincios, şi va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24). Așadar, dacă ești chinuit de îngrijorare, iată câteva promisiuni biblice în care te poți încrede: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit” (1 Împărați 8:56).

Tu spui: „Dar am greșit față de Dumnezeu! Chiar pot să aștept ajutorul Său?” Da, pentru că „dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Înainte ca să te răscumpere și să te facă iubitul Său copil, Dumnezeu ți-a cunoscut toate greșelile, slăbiciunile și eșecurile. Iar Cuvântul Său spune: „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu te îngrijora, Dumnezeu este credincios!