Mana Zilnica

După ce Isus a spus aceste lucruri, Și-a ridicat ochii spre cer și S-a rugat: Tată, a sosit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

Ioan 17.1,2

Gânduri cu privire la Ioan 17

Fiul lui Dumnezeu urma să plece din această lume la Tatăl. Pentru acest eveniment, El i-a pregătit cu multă dragoste și înțelepciune pe ucenicii Săi. În aceste versete însă nu mai auzim glasul Domnului vorbindu-le ucenicilor. Acum Fiul Îi vorbește Tatălui Său. Cuvintele Sale către Tatăl arată preocuparea inimii Lui pentru ucenicii Săi și pentru toți cei care vor crede în El.

Această rugăciune din Ioan 17 este unică. Este numită și „rugăciunea de Mare-Preot a Domnului Isus”. Ea nu conține niciun fel de aluzie la păcat sau la greșeli. Fiind „în această lume”, ucenicii erau în pericol, dar pericolul este așezat față-n față cu lucrurile veșnice și cerești: cu viața veșnică, cu Numele, cuvintele și dragostea Tatălui, cu bucuria lui Hristos, cu sfințenia, cu unitatea și gloria. Acestea reprezintă fericirea noastră!

Cu toate că moartea pentru ispășire era în fața Sa, Domnul Isus vedea deja aici totul ca fiind încheiat. El L-a rugat pe Tatăl să-L preamărească, să-L încununeze cu cinste și cu slavă. Dar, de fapt, în această preamărire a Sa, Fiul lui Dumnezeu urmărea un singur țel: să-L preamărească pe Tatăl din cer.

Ca Om, Fiul lui Dumnezeu a primit de la Tatăl putere universală. El a putut și să o primească și să o exercite, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost în același timp Dumnezeu. „Puterea peste orice făptură” s-a arătat la învierile din morți pe care le-a făcut Domnul Isus. În viitor, ea se va arăta la judecarea oamenilor. Iar astăzi se arată în darul vieții veșnice. Toate acestea Îl preamăresc pe Tatăl.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE-ȚI LOCUL ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.” (1 Corinteni 12:25)

Când vorbim de găsirea unei biserici în care să-L întâlnești pe Hristos și să experimentezi nașterea din nou, opțiunile sunt nelimitate. Evanghelică, neo-protestantă, tradițională, contemporană, numește-o cum dorești – foarte probabil vei găsi ce-ți place! Însă locul tău ca individ în trupul lui Hristos e cu totul altceva; acesta nu este stabilit de către tine, ci de către Dumnezeu. Biblia ne spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup…” (1 Corinteni 12:13). Când Îl accepți pe Isus Hristos ca Mântuitor, devii parte a familiei Sale răscumpărate și tu experimentezi miracolul plasării în trupul lui Hristos. Nu este o alegere pe care tu o faci; e alegerea lui Dumnezeu – și ea îți determină identitatea spirituală. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” (vers. 13). Asta înseamnă că oricine, în orice loc s-ar afla pe pământul acesta și L-a primit pe Isus ca Mântuitor și Domn, este mai legat de tine decât este palma ta de încheietura mâinii tale. Și tu ai un rol de îndeplinit în relație cu fiecare dintre aceștia! Dumnezeu nu numai că te-a așezat în trupul Său, dar El ți-a și stabilit rolul unic atunci când „a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (vers. 18). De asemenea, El ți-a dat anumite „daruri” și El se așteaptă să le folosești pentru împlinirea planului Său (vezi Romani 12:6-8). Când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți arate care îți sunt darurile, El te va asculta. Și când o face, tu trebuie să profiți de fiecare ocazie pentru a le folosi – pentru slava Lui!

DOMNUL ESTE APROAPE

de Jean Koechlin

Matei 3:1-17

Ioan Botezătorul face slujba de a vesti apropiata venire a Împăratului asemeni unui ambasador care precedă o persoană importantă. Numai că Împăratul nu-Şi poate găsi loc în mijlocul unui popor indiferent cu privire la starea sa de păcat. Predicarea lui Ioan este, din acest motiv, o chemare la pocăinţă; cât despre fariseii şi saducheii care veneau să fie botezaţi după propria lor îndreptăţire, pe aceştia trebuia să-i anunţe judecata.

Se înţelege că Ioan a fost încurcat când Acela Căruia nu se considera vrednic să-I dezlege curelele încălţămintei vine, la rândul Său, să fie botezat de el. Versetul 15 ne ajută să auzim cel dintâi cuvânt rostit de Isus în această Evanghelie: „Lasă acum…„. Pentru că omul nu a ştiut să facă decât rău, se cuvine de acum să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin Hristos şi să împlinească întreaga dreptate (vezi şi Romani 10.3). „Atunci L-a lăsat”, se spune despre Ioan, deşi el era cel care boteza. Avem şi noi întotdeauna interesul să-L lăsăm pe Domnul să lucreze?

Domnul Isus iese imediat din apă, pentru că nu are nimic de mărturisit, iar cerul se deschide pentru a da o dublă mărturie: Duhul Sfânt coboară asupra Lui asemeni unui untdelemn al ungerii care-l desemna odinioară pe împărat (comp. cu 1 Samuel 16.13) şi, în acelaşi timp, primeşte de la Tatăl Său un preţios cuvânt de iubire şi de aprobare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 iul. 2021

3 Iulie 2021

Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui.

Romani 2.5,6

Severitatea judecății lui Dumnezeu va corespunde faptelor și măsurii responsabilității fiecărui om, fie el iudeu, păgân sau creștin cu numele. Ce gând înspăimântător pentru fiecare om care, deși cunoaște voia lui Dumnezeu, totuși urmează poftele firii sale sau gândurile inimii sale îndărătnice, necredincioase! Această judecată va fi exercitată în ziua când „Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor prin Isus Hristos” (versetul 16). Dumnezeu judecă și pedepsește încă de acum pe unii oameni, sau chiar popoare, în căile cârmuirii Sale, dar într-o zi El „va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău” (Eclesiastul 12.14). Vine o zi când Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor” (1 Corinteni 4.5).

Despre această zi vorbește aici apostolul și, amintind despre judecata lui Dumnezeu care va veni peste oameni, el adaugă: „după evanghelia mea„. Pavel era purtătorul evangheliei lui Hristos – a Omului răstignit, înviat și glorificat la dreapta lui Dumnezeu, care a fost făcut dreptate, sfințire și răscumpărare pentru cei care cred (1 Corinteni 1.30). Și tocmai din pricina respingerii harului minunat, mântuitor, care a fost descoperit în Isus pentru a aduce tuturor, fără deosebire, mântuire și viață, se va revărsa mânia sfântă a lui Dumnezeu, care deja se descoperă din cer (versetul 18) peste toți cei care au păcătuit și au neglijat mântuirea mare care le-a fost oferită. Isus Însuși, Cel care astăzi cheamă ca Mântuitor pe cei păcătoși la pocăință, atunci va aduce la lumină toate căile și gândurile ascunse ale oamenilor, ca „Judecător al celor vii și al celor morți”, și fiecare va primi „cele [făcute] în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Toate acestea se vor întâmpla în acord cu evanghelia care i-a fost încredințată lui Pavel: „după evanghelia mea„! Ce răspuns nimicitor pentru toți cei visători și nebuni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este dragoste, tăgăduiesc judecata veșnică și predică mântuirea finală a tuturor oamenilor!

R. Brockhaus

Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.6,8

Am căutat moartea, dar am găsit viața

„Când aveam doar doi ani, tatăl meu a murit, iar mama m-a părăsit. Astfel am fost dus la casa de copii, unde am fost crescut fără prea multă dragoste; reacționam întotdeauna cu amărăciune și cu dispreț.

Când am împlinit 18 ani, am părăsit casa de copii și am putut să-mi trăiesc viața după propriile mele idei, ceea ce însemna atunci pentru mine să-mi satisfac plăcerile până la refuz. Alcoolul și drogurile erau bolovanii ce mă trăgeau tot mai în adânc. Până la urmă am ajuns la închisoare, iar apoi pe stradă. Astfel s-au scurs 20 de ani plini de mizerie și de disperare…

Apoi cineva mi-a dăruit Noul Testament. Însă, deși citeam în el, nu ajungeam la liniște. În schimb, textele care îmi vorbeau despre dragostea lui Dumnezeu mi se întipăreau în memorie. Îl căutam pe acest Dumnezeu în biserici și prin pelerinaje, dar fără rezultat. Disperat, m-am îndreptat iarăși spre droguri și alcool. Nu mai vedeam altă cale de ieșire decât moartea, așa că am încercat să mă sinucid.

Dar a venit o zi în care s-a schimbat totul. Nu voi uita niciodată acea zi! Pe când cerșeam pe stradă, doi tineri au avut milă de mine. Ei mi-au spus despre Isus Mântuitorul și de asemenea că numai El m-ar putea ajuta să ies din starea în care mă aflam. Acesta a fost punctul de cotitură spre o viață nouă. Vedeam în fața ochilor tot trecutul meu. Dar am învățat, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ce este iertarea și deplina dragoste a lui Isus Hristos. Din acea zi, știu că Dumnezeu mă iubește; și El nu a încetat să-mi dovedească aceasta.”

Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Biblia ne transmite prin Solomon acest sfat: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Adevărul în această privință este acela că în timp ce anumite principii universale se aplică tuturor copiilor, nu există doi copii la fel, și e o greșeală să-i tratezi ca și cum ar fi.

De fapt, iată două dintre cele mai obișnuite erori pe care le poți face ca părinte.

Prima eroare este: 1) Să încerci să-ți modelezi copilul ca să devină ceea ce erai tu odinioară. Dacă tu ai fost un sportiv renumit în școală, nu înseamnă că și copiii tăi vor să-ți calce pe urme. Și dacă tu ai avut numai note de 10 la școală, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să fie la fel. Dar totodată tu nu trebuie să tolerezi, să încurajezi sau să răsplătești lenea. Trebuie doar să accepți că nu toți copiii au aceleași aptitudini atletice sau capacități intelectuale.

A doua eroare pe care o poți face ca părinte este: 2) Să încerci să-l obligi să fie ceea ce tu ți-ai dori să fie. Nu încerca să-ți retrăiești viața prin copii. Tu ai avut șansa ta și numai pentru că nu ai atins nivelul dorit în profesia pe care ți-ai ales-o, nu înseamnă că trebuie să-ți obligi fiul sau fiica să urmeze acea direcție.

Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze (calea Domnului), şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Învață-l și sfătuiește-l să-și aleagă profesia în concordanță cu înzestrarea sa individuală și nu în funcție de modul în care ai alege tu sau ți-ai dori ca el sau ea să aleagă.

Există trei caracteristici distinctive ale stimei de sine sănătoase pe care trebuie să te străduiești să o educi în copiii tăi:

1) Să știe cine sunt;

2) Să le placă cine sunt;

3) Să fie cine sunt.

DOMNUL ESTE APROAPE

de Jean Koechlin

Matei 2:7-23

După o lungă călătorie, prefigurată de Psalmul 72.10, magii au fost conduşi de steaua care s-a oprit deasupra Pruncului. Ce subiect de mare încântare pentru ei („s-au bucurat cu bucurie foarte mare„)! L-au întâlnit, I s-au închinat, I-au adus daruri şi „au plecat în ţara lor pe alt drum„ (v. 11). Nu este aceasta istoria tuturor celor care vin la Mântuitorul?

Planurile ucigaşe ale lui Irod au fost dejucate; la fel şi cele ale lui Satan, care căuta să-L elimine chiar de la venirea Sa pe lume pe Cel care va deveni Învingătorul său. Călătoria în Egipt, mijlocul poruncit de Dumnezeu pentru a-L sustrage pe Prunc de la acele planuri criminale, ilustrează şi harul Celui care a dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi poporul Său odinioară.

Copilului divin I-au fost date deja două nume în capitolul precedent: Isus (Dumnezeu Mântuitorul – cap. 1.21), atât de scump inimii fiecărui credincios, şi Emanuel (Dumnezeu cu noi – cap. 1.23). Acum I se adaugă cel de „Nazarinean” (v. 23). Împreună, cele trei nume au o triplă semnificaţie: din punct de vedere moral, Isus a fost separat şi consacrat pentru Dumnezeu, în acord cu Numeri 6; de asemeni, El a „ieşit din tulpina lui Isai„ (tatăl lui David), ca o Odraslă, ca o Ramură purtând roade (Isaia 11.1); în al treilea rând, El va fi, timp de treizeci de ani, un cetăţean necunoscut (obscur) al dispreţuitului Nazaret (Ioan 1.47).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 iul. 2021

2 Iulie 2021

Când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți și pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.

Ioan 2.23-25

Aceste versete demonstrează adevărul important că omul, deși poate ajunge, prin rațiunea sa naturală, la anumite concluzii corecte cu ajutorul dovezilor care îi sunt prezentate, totuși aceste concluzii îl lasă la distanță de Dumnezeu. Citim astfel că mulți oameni la Ierusalim „au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El”. La vederea acestor dovezi, mintea lor naturală i-a condus la concluzia că Hristos era tot ceea ce El spunea că este, însă lucrurile se încheiau aici. Ei nu simțeau că aveau nevoie de El, iar conștiința lor nu lucra, astfel încât să îi aducă la Hristos. Era doar o credință despre Hristos bazată pe vedere; nu exista acea credință în Hristos care să-i atragă la El.

Domnul nu Se încredea în astfel de oameni. Acest lucru manifestă iarăși gloria Sa. El era Acela care „îi cunoștea pe toți oamenii”, care „cunoștea ceea ce era în om” și care nu avea nevoie, precum alții, să primească mărturie despre om. El era Dumnezeul Atotcunoscător.

Ce ilustrație fidelă a omului și a lumii ne este prezentată în acest capitol – lucrurile naturale nu pot oferi fericire de lungă durată; coruperea lucrurilor lui Dumnezeu; lepădarea Aceluia care aduce harul lui Dumnezeu; mintea omului natural care, chiar atunci când funcționează corect, îl lasă pe om la distanță de Dumnezeu! Totuși, manifestarea stării omului face loc revelației gloriei lui Hristos; prin urmare, într-un mod foarte binecuvântat, capitolul ni-L prezintă pe Hristos ca fiind resursa pentru orice credincios. Dacă învățăm că toate lucrurile pământești eșuează, dacă suntem împovărați de simțământul răului care a pătruns în lucrurile lui Dumnezeu, dacă vedem că moartea planează asupra întregii stări și că mințile noastre naturale nu pot ajunge la Dumnezeu, în mijlocul întregului faliment și al ruinei omului Îl găsim pe Hristos, pe Cel care poate umple inima de bucurie, care poate judeca orice rău, care poate frânge puterea morții și care ne poate atrage la Sine Însuși.

H. Smith

El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui vindecă.

Iov 5.18

Accidentul fetiței

Împreună cu soția făceam o plimbare prin parcul mare al orașului și ne-am întâlnit cu un bărbat și o femeie. Am intrat în discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care El vrea să ne-o ofere. Atunci femeia ne-a privit cu bucurie: „Și eu sunt creștină și cred în Domnul Isus. El este Mântuitorul meu”.

Apoi, ea ne-a istorisit cum s-a întors la Dumnezeu:

„Am venit la credință în urmă cu treizeci de ani. Mergeam cu fetița noastră de cinci ani pe o stradă. Soțul meu o ținea de mână. Deodată, micuța s-a smuls din mâna tatălui ei și a sărit pe șosea. A fost lovită de o mașină și a fost grav rănită. Eram disperați.

După ce accidentul a fost anunțat la poliție, șoferul nevinovat a privit foarte îngrijorat la fetița rănită. Apoi a început să se roage pentru micuță. Lacrimile îi curgeau pe obraz. El Îl implora continuu pe Dumnezeu prin cuvinte care mi-au atins inima. Acesta a fost prilejul întoarcerii mele la Dumnezeu. Acel bărbat era un om credincios. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui și fiica noastră s-a însănătoșit.

Soțul meu și fiica mea încă nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și Domn al lor. Dar eu mă rog ca și ei să-L primească pe Isus.”

Dumnezeu îngăduie uneori evenimente triste, tocmai pentru a-i conduce pe oameni la Sine. Cât de important este ca ei să ia seama la chemarea lui Dumnezeu – uneori făcută și prin astfel de evenimente – și să vină la Domnul Isus și să primească viața veșnică!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” (Proverbele 29:17)

Cu câțiva ani în urmă, sociologii și psihologii pediatri au făcut o descoperire interesantă. Experții contemporani fuseseră de părere că împrejmuirea cu garduri a terenurilor de joacă îi face pe copii să se simtă restricționați în timpul recreației. Și, pe baza acestei teorii, s-a luat hotărârea de a da la o parte gardurile pentru ca ei să nu se mai simtă îngrădiți. Spre mirarea experților, s-a produs exact efectul opus. Cercetătorii au descoperit că pruncii au devenit și mai inhibați în activitățile lor. Ei aveau tendința de a se înghesui spre mijlocul locului de joacă și au manifestat semne de nesiguranță. Iar când gardurile au fost puse la loc, copiii s-au jucat din nou cu mare entuziasm, simțindu-se liberi. Ce învățătură primim din acest studiu? Cu toții avem nevoie de granițe – uneori pentru a defini limitele de siguranță și de securitate.

În timp ce „experții” încearcă să-și impună teoria că granițele restricționează creativitatea, copiii de la locul de joacă ne-au demonstrat că avem nevoie de o înțelegere clară a ceea ce e sigur și acceptabil, pentru ca ingeniozitatea și inventivitatea să înflorească. Asta înseamnă că pruncii tăi vor înflori și tu vei funcționa mai bine ca părinte când regulile sunt comunicate clar și când consecințele faptului de-a nu le respecta sunt deplin înțelese.

Se povestește, în glumă, că un tată i-a dat cadou fiului său de optsprezece ani o mașină. Înainte de a-i da cheile, i-a spus: „Aceasta este o mașină magică, fiule.” „Chiar?” s-a mirat băiatul. „Da!” a răspuns tatăl. „La prima amendă pentru depășirea vitezei, această mașină va dispărea!” Așadar, dacă tu poți să-i cumperi o mașină fiului sau fiicei tale, trebuie neapărat să fie una „magică.”

Concluzie: Dumnezeu stabilește regulile pentru izbânda ta în viață și El îi răsplătește pe cei care le respectă. Sau după cum spune versetul (Iosua 1:8): „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

DOMNUL ESTE APROAPE

de Jean Koechlin

Matei 1:18-25; 2:1-6

Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit.

Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nuL aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 iul. 2021

1 Iulie 2021

Și leviții au fost numărați de la vârsta de treizeci de ani în sus: și numărul lor era, după capetele lor, bărbat după bărbat, treizeci și opt de mii. Dintre aceștia, douăzeci și patru de mii erau pentru conducerea lucrării casei Domnului și șase mii erau administratori și judecători; și patru mii erau ușieri; și patru mii lăudau pe Domnul cu instrumente, „pe care le-am făcut eu”, a zis David, „pentru laudă”. Și David i-a împărțit în cete după fiii lui Levi.

1 Cronici 23.3-6

Leviții (19) – Organizați pentru slujire de către David

În ultimii ani ai vieții sale, David, inspirat de Dumnezeu, i-a împărțit pe leviți în cete pentru slujire. Nu mai era nevoie ca ei să poarte cortul din loc în loc, fiindcă templul urma să fie construit. Datoria lor era să-i ajute pe preoți în diferitele aspecte care țineau de lucrarea și de slujirea din casa lui Dumnezeu.

Preoții, fiind descendenți ai lui Aaron, erau de asemenea din seminția lui Levi. Ei aveau responsabilitatea să aducă jertfe Domnului și să vegheze ca totul să fie făcut într-un fel potrivit cu sfințenia Lui. Erau responsabili de asemenea să păstreze o copie a legii lui Dumnezeu, să-i dea interpretarea și să o citească înaintea poporului la fiecare șapte ani. Leviții slujeau sub comanda preoților, jupuind și tăind în bucăți jertfele, pregătind pâinea pentru punerea înainte și făcând tot ceea ce era necesar pentru împlinirea ritualurilor de închinare. În ziua sabatului slujeau două grupuri, fiindcă preoții și leviții intrau în slujbă la început de sabat și ieșeau din slujbă la sfârșitul sabatului următor.

Unii dintre leviți erau puși deoparte pentru îndatoriri speciale. Aceștia erau cântăreții, care cântau cu glasul sau cu instrumentele muzicale. Mai erau și ușierii și cei care păzeau lucrurile dedicate și vistieriile templului. Erau de asemenea administratorii și judecătorii, care slujeau în chestiunile cu privire la Domnul și la împărat.

La fel și astăzi, Domnul ne încredințează fiecăruia responsabilități specifice în lucrarea Sa. Facă El ca toți să fim găsiți credincioși în tot ceea ce facem!

E. P. Vedder, Jr.

Acum credem nu numai din cauza spuselor tale, ci noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.

Ioan 4.42

Neîncrederea în acrobat

Un acrobat de circ era pregătit să-și demonstreze abilitățile. „Credeți că voi putea merge pe această frânghie?”, a întrebat el. „Da!”, a strigat publicul însetat de senzațional; iar acrobatul s-a balansat elegant pe frânghie, până a ajuns pe partea cealaltă.

„Credeți că voi reuși să duc și o roabă?” Publicul a strigat din nou: „Da!”. Și acrobatul a trecut pe frânghie cu o roabă.

„Credeți că ajung dincolo și cu un om în roabă?” — „Da!”, au strigat din răsputeri oamenii. „Atunci cine se oferă să ia loc în roabă?” Liniște de mormânt… Nimeni nu s-a anunțat. Oamenii aceia credeau în iscusința acrobatului, dar ei nu se încredeau în el.

Mulți oameni cred în Dumnezeu. Unii chiar cred cu sinceritate că Biblia este din scoarță-n scoarță adevărată. Alții înalță cântări armonioase despre credință.

Dar, dacă rămân aici, acelor oameni le lipsește lucrul esențial. Credința nu înseamnă să cunoști tot felul de adevăruri sau de teorii. Credința înseamnă încredere, dar nu în tine însuți sau în propria ta putere, nu în fapte bune sau în ritualuri, ci într-o Persoană: în Domnul Isus Hristos!

Credința multor oameni le este poate suficientă pentru a duce o viață liniștită, dar, cu siguranță, le este insuficientă pentru a muri cu ea. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Crede în Domnul Isus [pune-ți încrederea în El], și vei fi mântuit” (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

Când vorbim despre disciplinare, prima ta preocupare trebuie să fie nu propriul confort, ci „sufletul” (mintea, voința și emoțiile) copilului tău! Disciplina, sau lipsa ei, poate declanșa o reacție în lanț, pozitivă sau negativă. Dacă copiii tăi nu respectă autoritatea acasă, ei nu o vor respecta nici la școală, nici în societate sau biserică, și nici în fața lui Dumnezeu. E doar un pas mic de la răzvrătirea împotriva părinților, pe care ni i-a dăruit Dumnezeu, și până la răzvrătirea împotriva Dumnezeului care ne-a dăruit părinții. De aceea disciplinarea trebuie să înceapă cât mai devreme. Când un copil este suficient de mare ca să i se spună să facă ceea ce este bine, și el alege totuși ce este rău – acel copil trebuie disciplinat.

Biblia nu menționează vârsta limită aferentă accepțiunii cuvântului „copil”. Numai pentru că fiul tău este suficient de mare ca să conducă o mașină, să se bărbierească ori să meargă la întâlnire nu înseamnă că este scutit de mustrare. Poate este prea mare să-l pui la colț sau să-i confiști jucăriile, dar există și alte metode eficiente de a disciplina un adolescent sau un tânăr.

Dacă citim cu atenție cartea Proverbelor, descoperim că împăratul Solomon se adresa unui fiu care era suficient de mare ca să se întovărășească cu o gașcă de pe stradă, să fie ispitit de păcate trupești, să intre în datorii ori să se îmbete. El n-a avut în vedere copii de școală primară. Concluzie: câtă vreme copiii tăi locuiesc sub acoperișul tău, ei sunt sub jurisdicția ta și vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru modul în care ți-ai folosit – sau nu ți-ai folosit – autoritatea.