19 Martie 2022
Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla. Și ziua aceea era sabat … Și, pentru aceasta, iudeii Îl persecutau pe Isus și căutau să-L omoare, pentru că făcea acestea în sabat.
Ioan 5.9,16
Semnificația sabatului este aceasta: «odihnă după lucrare» – așa cum Dumnezeu, în creație, „în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse” (Geneza 2.2; Exod 20.11). Odihna creației a fost întreruptă prin păcat, iar acum nu mai poate fi odihnă pentru Dumnezeu și nici pentru om, câtă vreme omul se află sub puterea păcatului și a morții. Atunci când, prin lucrarea și prin puterea lui Hristos, omul este eliberat de păcat și vindecat, în „ziua aceea” va fi adevăratul sabat.
Această odihnă nu poate fi obținută prin eforturile omului sub lege. Legea spunea: „Fă acestea și vei trăi”, însă omul n-a putut ține legea. Încercarea lui de a o ține n-a făcut decât ca păcatul său să se manifeste și mai mult, ca și totala lui slăbiciune. Prin urmare, el s-a dovedit incapabil să obțină odihna lui Dumnezeu prin faptele sale.
Totuși, omul, ignorant cu privire la adevărata semnificație a sabatului, insistă asupra păzirii lui exterioare, în vederea dobândirii reputației religioase. Și pe măsură ce face acest lucru, el rămâne cu totul indiferent la păcatul care a întrerupt odihna. Binecuvântarea odihnei sabatului era pentru un popor care ținea legea, nu pentru un popor care o încălca. Însă, în timp ce omul se poate mulțumi să se odihnească în prezența păcatului și a nenorocirii provocate de păcat, Dumnezeu nu Se poate odihni acolo unde există păcat și nenorocire. Sfințenia Lui cere ca El să judece păcatul, iar dragostea Lui Îl determină să lucreze pentru binecuvântarea păcătosului.
H. Smith
Dar va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă.
1 Împărați 8.27
Unde este Dumnezeu?
Oamenii au încercat să-L localizeze spațial pe Dumnezeu. Grecii credeau că zeii lor trăiau pe Muntele Olimp, iar teutonii și-au localizat zeii în Valhalla. Matematicianul și astronomul francez Pierre S. M. Laplace (1749-1827) a afirmat: „Am explorat întregul univers, dar nu L-am găsit niciunde pe Dumnezeu”. Astronautul sovietic Andriyan Nikolayev, 1962, de la bordul lui Vostok 3, a constatat ceva asemănător: „Nu L-am întâlnit pe Dumnezeu în zborul meu”. Dumnezeu este prezent peste tot. Cel care a creat spațiul nu poate face parte din spațiu. Mai degrabă, El pătrunde în fiecare colțișor al spațiului, fiind omniprezent.
Pavel le-a explicat atenienilor păgâni de la Areopag: „În El [Dumnezeu] avem viața, mișcarea și ființa” (Fapte 17.28). Și psalmistul spune: „Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine” (Psalmul 139.3,5). Dumnezeu este peste tot și pătrunde oriunde.
Ideea matematică a spațiilor multidimensionale (spațiul nostru are trei dimensiuni) ne poate ajuta să dăm un răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeu?”. Spațiul (n)–dimensional este doar o subclasă a spațiului (n + 1)–dimensional. Deci spațiul cvadridimensional (sau hiperspațiul) nu poate fi absorbit de cel tridimensional, dar îl penetrează complet.
Biblia descrie aceasta în 1 Împărați 8.27: „Dar va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă”.
Citirea Bibliei: Obadia 12-21 · Proverbe 26.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CEL MAI DUR INAMIC AL TĂU – TU ÎNSUȚI – Fundația S.E.E.R. România
„Să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).
Richard C. Halverson, fost capelan al Senatului Statelor Unite ale Americii, a spus: „Vrei să ieși învingător? Concurează cu tine însuți, nu cu altcineva…”
Faptul că ți-ai depășit rivalul nu înseamnă că ai alergat cât ai putut tu de bine. Poți ieși victorios în competiția cu ceilalți, și totuși să nu-ți atingi potențialul. Pentru a fi cel mai bun, trebuie să concurezi cu tine însuți. E cea mai importantă competiție a vieții.
Învinsul este câștigător – indiferent câte pierderi a avut – dacă se cucerește pe sine însuși!
Câștigătorul este un învins – indiferent de numărul victoriilor sale – dacă pierde lupta cu sine însuși.
Alexandru cel Mare a cucerit lumea, dar și-a blestemat lipsa stăpânirii de sine. Victoria asupra altora poate fi de fapt exact ceea ce contribuie la neputința câștigătorului de a-și cuceri propriul sine. Victoria îl face mândru, arogant, independent, necugetat – și uneori crud. Altfel spus, nu ceea ce ți se întâmplă aduce o schimbare în viața ta, ci modul în care gestionezi situația.
Cel ce încetează să se maturizeze spiritual pentru că are impresia că știe mai multe din Scriptură, decât alții, sau că are un succes mai mare în lucrare, este totuși departe de a fi ceea ce a avut Hristos în plan pentru el. Comparativ cu alții, s-ar putea să arăți bine, dar planul lui Dumnezeu este să producă în tine calitățile de caracter ale lui Hristos.
Biblia ne spune (1 Petru 2:21-23): „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător”.
de Jean Koechlin
Ezechiel 18:19-32
Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23).
Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă” (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?” (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. Ce întrebare! În dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!” (v. 32).
Mana Zilnica 