Mana Zilnica

2 Iulie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți și pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.

Ioan 2.23-25

Aceste versete demonstrează adevărul important că omul, deși poate ajunge, prin rațiunea sa naturală, la anumite concluzii corecte cu ajutorul dovezilor care îi sunt prezentate, totuși aceste concluzii îl lasă la distanță de Dumnezeu. Citim astfel că mulți oameni la Ierusalim „au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El”. La vederea acestor dovezi, mintea lor naturală i-a condus la concluzia că Hristos era tot ceea ce El spunea că este, însă lucrurile se încheiau aici. Ei nu simțeau că aveau nevoie de El, iar conștiința lor nu lucra, astfel încât să îi aducă la Hristos. Era doar o credință despre Hristos bazată pe vedere; nu exista acea credință în Hristos care să-i atragă la El.

Domnul nu Se încredea în astfel de oameni. Acest lucru manifestă iarăși gloria Sa. El era Acela care „îi cunoștea pe toți oamenii”, care „cunoștea ceea ce era în om” și care nu avea nevoie, precum alții, să primească mărturie despre om. El era Dumnezeul Atotcunoscător.

Ce ilustrație fidelă a omului și a lumii ne este prezentată în acest capitol – lucrurile naturale nu pot oferi fericire de lungă durată; coruperea lucrurilor lui Dumnezeu; lepădarea Aceluia care aduce harul lui Dumnezeu; mintea omului natural care, chiar atunci când funcționează corect, îl lasă pe om la distanță de Dumnezeu! Totuși, manifestarea stării omului face loc revelației gloriei lui Hristos; prin urmare, într-un mod foarte binecuvântat, capitolul ni-L prezintă pe Hristos ca fiind resursa pentru orice credincios. Dacă învățăm că toate lucrurile pământești eșuează, dacă suntem împovărați de simțământul răului care a pătruns în lucrurile lui Dumnezeu, dacă vedem că moartea planează asupra întregii stări și că mințile noastre naturale nu pot ajunge la Dumnezeu, în mijlocul întregului faliment și al ruinei omului Îl găsim pe Hristos, pe Cel care poate umple inima de bucurie, care poate judeca orice rău, care poate frânge puterea morții și care ne poate atrage la Sine Însuși.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui vindecă.

Iov 5.18

Accidentul fetiței

Împreună cu soția făceam o plimbare prin parcul mare al orașului și ne-am întâlnit cu un bărbat și o femeie. Am intrat în discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care El vrea să ne-o ofere. Atunci femeia ne-a privit cu bucurie: „Și eu sunt creștină și cred în Domnul Isus. El este Mântuitorul meu”.

Apoi, ea ne-a istorisit cum s-a întors la Dumnezeu:

„Am venit la credință în urmă cu treizeci de ani. Mergeam cu fetița noastră de cinci ani pe o stradă. Soțul meu o ținea de mână. Deodată, micuța s-a smuls din mâna tatălui ei și a sărit pe șosea. A fost lovită de o mașină și a fost grav rănită. Eram disperați.

După ce accidentul a fost anunțat la poliție, șoferul nevinovat a privit foarte îngrijorat la fetița rănită. Apoi a început să se roage pentru micuță. Lacrimile îi curgeau pe obraz. El Îl implora continuu pe Dumnezeu prin cuvinte care mi-au atins inima. Acesta a fost prilejul întoarcerii mele la Dumnezeu. Acel bărbat era un om credincios. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui și fiica noastră s-a însănătoșit.

Soțul meu și fiica mea încă nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și Domn al lor. Dar eu mă rog ca și ei să-L primească pe Isus.”

Dumnezeu îngăduie uneori evenimente triste, tocmai pentru a-i conduce pe oameni la Sine. Cât de important este ca ei să ia seama la chemarea lui Dumnezeu – uneori făcută și prin astfel de evenimente – și să vină la Domnul Isus și să primească viața veșnică!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” (Proverbele 29:17)

Cu câțiva ani în urmă, sociologii și psihologii pediatri au făcut o descoperire interesantă. Experții contemporani fuseseră de părere că împrejmuirea cu garduri a terenurilor de joacă îi face pe copii să se simtă restricționați în timpul recreației. Și, pe baza acestei teorii, s-a luat hotărârea de a da la o parte gardurile pentru ca ei să nu se mai simtă îngrădiți. Spre mirarea experților, s-a produs exact efectul opus. Cercetătorii au descoperit că pruncii au devenit și mai inhibați în activitățile lor. Ei aveau tendința de a se înghesui spre mijlocul locului de joacă și au manifestat semne de nesiguranță. Iar când gardurile au fost puse la loc, copiii s-au jucat din nou cu mare entuziasm, simțindu-se liberi. Ce învățătură primim din acest studiu? Cu toții avem nevoie de granițe – uneori pentru a defini limitele de siguranță și de securitate.

În timp ce „experții” încearcă să-și impună teoria că granițele restricționează creativitatea, copiii de la locul de joacă ne-au demonstrat că avem nevoie de o înțelegere clară a ceea ce e sigur și acceptabil, pentru ca ingeniozitatea și inventivitatea să înflorească. Asta înseamnă că pruncii tăi vor înflori și tu vei funcționa mai bine ca părinte când regulile sunt comunicate clar și când consecințele faptului de-a nu le respecta sunt deplin înțelese.

Se povestește, în glumă, că un tată i-a dat cadou fiului său de optsprezece ani o mașină. Înainte de a-i da cheile, i-a spus: „Aceasta este o mașină magică, fiule.” „Chiar?” s-a mirat băiatul. „Da!” a răspuns tatăl. „La prima amendă pentru depășirea vitezei, această mașină va dispărea!” Așadar, dacă tu poți să-i cumperi o mașină fiului sau fiicei tale, trebuie neapărat să fie una „magică.”

Concluzie: Dumnezeu stabilește regulile pentru izbânda ta în viață și El îi răsplătește pe cei care le respectă. Sau după cum spune versetul (Iosua 1:8): „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 1:18-25; 2:1-6

Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit.

Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nuL aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?